Revista Minelor, 1954 (Anul 5, nr. 1-12)

1954-01-01 / nr. 1

nit, în conformitate cu nevoile mereu crescânde ale economiei naționale și, în special, pentru realizarea mărețului plan de electrificare a țarii. 2. Formațiunile geologice purtătoare de lignit din R.P.R. sunt constituite din nisipuri și gresii moi, cu intercalații de marne și argile, atât în acoperișul cât și în culcușul straielor de căr­buni. Aceste formațiuni au avut un regim de sedimentare neuniform și, ca urmare, straiele de nisip au și ele o desvoltare lenticulară, cu întinderi și grosimii variabile. Unele straie de nisip sunt purtătoare de apă, a cărei origine se găsește în cea mai mare parte în infiltrațiile de la suprafață. Formațiunile cu cutarea accentuată sunt acele care, în general, favorizează acumularea apei în stratele de nisip și formarea borchișurilor, în special, în porțiu­nile sinclinale ale cutelor. De asemena, acci­dentele tectonice (fisuri, falii) favorizează cir­culația apelor, și deci formarea borchhișurilor în zăcămintele noastre de lignit. 3. Borchișurile din marea parte a bazinelor de lignit din R.P.R. și, în special, cele din re­giunea cutelor diapire subcarpatice, fac parte din clasa borchișurilor fine și au­­ un conținut ridicat în argilă coloidală, ceea ce provoacă di­ficultăți mari la asecare. De asemenea­, aceste borchișuri au un grad mare de neuniformitate, fapt care limitează aplicarea unora dintre me­todele clasice de lucru pentru asecarea lor. 4. Încercările de până acum pentru combaterea borchișurilor la exploatările noastre de lignit au fost sporadice, căutându-se rezolvarea cazu­rilor locale particulare, prin soluții și mijloace simple, fără studii și determinări prealabile ale caracteristicelor borchișurilor, a st­ud­ii care să constitue baza științifică a soluțiilor adoptate. 5. Referatele prezentate în conferință privind metodele de trecere a lucrărilor miniere prin borchișuri, au accentuat asupra lucrărilor de adâncire a puțurilor, tratându-se pe larg cele trei metode clasice — prin palplanșe, prin pro­cedee chimice și prin înghețare. Metodele de traversare a borchișurilor cu planuri înclinate, galerii, rampe­­ de puțuri, etc., au fost atinse numai în treacăt în discuții, ceea ce constitue o lipsă a Conferinței, și această lipsă va trebui remediată prin com­plectarea ulterioară a studii­lor respective. Metoda prin palplanșe are un domeniu de apli­care limitat, putând fi folosită în cazul straielor de borch­iș, fără presiuni mari de pământ, care pot fi trecute cu palplanșe într-o singură re­priză. Metoda prin procedee chimice poate da rezul­tate favorabile la diferite adâncimi, atât în ro­­cele fisurate îmbibate cu apă, cât și în nisipurile acvifere, în care apa nu are o presiune mare. Date precise asupra condițiilor în­ care metoda ar corespunde la minele noastre de lignit nu s’au stabilit până acum. Dat fiind că această me­todă necesită un utilaj simplu, se recomandă experimentarea ei neîntârziată. Metoda adâncirii puțurilor prin inghețare se prezintă ca o metodă corespunzătoare pentru adâncirea puțurilor, în cazul condițiilor grele de zăcământ cu borchișuri la minele de lignit din R.P.R., și experimentarea ei este indicată. 6. Referatul privind asecarea formațiunilor de borchișuri situate în acoperișul și în culcușul stratelor de lignit tratează un material bogat, atât teoretic cât și practic, arătând avantajele cât și desavantajele fiecărei metode de alecare, cum și condițiile în care fiecare metodă poate fi aplicată, material dedus în special din înain­tata experiență științifică și practică a U.R.S.S. Din examinarea metodelor de exploatare a stratelor de cărbuni, în prezența borchișurilor, rezultă că metoda de exploatare prin abataje­­cameră, în general nerecomandabilă, trebue cât mai mult limitată, deoarece în aceste condiții cauzează pierderi mari din rezervele de cărbuni ale zăcământului, pierderi care se ridică în unele cazuri până la 50%. Metoda de exploatare cu front king în prezența borchișurilor necesită ase­carea prealabilă a acestor formațiuni acvifere, deci aplicarea ei este limitată de posibilitățile de asecare, care depind de caracteristicile for­mațiunilor respective. 7. Atacarea problemei borchișurilor trebue să se facă în mod științific, metodic și coordonat, pe fiecare bazin de lignit în parte, și în ordi­nea de urgență dictată de greutățile pe care le întâmpină exploatările de lignit, atât la traver­sarea borchișurilor cu lucrările miniere de des­chidere cât și la abatarea stratelor de lignit în prezența borchișurilor. Cu­ urgență se impun, în primul rând, bazinele din regiunea cotelor diapi­re subcarpatice, începând cu Șotânga, Mărgi­­neanca și Ojasca, cum și bazinul de la Caran­sebeș, în care necunoașterea caracteristicelor stratelor de borch­iș cauzează mari dificultăți lu­crărilor miniere. 8. Primele lucrări ce se impun în problema borchișurilor sunt lucrările de sondaje hidro­­geologice pentru determinarea caracteristicelor straturilor de borchiș. Aceste lucrări, complectate cu datele furnizate de sondajele de explorare propriu zise transpuse pe profile geologice corespunzătoare, cu ridicările topografice de precizie și întocmirea de hărți topografice de detaliu, cu hărți geologice și cu rezultatele ana­lizării probelor din caratele sondajelor, vor con­stitui baza întocmirii unui studiu hidrogeologic pentru fiecare bazin în parte, din care trebue să rezulte : — conturarea extinderii stratelor sau a pun­gilor de borchiș cu determinarea grosimilor, a situației față de stratele de lignit, a gradului de inundare, debitului specific, direcției curenților de apă, coeficientul de cedare al apei, regiunii și surselor de alimentare, acumulării apelor din precipitațiile atmosferice, a­­ posibilităților d­e infiltrare, etc . — proprietățile fizico-mecanice ale borchișu­rilor cu determinarea coeficienților de granu­­lație, de neuniformitate, de viscozitate, etc ;

Next