Realitatea Ilustrată, 1929 (Anul 3, nr. 28-52)

1929-07-06 / nr. 28

Pre Jupiter! Nu este aşa uşor cum îşi în­­chipue publicul. Este adevărat că în atelier se poate face orice, dar absolut orice mai bine decât afară, în aer liber, unde mijloa­cele puse la dispoziţie de natură sunt rela­tiv reduse, însă pentru aceasta trebue să ai şi cap. — „Dar filmele cu subiect rusesc“ — veţi întreba dv. nedumeriţi, — în cari vederile şi exterioarele sunt luate chiar la faţa locu­lui ?” Nu v’aţi fi închipuit niciodată că scenele acestea nu au fost executate sub cerul liber. Vă este încă proaspăt în minte drumul cu sania al Gretei Garbo în „Anna Karenina’'. Să vă fac o destăinuire. Zăpada nu era alt­ceva decât sare de calitatea II-a, iar fur­tuna care arunca această sare în ochii bie­tei Greta, era furnizată de ventilator. Obiectivul aparatului de cinematografiat este cu mult mai subiectiv decât o spune numele său. • . Adeseori aţi avut ocazia să vedeţi în film scene de ploae torenţială sau de furtună. Natura ne pune oare la dispoziţie ploae şi vânt de câte ori avem nevoe? Holywood-ul este aproape ferit de furtuni, aşa încât re­gisorul trebue să recurgă la elicea vreunui avion scos din uz şi la furtunul pompieru­lui dacă nu la o instalaţie mare de duş. Admirând talentul, desvoltat de vreo gin­gaşă stea atunci când joacă rolul unei călă­reţe de circ nu v’aţi putut da seama că mijloacele întrebuinţate pentru realizarea scenei sunt mai simple decât oul lui C­o­­lumb. V’aţi întrebat vreodată, cum poate Cum vedem o călăreaţă ...şi cum se turnează ...şi în film Star şi statist la restaurant... (Continuarea în pag. 1-a)

Next