Realitatea Ilustrata, 1946 (Anul 20, nr. 941-952)
1946-01-01 / nr. 941
Interviewin'ție Realități! Am vorbit cu doș Crâcinn de ELIZA MAUZESCU E n am știut că, roma avea cinstea să stau de vorbă cu moș Crăciun, nu am știut că vomu afla în cuvintele sale bunătatea unui patriarh îngăduitor, înțelepciunea timpului ce vine, a timpului ce trece... M’a primit în odaia unei case bătrânești. Focul vesel pâlpâia in sobă, Iar jocul flăcărilor pe pereți îmi aducea minunatul prinos de bogăție al făgăduielilor. Am vorbit multe și de toate cu Moș Crăciun. Despre lume... Despre femei... Despre bărbați... Despre artiștii mari, despre cei mai mărunți. Convorbirea noastră a durat ceasuri. Bătrânul simbol e neobosit, ea veșnicia. „Mă întrebi de aduc daruri numai pentru copii sau dacă și oamenii mari vor găsi în sacul meu peticit de veacuri o bucurie copilărească, ceva nou și neașteptat pentru ei .Crede-mă... Străbuna mea experiență mi-a dovedit că oamenii mari tot copii au rămas, și că un nimic, sosit la timp, pe căile minunate ale feeriei, le poate face plăcere. Vrei să-ți arăt ce am hotărît să dau femeilor, tuturor femeilor? O oglindă... Multe dintre ele se vor supăra, desigur, dar în clipa când vor pricepe că această oglindă nu le arată numai chipul lor pieritor, ci și sufletul din ele, îmi vor fi recunoascătoare. Oglinda adevărului.» Nu te temi să te uiți într’ânsa ? — Cum acest dar nu-mi este hărăzit... — Gândește-te dumneata la o femeie ușuratecă , una dintr’acele „pentru cari sulemenelile sunt comoara nepredută a vieții, și care nu este obișnuită să se arate oamenilor decât cu mască, Ia oglinda în mână. Se privește îndelung, și, încet, încet, nu se mai recunoaște. Vopselile se topesc, dispar, și in locul lor apare obrazul palid, smead, al unei femei bătrâne, poate chiar el unei femei răutăcioase.. Ochii cu pleoape ofilite, cu brazde adânci pe la colțuri.» Privire fără de suflet. Moartă. Cu necaz aruncă femeea oglinda, apoi, din nou, o ia în mână. De-atunci încolo începe adevărata izbândă a bătrânului Moș Crăciun. Femeea vede că nimic nu mai poate drege ce-a stricat timpul. Că e în van orice luptă, orice trudă. Vede că vopselile sosite din străinătate nu sunt bune la mare lucru, și că banii aruncați pe ele ar fi putut aduce mult bine aiurea... — Acest dar nu poate, deci, semăna bucuria in nici o inimă de femee. — Ba da. In inima acelora ce-și dau seama de realitate. Acele cari nu doresc să deviiă conștiente, vor primi de la mine, ani de-a rândul, aceeași oglindă purtătoare de adevăr.» — Dar cele tinere? —■ Pentru ele, fără îndoială, încercarea e mai grea. Se văd tinere, frumoase, cuceritoare. Se socotesc atotputernice și veșnic biruitoare. In sticla opacă a oglinzii vor vedea apărând întâiu un fum albicios, apoi o formă mai clară: forma pământească a egoismului lor... Vor înțelege că egoismul împinge de multe ori la rele, și le va fi teamă de el, de ele». — Toate aceste adevăruri sunt triste de spus sau de arătat. — Am altele mai vesele, să nu-ți fie frică. Eu sunt un simbol vesel, o tradițiu me plăcută.» Un părinte înțelegător... Mă iubesc copiii și cheltuiesc oamenii mari pentru mine sume însemnate de bani. Din dorința lor de a răspândi bucuria pe pământ s’a născut înțelegerea între noi. Știu să răspândesc faptele bune, dar știu să și ascund unele slăbiciuni omenești. — Ai învățat să cunoști oamenii... — Oamenilor cari au nevoie de bucurie în jurul lor, numai bucurii le dau. Celor ce cred un frumos, în vise, în tot ce este Înălțător și drept, dreptate le fac... — Dar celor slabi, fricoși ? — Le dau încrederea ’n viață de care au nevoie, tăria de-a păși înainte cu gânduri senine și cu suflete curate... Nu poți ști cât îmi este de dragă veselia! Doresc din suflet ca toți oamenii în jurul meu să fie mulțumiți, fără de griji, veseli». Dau râsului tot ce-mi cere. De mult i-am dăruit tinerețea sa veșnică... Râsul nu Îmbătrânește. E o floare mereu fragedă» proaspătă.» — Ce le-ai adus bărbaților ? — Ar fi trebuit să le aduc și lor câte-o oglindă a adevărului. Să se vadă și el așa cum sunt. Vanitoși sau lași, prea sigură de el, prea încrezători în inteligența lor constructivă. Ar fi trebuit să întrezărească și ei fantoma egoismului lor, mul mai mare și mai Înfricoșătoare ca aceea a femeilor. Dar nu am vrut... — De ce l-ai cruțat, Moș Crăciun ? — Nu l-am cruțat. Le-am adus câte-o cutie pentru fiecare. O cutiuță mică, în care am băgat, ca pe niște umili soldați de plumb, diferitele virtuți creștinești pe cari muritorii par a le uita: modestia, lepădarea de sine, dreapta orânduială a bunurilor pământești. — Ce vor face bărbații cu aceste jucării ? — Nu știu. De când colind pământul, e prima oară că m’am gândit să le aduc acest dar. Ce vor face cu el, nu o pot ghidi mâinile lor puternice, acești mici soldați ai disciplinei vor părea fleacuri neînsemnate de cari ușor te poți lipsi. Cu timpul însă... — Sunt jucării ce obosesc copiii, cu atât mai mult pe oamenii^ — In fiecare an, de-acum înrinari ce-au uitat să se joace, adevărului și bărbaților cutia cu viie, voiu aduce femeilor oglinda pionii echilibriului sufletesc. Se vor obișnui. Femeea nu trebuie să se mai teamă de adevăr și nici bărbatului nu trebuie să-i mai fie frică de unele virtuți morale. — Nu vor mai crede în tine, Moș Crăciun... — Poate. Insă de darurile mele vor avea întotdeauna nevoie. Cine altul, afară de mine, le poate aduce ?. L-am părăsit pe Moș Crăciun la un colț de stradă. Nu am știut că voiu avea cinstea să stau atât de mult de vorbă cu el, piept oglinda adevărului Strâng la pe care mi-a dăruit-o și mie și mă întreb cu groază dacă voiu avea cutezanța să mă privesc in ea... 1 Ianuarie 1946 Cum dorifi? Ce dorifi? Care sunt dorințele dvs. cele mei scumpe! Cele mai aprigi? Cele mai ascunse? Dorifi un an bun, un an îmbelșugat, dorifi binele pentru dvs. sau pentru omenire, pentru fără sau pentru familie, pentru o persoană scumpă sau pentru persoana dvs.î Sunt mii ,și feluri de dorinfi, sunt mii și feluri de chipuri de a dori. Unii cuminți sau leneși, își urează ceia ce ai dorit, alții autoritari vreau să fi se întâmple ce-și doresc ei, cei grăbiți își urează orice, și sentimentalii doresc doar cu privirea. Dar nimeni, sau aproape nimeni, nu are curajul să ureze ceea ce e nemărturisit în fundul sufletului fiecăruia. Doriții deci Evei să fie, nu frumoasă, de asta este convinsă... nu fermecătoare că de asta nu se îndoește, nu fericită, căci ea poate să-și găsească fericirea unde vrea, dori fii Evei să fie iubită, iubită așa cum visează ea, iubită fără să iubească ea cel mai mult. Bărbaților ura fi-le să nu aibă nevastă geloasă, să nu-i întrebe nimeni, de unde vin și unde au fost, să nu ți se facă scene... și mai ales să fie un coif pe lume pentru dânșii, unde o femeie frumoasă să creadă că ei sunt cuceritorii lumei, și să-i aștepte în fiecare zi, cu nerăbdare, și fără nici o pretenție, sclavă dulce a caprciilor lor. Urafi unei femei mai în vârstă să nu îmbătrânească, unei fete de șaptesprezece ani să fie iubită de un bărbat a cărui de ANA MAMIA TUBURI , & tâmple încărunțesc. Acelor ce par departe de dorurile lumești, o pasiune fierbinte, iar celor care fug veșnic după senzație, odihnă, singurătate și tăcere. ■ Copiilor să crească mari repede, și oamenilor mari să fie copii... Mamelor să le urați să aibă copii pe care ii visează și care nu sunt niciodată ai lor. ’ Dori fi-i unui doctor să scrie un roman, unui avocat să devină autor dramatic, poetului să vândă mezeluri, artistului rolul de spectator, spectatorului acel de cabotin, sufierului interpreți ce niciodată nu știu textul, funcționarului să nu mai meargă la birou, locuitorului dela mare să stea la munte, celui dela țară să vie la oraș, celui dela oraș un colț la țară... în,fine întotdeauna doriți omului ceia ce nu are. Nu uitați bogatului să-i doriți o viață simplă și una plină de fast a celui ce trăiește arhaic, o viață pașnică celui ce se sbate și una agitată celor ce au știut să zidească un trai tihnit. Dar fiți atenți: " ' . . " Să nu urați niciodată ,inteligență celui inteligent, dreptate celui drept, dragoste celui iubit, înțelepciune celui Înțelept, bogăție celui bogat, voie bună celui glumeț, frumusețe celui frumos și istețime celui isteț. Soției dvs. să nu-i urați un soț ca dvs., directorului un asociat care vă seamănă și prietenilor un prieten cu sufatisarea dvs. La anul... și la mulți ani. ▲