Revista 22, ianuarie-iunie 2003 (Anul 14, nr. 671-694)

2003-01-14 / nr. 671

CURIER Stimată doamnă Gabriela Adameșteanu. Interviul luat de Marius Chivu domnului Gheorghe Crăciun (22, nr. 666) mi-a retre­­zit unele dubii asupra atitudinii grupului literar pe care-l exprimă, în speță promoția optzecistă. De unde s-a născut din nevoia de a opune dictaturii o ripostă cu arme mai estetizante decât o făcuseră cei „de dinainte“, din anii ‘60—70 (mă gândesc, recunosc, la proza lui Mircea Nedelciu), grupul optzeciștilor a cantonat după 1989 într-o rezervație ciudată: puțin eli­tistă (ceea ce n-ar fi răul), puțin narcisiacă (nici asta!), de o sterilitate (însă) costisitoare într-o perioadă atât de plină de provocări ca aceasta (nu trebuie să vă mai spun: televiziune comercială, gust de consum, lipsă de cititori, dezinteres public față de literatură ș.a.m.d.). Ceea ce mi-a displăcut în interviul amintit este dis­prețul nedisimulat față de tot ce nu intră în standardele de castrare socială autoimpusă spre care îndrumă ideologia domnului Gheorghe Crăciun. Dacă pe apoliti­cii declarați (deveniți între timp cu toții membri ai Aca­demiei neo-comuniste) îi pune pe bună dreptate pe coji de nucă, dacă pe tribunii bufoni de asemenea îi con­damnă pentru diletantismul lor, domnul Gheorghe Cră­ciun vorbește cu aceeași înverșunare (dacă nu cu una mai mare) despre scriitorii care „au migrat dinspre lite­ratură înspre politic, în sensul în care au încercat să fie brusc preocupați de construcția unor instituții ale societății civile, de relațiile dintre societatea ci­vilă și putere sau de putere pur și simplu (...) Ca scriitori erau probabil de la început atrași de mira­jul politic al notorietății (...) Și iată că a apărut oca­zia visată­. Așa chiar că nu-l mai înțeleg pe domnul Crăciun. Ce are domnia sa de împărțit cu cei ce, în loc să scru­teze virtualitățile estetice ale unui viitor care nu se știe dacă va fi, și cum va fi (cel puțin din punctul de ve­dere al receptării artei) și-au dat o parte din viață impli­ Nr. 671­ 14-20 ian. 2­0­0­3 Sunt un nostalgic. Așa că nu vă gândiți cumva că sunt nostalgicul vremurilor de mult apuse, al vremurilor când la televiziune puteam urmări doar „fastuoasele“ demon­strații de tip China sau Coreea de Nord, ci al vremurilor mai recent apuse, atunci când puteam vizio­na cu mare încântare emisiuni ca: Profesiunea mea, cultura, realizată de d-l Nicolae Manolescu, Orient Expres, de d-l Stelian Tănase sau Serata muzicală, realizată de regretatul Iosif Sava. La ce emisiune mai poți întâlni astăzi invitați de marcă precum ai celor trei realizatori amintiți? Ne-a mai rămas de văzut emisiu­nea Profesioniștii, realizată de distinsa d-nă Eugenia Vodă. Dar câți dintre noi o pot urmări în miezul nopții? Din păcate, foarte puțini. Nu știu și, probabil, nu o voi afla niciodată cine se face vinovat de eliminarea din grila de programe a PRO TV a emisiunii Profesiunea mea, cultura, a prof. univ. Nicolae Manolescu. Un lucru este, însă, cert: telespectatorii o regretă nespus, deoarece au pierdut o sursă de îmbogățire spirituală, realizată de un mare om de cultură. O încântare asemănătoare îmi provoca emisiunea Orient Expres realizată de scriito­rul Stelian Tănase. Nici dispariția acestei emisiuni din grila de programe a postului Antena 1 nu știu cui se datorează, conducerii acestuia sau realizatorului. Și în acest caz, pierderea cea mai mare este a noastră, a telespectatorilor. Cu ce ne putem „delecta“ după înlăturarea progra­melor amintite? Cu emisiuni precum: Ploaia de stele sau Surprize, surprize (la România 1), Din dragos­te, Batem palma sau Babilonia (la Antena 1) , Super Banc Show (la Prima TV) , Vacanța mare sau Săriți de pe fix(la PRO TV). Pe cine, pe câți și prin ce satisfac emisiunile mai sus amintite? Oare nu mai avem nevoie de emisiuni de cultură (în afara celor de pe TV Cultural, un post prins foarte greu în Ardeal)? Oare bunul gust, eticul, hazul spumos, limbajul ele­vat, mimica și gesturile de bun simț, muzica de calitate, perfecțiunea dansului nu mai sunt criterii de apreciere în realizarea unei emisiuni? Poate aș fi nedrept dacă nu aș aminti între emisiu­nile mai nou apărute și unele care au făcut o bună im­presie, fiind „gustate“ din plin de telespectatori. Seara bună a d-lui Cătălin Ștefănescu transmisă pe România 1, România mea realizată de d-l Emil Hurezeanu pe An­tena 1 sau Istorie polemică a d-lui Neagu Djuvara pe România 1. Ultimele emisiuni menționate, care sunt, fără doar și poate, de calitate, nu pot însă completa golul lăsat de absența celor menționate la început. Ce putem face atunci? Să-i rugăm pe d-nii Nicolae Manolescu și Stelian Tănase, care sunt deosebit de activi, să reia ceea ce eu am fost convins că s-a între­rupt doar pentru o scurtă perioadă și, deși întreruperea s-a cam prelungit, îmi place să cred și acum că este doar o întrerupere, și nu o abandonare.Trist este faptul că marele muzicolog Iosif Sava nu mai este printre noi și nu s-a mai gândit nimeni să-i preia acea muncă de Sisif pe care o făcea cu atâta dăruire, încât emisiunile sale erau așteptate cu nerăbdare atât de specialiști, cât și de către publicul telespectator. Dacă în cazul d-lor Nicolae Manolescu și Stelian Tănase ar fi o soluție, și anume cea menționată de mine, în situația marelui dispărut Iosif Sava, colegii de breaslă, dacă nu ar face-o pentru noi, să o facă în me­moria lui și în stilul și modul de desfășurare imprimat de acesta emisiunii, să reintroducă un program care s­­ar putea numi „Apud Iosif Sava“. Oliviu Crișan Cluj, 23 decembrie 2002 Din articolul lui Andrei Cornea Mizeria societății civile, publicat în 22 din 18 de­cembrie 2002, am înțeles că societatea ci­vilă este compusă din două clase: una infe­rioară, care trebuie să manifesteze conti­nuu, să iasă în stradă pentru Dan Erceanu, să pichete­ze CNSAS-ul, să protesteze contra lui Ristea Priboi, și una superioară, formată din intelectualii elitiști care să stea în tribuna vieții sociale, să apară în talk-show-ui de televiziune și să critice Alianța Civică pentru că „doarme“, „tace mult“, a murit, nu-și face datoria, în prima categorie sunt „oamenii străzii“, care în urmă cu 12 ani erau numiți de Ion Iliescu „golani", iar de Mircea Dinescu (pe atunci în FSN) „cabaret politici", care trebuie „lăsat să fiarbă în suc proprii­". Acum Ion Iliescu nu știe cum să intre în grațiile societății civi­le, de care are nevoie în rapoartele de activitate euro­­atlantică; acum Mircea Dinescu vrea sprijin de la socie­tatea civilă după ce i-a livrat pe deținuții politici turnători­­ pe D.R. Lăzărescu în direct și la oră de vârf), nu și pe ofițerii care i-au racolat, iar Andrei Cornea trimite so­cietatea civilă la „groapa ecologică de gunoi". în categoria a doua (după rațiunea domnului Cor­nea) ar intra membrii societății civile care s-au ajuns, au o funcție bine remunerată (membrii CA­TVR, CNA, CNSAS, dar, de ce nu, chiar președinți de republică — vezi Emil Constantinescu — ambasadori, șefi de ziare, autori și actori de talk-show-uri — vezi chiar pe coperta 22, Emil Hurezeanu) și care nu mai sunt, deci, mani­festanți de rând. Fiind mereu în prim-plan și având me­reu microfon, ei sunt socotiți singura parte sănătoasă a societății și pot, cu vocea mereu nemulțumită, să o certe, să o minimalizeze, să-i dea bice ca unui cal le­neș. Știu acești critici care nu-și văd bârna din ochi că toți membrii Alianței Civice lucrează fără salariu, că mai mult din jumătate din filialele din țară nu au sedii? Și totuși rezistă, se zbat (dar fără ca mass-media să spună de ei o vorbă bună), în timp ce baronii societății civile (are și ea așa ceva) încasează zeci de milioane pe lună pentru funcții în care au fost trimiși tocmai ca să o apere (și cum o fac?). Disprețuiți de toate guvernele, etichetați ca „extre­miști" de Iliescu, ca „frustrați" de Constantinescu, acum nu mai este nevoie ca să fie puși la colț de epitetele șvabilor, pentru că a apărut această critică tovărășeas­că revărsată asupra lor de cei pe care i-au secretat. Aceștia s-au văzut ajunși și — iată — sunt mai preocu­pați de a-i incrimina pe cei pe care ar trebui să-i repre­zinte decât să semnaleze prin creditul de care se bu­cură în mass-media române și internaționale dictatura bășcălioasă spre care suntem mânați (Legiunea de Onoare lui Micky Șpagă, repezirea lui Jonathan Scheele de către Adrian Năstase, parodia modificării Constituției, astfel încât „să se revizuiască, dar să nu se schim­be nimic"), îmi cer iertare că m-am lăsat atras în „lupta de cla­să“ pe care a lansat-o Andrei Cornea în articolul Mize­ria societății civile. Bănuiesc că a avut un acces temperamental, pentru că la BBC îl știam autor obiec­tiv. Păcat de revista 22, pe care o consideram, totuși, o revistă serioasă, tocmai a societății civile, și nu, cum o descriau răuvoitorii, o cafenea elitistă. George Mihăilă Bacău (Alianța Civică), decembrie 2002 Stimate domnule George Mihăilă, Pot să vă înțeleg nemulțumirea, dar nu și ex­cesele verbale la adresa colegului nostru. Gabriela Adameșteanu Ce părere aveți despre un eventual război în Irak, în cadrul campaniei împotriva terorismului? Răspunsurile vor avea maximum două pagini. Cititorii care nu-și menționează adresa completă nu vor intra în concurs, cărți civice și instituțiilor societății civile (chiar dacă ele s-au plasat la frontiera minată cu politica...)? Să vadă, oare, în această categorie pe Ana Biari­­diana, cu Memorialul Sighet, pe Gabriel Liiceanu cu Hu­­manitas, pe dumneavoastră înșivă și pe Rodica Palade cu 22T>. Ar fi trebuit, mai bine, să fie apolitici ca Eugen Simion sau estetizanți ca domnia sa? Ce-i deranjează în faptul că unii își sacrifică timpul de creație unor fapte ci­vice pe care domnia sa le refuză din principiu, cu dispreț? Constat cu durere că după 1989 joncțiunea scriito­rilor talentați într-un front împotriva corupției spirituale, care s-a înstăpânit inclusiv în societatea inocentă gra­ție poluării mass-media și mesajului politicianist al cio­coilor noi, este departe de a se fi înfăptuit. iată că fie­care, inclusiv domnul Crăciun, merge pe drumul propriu, îmbufnat și competitiv (Competiția continuă este chiar titlul documentului teoretic pe care îl susține dom­nia sa), dar nu se știe la ce va mai sluji acest drum de potecă, atâta vreme cât autostrăzile informaționale vor fi ocupate de miile de sf ortodocți bogați și monolitici. Chiar să fie atât de greu de înțeles că nu competiția, ci complementaritatea este soluția? Ion Gabriel Pam­fil București, decembrie 2002 Stimate domnule Ion Gabriel PamfH. Competiția există, d-l Gheorghe Crăciun are dreptate. Sunt în competiție și cărțile, și imaginile autorilor, și strategiile de marketing etc. Eu perso­nal nu cred că d-l Gheorghe Crăciun privește cu dispreț implicarea mai mare a unor colegi ai săi în politică. In orice caz, nu mi se pare binevenită ideea de a face liste de persoane care nu există în textul domniei sale. Dar nici nu e bine să vă imaginați viața artistică drept un cor de îngeri. Gabriela Adameșteanu Reamintim cititorilor noștri că această pagină le aparține, ca și responsabilitatea pentru scrisori. Ain ut X5 ȘI ABONAMENTE LA REDACȚIA 22 1. Pentru cadre didactice, elevi, studenți, pensionari, foști deținuți politici și veterani de război: • 60.000 lei pe 3 luni, cu ridicare de la redacție sau 240.000 lei pe un an • 70.000 lei pe 3 luni, cu expediere la domiciliu sau 280.000 lei pe un an 2. Pentru celelalte categorii de cititori: • 75.000 lei pe 3 luni, cu ridicare de la redacție sau 300.000 lei pe un an • 80.000 lei pe 3 luni, cu expediere la domiciliu sau 320.000 lei pe un an Cei interesați sunt rugați să achite la sediul redacției (Calea Victoriei 120) sau să expedieze prin mandat poștal suma corespunzătoare, pe adresa: Revista“22”, cont nr. 2511.1-1277.1/ROL, BCR, sector 1 București. Adeverințele (talon de pensie, adeverințe școlare etc.) se expediază pe adresa: Revista “22” Calea Victoriei 120, sector 1. București, cu specificarea pentru Serviciul de Difuzare. Se mai pot face abonamente: la orice oficiu poștal din țară, revista 22 figurând în catalogul Poștei Române la poziția 19091, și la următoarele firme: București: Info Eurotrading(212.73.51 ; 212.73.54. 0723.640.803. 0723.640.804), Inter Press Sport (313.85.07; 313.85.08; 313.85.09), M.T. Press (255.48.15; 255.48.16; 255.34.88), Orion Press (301.87.86; 335.02.96) și Zirkon Media (340.31.09. 0788.236.487); Cluj: CPD Apex AB Com(0264.439.120. 0264.193.455) ; Brașov: Curier Press (0268.470.474. 0268.470.596); Satu Mare: Zotmar Press (0261.712.024).

Next