Renaşterea Bănăţeană, mai 2006 (Anul 18, nr. 4952-4977)

2006-05-02 / nr. 4952

□BĂNĂȚEANĂ ■■ Director onorific prof, dr. Josif Constantin Drágán Nr. 4952 - marți, 2 mai 2006 - 24 pagini - 70 bani (7000 lei) prioritate, uitând că viața și-o socotește fiecare cum îi dictează propriul ceas, ieri ne-au fost arătați nostalgicii. Tot românul citadin a ieșit la mici și bere, „ca pe vremuri", omițându-se că din meniul de bășcălie s-au înfruptat, și o mai fac, și alții, chiar dacă nu au fost și nici nu vor fi purtători de șapcă. Nimeni și niciodată nu va ști suma nostalgicilor, ba aș spune că numărul lor e constant, prin trecerea implacabilă a timpului. „Pe vremea mea", asta e deschiderea cu care nostalgicul, motivul nu mai contează, se prezintă. Fiind, încă, iz de sărbătoare, o întâmplare merită povestită. O știu și eu din auzite. E vorba de anii '60, când cluburile muncitorești vuiau de tineret, venit în industrie la serile organizate pentru ei. Și cum iubirea nu are rețetă, dar nici cuceritorii nu lasă Editorial Povestea unui nostalgic testamente despre reușite, un actual nostalgic, fost tânăr atins de fiorul iubirii, a recurs la un truc. Se amorezase iulea de o tovarășă la fel de tânără, Iustina, care lucra la birouri. El muncea la strung, era fruntaș, pus la panoul de onoare, și totuși se simțea inferior. „De ce?", am întrebat. „Acum sună cam rău,eu,atunci, nu aveam liceul, și ea, ca funcționară, vezi Doamne, era superioară...". Nostalgicul de azi, pentru că îi plăcea prea mult de femeia după care i se scurgea privirea, ea încă nu aflase, în duminica următoare a recurs la un truc, îl învățase un altul, mai cu experiență. A făcut rost de puțină cerneală, nu să scrie vreo declarație de iubire, ci cât să-i ajungă să mânjească, discret, degetul arătător și cel mijlociu de la mâna dreaptă. Să îi inducă Iustinei convingerea că și el lucrează la birou și că numai de acolo i se trage pata de cerneală. Când a găsit că e momentul, a invitat­­o la dans. Omul avea inima cât un ac. recunoaște, pentru că funcționarele, atunci, se țineau, un pic, cu nasul pe­nis, și mai și refuzau pretendentul. Nea Siculan a avut loroc. „Am condus-o la grupul ei de fete, că așa se făcea, dar nu m-am dezlipit de-acolo... Mi se părea că orchestra adormise, abia așteptam să înceapă un nou dans, să o invit din nou, să fiu numai eu cu ea, că nu mai vedeam nimic altceva în jur...". Povestea e mult mai lungă (e de bine), dar poate aveau­ cusurul de a nu-i agrea pe nostalgici, uitând că într-o zi, din prea plin sau dintr-un acut deficit de existență, veți simți nevoia să vă mărturisiți. Și, inevitabil, veți începe: "Pe vremea mea...". Motivul pornirii nu mai cotează, încă o dovadă că viața este o poveste, că fiecare ia din ea ce înțelege, dar, mai ales, ce îi convine... Nostalgic fiind sau, poate, dimpotrivă! DUMITRU OPRIȘOR A 1 Ce mai viață, ce mai trai, să tot fie 1 Mai! Atenție fumători și băutori Taxa pe viciu intră astăzi în vigoare Legile privind reforma în domeniul sănătății au fost publicate în Monitorul Oficial, primele reglementări care intră în vigoare, în trei zile de la apariție, respectiv de astăzi, fiind cele privind introducerea taxei pe viciu și exercitarea unor profesiuni medicale. Pachetul conține 17 legi, privind exercitarea profesiilor de medic, dentist și farmacist, organizarea spitalelor și a organizațiilor profesionale, sănătate publică, asistența medicală primară, comunitară și de urgență, transplantul european, cadrul de asigurat de sănătate, medicamentele, precum și răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse medicale. Același pachet legislativ - care a fost aprobat de Parlament prin angajarea răspunderii Guvernului - face referire la introducerea "taxei pe viciu". (MEDIAFAX) Continu­ue in paginn 2 Dunărea rupe dig după dig Marini, președintele Senatului Italian Supliment de cultură

Next