Revista 22, iulie-decembrie 2007 (Anul 18, nr. 27-52)
2007-12-04 / nr. 49
Situația sediului GDS și al revistei 22 nu s-a rezolvat, Camera Deputaților a amânat votul pentru toamnă. GDS și 22 rămân sub asediu. revis ANUL XVIII • Nr. 49 (926) *4-10 decembrie 2007 www.revista22.ro • 20 pagini • 2,5 lei România -anchetă radiografii postelectorale Rusia. Alegeri parlamentare controversate __________________pag. 14 - 15 TRAIAN UNGUREANU Cum am cucerit Europa pag. Un referendum pune o întrebare la care trebuie răspuns cu da sau nu. Unii însă nu participă la vot. Cum trebuie clasificată atitudinea lor? Este ea un au mascat? Este dezinteres pentru politică? Este neînțelegerea întrebării? Este respingerea clasei politice? Același lucru și pentru alegeri: cei care nu se prezintă, evitând să decidă în favoarea unei liste sau a unui candidat, ce spun ei, în fond, prin această absență? într-un editorial recent din Cotidianul (30 noiembrie 2007), d-l Liviu Antonesei, reluând și radicalizând o teorie pe care o împărtășesc și alți comentatori, afirmă net, a fost un absenteism la europarlamentare și la referendumul pentru votul uninominal, ci „grevă electorală“ și continuă: „A avut loc transformarea populației într-un popor care refuză să se mai lase anesteziat de prostiile, minciunile și ticăloșiile politicienilor și acoliților acestora din zona liderilor de opinie și a media telenovelizate. Și acest popor a obținut o victorie zdrobitoare". Ceea ce mă uimește mai întâi de toate la d-l Antonesei este ușurința cu care propune o asemenea teorie, fără să aducă nici cea mai mică probă. Se mulțumește doar să spună că analiștii și comentatorii care au vorbit de absenteism pasiv n-au înțeles nimic, că politicienii, care nici ei nu au înțeles nimic, mai sunt și ridicoli (desigur, dar asta „nu e în chestie“!) și că „poporul i-a refuzat pe toți, de la Băsescu la patronul echipei Steauaf". Aș putea spune că, în acest moment, sarcina aducerii de probe revine d-lui Antonesei și că, până atunci, teoria sa nici nu merită să H100310 fie luată în considerație. Totuși, voi încerca să arăt că nu avem de a face, în majoritate, cu un absenteism activ, cu o „grevă electorală“, ci cu apatie electorală clasică și că, în majoritatea ei, populația pasivă nu a devenit „popos Firește că există oricând absenteiști de toate felurile: pasivi, dezinteresați, dar și activi care fac politica absenteismului activ conștient. Dar, cum am putea distinge între ei și mai ales cum am putea stabili ANDREI CORNEA Absenteism sau boicot? care categorie a predominat la 25 noiembrie, anul curent? Evident, în mod direct nu avem cum afla. Dar, indirect, ar putea exista indicii. Dacă disprețul și neîncrederea (foarte reale, de altfel) ale majorității românilor pentru clasa politică s-ar fi cristalizat majoritar într-o atitudine activă, de boicot conștient deopotrivă al alegerilor europarlamentare și al referendumului, ar fi trebuit să vedem foarte multe semne în societate ale acestei atitudini cristalizate, radicale și active; un activism civico-politic general ar fi trebuit să invadeze națiunea. Ar fi și ar fi fost necesar să vedem grupări ale societății civile organizând manifestații uriașe, marșuri peste marșuri de protest la parlament, la guvern și la președinție, campanii de scrisori semnate de zeci de mii de oameni în favoarea diferitelor cauze, agitație sindicală continuă, greve, ocuparea unor spații publice. Și, mai cu seamă, ar trebui să vedem și să fi văzut de ceva vreme cristalizarea unei opinii publice care afirmă inutilitatea votului la toate alegerile sau la unele dintre ele și care, desigur, propune și unele soluții. Or, nu vedem și nu am văzut nimic din toate acestea. Marea majoritate a locuitorilor orașelor (nici nu mai vorbesc despre cei de la țară) nu numai că tratează politica în general drept o preocupare derizorie, dar n-au nici cea mai mică intenție de a se angaja într-o acțiune civică de amploare sau modestă, ori măcar de a activa într-un ONG. Se știe cât de subțire e la noi societatea civilă, ceea ce nu prea se potrivește cu „poporul“ invocat cu mândrie de d-l Antonesei. Cu greu, câteva asemenea acțiuni au putut strânge câteva sute sau ceva peste o mie de participanți în anii trecuți, deși cauzele erau solide. Tinerii se înscriu în ONG-uri, când o fac, în majoritate fiindcă „dă bine la CV“, și nu fiindcă vor în mod autentic să activeze civic. Majoritatea studenților î și văd din (Continuare în pag. 3) 9 948 3 9 5 000036 CENTENAR SEBASTIAN &ELIADE