Revista 22, ianuarie-iunie 1995 (Anul 6, nr. 1-26)
1995-01-04 / nr. 1
CURIER 22 SCRISORI OPINII DREPT LA REPLICĂ Doamnnă Gabriela Adameșteanu, Vă scriu din nou. Dintre problemele care merită azi a fi discutate, o aleg pe cea a homosexualității. Nu neg că această boală a fost destul de răspîndită în antichitatea greco-romană, atît de strălucită în performanțe intelectuale. Nu neg că mulți homosexuali din epoci mai recente au dat dovadă de strălucire intelectuală. Ce părere aveți dvs. despre cazurile destul de răspîndite ale acelor preoți celibatari din SUA și din alte părți care s-au dedat la abuzuri sexuale? Asupra acestei oribile situații s-a așternut o suspectă și urîtă tăcere. Nu-l înțeleg deloc pe eminentul medic Ion Vianu, care ne spune cu solemnitate că nu homosexualii trebuie tratați medical, ci că noi toți, ceilalți, așa-zișii normali, am avea nevoie de tratament. Nu o înțeleg deloc pe d-na Alina Mungiu, persoană cu minte sclipitoare, care ne spune că opoziția față de homosexualitate dovedește o înclinație ascunsă și nemărturisită față de acest viciu. Desigur că pot exista și asemenea cazuri, dar ele sînt o excepție și nu pot fi un argument serios. Freud a exagerat mult în unele teorii ale sale. Nu vă înțeleg nici pe dvs. cînd, cu calm și siguranță deplină, faceți unele aluzii la homosexualitate, ca și cum problema ar fi fost de mult discutată și definitiv tranșată. Ce înseamnă oare această insistență tenace și neîntreruptă, cu evidente aspecte de șantaj, a forurilor internaționale de a ni se băga pe gît moravuri care ne provoacă oroare? Puteți dvs., cu mîna pe inimă, susține că aceste tentative sînt curate și inofensive? De ce trebuie ca noi să imităm, servil, tot modelul cultural occidental, în toate amănuntele sale, chiar și în cele stupide, ridicole sau monstruoase, chiar și în cele pe care o parte din Occident le condamnă? Nu spun în nici un caz că homosexualii ar trebui persecutați. Dar cred că tocmai în virtutea drepturilor omului sîntem îndreptățiți să ocrotim felul de viață al celor mulți și normali. Există, cu siguranță, proceduri legislative și juridice care să asigure celor ce doresc „libertatea de a face orice cu propriul lor corp“, dar în același timp de a-i împiedica să devină colectivități agresive care să ne dicteze legea. Căci, de fapt, asta se și întîmplă în Occident și asta se pare că doriți și dvs., poate fără să vă dați seama, să se întîmple și la noi. Și chiar din punct de vedere politic, procedura este neproductivă. Mergînd împotriva curentului și ridicîndu-i în slăvi pe homosexuali, nu faceți decît să dați apă la moară acelor moraliști ipocriți și falși patrioți care vă arată cu degetul și care pot susține că, decît o asemenea schimbare, e preferabilă o rămînere pe loc, în vechile stări comuniste. Ar fi poate bine, stimată doamnă, să publicați în revistă un text, sau mai multe, în care să dezbateți pe larg homosexualitatea — cu argumente pro și contra și în care să ne arătați nouă, celor care susținem păreri demodate, ca acelea de mai sus, care sînt erorile noastre, în mod sincer, nu exclud posibilitatea de a fi în eroare și cu atît mai mult vă solicit cu insistență o asemenea clarificare. Dar, bineînțeles, fără prea multe nume celebre și fără excese de erudiție și savantlîcuri, care ar înconjura problema într-un nor de praf. Vă doresc, sănătate și un an nou fericit, Macedon Oboieru, Mijlocenii Bîrgăului, 05.12.1994 ce să le pierdem?! Stăm bine cu logica și cu simțul realităților. Nu ,electoratul care nu se prezintă la urne ar trebui educat (după cum spune dl. Coposu), căci în bună parte el știe destul de bine de ce nu se prezintă. Alții, din păcate, sînt cei care ar avea nevoie de educație și instrucție politică. Chiar dacă au trecut de prima tinerețe. Stimata doamnă Gabriela Adameșteanu. " Nimic nu pare să fi scăpat în România de azi de microbul inconștientei risipiri într-o lume ce a trecut de la dezastrul roșu la o agonie în roz (sau, dacă vreți, în Numele Trandafirilor). O lume care se scufundă în propriul hău, lipsită fiind de acel instinct de conservare care-l face pe om să iasă din sine și să se privească din afară, spre a-și înțelege calea, oricare ar fi dimensiunile acestei necesare obiectivări. Printre excepțiile care n-au fost contaminate de acest duh otrăvitor sînteți dvs. și revista „22“, care, la peste 250 de apariții, tulburați apele unei lumi pe dos, o lume a ineficienței și ipocriziei morale. Revista e plină, are contururi, adîncime și te face să te gîndești la atitudine chiar din pagina de gardă. Nu întîmplător semnează Andrei Cornea, Dan C. Mihăilescu, N.C. Munteanu, Ilie Șerbănescu și, last but not least, Horia Patapievici. Forța scriiturii Rodicăi Palade și a lui Gabriel Andreescu, „mîna“ lui Perjo, ochiul dvs., d-nă Adameșteanu, care au odrăslit revista, se întîlnesc sub semnul unei rigori clasicizante, de profunzime și, împreună cu o redacție impecabilă, alcătuiți o publicație coerentă și deschisă. „22“ este o mare reușită a GDS. Sînt spirite, ca d-nii Gabriel Liiceanu, Ion Vianu, Matei Călinescu, Sorin Alexandrescu sau Virgil Nemoianu, care, cu toate că sînt absorbiți în fapte, nu uită însă de singura atitudine pe care și-o îngăduie adevărații oameni, aceea de a sprijini și de a face reală virtutea Grupului pentru Dialog Social. La vîrsta cînd un tînăr intelectual caută, într-un fel sau altul, norme juste, trebuie să admit că ori de cîte ori am descoperit o revistă bună și o scriitură clară mi-a plăcut să-mi închipui, ocolind un elogiu anost, pariurile ei cu viitorul. Mă întreb cu ce ochi vom privi, peste ani, locurile, faptele. Pentru oamenii obișnuiți istoria e cea cârmește.. Alții o fac, ei o trăiesc. In numărul 47/23-35 noiembrie 1994, inconfundabilul fizician-filozof, cum îl numea recent un cititor pe dl. H.-R. Patapievici, scria că „veritabilul partid de susținere a regimului Iliescu nu este PDSR/PSM/PRM/PUNR, ci partidul administrației de partid și de stat a vechiului regim Ceaușescu“. Astăzi, după cinci ani de „reformă“, clasa politică clientelară a actualei Puteri, cu latura ei isterică, grotescă, abuzivă și îngustă, se bucură de cea mai mare longevitate. Clasa politică a regimului Iliescu are o predispoziție naturală spre forma patetică și intempestivă a puterii, trăind din agresivitate („Normal, dacă este să discut formal, cineva își poate succede și sieși...“ - Virgil Măgureanu, directorul SRI) și din insistență („Important e să fie al nostru, nu ne interesează dacă este prost sau deștept“ — Gheorghe Dumitrașcu, senator PDSR), impresionînd („Opoziția nu va veni niciodată la putere deoarece nu are exercițiul puterii“ - C.V. Tudor, senator, președintele PRM) și dînd la o parte valori („Monica Lovinescu, agentă a Securității“ - titra deunăzi „România Mare“), ocupînd patru scaune deodată („In familie am un regalist care mi-a spus că sînt prost. «Proști, da’ mulți», i-am spus“ — Valeriu Momanu, PDSR), răsturnîndu-le la nevoie („Jos Mazilu“), domolindu-se, apoi întorcîndu-se la modestie („Domnilor parlamentari, vă comport,fii de parcă ați fi de la o școală de preșcolari“ - Adrian Năstase,președintele Camerei Deputaților), luîndu-și măsuri de precauție, știind prea bine că protestul ei, dacă e așa dur, va fi socotit drept și întemeiat („Un ziarist milionar poate calomnia cît vrea el, pînă i se termină milioanele. Mai bine să-l băgăm la închisoare“ - Valer Suian, senator PUNR), libertatea este ceea ce înțelege ea prin libertate, democrația este ceea ce înțelege ea prin democrație („Știți de ce merg bine treburile la Senat? Pentru că lucrează în clădirea CC-ului“ - C.V. Tudor, senator PRM), iar această clasă politică a regimului Iliescu are puterea de a impune definițiile ei (vezi Cronica Parlamentului). Membrii „directocrației sînt oameni falși, cu multe „foarte oneste“. Dacă n-au creier, pot să-și cumpere. Sînt vicleni, ci nici, subtili, flexibili. Au studiat cu atenție pentr privilegiat și știu că un anumit număr de anii trăiți în sărăcie sînt de-ajuns pentru a construi o sensibilitate. Ei vorbesc despre valori morale, dar de fapt psihologia lor ca acțiune este cinismul. Și cupiditatea. Pentru ei nu există o demnitate a muncii, a cinstei și onoarei, acestea sînt pentru cei mediocri. Societatea impusă de clasa politică a regimului Iliescu este atît de decadentă, încît Sodoma și Gomora par să fie Noul Ierusalim. Știm cu toții că această clasă politică îi distruge pe detractorii ei, „strîngîndu-i cu căldură la piept“ prin noile articole ale Codului Penal. Dar nu mă sfiesc să spun că, deoarece nu poate fi schimbată, ea trebuie să fie măturată, pentru că intolerabilul a devenit cotidian. Ion Mihai Ionescu, Mediaș, 05.12.1994 Stimată redacție. Citesc cu plăcere revista „22“, deși în ultima perioadă percep o orientare subtilă către Putere. Ce mă face să vă scriu -nu este orientarea (este dreptul dvs. să vă orientați și al meu să vă mai citesc sau nu), ci faptul că nu aplicați recomandările Academiei Române privind folosirea lui â și a lui sunt în locul lui sînt. Mă surprinde că v-ați însușit teoria d-nei Avram, care, ori de cîte ori are ocazia, tună și fulgeră împotriva lui â și sunt. Consider că nefolosirea lui o reprezintă o tendință de menținere a „reformelor“ comuniste, la fel cum neacceptarea vizitei în țară a Regelui Mihai, nerestituirea bisericilor greco-catolice și a caselor naționalizate foștilor proprietari etc., etc. reprezintă criptocomunismul. Credeți că folosirea lui o îngreunează chiar așa de mult însușirea limbii române? Dacă ar fi așa, ce ar trebui să spună cei ce învață limba engleză — să renunțe s-o scrie? Să cred că sînteți de acord cu gluma care circula pe timpul lui Ceaușescu că româna este cea mai grea limbă de pe glob, dacă nici Președintele de onoare al Academiei Române, spre cinstea celor ce l-au aleș, n-a reușit s-o învețe corect? Cred că este normal să lăsăm Academia să hotărască cum este corect să vorbim și scriem românește și să nu ținem seama de indicațiile slavofonilor. Ce gîndesc școlarii obligați să-și însușească corect limba română cînd găsesc în ziare și cărți acelaș cuvînt scris în două variante? Treabă românească, face fiecare cum vrea, numai încurcat să fie. Cu stimă, Ulpiu Ciura, Sibiu, 28.11.1994 3.500 lei 4.000 lei P.S. Tot așa de contraproductiv este și domnul Coposu cînd ne spune cu seninătate că, deși ideea promonarhică ar putea fi (și este — cu siguranță) un dezavantaj electoral, „partidul își asumă riscul“. Nu cred că se putea formula o mai mare enormitate. De ce atunci mai participăm la alegeri dacă știm de la bun început că susținem păreri care ne vor fa LA SEDIUL REDACȚIEI PUTEȚI CUMPĂRA DIN STOC: Anul 1990, numerele 12,14,15,16, 17, 18, 20, 21, 22, 24, 25, 29, 32, 33, 38,41,44. Anii 1991, 1992, 1993. Exemplarele vechi sînt comercializate la prețul actual al revistei. 2.500 lei 3.000 lei Cei interesați sînt rugați să expedieze prin mandat poștal suma corespunzătoare, pe adresa: Filiala sector 1, Str. Londra nr. 10. București iar adeverințele corespunzătoarei talon de pensie, adeverințe școlare etc.) tipului de abonament dorit pe adresa: Revista “22” Calea Victoriei 120, sector 1, București, cu “ mre. Adeverințele sînt valabile un an de zile. Abonamentele se pot achita și la sediul redacției. Abonamentele cu reducere sînt sponsorizate de Asociația EST-LIBERTES (22% reducere) cu ridicare de la redacție (11% reducere) cu expediere prin poșta Pentru pensionari, cadre didactice, elevi, studenți, foști deținuți politici și veterani de război (44% reducere) cu ridicare de la redacție (33% reducere) cu expediere prin poștă Nr. 1 .A SUNĂ ȘI CÎȘTIGĂ! în fiecare dimineață, intre orele 8.15 RADIO,AFUR și 8.45, poți cîștiga numeroase premii, oferite de firmele: Polar Electronics, STM, Bozkoi Lighting, Nemira, Teranita, Sabina, Gipo Pescar, Vivo, Champ. Marele premiu: 1 TV color Polaris 2.000 123456789 10 Nu trebuie decît să suni la 631.73.89 și să propui una din căsuțele grilei. Premiul ascuns acolo iți aparține. * SHGFEDCBA J • 0 ' 1995 4-10 ianuarie