România Liberă, octombrie 1945 (Anul 3, Nr. 356-381)

1945-10-14 / nr. 367

\ JOS ÎMPĂRATUL sw­u La Tokio au avut loc BBg mari manifestații de stra­ja* B dă. Cu acest prilej s'a strigat »Jos împăratul". ff Cafi au fost cei care au JWSMI strigat așa? Nu știu. Nici n'are importantă. In acest caz nu mai e nevoie — ca în obișnuitele fenomene fizice sau sociale — de o anumită cantitate pentru a da o ca­litate nouă. Nu-i vorba de un „punct nodal". Ar fi fost suficient ca un singur ja­ponez să strige „Jos împăratul!" ca să putem înregistra faptul ca pe un eveniment extraordinar. Cu atât mai profunde vor fi, însă, consecințele cu cât cei care au strigat așa sunt mai mulți. Căci, din textul comunicării radiofonice care a răspândit vestea, rezultă că au fost mulți. Dar — încă odată — chiar de ar fi fost numai câțiva, faptul marchea­ză un moment neîntâlnit în toată is­toria modernă a Japoniei. Căci ja­­ponezul care a spus aceste două cu­vinte a săvârșit — după felul de a gândi și a simți al localnicilor — un sacrilegiu. Un sacrilegiu de proporții infinit mai profunde decât putea noi în­țelege prin acest cuvânt. Căci împă­ratul, — Mikadoul — pentru japo­nezi, era Dumnezeu. Era ceva mai mult decât un Dumnezeu. Era un om învestit cu puterea spirituală a unui zeu și cea materială a unui stăpân absolut. Contra zeilor s-au mai ridicat blesteme. Dar contra u­­nui om-zeu nu. Cu atât mai mult pă­rea imposibil lucrul acesta în Japonia cu cât zeul era acceptat iar omul idealizat. Pentru Mikado, orice ja­ponez era gata să-și facă harakiri. Cu numele lui pe buze mureau toți soldații. Cu imaginea lui în ochi, se aruncau, în craterul nu știu cărui vul­can, sinucigașii. La el se gândeau îndrăgostitele, lui îi închinau copiii, mamele. Să arunci o vorbă de im­putare unui astfel de idol? Numai de i­-ar fi trecut prin gând, așa ceva, unul japonez și și-ar fi făcut hara­kiri. _ # Azi, japonezii strigă­­ pe străzile orașului Tokio „Jos împăratul". A­­ceasta înseamnă că, în sufletul lor, s'a prăbușit idolul. El nu mai are puterea supranaturală ce i se atri­buia. E considerat un om ca toți oa­menii. Și i se poate spune — ca oricărui om — ce se gândește des­pre el. Ce gândesc azi — măcar o parte din japonezi — despre Mikadoul lor? O spun cele două cuvinte stri­gate de manifestanți. E suficient, de acum, acest fapt: că s'a putut striga, în Japonia, de către japonezi: „Jos împăratul". Că într'o împărăție care pretinde că durează de două mii de ani, institu­ția sacră reprezentată de Mikado a devenit obiect de discuție pentru popor. E o împietare? Nu! E o necesitate a timpului. Poporul japonez e acela care hotărăște. Deja el emană drep­turile și lui i se dă socoteală, atunci când cei pe care i-a învestit cu pu­teri deosebite, au greșit sau — mai grav — au trădat interesele po­­­porului. Poporul japonez prinde să-și dea seama că are acest drept. Când po­porul ajunge să-și dea seama de un drept nu mai e departe ziua în care începe să-l folosească. A3. C. Constantinescu LIBERTATE — SZABADSÁG! In centrul Oradiei ARDEALUL: TINEREȚE Șl ELAN DE MUNCĂ UIELET - VIAȚĂ NOUĂ! Reportaj de AL. CORNESCU Oradea Mare se înfățișează întâi călătorului prin ruinele pe care nem­ții le-au lăsat în urma lor. Abia a­­poi, după ce ai intrat bine în miezul orașului, îl poți vedea asa cum este­ plin de viață și într’o permanentă mișcare. Clădirile — cele mai multe vechi — sunt mari, din piatră ma­sivă. Constructorii lor au dat frâu li­ber imaginației, așa că cele mai multe sunt întorzonate în fel și chip. Glo­buri de faianță colorată, tot felul de desene, dau pereților în zilele cu soare un aspect de veselie nemaiîn­tâlnit. Apoi turnurile — Oradea are foarte multe turnuri: ale bisericilor, ale clă­dirilor oficiale sau, pur și simplu, ale caselor particulare — în zilele senine, contribuie și ele la veselia orașului. Toate au orologii și, la ora fixă, toate orologiile încep să sune, fiecare pe alt ton. Dacă le asculți atent, des­lușești în ele multe povești ale trecu­tului; dacă însă amesteci sunetul lor cu fășâitul Crîșului Repede—trecător și el prin oraș — cu claxoanele ma­șinilor și glasurile oamenilor, ceea ce auzi este o simfonie a vieții și a vii­torului. In zilele întunecate, turnurile par cenușii și triste, iar cântecul lor mai puțin zglobiu. Strada însă nu-și pier­de nici o clipă veselia ei obișnuită. Doar primăria pare abătută mereu: nemții la plecare i-au dat foc. Astăzi clădirea, cu geamurile și zidurile arse, arată ca un om cu ochii scoși, având în locul lor niște găuri negre. Poate de aceea, la intrare, cetățenii au sădit flori. Și florile, așa cum sunt o bătrână vânzătoare de ziare strigă, așezate fac două cuvinte: Libertate— Szabadság. Primăria căzuse doar jert­fă în lupta pentru libertate. Continuare în pag. 6*a col. 1-2 MARE PARTE DIN ZIARELE AMERICANE APROBĂ POZIȚIA ADOPTATĂ DE UNIUNEA SOVIETICĂ FAȚĂ DE CONFERINȚA DE LA SONOM AVERTISMENTUL PARLAMENTARULUI ENGLEZ PRITH Ziarul „Pravda” scrie următoarele: Cu toate știrile alarmante ale presei din Londra asupra rezultatelor sesiunii Consiliului Miniștrilor Afacerilor Străine și cu toate încercările de a pune asupra URSS vina eșecului tratativelor, o mare parte din comentariile americane ce am primit, recunoaște că poziția Uniunii Sovietice este logică.. In articolul de fond al ziarului ,,New­ York Post” se spune că este inexplicabil de ce Statele Unite au insistat pentru participarea francezilor și chinezilor la discutarea chestiunilor despre zonele ,,în care ei, după cum se vede, nu sunt câtuși de puțin cointeresați”. Referindu-se la pro­punerile despre convocarea conferinței conducătorilor celor trei mari puteri, zi­arul exprimă presupunerea că o atare conferință nu poate să aibă un succes real „câtă vreme Statele Unite mențin actuala lor politică și sprijină raportu­rile cu personalități antisovietice discre­ditate”, indicând cu acest prilej numele regelui Petru al Iugoslaviei și al rege­lui George al Greciei. Ziarul ,,Suna din Baltimore, avertizea­ză prin editorialul său asupra pesimismu­lui exagerat în legătură cu rezultatul tratativelor de la Londra, după cum scrie acest ziar, este nedrept a se socoti că rezultatul discuțiunilor anihilează orice speranță pentru realizarea unei înțele­geri. „Statele Unite trebue, — scrie zia-Continuare în pag. 6 a col. 1-2-3 G­REVA WHISKY-ULU! După ce 3 a­ni au băut numai apă SULTANUL ȘI SULTANA DIN J­AHORE au băut primul pahar de whisky IN CINSTEA PĂCII 1938.— Sultanul din Jahore, în vâr­sta de 64 de ani și posesor al unei averi considerabile, divorțează de prima lui so­ție, o scoțiană, și se căsăto­rește cu dansatoarea ameri­cană Lydia Hill, care are 23 de ani. 1942. — Japonezii intră în Singapo­re. Sultanul și soția lui de­vin prizonieri în „palatul din junglă", modestă anexă a palatului oficial. 1945. — Capitularea Japoniei, sulta­nul și sultana din Jahore sunt liberi. Odată cu captivitatea la sfârșit și legământul lor de a nu bea decât apă pâ­nă la eliberare. In cinstea libertății și a­ păcii, sultanul și sultana din Jahore au băut primul pahar de whisky. Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus... Flota de război de către­ URSS. și cea comercială ne-au fost restituite (Ziarele) — Coane Hantide, flo­tă restituită de vei intra la apă înseamnă... vei%, DE AZI PE MÂINE TOT SERVEȘTE LA CEVA! Un lucru este cert: dictatorul spa­niol se... bucură de unanime antipa­tii până și pe blagoslovitul nostru pământ. Nu există ziar care sa nu-1 scarmene — și bine face — cerând dacă au trecerea opulentului rest sau rămășițe dictatoriale pe lista primi­­i lor criminali de război, cel puțin ab­dicarea, sau — mai elegant — demi­sia sa. Ca și când la mjloc n’ar fi vorba de Franco, ci de vreun grande, cavaler prin excelență capabil să capoteze la prima somație. Se vede însă că Franco, trebue să Însemne printre altele și antipodul sensibilității! După ce și-a serbat în strictă ri­­tinitate cea de a noua aniversare — în absența oricărui diplomat străin, renunțând sine­ die până și la salutul fascist — se pare, face o severă cură de solitudine. Intre timp, gelos de popularitatea mereu crescândă a adversarilor de­mocrați, nu pregetă să mai rostească unele condamnări la moarte. Și ca un ultim corolar, poate pentru a im­presiona, a mai împrumutat ceva din arsenalul străvechiului Toreque­­mada: misterul. Consiliul de miniștri — mai are încă și așa ceva — s’a întrunit un secret, miniștrii fiind obligați — în prealabil — să jure că nu vor divul­ga nimănui cele discutate! Original, nu! Și-a pus de gând pro­babil să se răzbune , pedepsindu-ne prin ațâțarea curiozității? Unii, te­­mându-se de riscaiva urmări fatale ale unei curiozități nesatisfăcute, au și început cu presupunerile. Cunosc chiar pe unul — prevăzător om și patriot pe deasupra — care și-a in­vestit bună parte din avere, în tori­dul pământ spaniol. Deunăzi, după apariția vestei cu misterul, dădea semne de nervozitate. L-a ne­liniștit; și profit de ocazie să înștiințez și pe ceilalți posesori de moșii în Spania să fie liniștiți. Bietul Franco nici nu s’a gândit să le exproprieze avutul! Sau, chiar da­că ar avea de gând — e capabil — le va lăsa în tot cazul Intacte castelele! Au deci de ce să-i fie recunoscători, după cum noi, cari nu posedăm cas­tele !n Spania, îl rămânem totuși în­datorați: persoana sa, e doar unul din subiectele care — în presa noas­tră — aproape nu creiază „diver­gențe de opintii" Dar când s’o prăbuși? Brrrl V. D. Spectacolele ansamblului IGOR MOISEEV Momente din spectacolul de dans al ansamblului sovietic Igor Moiseev, care obține un imens succes la „Aro”. IN CORPUL ZIARULUI: • Cu­m se fac conte­stațiile contra vechi­tății lor de case. • Personalul c.f.i­. ac­cidentat in timpul ser­viciului are drept la despăgubiri. • Unde se adresează cererile de înscriere la școlile secundare din Capitală. • Se va distribui orez populației IERI LA GALAȚI IN URALELE NESFÂRȘITE ALE MULȚIMII PAVILIONUL ROMANESC A FOST ÎNĂLȚAT PE VASELE RESTITUITE DE U.R­ S.S. „ESTE PENTRU PRIMA OARĂ IN ISTORIA RĂZ­BOAIELOR CAND ÎNVINGĂTORUL RESTITUIE ÎNVINSULUI ARMELE CU CARE ACESTA L-A MARTIRIZAT“ A DECLARAT d. G. TĂTăreSCU LA SOLEMNITATE AU ASISTAT MEMBRII GUVERNULUI, AMBASADORUL URSS, MEMBRII COMISIEI ALIATE DE CONTROL ȘI ÎNTREAGA POPULAȚIE A ORAȘULUI­ GALAȚI. 12. — Știrea aliată etc,­că in­țada portului Galați se va desfășura ce­remonia înapoierii vaselor comerciale și militare române de către Uniunea Sovie­telor, a fost primită cu entuziasm de populație. De dimineață încă, zeci de mii de lo­cuitori s’au îndreptat spre gară pentru a întâmpina și manifesta pentru membrii guvernului. Din trenul special au descins la orele 10 d­nii dr. Petru Groza, președintele Consiliului de miniștri, însoțit de d-nii Serghie Ivanovici Kavtaradze, ambasado­rul Sovietelor la București, general-colo­nel de tancuri I. Z. Susaikov, locțiitorul președintelui Comisiei Aliate de Control. Din partea guvernului român mai sunt prezenți d-nii Gh. Tătărescu, vice-preșe­­dintele­­ Consiliului, general C. Vasiliu- Rășcanu, ministrul de război, Gh. Gheor­­ghiu-Dej, ministrul comunicațiilor, Șt. Voitec, ministrul educației naționale, prof. Nicolau, ministrul asigurărilor sociale, An­ton Alexandrescu, ministrul cooperației, vice-amiral Bărbuneanu, ministrul mari­nei, general Em. Ionescu, subsecretar de stat la aviație, general Dămăceanu, sub­secretar de stat al armatei de uscat, I. G. Maurer, subsecretar de stat la comunicații, Al. Alexandrini, subsecretar de stat la fi­nanțe, Em. Bodnăraș, secretar general al Președinției de Consiliu. Din partea sovietică au mai venit d-nii general-maior Vinogradov, șeful de stat major al Comisiei Aliate, vice-amiralul Bogdenko, Corj, prim consilier de legație, Șniov, prim secretar de legație, colonel Eremin. Delegația guvernului român este înso­țită de d-nii comandor Ioanițiu, directo­rul marinei comerciale, ing. Bernachi, di­rectorul general al căilor ferate, general V. Precup, comandor rez. I. L. Mircescu, directorul ceremonialului, precum și de d-nii col. Ș. Drăneanu și maior Green, de la Președinția Consiliului. Presa străină este reprezentată de d-ni­ Continuare în pag. 3­ a col. 1­2 IN MARI ÎNTRUNIRI PUBLICE FRUNTAȘII COMUNIȘTI CONTINUĂ EXPUNEREA EVENIMENTELOR INTERNE ȘI EXTERNE ,,O forță mai mare decât bomba atomică este voin­­ța popoarelor de pace­­ și libertate” a spus d. Vasile Luca în întrunirea deja ,,Marna“ Textul în pag, 19­9-a După vic.. ----------- de Grai. CONST. ARGEȘEANU -----­ Ne bucurăm de o Victorie pe care am câștigat-o... Dar am uitat să ne gândim că suntem beneficiarii unei victorii, care nu ne aparține integral, ci o da­torăm unor umbre chinuite și rătă­citoare, celor ce s’au jertfit. „Patriei nu i se poate da decât viața... iar­ victoriile aparțin morților. Și eroii... sunt uitați atât de repe­de’’... Dar, dacă uităm pe eroi, rămân cei lăsați pe urma lor, care ne amintesc de jertfa lor măreață, orfanii și vă­duvele. Alături de ei, mutilații și spectrele celor întorși din lagăre. Atâtea adevăruri crude care se fră­mântă și se mișcă vii în jurul nostru, simbol al durerii și jertfei, dar care — totuși — tulbură cunoștințele și ne rănesc sufletele cu mustrarea lor mută. A fost necesară o licărire de ome­nie și această licărire a venit din partea Apărării Patriotice, al cărei apel în favoarea invalizii­, orfanilor și văduvelor de războiu a avut o adâncă rezonanță sufletească. Scriitorii, la un loc cu ziariștii și­­ artiștii (­r­am­atici și lirici, au simțit­ unanim datoria să se adune pentru un gest direct de solidaritate cu ma­rea suferință provocată de războiu. Ei vin să-și strângă rândurile azi, pentru o acțiune și o luptă măreață. Să ajute la locuirea rănilor de răz­boiu. Nu au pierdut încrederea în om... Scriitorii și artiștii vor porni în ca­ravane să-și dea ofranda generozi­tății lor sufletești. In fața publicului — în șezători li­terare — scriitorii își vor exprima simpatia pentru ideia cu care au pornit la drum pe calea unui mai bine omenesc, pentru care încearcă să Solidarizeze inimile celor ce îi vor asculta. Am vrea ca ei să întâmpine din partea tuturor, un semn de bunăve­­n­ire. Semnul acesta va­ fi primit cu sa­tisfacție de către ei, nu pentru mo­tive sentimentale, ci pentru sutele de mii de sacrificați care așteaptă un ajutor urgent, un gest de solidari­zare în suferințele și grelele lor în­cercări. Caravana scriitorilor va­ porni... ajutați-o să-și îndeplinească misiu­nea, J

Next