Revista Muzeelor și Monumentelor, 1975 (Anul 12, nr. 1-4)

1975 / nr. 1

ale Direcției patrimoniului cultural național și ale oficiilor pentru patrimoniul cultural național se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat. Comisia Centrală de Stat a Patrimoniului Cultural Național funcționează pe lângă Consiliul Culturii și Educa­ției Socialiste. Comisia se numește prin decret prezidențial și se compune din reprezentanți ai Consiliului Culturii și Educației Socialiste, Ministerului de Interne, Ministerului Finanțelor, ai altor organe centrale de stat și obștești, repre­zentanți ai cultelor, precum și din specialiști în domeniul istoriei, istoriei artelor, istoriei naturale, etnografiei și alte domenii de activitate. Direcția patrimoniului cultural național se înființează prin reorganizarea Direcției monumentelor istorice și de artă, în cadrul indicatorilor de plan aprobați pentru Consiliul Culturii și Educației Socialiste. Oficiile județene și al municipiului București se înfiin­țează în cadrul muzeelor stabilite de Consiliul Culturii și Educației Socialiste și în limita indicatorilor de plan apro­bați. Art. 10. — Evidența centralizată de stat a patrimoniului cultural național conține elementele de identificare, descriere și evaluare a fiecărui bun. Valoarea nominală a bunurilor din patrimoniul cultural național se stabilește pe baza criteriilor aprobate prin hotă­­rîre a Consiliului de Miniștri. Lista bunurilor din patrimoniul cultural național, pre­cum și completările anuale ale acesteia se aprobă prin hotă­­rîre­a Consiliului de Miniștri, la propunerea Comisiei Cen­trale de Stat a Patrimoniului Cultural Național. CAPITOLUL II EVIDENTA, PĂSTRAREA, CONSERVAREA SI VALORI­FICAREA BUNURILOR DIN PATRIMONIUL CULTURAL NAȚIONAL Art. 11. — Statul ia toate măsurile necesare în vederea ocrotirii și conservării, evitării înstrăinării și deteriorării, precum și păstrării, apărării și folosirii corespunzătoare a patrimoniului cultural național în interesul întregului popor. Art. 12. — Evidența centralizată de stat se întocmește unitar, pe baza declarațiilor și extraselor de inventar depuse de deținătorii bunurilor din patrimoniul cultural național, precum și a identificărilor de noi bunuri efectuate de perso­nalul de specialitate al organelor competente. Documentele se completează la oficiile pentru patrimo­niul cultural național și se centralizează la Direcția patri­moniului cultural național, care păstrează și prelucrează această evidență. Lista bunurilor din patrimoniul cultural național se definitivează de Comisia Centrală de Stat a Patrimoniului Cultural Național și se supune aprobării Consiliului de Miniștri. Art. 13. — Păstrarea, conservarea, valorificarea știin­țifică și punerea în circuit public a bunurilor care alcătuiesc patrimoniul cultural național se organizează unitar, pe întreg cuprinsul țării după cum urmează : a) bunurile din patrimoniul cultural național de impor­tanță deosebită se păstrează, conservă, valorifică științific și se pun în circuit public în unități de stat — muzee, colecții și biblioteci ; b) celelalte bunuri, care rămîn în păstrarea și folosința deținătorilor — culte religioase, organizații obștești și per­soane fizice care asigură condițiile de păstrare și conservare stabilite prin prezenta lege — sînt supuse controlului și verificării periodice a organelor de stat competente ; c) bunurile care fac parte din fondul arhivistic național se păstrează, conservă, valorifică științific și se pun în circuit public potrivit dispozițiilor legale privind fondul arhivistic național ; d) dacă bunurile din patrimoniul cultural național fac parte integrantă din colecții constituite sau din ansambluri imobile care au ele însele valoare artistică, istorică sau docu­mentară, se păstrează și se valorifică din punct de vedere muzeistic și cultural în aceste colecții sau ansambluri, asi­­gurîndu-li-se condiții speciale de păstrare și conservare. Consiliul Culturii și Educației Socialiste și Ministerul de Interne, prin organele lor de specialitate, asigură îndru­marea și controlul permanent al îndeplinirii dispozițiilor de mai sus. Art. 14. — Unitățile de stat, organizațiile obștești, cultele religioase și persoanele fizice care dețin sau păstrează bunuri din patrimoniul cultural național sînt obligate: a) să asigure evidența, protejarea și securitatea acestor bunuri ; b) să asigure spații salubre, microclimatul corespunzător, prevenirea factorilor de biodeteriorare, combaterea elementelor de poluare, îndepărtarea materialelor incompatibile cu cerin­țele conservării bunurilor, să evite tensionarea obiectelor în timpul expunerii, depozitării și transportării acestora ; c) să asigure paza strictă și securitatea deplină a acestor bunuri. Coordonarea întregii activități de pază și securitate se realizează de Direcția patrimoniului cultural național împreună cu organele Ministerului de Interne ; d) să asigure restaurarea acestor bunuri cu aprobarea Direcției patrimoniului cultural național ; e) să ia măsuri pentru prevenirea distrugerii bunurilor, asigurînd supravegherea lor permanentă cu personal și instalații ;­­) să expună numai obiecte în stare de conservare cores­punzătoare sau restaurare și în condiții de deplină securitate sub directa supraveghere a personalului de specialitate cu avizul Direcției patrimoniului cultural național. Art. 15. — Notariatele de stat, executorii judecătorești, unitățile de anticariat și consignație, care iau cunoștință de existența unor bunuri din patrimoniul cultural național, sînt obligate să le anunțe oficiilor corespunzătoare pentru patrimoniul cultural național în termen de 5 zile. Art. 16. — în vederea mai bunei păstrări, conservări și valorificări științifice și cultural-educative, anumite bunuri din patrimoniul cultural național care prezintă interes excepțional pot fi trecute în proprietatea statului, prin decret prezidențial, la propunerea Comisiei Centrale de Stat a Patrimoniului Cultural Național și cu plata despăgubirilor corespunzătoare. Statul poate dobîndi bunuri din patrimoniul cultural național prin donații sau prin achiziționarea lor la prețurile stabilite de Comisia Centrală de Stat a Patrimoniului Cultural Național. Deținătorii de bunuri din patrimoniul cultural național, persoane fizice, culte religioase sau organizații obștești, care nu îndeplinesc obligațiile prevăzute la art. 14 sînt datori să le încredințeze în custodie statului prin muzeele, colecțiile și bibliotecile menționate la art. 13 lit. a, care sînt obligate să le primească, să le conserve, restaureze și păstreze. Art. 17. — Bunurile din patrimoniul cultural național care aparțin statului nu pot fi înstrăinate sub nici o formă. Transferul bunurilor din patrimoniul cultural național între unitățile de stat sau între unitățile organizațiilor obștești ori ale cultelor este supus acordului prealabil al Comisiei Centrale de Stat a Patrimoniului Cultural Național. Art. 18 — Vînzarea, schimbul sau donarea bunurilor din patrimoniul cultural național deținute de persoane fizice se poate efectua numai după 60 zile de la informarea în scris a oficiului corespunzător pentru patrimoniul cultural național, în toate cazurile de vînzare a acestor bunuri, statul își poate exercita, în termenul de mai sus, dreptul prioritar de cumpărare, la prețul fixat de Comisia Centrală de Stat a Patrimoniului Cultural Național. Criteriile de stabilire a prețurilor de achiziție a bunurilor din patrimoniul cultural național se reglemenetază prin hotărîre­a Consiliului de Miniștri. Art. 19. — Se interzice folosirea bunurilor din patrimo­niul cultural național în alte scopuri și în alte condiții decît cele prevăzute în prezenta lege. Bunurile din patrimoniul cultural național destinate unor activități publice, precum și cele destinate activității de cult vor putea fi folosite în continuare în aceste scopuri, organizațiile deținătoare fiind obligate să asigure respectarea prevederilor prezentei legi referitoare la evidența, păstrarea, conservarea și valorificarea acestor bunuri. Organizarea de manifestări artistice sau filmările în cadrul monumentelor istorice și de artă, precum și filmările 2

Next