Revista Economică, 1923 (Anul 25, nr. 1-52)

1923-03-22 / nr. 12

Nr. 12, 12 Martie 1928. REVISTA ECONOMICA 131 are (cari nu dă mult fură introduse) etc. etc., cari se ridica anual la zeci şi sute de milioane. Cutez să spun, că nici a zecea parte a acestora nu se cheltueşte cu susţinerea acestor instanţe (doar bieţii funcţionari, mai fiecare — îşi sacrifică câte o părticică din plă­­tuţă pentru a-şi cumpăra rechizite de biurou). De o păcătoasă ignoranţă şi — prin aceasta — de-o făţişe abandonare a „C.­Fund, dă dovadă şi faptul, că cheltuielile susţinerii, perfecţionării etc. a Cărţilor Funduare nici măcar nu erau prevăzu­te în budgetul precedent. Nu ştiu, convinsu-s-au cei che­maţi că sunt necondiţionat „necesare şi folositoare“, şi prevăzutu-le-au în cel viitor? Contribue în mare parte la accelerarea ruinării acestor instituţii, tratamentul vitreg, de c­are sunt îm­părtâşite de nişte şefi, cari nu le cunosc. Acest tra­tament se demonstrează în împărţirea funcţionarilor. Cunosc judecători unde funcţionari vechi, bine versaţi în ale „Cărţilor funduare“ sunt împărţiţi la diferitele grefe ale judecătoriei, din simpla cauză că — un funcţionar neputând fi admis la censura de condu­cător de „Cărţi Funduare, fără să fi trecut anterior censura de manipulant — el se pricepe şi la ceilalţi romi ale serviciului justiţiar, iar la „C.­Fund.“ sa tri­mit tineri începători sau funcţionari făcuţi din dife­riţi meseriaşi, negustori etc.,­­nefiind personal, în urma nereprimirei funcţionarilor unguri, cari refuzaseră să depună jurământul). Ţine-te acu sărman conducător, de „C.-Fund“, şi-ţi creşte funcţionari din oameni cari, neavând nici măcar o pregătire oareşicare şcolară, nu sunt în stare să priceapă nici 10% din mersul­­C.-Fund.“ (Onoare excepţiilor!) Aceşti oameni rezolvă acte şi efectuesc intabulări. . . Mai mult! Cunosc şef, care — neavând idee despre rostul „Cărţilor Funduare“ — când aveau câte un complic, se lua chiar la bătăi cu câte un funcţionar subaltern (Cazul Şoferu) sau îl ameninţa cu cuvintele: „îl pun în purgator, la cartea funduară“ închipuindu-şi „C.-Fund.“ ca un fel de penitenciar Şi mai mult. Cunosc un caz, când un conducător de „C.-Fund.“ funcţionar vechiu şi dintre cei mai emi­nenţi funcţionari de „C-Fund.“ — fu sfătuit de un înalt funcţionar să renunţe la postul de conducător de „C.­Fund.“ şi atunci îndată va fi înaintat în rang etc. Deci, „Cartea Funduară“ este ignorată nu numai de şefii direcţi ai judecătoriei ci până şi în cele mai înalte cercuri. Este, deci, un păcat, că această insti­tuţie, atât de necesară şi populară, este lăsată la discreţia unor funcţionari, cari nîci idee n’au de ros­tul lor. Cu durere trebue să constat, că aceştia se re­crutează mai toţi din magistraţi veniţi din vechiul regat De aci enormele restanţe la mai toate instaţele de „C.*Funduare­ Că tineri cu pregătire şcolară nu se pre­zintă — principala cauză e slaba salarizare şi vi­trega încadrare a conducătorilor de „C.­Fund. — Aceşti funcţionari cu pregătiri şcolare, examene spe­ciale şi pla­să de zeci de ani, cari îndeplinesc­­ lucrări încrezute magistratului, sunt încadraţi egal, ba de multe ori inferiori funcţionarilor făuriţi din calfe de meseriaşi,­negustori etc. Care tinăr ca pregătire liceală etc va mai simţi îndemnul să îmbrăţişeze cariera, care o poate ajunge şi o calfă, care şi a urii­ meseria­şi vrea să „se facă domn“, şi fiind plătit şi mult mai slab ca un me­diocru muncitor de fabrică­ Alpu. Unificarea Cooperaţiei. Desfiinţarea Cooperaţiei orăşeneşti „Monitorul Oficial“ No. 269 promulgă legea pen­tru unificarea cooperaţiei, aie cărei dispoziţiuni prin­cipale sunt: Direcţia generală a cooperaţiei orăşeneşti se desfiinţează­ pe ziua de 31 Martie 1923, atribuţiunile ei trecând asupra casei Centrale a cooperaţiei şi îm­proprietărirea sătenilor, care le va exercita prin „Cen­trala băncilor populare“ şi „Centrala cooperativelor săteşti de producţie şi consum“, după natura ope­raţiunilor. Fondul de 10 000.000 lei, pus la dispoziţia direc­ţiunii generale a cooperaţiuni orăşeneşti, trece asupra „Centralei cooperativelor săteşti de producţie şi consum“, întreg activul şi pasivul direcţiei generate a coo­peraţiei orăşeneşti, se va împărţii între „Centrala băncilor populare“ şi „Centrala cooperativelor săteşti de producţie şi consum“. Pierderile eventuale ce ar rezulta din lichidarea operaţiunilor direcţiei generale a cooperaţiei orăşe­neşti, se vor acoperi din fondul de rezervă al acesteia. Toate dispoziţiunile legii Băncilor populare să­teşti şi a Cassei lor centrale, pentru înfiinţarea „Ca­­ssei centrale a cooperaţiei şi împroprietăriri sătenilor“, se aplică tuturor societăţilor cooperative de orice fel, existente şi celor ce se vor mai înfinţa la sate şi oraşe şi în Bucovina, Basarabia, Transilvania, Banat, Cri­­şana şi Maramureş, oricum­ ar fi profesiunea asociaţilor. Dispoziţiunile legii pentru înfiinţarea cooperative­lor de meseriaşi şi muncitori rămân abrogate. Cruţarea şi renunţarea sunt cele mai bune mijloace de apărare contra jafului şi contra pirateriei in comeretul de azi. Pedepsiţi speculatorii preţurilor, renunţând la chel­­tuială, ce vi-o pretind ei.

Next