Revista 22, ianuarie-iunie 2008 (Anul 19, nr. 2-26)

2008-06-10 / nr. 24

anchetă ANUL XIX • Nr. 24 (953) «10-16 iunie 2008 www.revista22.ro « 20 pagini • 2,5 lei S. DAMIAN Anul 1968 LAURENȚIU BRĂTAN in memoriam pag. 12 - 13 TIFF 2008 François Fejtö [1909-2008), cronicarul Europei Centrale pag. 18 La plecarea din hotelul european, în care se aflase pentru câteva zile, un im­portant demnitar al statului român ia cu el, adică șterpelește, pomișorul de­corativ din cameră. Ambasada română e sesizată de hotel și este silită să achi­te costul pomișorului. Un polițist ro­mân călătorind prin Viena este prins în­­tr-un magazin furând țoale de pe raft; urmează câteva episoade senzaționa­­liste în presa din țară și un comunicat lemnos din partea instituției la care lucra polițistul. în Piața del Popolo din Roma, o faună românească, surprinză­tor de sălbatică chiar și pentru un ro­mân, te face să-ți bagi portofelul într-un buzunar adânc al genții, geanta în ruc­sac și să ții rucsacul strâns la piept; când italianul care tocmai ți-a explicat unde e stația de metrou te întreabă, în final, din ce țară vii, te pomenești spu­nând: „din Bulgaria“. (în acest punct, am convingerea că cititorii acestor rânduri pot adăuga multe din propriile lor experiențe.­ Concomitent cu întâmplările de mai sus, în țară, la București mai exact, profesorii, cei cu un rol atât de impor­tant în educație etc., se dedau unui bai­ram nemaipomenit, pus la cale de cel mai ridiculizat personaj politic, pentru că e analfabet, fără ni­cio remușcare față de răspunsul pe care elevii lor îl vor da bine cunoscutei întrebări: „așa vă învață pe voi să scoală?“. Același ri­diculizat personaj politic face o danie de Paști nu doar elitei profesorale, ci, de-a dreptul, poporului de sector: un salam, o pungă de făină... Oameni care nu arată deloc a muritori de foame își sfâșie hainele de pe ei la coadă și se calcă literalmente în picioare. Cu mijloace mai ample și, desigur, mult mai sofisticate, un magnat sau altul, cu toată toponia unui nouveau rnche, își achiziționează curtenii. El știe să ci­tească dintr-o ochire codul de bare din carnea-nevoile-aspirațiile analistului/ tehnicianului/poetului/jurnalistului, deschide negocierea în Creta sau Ibiza, sau chiar la reședința sa și încheie un contract avantajos pentru ambele părți, în spiritul, evident, al economiei de piață. La vârf, în forul suprem al democra­ției, unde se întâlnesc și demnitarul hoț, și șefii polițistului hoț, și repre­zentanții poporului profesoral friptu­­rist, în fine, ai întregului popor silit să se descurce cum poate, se fac și se desfac legi după principiul transparti­­nic „iți dau-imi-dai-ca-să-mă-fac-bo­­gat“. La OTV, nu râdeți­, apare, în conti­nuarea serialului Elodiei, un cuplu bi­zar, un fel de Bonnie și Clide, din a că­rui sporovăială, dacă înlături zgura, răsar baroni locali renumiți, în chip de protectori inimoși, în fapt, angajatori ai celor doi recuperatori. In ciuda „pre­zentării“ extravagante, marca „Dan Diaconescu Direct“, textura țesăturii mafiotice este evidentă. Pe acest fundal dezolant, schițat sumar, dar pe care oricare cetățean îl trăiește în toată concretețea lui, so­sesc alegerile locale. Inițial, din partea politicienilor, aparență de apatie și non combat. Dar banii Uniunii Europe­ne care sclipesc la orizontul județelor și bătaia pe terenuri, ca miză uriașă, animă spiritele politice, până la păru­ială. De partea cealaltă, senzația cetățe­nilor, câți au mai rămas prin țară nu se știe, dar toți sunt înscriși în liste, este că oricine s-ar alege, nu înseamnă ni­mic. După câteva cicluri electorale, oa­menii se declară scârbiți și obosiți, au văzut că, urmare a votului, alesul lor se întoarce cu spatele la ei chiar de a doua zi și, în bună înțelegere cu adver­sarul împotriva căruia și-a mobilizat electoratul, își dublează, își triplează spatele, care crește și tot crește, până la de negânditele milioane de euro în cont. Acumulare sălbatică de capital, ni se explică, o fază pe care trebuie s-o traversăm obligatoriu, adaugă obser­vatorii avizați. • înțeleg scârba, înțeleg deziluzia, înțeleg mai ales singurătatea și deruta oamenilor simpli sau complicați, în fața lighioanei politice, unsă cu toate alifiile sloganurilor ciugulite din cursul scurt al democrației. Dar nu înțeleg oboseala, dezertarea, retragerea în munți a cetățenilor. Democrațiile euro­pene la care privim cu jind au exersat, fără să obosească, sute de ani. Noi am obosit doar după câteva cicluri electo­rale. Blaga sau Oprescu ne este egal. Oare? Să reflectăm lucid și să alegem. m­­ 1 pag. 4 -Perdanți și câștigători la alegerile locale RODICA PALADE De ce votez

Next