Revista 22, iulie-decembrie 1998 (Anul 9, nr. 28-52)
1998-09-15 / nr. 37
GABRIEL ANDREESCU pe marginea polemicii Holocaust negru, holocaust roșu Aproape nu mai merită de arătat absurditatea situației în care s-a pus guvernul Vasile, declarînd că alegerile pentru Primăria Bucureștiului vor trebui amînate, deoarece nu ar exista în bugetul local prevăzută suma de vreo 15-20 miliarde lei și nici nu sînt bani disponibili în rezervă la dispoziția Guvernului. Și asta tocmai în momentul cînd, în urma rectificării, s-au micșorat cheltuielile în ansamblu cu 7.500 miliarde. Te poți întreba dacă în lupta pentru fotoliul d-lui Lis nu merita să se taie de la ministere măcar 7.515 miliarde, obținîndu-se astfel posibilitatea ca pînă la sfîrșitul anului bugetul Capitalei să primească banii de alegeri. Iar între timp s-ar fi putut recurge la un împrumut. Au spus-o mulți: democrația costă (ceea ce ni se reamintește neplăcut mereu, atunci cînd parlamentarii își cresc veniturile). Oare alegerile nu fac și ele parte din procesul democratic? Sau alegerile pe care le-ai cîștigat da, iar alegerile pe care s-ar putea să le pierzi nu? Oricum, explicațiile ce invocă oportunitatea ale d-lor Vasile, Stoica sau Sassu sunt, în context, ridicole. Evident, totul nu-i decît un pretext, iar motivul stă în teama coaliției și mai ales a partidelor din CDR că alegerile pentru București vor constitui o înfrîngere electorală de proporții și asta mai puțin din pricina unor performanțe foarte rele personale ale d-lui Lis (acesta a fost ceva mai serios și mai eficient decît predecesorii săi), cît din motive politice: pentru a sancționa guvernarea de ansamblu a coaliției și a guvernelor sale. Numai că a-ți arăta atît de transparent frica e o neghioare politică, ce conferă adversarilor din opoziție, și mai ales PDSR-ului, avantaje nesperate. Am trăit s-o vedem și pe asta, PDSR amenințînd că va cere reintroducerea monitorizării României din partea Consiliului Europei. Și, dacă Guvernul va persista în atitudinea lui, are și dreptate s-o ceară; mai mult, cred că este de datoria oricărui partid, asociație sau grup de opinie ce-și spune democratic să ceară același lucru, așa cum ar fi făcut-o și în 1992 sau 1996, dacă PDSR ar fi încercat să amîne alegerile locale. Stranie situație, prin urmare, să vezi partidul d-lui Iliescu dînd lecții juste de democrație, iar partidul ce susține că ar continua „linia Maniu-Mihalache-Coposu“ riscînd represaliile Consiliului Europei. Ridicolă situație să vezi că CDR s-a temut să organizeze alegeri anul trecut (trebuia să-l determine sau să-l lase pe d-l Ciorbea să demisioneze din funcția de primar), atunci cînd era sigur că le va cîștiga, ajungînd acum să se teamă de niște alegeri pe care este foarte probabil să le piardă! Și amară situație pentru votanții fostei opoziții să vadă că, atunci cînd au vîntul potrivnic, guvernanții de astăzi nu sînt mai autentic democrați decît guvernanții de dinainte și că, pentru a-i determina să se plieze totuși, cît de cît, la cerințele democrației, rămîne necesar și benefic recursul la „monitorizare“ și la Consiliul Europei. La fel ca acum 2-4-6-8 ani! Fi-va cîndva altfelm România? Și apoi, stau și mă întreb: oare să nu se fi găsit în Guvern chiar nici o voce lucidă care să fi atras atenția asupra marii gafe politice ce stă să se comită invocîndu-se lipsa banilor și „oportunitatea“, pentru a se amîna sine de alegerile locale din Capitală? Iar dacă da, unde este ea? Iar în final, de ce face președintele României, garant, chipurile, conform Constituției, al bunului mers al instituțiilor democratice? Chiar crede domnia sa că amărăciunea și frustrarea (și în acest caz) a celor care l-au votat în 1996 nu merită nici cea mai mică atenție? Și să n-aibă nici domnia sa curajul ca, trebuind să opteze între asumarea unei situații politice conjunctural defavorabile și asumarea fermă a principiilor democratice elementare, să aleagă principiile? ANDREI CORNEA Absurd, ridicol, anuar pag. 13 SĂPTĂMÎNAL EDITAT DE GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL • ANUL IX • 16 pagINi • 2.000 lei