Realitatea Ilustrată, 1931 (Anul 5, nr. 231-257)

1931-07-02 / nr. 231

REALITATEA ILUSTRATA 2 Iulie mi -a CĂLĂTORIT de la Coreea spre Japonia, pe vasul prietenului meu Yokogi, ca invitat şi me­dic. Căpitanul Yokogi era bolnav şi credea că va muri. — „Boala dumitale” i-am spus eu, ,,e numai o fe­bră şi aceasta nu înseamnă o boală pentru dumneata. Sângele îţi fierbe puţin în vine şi atâta tot. Mâine vei fi iarăş sănătos”. Totuş prietenul meu Yokogi surâse misterios şi tăcu. El nu contrazicea pe nimeni, nu se certa cu ni­meni, pentru că era bun şi îngăduitor ca toţi disci­polii lui Budha. El poseda numai un vas comercial şi o inimă generoasă. Am aprins lampa. O lumină verde cenuşie se cernea prin hârtia creponată a lampionului, pe care se mai puteau recunoaşte semnele sfinte. Ve­­chia ca pământul era acest lampadar, care a supra­vieţuit furtuni nenumărate dealungul anilor. Umbrele crucii lui Budha oscilau în cabină ca nişte păianjeni şi goniau lumina verde mată într’un dute-vino neîn­cetat. Obake este spiritul nopţilor japoneze. Cel mai te­mut duh al umbrelor. Examinez figura căpitanului Yokogi care zâmbeşte. El îşi dă seama de eforturile mele. Surâsul său mă doare. N’am cunoscut în Europa niciodată un astfel de surâs. In patria mea oamenii zâmbesc, arătându-şi dinţii ca şi strămoşii lor de acum douăzeci de mii de ani. Dacă Budha ar putea salva şi rânjetul nostru! Unde am văzut eu pentru prima oară acest surâs asiatic, într’un loc dubios, în prea cinstita Europă? Nu, în Kamatipura, la fetele din Madras. Acest au fost timpurile mele cele mai frumoase. Ai mei cei mai poetici. In Anglia cu siguranţă m’ar fi crucificat. Oh, amintirile mele! Ele stăteau pe acoperişuri şi cântau, până cât vocea lor copilărească se împlinea. După săpt mâni de continue exerciţii, vocile lor deveniau m ture, aşa că puteau cânta în faţa bărbaţilor. Adân­ci pline erau vocile lor, şi surâdeau ca întreai Asie. L-am întrebat pe Yokogi de când suferea­­ febră ? — „Okori-chocho”, murmură Yokogi. întrupări duhului care-i dăduse febra injectând-o în sânge său, era ca un fluture puternic aproape o pasăr de mărimea unei Colibri. Yokogi începu să-mi povestească: „cum bufni­cele își strigau sinistrul lor „.uuuuhuuuu” ascut ca o locomotivă care flueră, când fluturele p trunse în cameră. Din acea noapte căpitanul mi căpătase friguri. Eu n’am văzut acest fluture de noapte, dar Yo­kogi a avut în mâna sa această molie japoneză,­­ tanică, puternică şi sinistră, care aduce moartea. Biet popor de copii! Pe tine te obsedează şi a­tăzi viziunile strămoşilor tăi. Tu crezi în gânda cami mănâncă ochii oamenilor, în păsări care ince­diază casele, în crisalide care reînviează, în broi­şte sfinte, în fluturi cari aduc febră, în pisici cai n’au plâns la moartea lui Budha şi sur blestemate. Peste tot locul numai sp­rite. Numai în marele spirit al proprii tale umbre nu crezi. Triste se tânguesc luminile şi umbrei lampionului, în cabina inundată parte de un mister necunoscut mie. — „Yokogi, eu cred că dacă ar bat vântul puţin mai tare, te-ai simţi mai bine. Tu-mi ascunzi ceva, o sufe­rinţă mare, pe care nu o pot pricepe, pentru că sunt un drac din cealalt parte a Oceanului. Oamenii cari mănâncă carne şi oamenii cari mănânc numai plante nu se pot înţelege. Eu mă buifur de tăcerea vântului, car mă ţine în marea albastră a Coreei, tu însă te ’nbolnăveşti pentru acela motiv. Atât timp cât vântul făcea vasul tău să înainteze, erai sănătos, a doua zi din luna a şaptea am plecat şi opt zile ne-a dus vântul post mare. Liniştea te-a îmbolnăvit. Incărcăturei tale de cărbuni însă, nu­­pricinueşte nici o pagubă, dacă vom ajunge cu o zi mai devreme sau mi târziu. Când vântul ţi-era prielnic, erai atât de mulţumit, încât să-mi istor­­eşti fel de fel de lucruri când luam ceaiul împreună. De dragoni care se prăvălesc în prăpăstii fără fund, de călugări cai au un al treilea ochiu în tonsura lor, de spiritele pădurilor cu gura î frunte, spirite, care mănâcă copii mici, de femei bătrâne care fură spir Lighioana intrase pe fereastră și se repezise lacomă asupra căpitanului, care se feri în lături, îngrozit... Dansul lor ritmic farmecă..

Next