România Liberă, iulie 1946 (Anul 4, Nr. 577-602)

1946-07-22 / nr. 595

LAUDĂ MĂ GURĂ! Ziarul ,,Dreptatea“ a publicat recent, în două numere consecutive, discursul ținut de d. Iuliu Maniu în fața comitetului central executiv al partidului său. Citindu- jîi i-am adus aminte de vechiul proverb românesc „laudă-mă gură!“ Ce ciudați sunt bărbații aceștia politici vechi! S’ar părea că pentru ei îiiipic nu s’a schimbat pe lume. Din sângeroasele evenimente prin cari au trecut în ultimii ani popoarele lumii nimic n’au învățat. Nimic n’au priceipat fâin prăbușirile unor națiumi și din victoriile strălucite ale altora. Văd numai până la vârful propriului lor nas. Miopi politici. Gândesc mărunt, în cadrele strâmte ale intereselor de partid, lipsa de patriotism îi caracterizează. Ei socotesc că metodele demagogice care i-au ținut mai înainte la suprafața apelor politice vor continua să-i împiedice să se scufunde, mai mult, că valurile îi vor pruta spre un liman mântuitor! Zilele trecute d. Ion Mihalache vorbea tineretului de săbii și de lupte. Preconiza un fal de război civil. D. Iuliu Maniu, confundând penețeul cu națiunea și pe sine însuși așezându-se deasupra tuturor, a vorbit neîntrerupt câteva ore în șir- „Laudă-mă gură!..." D. Iuliu Maniu a adus laude d-lui Iuliu Maniu. Șeful penețeului a adus laude penereului.^A pomenit în discursul său d. Iuliu Maniu despre morții partidului și nu l-a uitat pe Virgil Madgearu. O singură omisiune a făcut: s’a ferit să-i lămurească pe asistenți că Virgil Madgearu a fost asasinat de oamenii lui Zepa Codreanu, ai acelui Zelea Codreanu cu care la 26 Noembrie 1937 Sachelar fi cunoscutul pact de neagresiune. Acest pact, datorită căruia Garda de Efer a putut să pară unora o mișcare politică serioasă, d. Iuliu Maniu s-a explicat ca o acțiune absolut necesară pentru trântirea în alegeri a liberalilor. Intre Garda de Fier, — coloana a V-a germană, și partidul liberal al d-lui Dinu Brătianu, în 1937, d. Iuliu Maniu a ales Garda de Fier. Urmarea nechibzuinței d-lui Iuliu Maniu s’a văzut curând după alegeri. La putere a fost chemată formația huliganică Goga-Cuza, apoi, odată aruncată țara pe această pantă, sa trecut destul de ușor la dictatura regală și la dictatura legionaro-antoniesciană. „Laudă-mă gură!“... ^ D. Iuliu Maniu susține azi că în toată vremea, câtă s-a scurs sub aceste dictaturi, atât domnia sa cât și penețeul au rezistat cu dârzenie. Mai domol. Am trăit și noi pe aici prin București și prin țară și nu ne-am pierdut nici unul memoria. Câțiva jurnaliști de stânga și poate andi sau doi pe atunci independenți au opus o rezistență de presă încercând, pe cât se putea, să țină trează conștiința democrată a cetățenilor lipsiți de orice drepturi. Dictaturile gogocuzistă, regală și legionaro antonesciană au moștenit de la partidele „istorice“, între altele, și legea prin care partidele muncitorești progresiste fuseseră svârșite în ilegalitate. Progresiștii continuau să lupte în ilegalitate unii reușind chiar din închisori să arunce dincoace de gratii lozinci de îmbărbătare. Publică din când în când ziarul „Dreptatea“ fotografii ale câtorva foști național-țărăniști cari au purtat uniforma albastră a fostului front al renașterii... Noi știm, și o știm și d. Iuliu Maniu, că niciodată în timpul celor trei dictaturi d. Ion Mi Zaharia Stendl (Continuare în pagina ultimă) D. R. Franasovici ambasadorul României la Londra, în Capita l seară, la ora 21,45 a sosit pe aeroportul Băneasa cu un avion al soc. Tors, d. ambasador Richard Franasovici, care a urmărit, in calitate de observator al guvernului român, Conferința celor patru miniștri de externe care a avut loc la Paris. In întâmpinarea d-sale se aflau pe aeroport d-nii: Gh. Tătarescu, vice, președintele Consiliului de Miniștri și ministru al afacerilor străine; Pompiliu Băbeanu, Corn. Ciceru- subdirectorul soc. Tars, N. Bucevsk- director comercial al soc. Tars, precum și numeroși prieteni și cunoscuți. Odată cu d. ambasador Franasovici au sosit în țară și d-nii Cămărășescu însărcinat cu afaceri al României la Roma, Șerban Voinea, directorul agenției Rador, Mircea Vasiliu, director de cabinet la ministerul de Externe și d-na Aretia Tătarescu. In cursul zilei de astăzi, d. ambasador Franasovici va avea o întrevedere cu d. Gh. Tătarescu. In cursul zilei de Luni, d-sa va informa pe fruntașii guvernului asupra literarilor, pregătitoare:.aje^ghi^nței de EXAMEN Cald. Extrem de cald. Broboanele de sudoare, alpiniști coborâtori, o pornesc din vârful capului, se preling pe șoseaua nasului și, dacă nu sunt oprite la timp de o batistă salvatoare, se sinucid aruncându-se in gol. Domnul director e plictisit. De dimineață examinează intr’una șî nu mai rezistă. Ar fi putut să împartă seriile pe mai multe zile, dar vrea să termine odată. Scoate ceasul și se uită. Cinci fără douăzeci... „La fără douăzeci sau la și douăzeci discuția sistează“, observăm un erou al lui André Maurois... Și elevul ăsta căruia îi turuie gura de parc’ar fi o moară stricată... ...Ia uită-te, Ăstuia nu i s’au trecut absențele. Să i se trecem noi. Nici ăstuia... Nici celuilalt... Jocul devine pasionant. Din când în când, zgomotul care acompaniază distracția domnului director, se întrerupe: Candidatul și-a terminat... pledoaria. Domnul director și-a ridicat ochii din catalog, îl măsoară din cap până în picioare și se gândește. „ La examen omul știe mai puțin decât în timpul anului (emoția, materia multă, etc.) și dau nota din timpul anului minus un punct... Mulțumit de această ingeniozitate, domnul director își continuă distracția, punând notele după sistemul proaspăt descoperit. Din când în când pentru variație — dă un punct în plus. ...Pe sală un ..băiat ban“ demonstrează inutilitatea reformei învățământului N. Focșa NOUI AMĂNUNTE ASUPRA FIXĂRII CADRULUI DISPONIBIL AL ARMATEI 1996 OFIȚERI DIN AVIAȚIE 200 OFIȚERI DIN MARINĂ 5404 OFIȚERI DIN ARMATA TERESTRĂ ȘI SPECIALITĂȚI PĂRĂSESC OȘTIREA După cum am arătat în numărul nostru de ori. Consiliul Superior al Oștirii și-a încheiat liberările pentru aplicarea legii de creare a cadrului disponibil. In viitoarele câteva zile, Consiliul se va întruni din nou pentru a definitiva lotul ofițerilor ce vor părăsi armata. In legătură cu aceasta, nu s’a precizat ca discuțiile purtate de componenții forului suprem militar au fost animate de un spirit de echitate ținăndu-se seamă de nevoile imperioase ale armatei. Șapte mii șase sute ofițeri în cadrul disponibil Arătameri că din cei 20.000 de ofițeri câți se găsesc astăzi în activitate Consiliul Superior prin selecționare a pus în cadrul disponibil un număr de 7S00 adică mai puțin de 40 la sută cât se anunțase prin decretul, lege. Suntem în măsură să anunțăm și numărul ofițerilor puși în cadrul disponibil pe arme. înainte de această însă trebuie să: se știe că din lotul celor 7600 de ofițeri ce vor întră în disponibilitate fac parte și acei cari au înaintat cereri de demisii în termenul legal, adică până la 8 iulie. Ofițerii, pe arme, scoși din oștire Și cum numărul celor demisionați a fost destul de mare, selecționarea celorlalți ofițeri s’a făcut nu cu Pea, multă greutate. , t, v,,,., . t Așadar, din Cei 7600 de ofițeri ce vor părăsi armata 1996 fac parte din aviație, rămânând ■ în nor^vbiftie 1444: 200 sunt ofițeri de mîrnă in activitate rămânând 400, iar , restul de 5404 ofițeri sunt din armata terestră și specialități, adică: infanterie, caval crrc; artilerie; motomecanizare; magistrați, medici, ingineri, etc. Din timpul discuțiilor s-a pus problema Ca ofițerii aviatori ce vor intra în disponibilitate sî beneficieze de legile speciale ale aviației. Sugestia a fost însă respinsă, intrarea lor în cadrul disponibil făcându-se după criteriile stabilite prin legea întocmită și apărută în Monitorul Oficial. De altfel, ministerul Armatei va da un comunicat oficial arătând toate acel .. . . Ü. Muntean« ALEGERI PARLAMENTARE . TURCIA CĂTRE SFÂRȘITUL UNEI DICTATURI SAU UN TRUC PENTRU STRĂINĂTATE? Reportaj de FLORICA ȘILMARU Astăzi au loc în Turcia alegeri pentru Adunarea Națională Toate. dis. •cursurile oficiale, ca și tot ce scriu ziarele guvernamentale, subliniază importanța evenimentului și bogata lui semnificație democratică. Dar, dacă toată lumea — inclusiv opoziția și observatorii imparțiali — este de acord în ceea ce privește primul punct și recunosc însemnătatea apropiatelor alegeri — primele la care participă mai multe partide după o lunga epocă de guvernare a unei singure grupări politice — în ceea ce privește realitatea democratică a acestor alegeri rezervele sunt multe. Și — de ce n’am spune-o? — copios justificate de antecedentele guvernului își de experiența recentă a alegerilor municipile. Să vedem în primul rând care sunt partidele componente ale actualei vieți politice turcești.Ș Î Si SăÉ Si SpJ' ” Í de opinia publică (p?£), a fost însă de scurtă durată: o „manifestație studențească” organizată de autorități (..studenții” erau agenți de politie îmbrăcați în civil) devasta la 4 Decembrie redacțiile ziarelor democrate ,,Tan” și ,,La Tunopie”. sista indignarea opiniei publicii interne și internaționale. Mai mult, urmarea, aceste agresiuni a fost arestarea și condamnarea... nu a agresorilor ci a conducătorilor celor două ziare atacate. Nu e de altfel lipsit de interes să semnalăm că procesul, intentat, cum am spus mai sus, îndată după agresiunea fascistă din Decembrie, imputa acuzaților articole scrise... cu cinci luni și «pr imn—i—1 nai ... — .........n-i» ■ ...» ! Partidul guvernamental Partidul guvernamental în primul rând, așa zisul Partid Republican al Poporului. Prezența pe listele lui a faimosului ziarist profascist Yakin, ilustrează cu prisosință, chiar pe rtmi profani, orientarea lui politică actuală. Creat de Kamal Ataturk Partidul Poporului reprezenta atunci un element de progres și d. Saracioglu avea dreptate când, în discursul rostit la postul de radio Ankara la începutul acestei luni, amintea că reformele care au modernizat Turcia după primul războiu mondial,, se datoresc cestui partid. Ceea ce președintele consiliului de miniștri turc nu spunea in cuvântarea sa electorală, e că în cele aproape două decade care s’au scurs de la mișcarea lui Kemal partidul Popular a devenit principalul beneficiar al reformelor pe care le inițiase; concret al industrializării Turciei al relațiilor economice stabilite cu străînătatea. al întregului aparat politic pe care îl monopolizase. Ceea ce, firește, î-a înstrăinat simpatia masselor alegătoare. Politica de duplicitate din timpul războiului de curând încheiat n’a obținut de altfel nici ea aprobarea populară. Căci cei aproape douăzeci de ani de guvernare ai Partidului Republican Popular au fost în fapt tot atâția ani de guvernare dictatorială. Singur în arena politică, singur participant în alegeri (electorii aveau de ales între mai multe liste guvernamentale), neîngăduind asupra activității lui nici controlul nici critica (ziarele de opoziție sau măcar independente nu existau). Partidul Republican Popular nu a consimțit decât sub presiunea evenimentelor internaționale să facă spiritului democratic unele concesii. Și acestea formale, „Democratizare“ de formă Către sfârșitul anului trecut, guvernul turc a acordat astfel autorizație de apariție câtorva ziare democrate. Existența acestora, primită ca satisfacție . (Continuare în pagina ultimă) 40 VAGOANE PORUMB PENTRU JUDEȚELE LOVITE DE SECETĂ DIN MOLDOVĂ Răspunzând nevoilor plugărimei din județele lovite de secetă și în urma demersurilor făcute de către Blocul Partidelor Democratice, guvernul a aprobat 108 vagoane de porumb. Acest porumb a fost îndreptat spre Moldova. Comitetul electoral al Blocului Partidelor Democratice a informat guvernul de situația puțin satisfăcătoare a unor regiuni din Moldova, rugând guvernul să facă un nou efort pentru această populație. Subsecretariatul de Stat al aprovizionării a dispus, cu ajutor extraordinar în afarra programărilor stabilite, ca încă 40 vagoane porumb să fie expediate în Moldova. VERTIGINOASA CARIERĂ A D-LUI GROMAKO INGINER, SOLDAT ȘI DIPLOMAT • UN REPORTAJ DE ACTUALITATE — Când d. Stettin Rus și sir Alexander Cadogan, delegații american și britanic la ONU au luat cuvântul acum câteva săptămâni pentru a expune problema iraniană în fața Consiliului de Securitate, au găsit în fața lor un om tânăr, cu privirea voluntară pe care pe vremea cănd era copil, l-ar fi putut sălta pe genunchi Acest om în vârstă de 38 ani, respectiv cu 25 și 30 de ani mai tânăr decât ei, nu era altul decât colegul lor sovietic, Gromîko al cărui nume a devenit, de atunci, cunoscut lumii întregi. Obișnuiții primelor ședințe ale O.N. U. nu pot uita figura energică a acestui om tare, care în mijlocul desbaterilor celor mai pasionate, părea pierdut, cu ochii abia întredeschiși, într'o stare meditativă aparent îndepărtată de obiectul discuției în curs. Și nu mică era surprinderea cănd acesta spărgea liniștea, formulând deodată cu o voce puternică, o remarcă aprobativă sau o categorică rezervă, care dovedeau, în ciuda aparențelor o vigilență neobosită. Fără îndoială, această detașare aparentă disimula o atenție susținută și o concentrare puțin comună. Adăugate la vioiciunea sa de spirit și la fermitatea sa amabilă, ele au îngăduit acestui nou venit în consiliile internaționale să se impună în mai puțin de trei ani, de la Dumbarton Oaks la Munter College, trecând prin Lancaster House, sediul primului consiliu O.N.Ui Un copil al Revoluției 1917, Revoluția din Octombrie îl surprinde pe tânărul Andrei, la vârsta de nouă ani și îi plămădește adolescența. Va fi un ,,copil al epocei“, produs integral al ideilor și oamenilor lumii noui pe ruina celei vechi. El n’a cunoscut, ca toți marii conducători de atunci, un lung trecut de acțiuni clandestine, exilul și deportarea. Ardoarea sa revoluționară se poate afirma la lumina zilei. El fiu mai trebue să lupte pentru izbânda ideilor sale, ci numai pentru a le fage să treacă în domeniul înfăptuirilor în cursul primului plan cincinal .el se distinge prin calitățile sale de inteligență și inițiativă. După ce și-a făcut ucenicia de inginer, trece în rândul instructorilor din numeroasele academii,,ce tind spre o intensificare a cursurilor. Și îatăi, în fîne făcând parte din organizațiile diriguitoare ale economiei naționale. O carieră diplomatică vertiginoasă 1938. Andrei Gromîko are 30 de ani. Este la una din cotiturile carierei sale. Calitățile lui de dialectician și de negociator s’au afirmat într’atât, încât e socotit demn de a se ocupa de treburile Statului, încadrat în serviciile ComisariatitlLul poporului pentru Afacerile Externe, cariera diplomatică îi este deschisă. Un singur an îi ajunge ca să obțină un post în străinătate. In 1939 este numit consilier la ambasada din Washington. Cei patru ani următori, atât de bogați în evenimente, îl găsesc funcționar disciplinar în biroul său din str. CI.nedore(Continuare la pagina ultimă) Să parcurgem etapele acestei fulgerătoare cariere. Tendința de a transforma Comisia Europeană a Dunării dintr’un instrument tehnic într’o întreprindere comercială, rentabilă pentru participanți, nu se manifestă dintru început, deși dintru început redactorii Tratatului de la Paris deschideau porțile pentru a face posibilă o asemenea transformare. In adevăr, art. 15 al acestui Tratat stabilea că: „Navigațiunea pe Dunăre nu va putea fi grevată cu nici o sarcină care nu ar fi stipulată în articolele care urmează. In consecință, nu va putea fi aplicată nici o taxă bazată numai pe faptul navigații mii pe Dunăre și nici un impozit de mărfurile care se găsesc pe bordul vaselor“. ■ Din nefericire, această obligație de a nu percepe taxe privea numai statele riverane, pe al căror teritoriu curge Dunărea. Ea nu se referea la statele neriverane care, prin mijlocirea Comisiei Europene așezată la gurile Dunării, dobândeau, prin art. 16, dreptul de a percepe taxele pe care le va socoti necesare „cu obligația expresă ca din acest punct de vedere, ca și din oricare altul, pavilioanele tuturor țărilor să fie tratate pe picior de egalitate“. (Enc. Rom. v. III, pagina 87). Așadar, dintru bun început, „libera navigație“ pe Dunăre se traducea practic astfel: — interdicție pentru statele riverane de a percepe taxe de navigație, însă — monopolul dreptului de a percepe taxe la gurile Dunării, pentru statele neriverane, care făceau parte din CE D. Oricât de paradoxală și comică pare această traducere practică a unui principiu de liberă navigație, trebue să recunoaștem că rămânea statelor riverane o singură consolare: aceea că nu vor de V. BORCEA plăti, pe propriul lor teritoriu, unor puteri străine, taxe mai mari decât alte state... Și consolarea aceasta s’a dovedit însă timp de peste trei sferturi de veac, pur teoresticlă. In fapt, C.E’.Dr. acorda mari reduceri de taxe pentru vasele care efectuau mai multe călătorii pe an prin gurile Dunării. Pentru a vedea cine beneficia de aceste reduceri substanțiale, ar trebui să urmărim vasele circulând ,prin gurile Dunării, pe naționalități. Ori, cercetarea unor asemenea tabele ne duce la concluzia că traficul mare la gurile Dunării era asigurat sub pavilionul unor state neriverane care deci, ele, beneficiau de reduceri, in timp ce statele riverane, cu o flotă prea puțin desvoltată, plăteau taxele întregi. Și iată cum, cu o „înlesnire” făcută prin reducerea de taxe, se răsturna în fapt până și „egalitatea de tratament” care putuse consola inițial statele riverane. Dar acesta este numai unul din aspectele problemei. Urmează un al doilea, singurul argument care ar fi putut justica stabilirea de taxe pe navigația la gurile Dunării, atunci când în principiu perceperea de taxe fusese interzisă, ar fi (Continuare în pagina 3-a) PROBLEMA DUNĂRII (Ui) «CATETA» TAXE DE NAVIGAȚIE ȘI INTERESELE ECONOMIEI ROMÂNEȘTI SOLEMNITATEA „ ZILEI IATIA VER Eri dimineață a avut loc pe aeroportul Giulești, în cadrul grupului de aero transport’ solemnitatea sărbătorirea „Zilei Aviației“. La festivitate au participat: d-nii general Emanoil Ionescu ministrul aerului, general Argeșanu șeful de Stat Major al Aerului, general Schim general Burduloiu, comandantul grupului de transport, comandor Caraman, comandor Bădulescu precum și un mare număr de ofițeri- adjutanți maeștri și trupă. D. general Argeșanu a ținut o însuflețită cuvântare scoțând în evidență importanța zilei. A luat apoi cuvântul de comandor Caraman în numele ofițerilor din aviație. Solemnitatea a luat sfârșit cu defilarea trupelor după care a urmat un festival artistic organizat de ostașii grupului de aero transport, in frunte cu dt. Constantinescu Decebal. . SĂRBĂTORIRII In asistență d-nni generali: Em. Ionescu, ministrul aerului, Argeșanu șeful de stat major al aerului, Burduloiu comandantul grupului aero-transport și Șahim, directorul aviației din S. S. A......... t REPATRIEREA CELOR 18.000 PRIZONIERI ROMÂNI DIN GERMANIA D. general Balosin, președntele Comisiei române de repatriere a prizonierilor din Vest, a întocmit un raport pe care l-a trimis Ministerului de Războiu. Raportul indică că mersul operaiunilor de repatriere, puse în legătură cu ultima întrevedere pe care generalul român a avut-o cu reprezentanții militari ai Comisiunei Aliate de Control din Germania. Forurile militare precizează că repatrierea celor 18.090 de prizonieri români ce se mai află în Nest vg, fi efectuată până la sfârșitul lunei Octombrie.