Revista 22, iulie-decembrie 1992 (Anul 3, nr. 26-51)
1992-07-03 / nr. 26
GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL "nrm—nnriimii1 Hi.ynraii 'iT»i«it i,.r. ■ i.ii n. i •‘■•i —r - -^rz —-— ANUL III • Nr. 26[127] • 3-9 IULIE 1992 • 16 PAGINI * 30 LEI £ ANDREI CORNEA ÆâK h* Tutf DilfkA SORO[ A)u tujf 5 ® rosPAC, 42 -4* î» ROPAAKIA BAGW iO AL C D. CE MĂ Îngrijorează . intr un recent interviu acordat „Europei libere“, dl. Anton Vălușescu, ambasadorul României la Paris, declara plin de candoare că nu-l deranjează și nu-l ingrijorează existenta unor reviste ultra- nationaliste precum „România Mare" sau „Europa". Domnia sa a recunoscut, de altminteri, că nu prea citește publicațiile periodice din țară, în schimb, îngrijorări de alt tipare : imaginea României in Franța nu s-a îmbunătățit simțitor in ultimul timp, iar iredentismul maghiar din emigrație continuă să conteste tratatul de la Trianon. Mărturisesc că am și eu îngrijorările mele care insă nu prea coincid cu cele ale dlui Vătășescu. Pe mine, existența gazeelor amintite nu mă lasă deloc indiferent, chiar dacă tirajul lor declared nu este probabil pe măsura influenței lor reale mult mai modestă, așa cum s-a văzut la alegerile locale. Mai mult dscit iredentismul maghiar de la Paris nu îngrijorează incapacitatea sau lipsa de interes a justiției române de a aplica legea, incuviințind astfel tacit calomnia, violența ori șovinismul. Procesul de la Ploiești este o rușine pentru autoritățile ce au pretenția de a fi edificat un „stat de drept“, iar „cazul Cosma" râmâne o disgrație. Dar domnul Vătășescu, care nu primește ziarele din țară, nu știe, pesemne, despre toate acestea. Domnia sa ignoră, vezi bine din același motiv, și exhibările anti-constituționale ale primarului din Cluj, care se strâduie să limiteze dreptul la întrunire și cel la exprimare in limba maternă al conaționalilor maghiari. Și, ceea ce este încă mai grav, aceasta se face in noștri indiferența autorităților centrale care au posibilitatea regala de a-i casa deciziile, dar nu o fac. Iar cind tot primarul de interzice o reuniune internațională și un alt peuierist lansează Cluj in parlament un atac plin de ridicole acuzații la adresa Fundației Soros, precum și a unor publicații ajutate de aceasta sa supraviețuiască, dezvăluind, chipurile, tot felul de obscure comploturi anti-naționale, nici de astă dată dl. ambasador nu află nimic sau, in orice caz, nu se arată tulburat. E greu insă de crezut că asemenea acte, rămase fără replică din partea autorităților, contribuie la buna imagine a României. Pe mine insă mă ingrijorează faptul că dl. Vătășescu și domnia sa nu reprezintă din păcate un caz izolat) nu e îngrijorat de attea lucruri. Mă ingrijorează, de asemenea, și incă mult, un ambasador al României la Paris, preocupat de imaginea României, dar care nu poate cunoaște realitatea țării pur și simplu fiindcă nu prea citește ziarele românești, considerind pesemne, cu suficiență, că se poate dispensa de această lectură, iși inchipuie dl. ambasador că se poate informa in legătură cu mersul lucrurilor in țară numai in baza comunicatelor oficiale sosite pe linie ierarhică de la Ministerul de Externe ? Dar dl. Vatășescu care, cu acest prilej, iși declara admirația pentru personalități ca Napoleon al IlI-lea și mareșalul Antonescu, nu pare a fi un democrat, convins că o informare onestă trece și prin lectura unei prese variate și libere, fie ea și critică. Dl. ambasador in capitala Franței nu este un democrat așa cum nu este, firește, nici cel ce l-a numit in acest post. S-ar spune insă că asemenea oameni pe moment n-au incotro și caută să vorbească limba democrației, chiar dacă cu greșeli serioase de dicție și de gramatică. Iată, deci, ce mă îngrijorează pe mine : „cazul Vadim", „cazul Cosma", ori „cazul Funar“. Dar și, cazul celor nepăsători, neimplicați, ori chiar complici prin tăcere, printre care se află și dl. Anton Vătășescu. In general - cazul celor care vorbesc limba democrației numai fiindcă „n au incotro". Pe moment . Proiect pentru amenajarea colțului dintre strada Boteanu și strada Onești