Realitatea Ilustrată, 1930 (Anul 4, nr. 179-204)
1930-07-03 / nr. 179
2 REALITATEA ILUSTRATĂ Doamne! ştiu... ştiu bine! In căsnicii lucrurile nu merg totdeauna aşa cum ar trebui să meargă... chiar în căsniciile cele mai unite! Dar ce-i de făcut? există totdeauna o grămadă de mici neînţelegeri cari fac viaţa conjugală imposibilă de suportat... sau mai bine zis insuportabilă, ca să nu întrebuinţăm vorbe mari. Evident, acestea nu se termină totdeauna cu focuri de revolver sau cu lovituri de pumnal. Şi e mai bine aşa, căci altfel, vorba lui Mitică, existenţa n’ar m fi posibilă. Bineînţeles, dacă ar voi!... da, dacă ar voi câtuşi de puţin. Dar căsătoriţii refuză să facă această sforţare şi atunci... atunci isbucnesc înjurăturile, apoi sboară farfuriile... apare un avocat... hârtie timbrată... citaţie... termen... şi un mic divorţ pune capăt la toate. Vă daţi seama desigur că dacă v’am făcut acest mic curs de filosofie conjugală , fiindcă aveam să vă povestesc o mică istorioară. lat-o in toată simplicitatea ei. Mai întâi eroii: doamna Marieta ,Grindeanu şi domnul Constantin Grindeanu. Doni Iporumbei. Un an de căsnicie. Fericirea ar trebui să mai fie în toiul ei. Totuşi... nori negri se adună la orizont! De ce? Cine ar putea s’o spună? Doamna e frumoasă şi inteligentă. Domnul e cea ce numim: un băiat bun. Dar... doamna e nervoasă şi domnul e susceptibil. Aceasta iprovoacă acuzaţiuni, explicaţiuni, reproşuri — adică... certuri şi scandaluri. Este însă, vă întreb şi pe dumneavoastră, vina doamnei, dacă friptura s'a ars puţin? Este vina domnului, dacă croitoreasa n’a adus rochia la vreme? Ei bine! mă veţi crede dacă vreţi, dar seara nu se isprăveşte fără ca doamna să anunţe că se reîntoarce acasă la mama şi domnul să declare că se va muta iarăşi la hotel. Şi după ce însurăţeii noştri s’au certat bine, se liniştesc. „La nuit porte conseil”, zice un dicton francez. Dimineaţa îşi spun hotărît linul altuia, că la urma urmei nu trebuiau să se certe pentru atâta lucru şi că ar trebui să găsească un mijloc, ca în viitor asemenea certuri să nu mai aibă loc. După multă bătae de cap, domnul a găsit .A cumpărat un caet gros şi un creion bine ascuţit. — Iată, spune el, am remarcat că observațiunile noastre nu sunt totdeauna fără temeiu. Nimeni nu-i perfect. Greşala noastră e că începem să discutăm. La ce bun? Aceasta înveninează lucrurile zadarnic. Vom face ca la calea ferată. Fiecare din noi va înscrie de aci înainte plângerile şi dorinţele lor în acest caet. Şi fără ca să ne spunem ceva vom căuta fiecare. Ca să îndeplinim dorinţele celuilalt. — Minunat, exclamă Marieta, care îşi iubeşte, totuşi bărbatul. Ideea este cât se poate de bună. Nu eşti chiar aşa de prost cum pari... — Nu-i aşa? dă-mi caetul... Şi în capul primei pagini, domnul scrie grav: — „Doamna este rugată să nu mai spună domnului că nu-i atât de prost cum pare. Mai întâi e o obrăznicie, apoi nu e adevărat”. O oră mai târziu, scrie şi doamna în caet: „Când domnul va vorbi doamnei, va binevoi să o facă cu tot respectul datorit unei persoane de bună condiţiune”. Şi paginile se umplu încetul cu încetul... cele mai mici incidente ale menajului îşi găsesc un locşor. Pacea a revenit. S’ar zice că s’a întors şi luna de miere. Nu se mai aud cuvinte îndoelnice! Nu se mai produc scene de gelozie. Au dispărut observaţiile asupra fripturei arse sau asupra întărzierei croitoreselor! Ca o sugativă, caetul absoarbe supărările, plângerile, înjurăturile, scrâşnetele de măsele şi tot ceace ameninţă buna înţelegere, într’o căsnicie. Dar se întâmplă ceace fatal trebuie să se întâmple. Paginile sunt toate pline. Nu mai e loc nici pentru un singur rând. Domnul, care dedunei duce o viaţă atât de liniştită, spune:■ Am să cumpăr un altul mâine. Doamna, începe să râdă! La ce bun? nu ne mai certăm niciodată... şi apoi... ascultă, treime să-ţi fac o mărturisire... n’ai să te superi, nu? N’am cetit niciodată măcar un singur cuvânt din cele scrise în caet. Domnul se uită la doamna. Spune oare adevărat? Sau e pur şi simplu atât de uşor să trăeşti în pace când fiecare pune puţină bunăvoinţă? Atunci, începe să râdă şi el şi răspunde: — Mărturisire pentru mărturisire, draga mea, nici eu n’am citit cele ce scriai tu în caet! A. GÂNDEA IvM HI» • HHHHHHHHHHHHH Ml M » »HHMH •»+ A APAPUTIMUL CONCURSULUI DE FRUMUSEŢE MĂRCI POŞTALE pentru colecţiuni româneşti, străine, precum şi serii frumoase pentru cadouri, vând cu preţuri eftine. Fac trimiteri la alegere în toată ţara, amatorilor începâtori şi avansaţi LUPOVICI, Calea Victoriei 51 vis-a-vis de Ateneul Român cuprinzând fotografiile tuturor frumuseţelor care au participat la marele concurs de frumuseţe, instantanee de la festivităţile din Galveston, Bucureşti şi Sinaia. Sute de clişee fotografice pe hârtie velină şi o extrem de interesantă descriere a serbărilor concursurilor. Coperta cartonată şi splendid ilustrată în culori. Acest album nu trebuie să lipsească din nici o casă. BS De vânz e la toate depozitele, chioşcurile de ziare şi la principalele librării. Se trimite şi la ramburs. # PREŢUL 80 LEI ♦ Cetiţia ADEVĂRUL LITERAR ŞI ARTISTIC, 3 Iulie 1930