România Liberă, octombrie 1945 (Anul 3, Nr. 356-381)
1945-10-14 / nr. 367
\ JOS ÎMPĂRATUL swu La Tokio au avut loc BBg mari manifestații de straja* B dă. Cu acest prilej s'a strigat »Jos împăratul". ff Cafi au fost cei care au JWSMI strigat așa? Nu știu. Nici n'are importantă. In acest caz nu mai e nevoie — ca în obișnuitele fenomene fizice sau sociale — de o anumită cantitate pentru a da o calitate nouă. Nu-i vorba de un „punct nodal". Ar fi fost suficient ca un singur japonez să strige „Jos împăratul!" ca să putem înregistra faptul ca pe un eveniment extraordinar. Cu atât mai profunde vor fi, însă, consecințele cu cât cei care au strigat așa sunt mai mulți. Căci, din textul comunicării radiofonice care a răspândit vestea, rezultă că au fost mulți. Dar — încă odată — chiar de ar fi fost numai câțiva, faptul marchează un moment neîntâlnit în toată istoria modernă a Japoniei. Căci japonezul care a spus aceste două cuvinte a săvârșit — după felul de a gândi și a simți al localnicilor — un sacrilegiu. Un sacrilegiu de proporții infinit mai profunde decât putea noi înțelege prin acest cuvânt. Căci împăratul, — Mikadoul — pentru japonezi, era Dumnezeu. Era ceva mai mult decât un Dumnezeu. Era un om învestit cu puterea spirituală a unui zeu și cea materială a unui stăpân absolut. Contra zeilor s-au mai ridicat blesteme. Dar contra unui om-zeu nu. Cu atât mai mult părea imposibil lucrul acesta în Japonia cu cât zeul era acceptat iar omul idealizat. Pentru Mikado, orice japonez era gata să-și facă harakiri. Cu numele lui pe buze mureau toți soldații. Cu imaginea lui în ochi, se aruncau, în craterul nu știu cărui vulcan, sinucigașii. La el se gândeau îndrăgostitele, lui îi închinau copiii, mamele. Să arunci o vorbă de imputare unui astfel de idol? Numai de i-ar fi trecut prin gând, așa ceva, unul japonez și și-ar fi făcut harakiri. _ # Azi, japonezii strigă pe străzile orașului Tokio „Jos împăratul". Aceasta înseamnă că, în sufletul lor, s'a prăbușit idolul. El nu mai are puterea supranaturală ce i se atribuia. E considerat un om ca toți oamenii. Și i se poate spune — ca oricărui om — ce se gândește despre el. Ce gândesc azi — măcar o parte din japonezi — despre Mikadoul lor? O spun cele două cuvinte strigate de manifestanți. E suficient, de acum, acest fapt: că s'a putut striga, în Japonia, de către japonezi: „Jos împăratul". Că într'o împărăție care pretinde că durează de două mii de ani, instituția sacră reprezentată de Mikado a devenit obiect de discuție pentru popor. E o împietare? Nu! E o necesitate a timpului. Poporul japonez e acela care hotărăște. Deja el emană drepturile și lui i se dă socoteală, atunci când cei pe care i-a învestit cu puteri deosebite, au greșit sau — mai grav — au trădat interesele poporului. Poporul japonez prinde să-și dea seama că are acest drept. Când poporul ajunge să-și dea seama de un drept nu mai e departe ziua în care începe să-l folosească. A3. C. Constantinescu LIBERTATE — SZABADSÁG! In centrul Oradiei ARDEALUL: TINEREȚE Șl ELAN DE MUNCĂ UIELET - VIAȚĂ NOUĂ! Reportaj de AL. CORNESCU Oradea Mare se înfățișează întâi călătorului prin ruinele pe care nemții le-au lăsat în urma lor. Abia apoi, după ce ai intrat bine în miezul orașului, îl poți vedea asa cum este plin de viață și într’o permanentă mișcare. Clădirile — cele mai multe vechi — sunt mari, din piatră masivă. Constructorii lor au dat frâu liber imaginației, așa că cele mai multe sunt întorzonate în fel și chip. Globuri de faianță colorată, tot felul de desene, dau pereților în zilele cu soare un aspect de veselie nemaiîntâlnit. Apoi turnurile — Oradea are foarte multe turnuri: ale bisericilor, ale clădirilor oficiale sau, pur și simplu, ale caselor particulare — în zilele senine, contribuie și ele la veselia orașului. Toate au orologii și, la ora fixă, toate orologiile încep să sune, fiecare pe alt ton. Dacă le asculți atent, deslușești în ele multe povești ale trecutului; dacă însă amesteci sunetul lor cu fășâitul Crîșului Repede—trecător și el prin oraș — cu claxoanele mașinilor și glasurile oamenilor, ceea ce auzi este o simfonie a vieții și a viitorului. In zilele întunecate, turnurile par cenușii și triste, iar cântecul lor mai puțin zglobiu. Strada însă nu-și pierde nici o clipă veselia ei obișnuită. Doar primăria pare abătută mereu: nemții la plecare i-au dat foc. Astăzi clădirea, cu geamurile și zidurile arse, arată ca un om cu ochii scoși, având în locul lor niște găuri negre. Poate de aceea, la intrare, cetățenii au sădit flori. Și florile, așa cum sunt o bătrână vânzătoare de ziare strigă, așezate fac două cuvinte: Libertate— Szabadság. Primăria căzuse doar jertfă în lupta pentru libertate. Continuare în pag. 6*a col. 1-2 MARE PARTE DIN ZIARELE AMERICANE APROBĂ POZIȚIA ADOPTATĂ DE UNIUNEA SOVIETICĂ FAȚĂ DE CONFERINȚA DE LA SONOM AVERTISMENTUL PARLAMENTARULUI ENGLEZ PRITH Ziarul „Pravda” scrie următoarele: Cu toate știrile alarmante ale presei din Londra asupra rezultatelor sesiunii Consiliului Miniștrilor Afacerilor Străine și cu toate încercările de a pune asupra URSS vina eșecului tratativelor, o mare parte din comentariile americane ce am primit, recunoaște că poziția Uniunii Sovietice este logică.. In articolul de fond al ziarului ,,New York Post” se spune că este inexplicabil de ce Statele Unite au insistat pentru participarea francezilor și chinezilor la discutarea chestiunilor despre zonele ,,în care ei, după cum se vede, nu sunt câtuși de puțin cointeresați”. Referindu-se la propunerile despre convocarea conferinței conducătorilor celor trei mari puteri, ziarul exprimă presupunerea că o atare conferință nu poate să aibă un succes real „câtă vreme Statele Unite mențin actuala lor politică și sprijină raporturile cu personalități antisovietice discreditate”, indicând cu acest prilej numele regelui Petru al Iugoslaviei și al regelui George al Greciei. Ziarul ,,Suna din Baltimore, avertizează prin editorialul său asupra pesimismului exagerat în legătură cu rezultatul tratativelor de la Londra, după cum scrie acest ziar, este nedrept a se socoti că rezultatul discuțiunilor anihilează orice speranță pentru realizarea unei înțelegeri. „Statele Unite trebue, — scrie zia-Continuare în pag. 6 a col. 1-2-3 GREVA WHISKY-ULU! După ce 3 ani au băut numai apă SULTANUL ȘI SULTANA DIN JAHORE au băut primul pahar de whisky IN CINSTEA PĂCII 1938.— Sultanul din Jahore, în vârsta de 64 de ani și posesor al unei averi considerabile, divorțează de prima lui soție, o scoțiană, și se căsătorește cu dansatoarea americană Lydia Hill, care are 23 de ani. 1942. — Japonezii intră în Singapore. Sultanul și soția lui devin prizonieri în „palatul din junglă", modestă anexă a palatului oficial. 1945. — Capitularea Japoniei, sultanul și sultana din Jahore sunt liberi. Odată cu captivitatea la sfârșit și legământul lor de a nu bea decât apă până la eliberare. In cinstea libertății și a păcii, sultanul și sultana din Jahore au băut primul pahar de whisky. Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus... Flota de război de către URSS. și cea comercială ne-au fost restituite (Ziarele) — Coane Hantide, flotă restituită de vei intra la apă înseamnă... vei%, DE AZI PE MÂINE TOT SERVEȘTE LA CEVA! Un lucru este cert: dictatorul spaniol se... bucură de unanime antipatii până și pe blagoslovitul nostru pământ. Nu există ziar care sa nu-1 scarmene — și bine face — cerând dacă au trecerea opulentului rest sau rămășițe dictatoriale pe lista primii lor criminali de război, cel puțin abdicarea, sau — mai elegant — demisia sa. Ca și când la mjloc n’ar fi vorba de Franco, ci de vreun grande, cavaler prin excelență capabil să capoteze la prima somație. Se vede însă că Franco, trebue să Însemne printre altele și antipodul sensibilității! După ce și-a serbat în strictă ritinitate cea de a noua aniversare — în absența oricărui diplomat străin, renunțând sine die până și la salutul fascist — se pare, face o severă cură de solitudine. Intre timp, gelos de popularitatea mereu crescândă a adversarilor democrați, nu pregetă să mai rostească unele condamnări la moarte. Și ca un ultim corolar, poate pentru a impresiona, a mai împrumutat ceva din arsenalul străvechiului Torequemada: misterul. Consiliul de miniștri — mai are încă și așa ceva — s’a întrunit un secret, miniștrii fiind obligați — în prealabil — să jure că nu vor divulga nimănui cele discutate! Original, nu! Și-a pus de gând probabil să se răzbune , pedepsindu-ne prin ațâțarea curiozității? Unii, temându-se de riscaiva urmări fatale ale unei curiozități nesatisfăcute, au și început cu presupunerile. Cunosc chiar pe unul — prevăzător om și patriot pe deasupra — care și-a investit bună parte din avere, în toridul pământ spaniol. Deunăzi, după apariția vestei cu misterul, dădea semne de nervozitate. L-a neliniștit; și profit de ocazie să înștiințez și pe ceilalți posesori de moșii în Spania să fie liniștiți. Bietul Franco nici nu s’a gândit să le exproprieze avutul! Sau, chiar dacă ar avea de gând — e capabil — le va lăsa în tot cazul Intacte castelele! Au deci de ce să-i fie recunoscători, după cum noi, cari nu posedăm castele !n Spania, îl rămânem totuși îndatorați: persoana sa, e doar unul din subiectele care — în presa noastră — aproape nu creiază „divergențe de opintii" Dar când s’o prăbuși? Brrrl V. D. Spectacolele ansamblului IGOR MOISEEV Momente din spectacolul de dans al ansamblului sovietic Igor Moiseev, care obține un imens succes la „Aro”. IN CORPUL ZIARULUI: • Cum se fac contestațiile contra vechității lor de case. • Personalul c.f.i. accidentat in timpul serviciului are drept la despăgubiri. • Unde se adresează cererile de înscriere la școlile secundare din Capitală. • Se va distribui orez populației IERI LA GALAȚI IN URALELE NESFÂRȘITE ALE MULȚIMII PAVILIONUL ROMANESC A FOST ÎNĂLȚAT PE VASELE RESTITUITE DE U.R S.S. „ESTE PENTRU PRIMA OARĂ IN ISTORIA RĂZBOAIELOR CAND ÎNVINGĂTORUL RESTITUIE ÎNVINSULUI ARMELE CU CARE ACESTA L-A MARTIRIZAT“ A DECLARAT d. G. TĂTăreSCU LA SOLEMNITATE AU ASISTAT MEMBRII GUVERNULUI, AMBASADORUL URSS, MEMBRII COMISIEI ALIATE DE CONTROL ȘI ÎNTREAGA POPULAȚIE A ORAȘULUI GALAȚI. 12. — Știrea aliată etc,că ințada portului Galați se va desfășura ceremonia înapoierii vaselor comerciale și militare române de către Uniunea Sovietelor, a fost primită cu entuziasm de populație. De dimineață încă, zeci de mii de locuitori s’au îndreptat spre gară pentru a întâmpina și manifesta pentru membrii guvernului. Din trenul special au descins la orele 10 dnii dr. Petru Groza, președintele Consiliului de miniștri, însoțit de d-nii Serghie Ivanovici Kavtaradze, ambasadorul Sovietelor la București, general-colonel de tancuri I. Z. Susaikov, locțiitorul președintelui Comisiei Aliate de Control. Din partea guvernului român mai sunt prezenți d-nii Gh. Tătărescu, vice-președintele Consiliului, general C. Vasiliu- Rășcanu, ministrul de război, Gh. Gheorghiu-Dej, ministrul comunicațiilor, Șt. Voitec, ministrul educației naționale, prof. Nicolau, ministrul asigurărilor sociale, Anton Alexandrescu, ministrul cooperației, vice-amiral Bărbuneanu, ministrul marinei, general Em. Ionescu, subsecretar de stat la aviație, general Dămăceanu, subsecretar de stat al armatei de uscat, I. G. Maurer, subsecretar de stat la comunicații, Al. Alexandrini, subsecretar de stat la finanțe, Em. Bodnăraș, secretar general al Președinției de Consiliu. Din partea sovietică au mai venit d-nii general-maior Vinogradov, șeful de stat major al Comisiei Aliate, vice-amiralul Bogdenko, Corj, prim consilier de legație, Șniov, prim secretar de legație, colonel Eremin. Delegația guvernului român este însoțită de d-nii comandor Ioanițiu, directorul marinei comerciale, ing. Bernachi, directorul general al căilor ferate, general V. Precup, comandor rez. I. L. Mircescu, directorul ceremonialului, precum și de d-nii col. Ș. Drăneanu și maior Green, de la Președinția Consiliului. Presa străină este reprezentată de d-ni Continuare în pag. 3 a col. 12 IN MARI ÎNTRUNIRI PUBLICE FRUNTAȘII COMUNIȘTI CONTINUĂ EXPUNEREA EVENIMENTELOR INTERNE ȘI EXTERNE ,,O forță mai mare decât bomba atomică este voința popoarelor de pace și libertate” a spus d. Vasile Luca în întrunirea deja ,,Marna“ Textul în pag, 199-a După vic.. ----------- de Grai. CONST. ARGEȘEANU ----- Ne bucurăm de o Victorie pe care am câștigat-o... Dar am uitat să ne gândim că suntem beneficiarii unei victorii, care nu ne aparține integral, ci o datorăm unor umbre chinuite și rătăcitoare, celor ce s’au jertfit. „Patriei nu i se poate da decât viața... iar victoriile aparțin morților. Și eroii... sunt uitați atât de repede’’... Dar, dacă uităm pe eroi, rămân cei lăsați pe urma lor, care ne amintesc de jertfa lor măreață, orfanii și văduvele. Alături de ei, mutilații și spectrele celor întorși din lagăre. Atâtea adevăruri crude care se frământă și se mișcă vii în jurul nostru, simbol al durerii și jertfei, dar care — totuși — tulbură cunoștințele și ne rănesc sufletele cu mustrarea lor mută. A fost necesară o licărire de omenie și această licărire a venit din partea Apărării Patriotice, al cărei apel în favoarea invalizii, orfanilor și văduvelor de războiu a avut o adâncă rezonanță sufletească. Scriitorii, la un loc cu ziariștii și artiștii (ramatici și lirici, au simțit unanim datoria să se adune pentru un gest direct de solidaritate cu marea suferință provocată de războiu. Ei vin să-și strângă rândurile azi, pentru o acțiune și o luptă măreață. Să ajute la locuirea rănilor de războiu. Nu au pierdut încrederea în om... Scriitorii și artiștii vor porni în caravane să-și dea ofranda generozității lor sufletești. In fața publicului — în șezători literare — scriitorii își vor exprima simpatia pentru ideia cu care au pornit la drum pe calea unui mai bine omenesc, pentru care încearcă să Solidarizeze inimile celor ce îi vor asculta. Am vrea ca ei să întâmpine din partea tuturor, un semn de bunăvenire. Semnul acesta va fi primit cu satisfacție de către ei, nu pentru motive sentimentale, ci pentru sutele de mii de sacrificați care așteaptă un ajutor urgent, un gest de solidarizare în suferințele și grelele lor încercări. Caravana scriitorilor va porni... ajutați-o să-și îndeplinească misiunea, J