Revista Minelor, 1964 (Anul 15, nr. 1-12)
1964-11-01 / nr. 11
Aceste relații sunt deduse din experimentările la scară industrială efectuate peste hotare. în funcție de portanța determinată experimental și lungimea de ancoră aleasă, s-a determinat suprafața de susținere ce revine pentru o ancoră cu ajutorul relației: unde : Ж -7*, m», c./.q c este coeficientul de siguranță; l — lungimea ancorei, m, у — greutatea specifică aparentă a rocii, t/m3. în acest fel s-a putut determina distanța între ancore. Valoarea forței de pretensionare T a ancorelor fixate punctiforme este T = 0,8 P0, recomandată în literatură. Poziția ancorelor s-a căutat să fie transversal pe stratificație, pentru a lega cît mai multe pachete de strate între ele, iar în tavan ele s-au dispus la 45 ° pentru preluarea eforturilor de întindere și forfecare. II. Experimentarea ancorelor cu pană Din categoria ancorelor fixate punctiform s-a experimentat tipul bine cunoscut de ancoră cu pană, recuperabilă și nerecuperabilă, din oțel OL—38, cu diametrul tijei de 25 mm și lungimea cuprinsă între 1 și 2 m. Strîngerea ancorei s-a făcut cu o piuliță M 24 sprijinită pe o placă de oțel de 150 x 150 x 10 mm. în caz de necesitate, pentru reținerea bucăților mici de rocă desprinse, s-a întrebuințat împletitură metalică Ж 60 x 3,1 x 200 (STAS 2543-57). în figura 1 sunt reprezentate monografiile aplicate pentru susținerea galeriilor cu secțiunea de 6 m2 săpate în șisturi clorito-sericito-cuarțoase de la Teliuc și Ghelar, în brecii andezitice la Deva și în calcare semicristaline șistoase la Rușchița. Monografii asemănătoare s-au omologat pentru susținerea galeriilor săpate în șisturi cuarțitice negre și șisturi sericito-cuarțoase din Carpații Orientali, încercările la smulgere efectuate în aceste tipuri de roci (fig. 2) arată o portanță a ancorelor cu pană cuprinsă între 9 și 14 tone, iar obervațiile făcute în timp de doi ani, asupra celor 1000 ancore montate, în comparație cu porțiuni analoge susținute cu lemn, demonstrează o bună comportare a lor. Ш. Experimentarea ancorelor betonate Extinderea ancorelor cu pană s-a limitat la susținerea galeriilor săpate în roci tari și semitari, uscate și nealterabile în contact cu atmosfera din mină. REVISTA MINELOR — XV — 1964 — nr. 11 641