Revista 22, ianuarie-iunie 2008 (Anul 19, nr. 2-26)
2008-06-10 / nr. 24
anchetă ANUL XIX • Nr. 24 (953) «10-16 iunie 2008 www.revista22.ro « 20 pagini • 2,5 lei S. DAMIAN Anul 1968 LAURENȚIU BRĂTAN in memoriam pag. 12 - 13 TIFF 2008 François Fejtö [1909-2008), cronicarul Europei Centrale pag. 18 La plecarea din hotelul european, în care se aflase pentru câteva zile, un important demnitar al statului român ia cu el, adică șterpelește, pomișorul decorativ din cameră. Ambasada română e sesizată de hotel și este silită să achite costul pomișorului. Un polițist român călătorind prin Viena este prins într-un magazin furând țoale de pe raft; urmează câteva episoade senzaționaliste în presa din țară și un comunicat lemnos din partea instituției la care lucra polițistul. în Piața del Popolo din Roma, o faună românească, surprinzător de sălbatică chiar și pentru un român, te face să-ți bagi portofelul într-un buzunar adânc al genții, geanta în rucsac și să ții rucsacul strâns la piept; când italianul care tocmai ți-a explicat unde e stația de metrou te întreabă, în final, din ce țară vii, te pomenești spunând: „din Bulgaria“. (în acest punct, am convingerea că cititorii acestor rânduri pot adăuga multe din propriile lor experiențe. Concomitent cu întâmplările de mai sus, în țară, la București mai exact, profesorii, cei cu un rol atât de important în educație etc., se dedau unui bairam nemaipomenit, pus la cale de cel mai ridiculizat personaj politic, pentru că e analfabet, fără nicio remușcare față de răspunsul pe care elevii lor îl vor da bine cunoscutei întrebări: „așa vă învață pe voi să scoală?“. Același ridiculizat personaj politic face o danie de Paști nu doar elitei profesorale, ci, de-a dreptul, poporului de sector: un salam, o pungă de făină... Oameni care nu arată deloc a muritori de foame își sfâșie hainele de pe ei la coadă și se calcă literalmente în picioare. Cu mijloace mai ample și, desigur, mult mai sofisticate, un magnat sau altul, cu toată toponia unui nouveau rnche, își achiziționează curtenii. El știe să citească dintr-o ochire codul de bare din carnea-nevoile-aspirațiile analistului/ tehnicianului/poetului/jurnalistului, deschide negocierea în Creta sau Ibiza, sau chiar la reședința sa și încheie un contract avantajos pentru ambele părți, în spiritul, evident, al economiei de piață. La vârf, în forul suprem al democrației, unde se întâlnesc și demnitarul hoț, și șefii polițistului hoț, și reprezentanții poporului profesoral fripturist, în fine, ai întregului popor silit să se descurce cum poate, se fac și se desfac legi după principiul transpartinic „iți dau-imi-dai-ca-să-mă-fac-bogat“. La OTV, nu râdeți, apare, în continuarea serialului Elodiei, un cuplu bizar, un fel de Bonnie și Clide, din a cărui sporovăială, dacă înlături zgura, răsar baroni locali renumiți, în chip de protectori inimoși, în fapt, angajatori ai celor doi recuperatori. In ciuda „prezentării“ extravagante, marca „Dan Diaconescu Direct“, textura țesăturii mafiotice este evidentă. Pe acest fundal dezolant, schițat sumar, dar pe care oricare cetățean îl trăiește în toată concretețea lui, sosesc alegerile locale. Inițial, din partea politicienilor, aparență de apatie și non combat. Dar banii Uniunii Europene care sclipesc la orizontul județelor și bătaia pe terenuri, ca miză uriașă, animă spiritele politice, până la păruială. De partea cealaltă, senzația cetățenilor, câți au mai rămas prin țară nu se știe, dar toți sunt înscriși în liste, este că oricine s-ar alege, nu înseamnă nimic. După câteva cicluri electorale, oamenii se declară scârbiți și obosiți, au văzut că, urmare a votului, alesul lor se întoarce cu spatele la ei chiar de a doua zi și, în bună înțelegere cu adversarul împotriva căruia și-a mobilizat electoratul, își dublează, își triplează spatele, care crește și tot crește, până la de negânditele milioane de euro în cont. Acumulare sălbatică de capital, ni se explică, o fază pe care trebuie s-o traversăm obligatoriu, adaugă observatorii avizați. • înțeleg scârba, înțeleg deziluzia, înțeleg mai ales singurătatea și deruta oamenilor simpli sau complicați, în fața lighioanei politice, unsă cu toate alifiile sloganurilor ciugulite din cursul scurt al democrației. Dar nu înțeleg oboseala, dezertarea, retragerea în munți a cetățenilor. Democrațiile europene la care privim cu jind au exersat, fără să obosească, sute de ani. Noi am obosit doar după câteva cicluri electorale. Blaga sau Oprescu ne este egal. Oare? Să reflectăm lucid și să alegem. m 1 pag. 4 -Perdanți și câștigători la alegerile locale RODICA PALADE De ce votez