Revista Economică, 1923 (Anul 25, nr. 1-52)

1923-01-04 / nr. 1

Nr. 1. — 4 Ianuarie 1923. REVISTA ECONOMICA 3­ ­1 Directoratului General de finanţe, care afirmative ar fi modificat dispoziţia legii. Aici este culmea fis­­calitaţii, când comisia de impunere lucrează chiar contrar legii, ba ce e mai mult, contrar ordinelor date de minister. Preşedintele araţi defectul organic la compunerea comisiunilor de impunere, cam­ de multe ori sunt con­trarii legii. Preşedintele comisiei este în acelaşi timp şi referentul ei, un simplu ţăran sau măcelar din Mâ­­niştur este membru al comisiei de impunere pentru societăţile pe acţiuni etc. „Victoria“ arată, că la impozitele comunale se fac abuzuri, pentru că nu există controlul necesar. Interpelările în repetite rânduri, sunt lăsate toate fără nici un răspuns. Propune, ca judeţele şi comunele să fie puse sub control financiar, neputându-se admite, ca erajele să mai facă cheltuieli fără nici o autorizaţie. Preşedintele explică, că autonomia oraşelor s-a sistat, pentru că elementele din oraşe erau străine, şi că în lipsa controlului congregaţiei şi al consiliului, autorităţile locale abuzează. Este drept, că în unele părţi de ex. în Sibiu a fost o administraţie de model. Conferinţa hotărăşte esmiterea delegaţiunei, care să prezinte noul Memoriu al „Solidarităţii“ în vacanţa Crăciunului. Din delegaţie vor face parte domnii nu­miţi la început. Dl Lăpedatu propune şi conferinţa admite ca aceeaşi delegaţie să prezinte la Minister şi chestiunea impozitului progresiv pe veniturile de salarii ale func­ţionarilor. Arată, că o reducere în privinţa aceasta sa făcut prin ordinul Nr. 2850—1922 (publicat şi în numărul anterior al revistei) dar avem datorinţa să arătăm, că acest impozit este ilegal, de vreme ce la salariile funcţionarilor unificarea impozitelor s’a făcut prin introducerea cedulei F. de 6% pentru ţara întreagă, iar introducerea acestei cedule a abrogat vechile impozite provinciale referitoare la acest impozit Ori, funcţionarii Întreprinderilor din Bucureşti, detaşaţi sau angajaţi la sucursalele de aici ale acelor întreprin­deri, nu plătesc aici astfel de impozite d­in chestiunea împrumutului naţional de 5% din 1919, emis de Ministerul de finanţe prin Consiliul Dirigent, şi al cărui ultim cupon este scadent la 1 Fe­bruarie 1923, Dl Lăpedatu propune şi conferinţa pri­meşte, ca această delegaţie să ceară fie rambursarea integrală a acestui împrumut, cu considerare la criza de numerar actuală, sau, dacă nu, cel puţin să se admită drept plată la achitarea impozitelor. La ori­ce caz delegaţia să procure certitudine cu privire la soartea acestui împrumut, eventual să exonereze, ca aceste titluri să fie primite drept plată la achitarea datoriilor către Banca Naţională. „Silvania“ şi „Vulturul“ cer, ca delegaţia să in­tervină pentru abrogarea impozitelor suplimentare de răsboiu, de 6°­0 şi 100%. Dl Lapedatu propune şi conferinţa admite, că delegaţia să intervină în chestiunea creanţelor şi datoriilor faţă de streinătate. In sfârşit s’a dat o circulară, care opreşte reglarea creanţelor şi datorii­lor pe cale particulară, însă aceasta nu priveşte ora­şele şi judeţele. Delegaţia să ceară de la guvern să fie opriţi debitorii de a şi achita datoriile câtre Un­garia, până când nu se va face aranjamentul echita­­bil, legat prin funcţii şi de scrisurile fonciere. Arată intervenţia făcută de comisia de lichidare română de la Budapesta încă din 1920, cum şi punctul nostru de vedere, care cere regularea pe 1 la 1, apoi şi punctul de vedere unguresc, care face distincţie intre datoriile exigibile înainte şi cele după 3­ Octombrie 1918-Preşedintele sugerează chestia, ci băncile din Budapesta au provocat pe debitorii lor de aici să plătesccă datoriile hipotecare pe cursul de 1 la 2, în schimb rambursarea scrisurilor fondate sortate şi achitarea cupoanelor scadente o fac în coroane un­gureşti actuale. Chestunea trebue regulată repede, fiindcă pierdem din mână cele mai bune creanţe. „Victoria“, arată, că reprezentanţii de la Budape­sta ai asociaţiei băncilor ungureşti ,TEBE“ au propus regularea pe 1 la 2 şi aveau tablouri statistice de­tailate. Dl I. Lapedatu, arată, că noi avem de mult da­tele statistice şi rezultatul este, că noi suntem credi­tori faţă de Ungaria. Este explicabil, că băncile un­gureşti doresc aranjarea cu 1 la 2, însă suferim pier­deri enorme prin întârziere, care ne cauzează nu nu­mai scăderea creanţelor, ci şi neputinţa băncilor un­gureşti de a mai face faţă obligamentelor lichidate cu întârziere. Chestiunea e urgentă şi este necesară oprirea oraşelor de a mai trata direct cu băncile un­gureşti. Chestiunea s ar putea aranja aşa, că toate creanţele să fie cesionate unui consorţiu de bănci de la noi, care să preia nu numai creanţele, ci şi o cantitate corespunzătoare de scrisuri fondate. Preşedintele propune şi conferinţa admite, ca chestiunile desbătute aici să fie prezentate în memori separate iar nu cumulate toate intr’unu! singur. Casa de păstrare din Sălişte pune in discuţie chestia împrumuturilor de războiu. „Silvania" Iată situaţia datoriilor dinainte de războiu faţa de Cehoslovacia şi necesitatea, ca ,So­lidaritatea“ să intervină la Guvern pentru obţinerea tratamentului de reciprocitate cu Cehoslovacia. Conferinţa decide a face un memoriu, cerând regularea acestei chestiuni de la Stat la Stat. In sfârşit la Conferinţă ,s’au menţionat şi veştile, cari circulă de câteva timp în presă cu privire la un fel de sindicat al băncilor din Oradea Mare, cum şi veştile privitoare la un alt sindicat. Raportor

Next