Rěvașul, 1904 (Anul 2, nr. 1-53)
1904-06-11 / nr. 24
Anul 11. ABONAMENTUL: PI AN 3 COR. 20 HI. „ 'i „ 1 „ 60 „ - 90 „ ÎN STRĂINATATE: ro AN 6 PRANCI. 1 O JJ 2 J ° JJ —O— Cluj, 11 Iunie n. 1904 Numeri singuratici se vând în Cluj cu 5 fileri, într’alte locuri cu 6 fileri. Anul 24. INSERȚIUNILE se plătesc după mărimea locului ce ocupă fiecare cm. □ costă odată 10 fil., de 2 ori 8 fil., de 3 și mai multe ori 6 fileri. —6— ADRESA : „REVAȘUL“ CLUJ. - KOLOZSVÁR 6. JÓKAI UTCZA 6. Redactor resp.: BASIL MOLDOVANU Apare în fiecare Sâmbătă Proprietar-editor: Dr. E. DĂIANU METROPOLIȚII ROMÂNI E vorba se ne maghiariseze toate școalele, ca se nu mai fie în țeară decât scoale ungurești. E vorba ca și religiunea, sfânta lege a părinților noștri, să se învețe în școale în limba ungurească. Așa ar voi șoviniștii, cari vor să facă Unguri și din petri. De aceea s’a alcătuit un plan nou de lege, numit »despre reformarea învățământului«, — dar mai drept i s’ar putea zice »despre maghiarisarea învățămêntului« Nu trebue să ne spărțem așa iute, cu una ca depe scoalele noastre nu ni se pot lua. Noi avem scoale bisericești; adecă la noi numai biserica ține scoale. Apoi dintre toate așezămintele din lume și dintre oameni, singură biserica are menire și poruncă dela Dumnezeu să învețe pe oameni. Căci bisericei, și numai bisericei i s’a dat poruncă, dela Domnul nostru Isus Christos de a învăța pe oameni. Apostolilor, dar nu diregătorilor lumești, nici împăraților, nici miniștrilor, nici fișpanilor, nici inspectorilor, ci numai apostolilor și urmașilor lor le sună porunca lui Isus Christos. Mergeți și învățați toate popoarele. Ține și statul școli, țin și comunele, țin și alții școli, pot să țină. Dar biserica are cel mai sfânt drept și cea mai mare datorință de a ținea școli. Mai sfânt drept și mai mare datorință decât oricine altul în lume. De aceea biserica a ținut, ține și va ținea școli, în tot locul și în toată una vreme. Ea a întemeiat școlile, sub aripile și scutul ei de mamă s’au desvoltat și au înflorit școlile. Așa a fost în trecut, și așa va trebui să fie și în viitor. Dacă puterea ce o are acum statul în mână ar opri biserica de a ținea școli în forma de până acum, va fi răa; dar ea trebue să fie scoală în altă formă, în orice formă, dar trebue să ție scoală și se învețe popoarele . . . De asta e acum vorbă, ca statul se iie dela biserică dreptul de a ținea școli în forma de până aci. Pentru că școlile ce le ține și susține biserica noastră românească, sunt creștinești și românești, și asta nu le place, celor ce ne uresc pe noi. Românii și creștinii de noi! S’a chemat zilele trecute un sfat de oameni aleși la Budapesta, care se cearnă planul cel nou despre maghiarisarea școalelor. Au fost mulți chemați, dar puțini aleși. Intre cei mulți au fost numai doi Români, dar aleși Români. Metropoliții noștri: I. P. S. Lor Dr. Victor Mihályi, metropolitul unit dela Blaj, și Ioan Mețianu, metropolitul neunit de la Sibiu. Singuri acești doi bărbați au spus pe față și cu curaj bărbătesc, că planul cel nou erou, și e primejdios. Drept, că spusele l. Preasfințiilor Sale nu va fi ascultat, dar trebue să ni le însemnăm noi, din inima cărora au fost scoase și să ne întărim credința prin ele. * Eată, de pildă, cam ce a spus în sfatul din Budapesta Metropolitul Ioan Mețianu: „ Când, mult onorată anchetă, in virtutea posițiunii și a chemării mele, conform înaltelor datorințe, ce le am, mă pregătesc a-mi face observările referitoare la chestiunea ce ne preocupă, o fac în representanța bisericii răsăritene ortodoxe române, care biserică a înființat și susține aproape 2000 de școale, care în edificiile școlare și pentru prevederea acelora cu cele trebuincioase a învestit milioane, și care în raport cu starea materială a poporului pentru susținerea școalelor an de an contribue cu sume enorme. O fac mai departe ca fiu credincios al patriei, în care aș dori, cu bună înțelegerea frățească atât de mult trebuitoare între diferitele popoare ale țării, să o văd neclintit stabilită și asigurată pentru toate timpurile. ....în presără acelei zile mari și de adânc înțeles, în care aproape cu 1900 de ani înainte de aceasta, Domnul cu puterea Sfântului Său Duh a trimis în lume pe Apostolii săi, ca tuturor oamenilor să se propovăduească Cuvântul pe limba lor proprie, eată cu mulțămită bucuros ascultând invitarea Escelenței Sale, am venit în mijlocul Domniilor Voastre, ca față de proiectul de lege, ce ne stă înainte, să dau în general espresiune temerilor mele isvorîte din sentimentul meu religios și din cel mai curat patriotism. Motivarea proiectului susține, că nu este de lipsă și nu ar fi nici motivat, ca comunele și confesiunile patriotice să fie lipsite de dreptul lor de a înființa și susținea școale. Declarațiunea aceasta indirect conține în sine constatarea, că în patria noastră ar putea să existe și confesiuni nepatriotice. Adânc întristat am cetit aceste cuvinte ale motivării, mult onorată anchetă, căci eu unul nu pot crede, că în aceasta țară, ar putea să existe și vre-o confesiune nepatriotică și fiind-că în special credincioșii bisericei mele consideră iubirea patriei între cele dintâiu virtuți și astfel o urmează. Nu pot să trec cu vederea aceea — de bunăseamă neintenționată — greșală a motivării, că pe fii români ai acestei țări consecvent îi numește «valachi», deși toate legile în vigoare ale patriei noastre cunosc numai «popor român», nu «popor valach». Trecând acum la însuși proiectul din întrebare, înainte de toate trebue să dau espresiune convingerii mele, că acest proiect de lege cu desăvârșire scoate afacerea școlară din cercul de competință al autonomiilor confesionale și nu le lasă confesiunilor decât numai datorința, se contribue și dînsele materialicește la susținerea școalelor elementare. Prin aceasta se scoate din vigoare nu numai 1-ul 8 al art. de lege XX din 1848, dar chiar și §-ul 3 al legii fundamentale art. IX din 1868, care declară, că credincioșii gr.orientali sunt îndreptățiți a dispune independent în afacerile lor școlare, în decursul multor sute de ani școalele confesiunilor singure au propagat cultura, au isvorît iubirea patriei, și mai vîrtos istoria statului nostru dovedește, că autonomiile confesionale nu au slăbit, ci au întărit patria. Chiar în zilele noastre acest sfânt interes pretinde și autonomia credincioșilor romano-catolici din patria noastră. Nu sunt așadară numai fără scop, dar sunt de-a dreptul păgubitoare acele disposițiuni ale proiectului de lege, cari iau din mânile confesiunilor afacerile disciplinare, precum și instituirea învățătorilor, statolirea limbei de propunere și în parte a planului de învățământ, propunerea religiunii în partea referitoare la limbă, apoi casificarea învățătorilor, — și drept aceea, adresei Escelenței Sale Domnului ministru de culte și instrucțiune publică, rugarea binevoiască chiar și din acest punct de vedere se retragă proiectul de față și la compunerea unui eventual nou proiect să binevoiască a lua în dreaptă considerare aceste observări. Dar și de altfel proiectul de sub întrebare se află în contrarietate cu principiile fundamentale ale științei pedagogice atunci, când nu statorește ca țintă finală a școalei aceea măsură a culturei generale omenești, care este potrivită a da patriei cetățeni religioși morali, cinstiți și folositori, ci îi pune ca scop învățarea desăvârșită a unei limbi, în cazul de față învățarea limbei ungurești. Pedagogicește și didacticește este, Onorată anchetă, imposibilitate să declari prin lege, că limba de propunere în cutare școală elementară să fie spre pildă cea românească, dar scopul școalei să fie acela, ca elevii instruiți românește să-și însușească cu desăvîrșire limba maghiară. Acest contrast pedagogic este imposibil dovedește, că la compunerea proiectului din întrebare, nu a servit ca îndreptar știința pedagogică întemeiată pe adevărurile vecinice, ci considerațiuni de altă natură. Cu întristare am esperiat aceasta, Stimaților domni, căci după modesta mea părere, cel ce pune creșterii alte scopuri, decum le pretinde rațiunea spriginită de știință dobândită prin esperiențele veacurilor, acela vatămă legile vecinice ale firii și aceasta intotdeauna amar se resbună. Nu a fost și nici nu poate să fie popor în lumea aceasta, care să vorbească desăvârșit două limbi. Indivizi pot să vorbească perfect două ori mai multe limbi, dar popor cu două limbi nu cunoaște istoria neamurilor. Nu mă tem eu, că în urma acestui proiect de lege națiunea mea va peri, căci eată motivarea proiectului ne spune, cum în școalele Irlandei sute de ani a stăpânit limba englesă și poporul irlandez totuși n’a perit, ci mai vârtos acest mititel popor cu o statornicie aproape fără păreche în istoria omeniriei se luptă pentru naționalitatea sa cu cea mai mare putere politică din lume și această putere de lumi cuceritoare nu este în stare să nimicească naționalitatea poporului irlandez. Școala nu mai luminează poporul, nu-l nimicește. — Nu mă tem eu așadar, că în urma acestui proiect de lege națiunea mea va peri, dar nutresc dureroase temeri pentru fericirea patriei iubite, și așa cu insistență Vă rog Știm. Domni, îmbrăcați țeara în haina iubirii frățești între popoare, și fericirea ei va prospera. Proiectul de sub întrebare stabilește pensul școalei de stat elementare și dispune, că același sens trebue să-l absoalve și școala confesională elementară. Pe de-asupra însă și deodată cu aceasta, școalei confesionale nemaghiare i se impune și datorința de a instrui astfel pe elevii săi, ca după cei 6 ani ai școalei de toate zilele să-și poată exprima ideile în limba ungurească curat și precis, să cetească fluent, să scrie corect și să socotească în limba maghiară. Intre astfel de împrejurări școala elementară nemaghiară ori va da elevilor săi instrucțiunea limbei maghiare, precum o pretinde proiectul din întrebare, dar atunci trebue să neglige câștigarea celorlalte cunoștințe și prin aceasta va crește indivizi știutori de limba ungurească, dar’ în celelalte inculți și lipsiți de temeiul moralității câștigate prin cunoștințe, ori însă va pune pând pe câștigarea cunoștințelor trebuincioase, dar’ atunci în instruirea limbei maghiare nu va putea împlini datorința ce i se impune. Eu însă, Mult știm. Domni, așa cred, că mai mare trebuință are patria de cetățeni religioși, morali, cinstiți și folositori, și ași fi în stare să dovedesc, că iubirea de patrie nu are a face cu cunoașterea ori necunoașterea vreunei limbi. Stranie impresiune face asupra mea și §-ul 13 al proiectului de față, care dispune, că atunci, când 20% dintre elevii unei scoale nemaghiare ar avea ca limbă maternă limba maghiară, în