Rěvașul, 1904 (Anul 2, nr. 1-53)

1904-06-11 / nr. 24

Anul 11. ABONAMENTUL: PI AN 3 COR. 20 HI. „ '­i „ 1 „ 60 „ - 90 „ ÎN STRĂINATATE: ro AN 6 PRANCI. 1­­ O JJ­­ 2 J­ ° JJ —O— Cluj, 11 Iunie n. 1904 Numeri singuratici se vând în Cluj cu 5 fileri, într’alte locuri cu 6 fileri. Anul 24. INSERȚIUNILE se plătesc după mări­mea locului ce ocupă­ fiecare cm. □ costă o­­dată 10 fil., de 2 ori 8 fil., de 3 și mai multe ori 6 fileri. —6— ADRESA : „REVAȘUL“ CLUJ. - KOLOZSVÁR 6. JÓKAI­ UTCZA 6. Redactor resp.: BASIL MOLDOVANU Apare în fiecare Sâmbătă Proprietar-editor: D­r. E. DĂIANU METROPOLIȚII ROMÂNI E vorba se ne maghiariseze toate școalele, ca se nu mai fie în țeară de­cât scoale ungurești. E vorba ca și re­­ligiunea, sfânta lege a părinților noștri, să se învețe în școale în limba ungu­rească. Așa ar voi șoviniștii, cari vor să facă Unguri și din petri. De aceea s’a alcătuit un plan nou de lege, numit »despre reformarea învățământului«, — dar mai drept i­ s’ar putea zice »despre maghiarisarea învățămêntului«­ Nu trebue să ne spărțem așa iute, cu una ca depe scoalele noastre nu ni se pot lua. Noi avem scoale bisericești; adecă la noi numai biserica ține scoale. Apoi dintre toate așezămintele din lu­me și dintre oameni, singură biserica are menire și poruncă dela Dumnezeu să învețe pe oameni. Căci bisericei, și numai bisericei i­ s’a dat poruncă, dela Domnul nostru Isus Christos de a în­văța pe oameni. Apostolilor,­­ dar nu diregătorilor lumești, nici împăraților, nici miniștrilor, nici fișpanilor, nici in­spectorilor,­­ ci numai apostolilor și urmașilor lor le sună porunca lui Isus Christos. Mergeți și învățați toate po­poarele. Ține și statul școli, țin și comunele, țin și alții școli, pot să țină. Dar bise­rica are cel mai sfânt drept și cea mai mare datorință de a ținea școli. Mai sfânt drept și mai mare datorință de­cât ori­cine altul în lume. De aceea biserica a ținut, ține și va ținea școli, în tot locul și în toată una vreme. Ea a întemeiat școlile, sub aripile și scutul ei de mamă s’au des­­voltat și au înflorit școlile. Așa a fost în trecut, și așa va trebui să fie și în viitor. Dacă puterea ce o are acum sta­tul în mână ar opri biserica de a ținea școli în forma de până acum, va fi răa; dar ea trebue să fie scoală în altă for­mă, în ori­ce formă, dar trebue să ție scoală și se învețe popoarele . . . De asta e acum vorbă, ca statul se iie dela biserică dreptul de a ținea școli în forma de până aci. Pentru că școlile ce le ține și susține biserica noa­stră românească, sunt creștinești și ro­mânești, și asta nu le place, celor ce ne uresc pe noi. Românii și creștinii de noi! S’a chemat zilele trecute un sfat de oameni aleși la Budapesta, care se cearnă planul cel nou despre maghia­risarea școalelor. Au fost mulți chemați, dar puțini aleși. Intre cei mulți au fost numai doi Români, dar aleși Români. Metropoliții noștri: I. P. S. Lor Dr. Vic­tor Mihályi, metropolitul unit dela Blaj, și Ioan Mețianu, metropolitul neunit de la Sibiu. Singuri acești doi bărbați au spus pe față și cu curaj bărbătesc, că planul cel nou e­rou, și e primejdios. Drept, că spusele l. Preasfințiilor Sale nu va fi ascultat, dar trebue să ni­ le însemnăm noi, din inima cărora au fost scoase și să ne întărim credința prin ele. * Eată, de pildă, cam ce a spus în sfatul din Budapesta Metropolitul Ioan Mețianu: „ Când, mult onorată anchetă, in virtutea po­­sițiunii și a chemării mele, conform înaltelor da­­torințe, ce le am, mă pregătesc a-­mi face obser­vările referitoare la chestiunea ce ne preocupă, o fac în representanța bisericii răsăritene ortodoxe române, care biserică a înființat și susține aproape 2000 de școale, care în edificiile școlare și pen­tru prevederea acelora cu cele trebuincioase a învestit milioane, și care în raport cu starea ma­terială a poporului pentru susținerea școalelor an de an contribue cu sume enorme. O fac mai departe ca fiu credincios al pa­triei, în care aș dori, cu bună înțelegerea frățească atât de mult trebuitoare între diferitele popoare ale țării, să o văd neclintit stabilită și asigurată pentru toate timpurile. ....în presără acelei zile mari și de adânc în­țeles, în care aproape cu 1900 de ani înainte de aceasta, Domnul cu puterea Sfântului Său Duh­ a trimis în lume pe Apostolii săi, ca tuturor oa­menilor să se propovăduească Cuvântul pe limba lor proprie, eată cu mulțămită bucuros ascultând invitarea Escelenței Sale, am venit în mijlocul Domniilor Voastre, ca față de proiectul de lege, ce ne stă înainte, să dau în general espresiune temerilor mele isvorîte din sentimentul meu reli­gios și din cel mai curat patriotism. Motivarea proiectului susține, că nu este de lipsă și nu ar fi nici motivat, ca comunele și con­fesiunile patriotice să fie lipsite de dreptul lor de a înființa și susținea școale. Declarațiunea aceasta indirect conține în sine constatarea, că în patria noastră ar putea să e­­xiste și confesiuni nepatriotice. Adânc întristat am cetit aceste cuvinte ale motivării, mult onorată anchetă, căci eu unul nu pot crede, că în aceasta țară, ar putea să existe și vre-o confesiune nepatriotică și fiind-că în spe­cial credincioșii bisericei mele consideră iubirea patriei între cele dintâiu virtuți și astfel o urmează. Nu pot să trec cu vederea aceea — de bună­­seamă neintenționată — greșală a motivării, că pe fii români ai acestei țări consecvent îi numește «valachi», deși toate legile în vigoare ale patriei noastre cunosc numai «popor român», nu «popor valach». Trecând acum la însuși proiectul din între­bare, înainte de toate trebue să dau espresiune convingerii mele, că acest proiect de lege cu de­săvârșire scoate afacerea școlară din cercul de competință al autonomiilor confesionale și nu le lasă confesiunilor decât numai datorința, se con­tribue și dînsele materialicește la susținerea școa­lelor elementare. Prin aceasta se scoate din vi­goare nu numai 1-ul 8 al art. de lege XX din 1848, dar­ chiar și §-ul 3 al legii fundamentale art. IX din 1868, care declară, că credincioșii gr.­­orientali sunt îndreptățiți a dispune independent în afacerile lor școlare, în decursul multor sute de ani școalele con­fesiunilor singure au propagat cultura, au isvorît iubirea patriei, și mai vîrtos istoria statului nos­tru dovedește, că autonomiile confesionale nu au slăbit, ci au întărit patria. Chiar în zilele noastre acest sfânt interes pretinde și autonomia credin­cioșilor romano-catolici din patria noastră. Nu sunt așadară numai fără scop, dar sunt de-a dreptul păgubitoare acele disposițiuni ale pro­iectului de lege, cari iau din mânile confesiunilor afacerile disciplinare, precum și instituirea învă­țătorilor, statolirea limbei de propunere și în parte a planului de învățământ, propunerea religiunii în partea referitoare la limbă, apoi c­asificarea în­vățătorilor, — și drept aceea, adresei Escelenței Sale Domnului ministru de culte și instrucțiune publică, rugarea­ binevoiască chiar și din acest punct de vedere se retragă proiectul de față și la compunerea unui eventual nou proiect să bine­voiască a lua în dreaptă considerare aceste ob­servări. Dar și de altfel proiectul de sub întrebare se află în contrarietate cu principiile fundamentale ale științei pedagogice atunci, când nu statorește ca țintă finală a școalei aceea măsură­ a culturei generale omenești, care este potrivită a da pa­triei cetățeni religioși morali, cinstiți și folositori, ci îi pune ca scop învățarea desăvârșită a unei limbi, în cazul de față învățarea limbei ungurești. Pedagogicește și didacticește este, Onorată anchetă, imposibilitate să declari prin lege, că limba de propunere în cutare școală elementară să fie spre pildă cea românească, dar­ scopul școalei să fie acela, ca elevii instruiți românește să-și însușească cu desăvîrșire limba maghiară. Acest contrast pedagogic este imposibil do­vedește, că la compunerea proiectului din între­bare, nu a servit ca îndreptar știința pedagogică întemeiată pe adevărurile vecinice, ci considera­­țiuni de altă natură. Cu întristare am esperiat aceasta, Stimaților domni, căci după modesta mea părere, cel ce pune creșterii alte scopuri, decum le pretinde rațiunea spriginită de știință dobân­dită prin esperiențele veacurilor, acela vatămă le­gile vecinice ale firii și aceasta in­totdeauna a­­mar se resbună. Nu a fost și nici nu poate să fie popor în lumea aceasta, care să vorbească desăvârșit două limbi. Indivizi pot să vorbească perfect două ori mai multe limbi, dar popor cu două limbi nu cunoaște istoria neamurilor. Nu mă tem eu, că în urma acestui proiect de lege națiunea mea va peri, căci eată moti­varea proiectului ne spune, cum în școalele Irlan­dei sute de ani a stăpânit limba englesă și po­porul irlandez totuși n’a perit, ci mai vârtos acest mititel popor cu o statornicie aproape fără pă­­reche în istoria omeniriei se luptă pentru națio­nalitatea sa cu cea mai mare putere politică din lume și această putere de lumi cuceritoare nu este în stare să nimicească naționalitatea popo­rului irlandez. Școala nu mai luminează poporul, nu-l nimi­cește. — Nu mă tem eu așadar, că în urma acestui proiect de lege națiunea mea va peri, dar nutresc dureroase temeri pentru fericirea patriei iubite, și așa cu insistență Vă rog Știm. Domni, îmbrăcați țeara în haina iubirii frățești între popoare, și fe­ricirea ei va prospera. Proiectul de sub întrebare stabilește pensul școalei de stat elementare și dispune, că același sens trebue să-­l absoalve și școala confesională elementară. Pe de-asupra însă și deodată cu a­­ceasta, școalei confesionale nemaghiare i­ se im­pune și datorința de a instrui astfel pe elevii săi, ca după cei 6 ani ai școalei de toate zilele să-și poată exprima ideile în limba ungurească curat și precis, să cetească fluent, să scrie corect și să socotească în limba maghiară. Intre astfel de împrejurări școala elementară nemaghiară ori va da elevilor săi instrucțiunea limbei maghiare, precum o pretinde proiectul din întrebare, dar atunci trebue să neglige câștigarea celorlalte cunoștințe și prin aceasta va crește in­divizi știutori de limba ungurească, dar’ în cele­lalte inculți și lipsiți de temeiul moralității câști­gate prin cunoștințe, ori însă va pune pând pe câștigarea cunoștințelor trebuincioase, dar’ atunci în instruirea limbei maghiare nu va putea împlini datorința ce i­ se impune. Eu însă, Mult știm. Domni, așa cred, că mai mare trebuință are pa­tria de cetățeni religioși, morali, cinstiți și folo­sitori, și ași fi în stare să dovedesc, că iubirea de patrie nu are a face cu cunoașterea ori necu­noașterea vre­unei limbi. Stranie impresiune face asupra mea și §-ul 13 al proiectului de față, care dispune, că atunci, când 20% dintre elevii unei scoale nemaghiare ar avea ca limbă maternă limba maghiară, în

Next