Revista Economică, 1938 (Anul 40, nr. 1-52)
1938-01-01 / nr. 1
Nr. 1 — 1 Ianuarie 1938. REVISTA ECON OMI GA 3 vescu, care n’a avut decât cuvinte de laudă pe seama lor. Ei bine, ce s’a întâmplat ? S’au întărit băncile de concurenţă şi au slăbit toate aceste instituţii ale noastre, cari reprezintă angrenajul economic naţional. Dar, s’a mai întâmplat ceva mult mai grav. Când aceste instituţii nu mai primeau nici cel mai mic ajutor, institutele de credit străine, minoritare, cari erau pe pământul nostru, au trăit, s’au desvoltat, raza lor de acţiune s’a mărit, s’a întărit, dintr’un spirit patriotic în sensul lor, având tot ajutorul dela Budapesta, pe când cei dela Bucureşti n’au înţeles rostul lucrurilor. Iată adevărul asupra situaţiei. Din această situaţie derivă faptul, că institutele minoritare merg înainte. Eu îndrăznesc să spun pe baza acestor constatări, că băncile româneşti din Ardeal şi Banat, încă înainte de chestiunea conversiunii, în majoritatea lor, au fost lovite de mai multe ori. Conversiunea a venit numai ea să le dea lovitura de graţie. Când s’a tratat chestiunea conversiunii, am luat cuvântul. Dl Aurel Vlad ştie (Congresul aclamează cu strigăte de trăiască!) ...şi am mers împreună la ministrul de finanţe. Am întrebat atunci pe ministrul de finanţe: Ce faceţi cu băncile româneşti din Ardeal şi Banat ? Atunci, Domnilor, ni s’au dat asigurări formale, şi aceste asigurări s’au repetat dela tribuna Camerei. O UOGE : dar dela radio ? ...La radio încă n’a ajuns, dar acum s’a făcut şi prin radio. (Congresul izbucneşte în strigăte de bravo şi aplauze). S’au dat tot felul de asigurări. Ce am cerut noi ? Am cerut să fie cuprinse băncile noastre în tratamentul de care se împărtăşesc băncile similare din Vechiul Regat. BĂNCILE din ARDEAL şi BANAT SĂ FIE ÎMPĂRTĂŞITE DE ACELAS TRATAMENT CA SI CREDITUL RURAL IN VECHIUL REGAT. Dvs. ştiţi că Creditul Rural a făcut operaţiuni numai în cadrul Vechiului Regat. El este o instituţiune istorică, cu un ţel bine determinat. Când s’a pus problema conversiunii, s’a făcut un articol special care priveşte Creditul Rural, luându-şi Statul obligaţiunea să, despăgubească pagubele Creditului Rural din acele 150.000.000— de milioane. AM CERUT PENTRU BĂNCILE ROMÂNEŞTI DIN TRANSILVANIA ŞI BANAT UN TRATAMENT EGAL. ÎNI CEREAI ŞI ASTĂZI. Ardealul şi Banatul nu este o regiune, ci este o jumătate de ţară (aprobări entusiaste în toate părţile Congresului, aplauze). Şi să mă credeţi, când o catastrofă loveşte un colţ de ţară, ea se resimte pe întreaga suprafaţă a patriei (puternice aplauze, aprobări). Este şi natural. Cineva a adus vorba despre „Chemare“. Toată „chemarea“ cuprinde acest înţeles. Şi e foarte bine aşa. — Iată bunăoară nenorocirea Basarabiei. Când am eşit din Catedrală am fost întâmpinaţi cu cheia care se făcea aici în Cluj pentru Basarabia. Ei bine, este şi normal. Conştiinţa noastră a ajuns la acel grad de înţelegere, că atunci când la un colţ de ţară este dată o lovitură, ea se repercutează asupra întregului pământ al Ţării. Moartea noastră este legată integral unii de alţii. Noi nu mai putem trăi decât împreună, iar când moare o parte a ţării, moare ţara românească. (Aplauze îndelungate, strigăte însufleţite, bravo! bravo! trăiască Goga!) DOAMNELOR ŞI DOMNILOR, Perfect integraţi în necesităţile naţionale, afirmăm hotărîrea noastră nestrămutată de a salva băncile româneşti din aceasta ţară, pentru a da posibilitatea de întărire elementului românesc în lupta lui de asccensiune şi de apărare faţă de toate atacurile acelor ecrescenţe străine, cari s’au aşezat pe grumazii noştri (ropote de aplauze). Foarte bine a spus prietenul meu Alexandru Vaida- Voevod, când zicea: