Renaşterea Bănăţeană, februarie 1990 (Anul 2, nr. 24-46)

1990-02-01 / nr. 24

4 COTIDIAN INDEPENDENT „VEȘNICIA S-A NĂSCUT LA SAT"! Copleșiți de evenimente, dornici să ajungem cit mai repede în posesia adevărului care să răspundă la atîtea întrebări dureroase, ne lăsăm prea puțin răgaz să medităm asupra nevoii de a recupera urgent pier­derile imense provocate satului românesc și­ o să ve­deți de ce, celui bănățean, mai ales. Nu mai spunem cine au fost inițiatorii acestor daune, metodic plani­ficate de-a lungul unor ani de cumplite privațiuni ma­teriale, sociale și spirituale. Mai ales în ultimul de­ceniu, cei care au fost puși să conducă județul Ti­miș, în marea lor majoritate, au fost persoane care nu aveau nimic comun cu aceste meleaguri. Misiu­nea ce le-a fost încredințată era aceea de a spolia prin toate mijloacele — în numele „înțeleptei politici“ — pînă la epuizare completă tot ceea ce mai rămă­sese din invidiata bunăstare a bănățeanului. La ce s-a ajuns ? Celor mai în vîrstă le este bine­­­ noscută participarea satelor din zona colinară în totalul producției agricole a județului. Celor mai ti­neri le spunem noi prin două exemple. Pînă către începutul anului 1970, în zilele de tîrg, drumul ce ducea spre Lugoj coborînd dinspre Bara, Spata tre­­cînd prin Balinț erau înțesate de căruțe încărcate cu de toate și animale pentru a fi vîndute. Din arhivele fos­telor primării, am dedus că în 1938, din Secaș, Pa­­niova, Ghizela și Șanovița, au fost exportate nu mai puțin de 1.200 perechi de boi. Azi, satele respective încă multe altele — sînt îmbătrînite sau, practic, nu mai există. Dispărînd ori fiind pe cale de dispa­riție ca entități, a rămas, în schimb, pămîntul care nu mai produce aproape nimic. Nici satele din șes nu au fost privilegiate. Popu­lației germane i s-a oferit „șansa“ să emigreze. în fond, a fost vorba de o veritabilă vînzare de suflete, oficializată pentru cei ce aveau răbdarea să aștepte ani de zile pașaportul ori plecarea clandes­tină, d­înd prilejul unor samsari (tacit acceptați de autorități) să agonisească averi impresionante. Și a­­cestor nelegiuiri va trebui să li se dea un răspuns. Pînă atunci, cert este că Lenauheimul, Ionelul, Bul­­gărușul, Vizejdia, Teremia Mică și, doamne, cîte mai sînt, au ajuns de nerecunoscut. Ce-i de făcut ? Este o întrebare al cărei răspuns pretinde multă chibzuință și, mai ales, stabilitate po­litică. Este singurul climat ce poate favoriza emiterea unor decizii cu îndelungată viabilitate. Pînă atunci — și nădăjduim că nu va trebui să așteptăm prea mult — pentru a da certitudinea celor care doresc să se întoarcă la sat pentru a „trăi din pămînt“, siderăm că este absolut necesară emiterea unui con­cret-Lege care să abroge prevederile Legii care De­­in­terzice vinderea caselor intrate în posesia statului, ca urmare a emigrării — legale sau ilegale — a foș­tilor proprietari. ION DANCEA UN RĂSPUNS AUTORIZAT LA ÎNTREBAREA : CINE A ÎNCHIS PORȚILE CATEDRALEI? Ca urmare a articolului „Dolean­țele studențimii timișorene“, apărut în ziarul „Renașterea bănățeană“ din 26 ianuarie 1990, în care elevul de la seminarul din Caransebeș (Dan Cosmin) se întreabă cine a închis porțile Catedralei în ziua masacru­lui din 17 decembrie 1989 și unde era Mitropolitul Banatului la acea dată, pot spune următoarele: Catedrala din Timișoara nu fost închisă în zilele de 17 și 18 de­­­cembrie 1989. Este o pură minciu­nă și o denigrare a bisericii orto­doxe și prin ea, a Catedralei. Dumi­nică, 17 decembrie 1989, Catedrala a fost deschisă ca de obicei, de la 7 dimineața. Toată ziua, lăcașul­ui a rămas deschis, săvîrșindu-se utrenia, liturghia, iar seara, în ca­drul vecerniei, de la ora 17, s-a ți­nut un concert de colinzi, susținut de corala preoților din sub conducerea preotului Timișoara, Ionel Bu­­tău. La ora 18,30, ca de obicei, cate­drala s-a închis în ziua următoare, 18 decembrie 1989. Catedrala s-a deschis tot la ora 7 dimineața și a rămas deschisă toată ziua. La a început vecernia, dar, după 16,50 un sfert de oră, a început să se tragă în tineretul care se afla pe treptele ei cu luminări aprinse în mînă. In aceste împrejurări, copiii au dat buzna înăuntru, producîndu-se pa­nică. în aceste condiții, preotul Vic­tor Mițiga și diaconul Eugen Ben­­dariu au întrerupt serviciul divin, pentru a vedea ce se întîmplă. Un băiat rănit la cap a fost introdus în catedrală și pansat de o docto­riță, care se afla în biserică, cu feșe de la punctul de prim-ajutor. Preo­tul Victor Mițiga, văzînd starea disperată în care se găseau copiii — unii au început să plîngă — a încercat apoi să-i scoată din biseri­că pe ușa laterală, dinspre „Capi­tol“, dar a fost cu neputință, întru­­cît în momentul în care s-a deschis ușa s-a deschis focul din direcția cinematografului. Copiii au reintrat în Catedrală și atunci preotul Vic­tor Mițiga a început să-i evacueze pe ușa din partea dreaptă (dinspre tramvai), cu condiția să iese unul cîte unul. Astfel, toți cei care au fost înăuntru au scăpat cu viață. Băiatul rănit din biserică a fost con­dus de preotul Victor Mițiga pînă la mașina Salvării. La ora 18, lăca­șul sfînt s-a închis, iar femeile de serviciu au făcut curățenie, spălînd sîngele­­ ce s-a scurs din trupul co­pilului împușcat. Cît privește cea de-a doua între­bare, facem precizarea că I.P.S. Mi­tropolitul Banatului nu s-a găsit în data de 17 decembrie 1989 la Timi­șoara, ci la Constantinopol și apoi la București. CORNEL PLEȘU Protopop al Timișoarei Ajutoare bănești pentru familiile eroilor Revoluției De la Primăria municipiului Timișoara aflăm că începînd de astăzi, pe teritoriul municipiului se aplică hotărîrea Consiliului Frontului Salvării Naționale, cu privire la ajutoarele bănești acordate familiilor ai că­­ror membri au decedat sau au fost răniți în timpul Revoluției. Cum se va aplica Hotărîrea Consiliului F.S.N. 1 se răspunde d-l viceprimar Dușan Nicolicin. — Mai întîi, precizăm că familiile persoanelor decedate in timpul evenimentelor din 1989, beneficia­ză de un ajutor bănesc o singură dată. In acest scop, membrii familiilor aflate în această situație, domici­liate în municipiul Timișoara, se vor prezenta la Pri­măria municipiului Timișoara, respectiv, la camera 38, etajul II, unde vor depune următoarele acte dove­ditoare : o cerere tip, certificatul de deces în original ți copie nelegalizată, actul din care rezultă gradul de viclenie (certificat de căsătorie, certificat de naștere) in original și copie nelegalizată | buletinul de identi­tate. In cazul în care beneficiarii ajutoarelor sunt co­pii minori, acordarea acestora se va face numai după stabilirea de către Autoritatea tutelară, potrivit regle­mentărilor în vigoare. Ajutoarele bănești vor fi acor­date pe baza libretelor C.E.C., în termen de 10 zile, prin unitățile Casei de economii și consemnațiuni sta­bilite. — Ce se prevede in legătură cu persoanele rănite? — Persoanele rănite în timpul evenimentelor re­voluționare din decembrie 1989, vor depune actele medicale doveditoare, emise de Comisia de expertiză și recuperare a capacității de muncă (cu sediul în str. Balanței nr. 1 — Centrul de recoltare a sîngelui, la camera 103, în zilele de luni, joi și vid­eri, între orele 11-15), precum și de alte unități sanitare. Pentru per­soanele cu leziuni care se recuperează fără sechele sunt necesare certificatele medicale obținute de la al­te unități sanitare, avizate de aceeași Comisie de ex­pertiză și recuperare a capacității de muncă. Ajutoa­rele pentru răniți se vor obține, pe bază de carnete C.E.C., pentru întocmirea cărora sunt necesare urmă­toarele acte : cerere tip, actul eliberat de Comisia de expertiză, certificatul medical în original și copie nelegalizată, buletinul de identitate. Persoanele cu invaliditate, care nu se pot deplasa la Comisia de ex­pertiză, vor fi reprezentate prin membrii de familie, iar documentele necesare pentru obținerea ajutoare­lor vor fi depuse de către aceștia. Informații supli­mentare se pot primi, zilnic, de la personalul primă­riei municipiului, camera 28, etajul II, în cadrul pro­gramului obișnuit afectat relațiilor cu publicul. In fine, important de reținut este și faptul că a­­jutoarele pentru militarii decedați sau răniți se acor­dă prin Ministerul Apărării Naționale. — Vă mulțumim ! Discuție realizată de ANTOANITA M.AGUR.A Nr. 24 , TIMIȘOARA Joi, 1 februarie 1990 4 pagini Lei : 0,50 AVEM SAMINȚĂ NECESARĂ PENTRU PRIMĂVARĂ? Interviu cu dl. ing. Nicolae Brăiloiu, director cu producția vegetală la D.G.A.I.A. Timis — Vremea evoluează deosebit de favorabil, semn că se apropie primăvara. Avem sămînța necesară, domnule director ? — Da, avem ! Mă refer cu deosebire la porumb, căruia i s-au rezervat cele mai mari suprafețe de te­ren, precum și la floarea-soarelui, soia, in pentru ulei și sfeclă de zahăr. Aceasta din urmă ne-o furnizează, ca și în alți ani, institutul de specialitate din județul Brașov, de la care s-au primit confirmări ferme. — N-aț­ menționat ovăzul de primăvară, mază­rea, cînepa și, la fel, plantele furajere, care, de ase­menea, se seamănă primăvara ! — .. Aici sunt unele probleme. — Adică ? — O parte din necesarul de sămînță pentru aces­te culturi există în județ. Zic o parte, deoarece unele cantități ne lipsesc, acestea neputînd fi produse de către unitățile noastre, din motive mai mult sau mai puțin obiective. S-au făcut demersuri la minister pen­tru a nu le asigura prin mutații din alte județe. Nă­dăjduim că vor sosi în timp util, în care scop o permanentă legătură cu factorii de răspundere ținem din M.A.IA. — Vă rugăm să vă referiți mai în detaliu la plan­tele de nutreț, știut fiind că asigurarea bazei furajere a fost neglijată ani în șir și atît de păgubitor pentru țărănime, pentru economia națională. — Intr-adevăr, suprafețele alocate bazei furajere au fost diminuate de la un an la altul, în vreme ce animalele mureau de foame. Ca urmare, nu s-a reu­șit nici producerea unor cantități îndestulătoare de sămînță, deficitul fiind acum destul de mare. Și în acest caz a fost depus la minister necesarul pentru județul nostru. Posibilitățile, la nivel național, se pare însă că sînt reduse. Așa stînd lucrurile, va trebui ca sămînța existentă la Agrosem sau în unitățile agri­cole să fie drămuită cu maximă răspundere, iar acolo unde este posibil unitățile agricole să se întrajutore­­ze. — Este aceasta tot ceea ce le puteți spune ? — Din păcate, situația este așa cum am arătat-o. Noi recomandăm conducerilor de unități și specialiș­tilor să aibă în vedere ca, în lipsa seminței de culturi furajere — lucerna, trifoi, ghizdei, sfeclă furajeră, graminee, borceag de primăvară — suprafețele res­pective să fie însămînțate cu porumb siloz ori pen­tru masă verde, care pot suplini în bună măsură de­ficitul din hrana animalelor. Altă soluție nu există, mai cu seam­ă că suprafața atribuită bazei furajere a sporit, în județ, la aproape 80.000 hectare, față de nu­mai 20.000 hectare în anul trecut V. RAICV V

Next