Revista Pădurilor, 1954 (Anul 69, nr. 1-12)
1954-01-01 / nr. 1
C onstituţia Republicii Populare Române la art. 13 prevede că în actuala etapă de trecere de la capitalism la socialism „viaţa economică a Republicii Populare Române se desvoltă pe baza planului de Stat al economiei naţionale în interesul construirii socialismului, creşterii neîncetate a bunei stări materiale şi culturale a oamenilor muncii, întăririi independenţei naţionale a ţării şi a capacităţii ei de apărare“. In cadrul acestor obiective politice şi economice generale, îndatoririle ce revin gospodăriei silvice se pot concretiza în următoarele două sarcini de bază : a) satisfacerea necesităţilor mereu crescânde a economiei naţionale în materiale lemnoase şi în alte produse ale pădurii; b) desvoltarea rolului protector al pădurilor în lupta împotriva factorilor naturali vătămători: seceta, vânturile, eroziunea solului şi altele. Prima sarcină impune gospodăriei silvice: — refacerea pădurilor distruse de exploatările capitaliste, incendii şi păşunat; — mărirea productivităţii pădurilor prin îmbunătăţirea compoziţiei pădurilor brăcuite, prin introducerea în arborete a speciilor de valoare cu creştere rapidă şi prin practicarea sistematică de operaiuni culturale; — organizarea de măsuri pentru punerea în valoare a pădurilor lipsite de mijloace de transport şi extinderea operaţiunilor culturale în pădurile de coline şi munte ; — elaborarea de măsuri pentru grăbirea creşterii speciilor lemnoase ; — mărirea patrimoniului forestier prin împădurirea terenurilor neproductive şi a celor degradate, improprii pentru alte culturi ; — organizarea de măsuri pentru recoltarea raţională şi integrală a tuturor produselor lemnoase puse în valoare cu ridicarea procentului de lemn utilizat pentru lucru şi asigurarea regenerării pădurii în termen scurt şi cu specii de valoare; — organizarea de măsuri pentru folosirea raţională şi cu maximum de economii a produselor pădurii; — recoltarea la timp şi valorificarea integrală a tuturor produselorlemnoase intermediare şi a produselor accesorii ale pădurilor ; — lărgirea asortimentului producţiei forestiere prin introducerea şi desvoltarea culturii plantelor lemnoase producătoare de materii prime pentru prelucrarea industrială (salbă, scumpie, etc.), îmbunătăţirea calităţii ei şi reducerea preţului de cost; — mărirea productivităţii muncii prin ridicarea calificării muncitorilor, mecanizarea proceselor de producţie şi crearea de cadre de muncitori permanenţi. A doua sarcină obligă gospodăria silvică la următoarele acţiuni: — stingerea torenţilor şi reîmpădurirea terenurilor goale din bazinele de interes hidroenergetic; — executarea de lucrări silvice pentru fixarea malurilor râurilor şi pentru asigurarea debitului de apă cât mai constant; — crearea reţelei de perdele forestiere pentru protecţia câmpurilor din regiunile bântuite de secetă ; — refacerea şi transformarea în păduri-parcuri sau păduri de agrement a pădurilor situate în zona verde a oraşelor şi centrelor muncitoreşti şi crearea de noi păduri-parcuri în jurul centrelor populate, lipsite de păduri naturale; — elaborarea pentru pădurile de protecţie a unor regimuri (reguli) diferenţiate de cultură şi de gospodărire, potrivit cu exigenţele funcţiunilor de protecţie. — Crearea unei reţele de drumuri de scoatere, care să facă posibilă executarea de operaţiuni culturale la timpul oportun şi valorificarea rentabilă a materialului lemnos rezultat din aceste lucrări. Acestea sunt în linii mari, căile prin care putem şi trebue să ridicăm gospodăria silvică la nivelul impus de scopul producţiei socialiste, care este asigurarea satisfacerii maxime a nevoilor materiale şi culturale mereu crescânde ale întregii societăţi. Necesitatea traducerii în viaţă a Hotărîrilor plenarei lărgite a C.C. al P.M.R. din 19-20 August 1953, cu privire la programul de măsuri în vederea desvoltării economiei naţionale şi ridicării continue a nivelului de trai al celor ce muncesc, face şi mai necesară ridicarea prin toate mijloacele a nivelului producţiei forestiere. Principiul reproducţiei socialiste lărgite, care stă la baza desvoltării economiei socialiste, aplicat la gospodăria silvică — după economistul sovietic P. V. Vasiliev — „înseamnă necesitatea unei astfel de desvoltări a producţiei, în care folosirea pădurilor existente şi a celor ce se creează, să fie însoţită de măsuri care să asigure posibilitatea unei satisfaceri mai mari şi mai bune a nevoilor în lemn a economiei naţionale în viitor“. Procesul de producţie forestieră este rezultatul acţiunii combinate a forţelor naturii şi a muncii omului. In această ramură de producţie din cauza duratei extrem de îndelungate a ciclului de producţie, efectele diverselor măsuri silvo-tehnice nu se produc şi nu se pot aprecia decât după mulţi ani, câteodată după multe decenii. Aci mărirea producţiei de materiale ajunsă la dimensiuni apte de a satisface nevoile în lemn ale industriei şi ale consumului personal, nu se poate realiza ca în producţia industrială prin mărirea numărului uzinelor sau ridicarea capacităţii de producţie a uzinelor existente sau ca în agricultură , prin mărirea suprafeţelor însămânţate sau prin introducerea unei agrotehnici avansate, care produc efecte la intervale destul de apropiate. In producţia forestieră trecerea sub cultură forestieră a unor noi suprafeţe de teren, ca şi efectuarea unor măsuri pentru îmbunătăţirea compoziţiei arboretelor etc. nu-şi produce efectul — obţinerea unui plus de masă lemnoasă exploatabilă — decât după multe zeci şi zeci de ani. De aceea, în gospodăria silvică, mai mult ca în oricare altă ramură de producţie, conducerea producţiei nu este admisibil să se limiteze la elaborarea şi efectuarea unor măsuri care interesează ziua de azi, chiar dacă cerinţele ECONOMIA FORESTIERA A R.P.R. IN PERIOADA DE TRECERE DE LA CAPITALISM LA SOCIALISM ING. GH. N. PURCAREANU