România Liberă, iunie 1947 (Anul 5, nr. 855-879)

1947-06-10 / nr. 862

D-NA LUCEA ST­U­R­D­Z­A BULA­N­DRA DIRECTOR AL TEATRULUI M­UN­ICIPAL AGERPRES, 7.­­­ Printr'o det­alzie a primăriei, d-na Lucie Sturd­za Bulandra a fost numită direc­tor al Teatrului Municipal. Se ştie că acest poet a fost de­ţinut până acum de d. Ion Ma­nol­escu, eocietat al Teatrului Na­ţional. ANUL V Nr. ...___Iraner. Blstru Io cumvar «nL «ax** it Mmfc gr. 10043­01 iMtanM» IW4. 4 PAGINI 5000 Ui * C R MAT » SI R E p ORTAJ mwA REDACJIA Şl ADMINISTRATA București, Str. Sărindar 5-7*9 Centrala telefonică: 6.34.93; 6.34.94 6.34.95. Con! Cec poștal Nr. 7796 ABONAMENTE« CAPITALA Sl PROVINCIA 1 1 lună 125.000 lei 4 luni 300.000 lei Încep la 1 şi 15 ale lunii şi te fac tub reierva urcării prafului MUNCITORI Şl STUDENŞI, e’iSiIV. î® 12 luni 1 lună 100.000 tel 3 AUTORII­, INST­, SOC 2-500.000 lai 1Marţi 10 l­unla 1947 REDACTORI RESPONSABILI: GR­IGORE PREOTEASA NICULAE BELLU­ JIllimmiiiuiiiiHiuiiiuiiiJiiiiisiJiiiiUiiiiiiiiiiiiuiiiiuiiitiiiiJiiiiiiiiiiiiiiiiuiiuiiiiiiiiiiiiiiiiiiiijmiiiiiiiuiiiiiitiiiiniitiiiiiiii: iiiiiiiiimiiiiiidiUiHitiiiiiiitHisiimisiiKiuiiiiiiuiuiiiiiiiiiîuiiiiiiiiiiiiiiiimiiiiiuimiiiiiiiiiiiHitmiîiiiiiiiiiiiiiMiiiiiiiiiiiEiiiiiiuiiHiiiiuiisiiuiiiiiiiiiiiuiiiniiiiiiniiiiiainiiniiuiiiiiim Exp e f c o m Se întâmplă deseori ca Pe vecinul care stă perete în perete cu tine să nu-l cu­noşti. Întâlnirile inevita­bile dar întâmplătoare leagă un fel de relaţii .... convenţionale, „de bună ziua” şi atât. Pot trece ani şi doar apariţia tot întâmplătoare a vreu­­nui prieten comun, să vină releve că omul de alături &1® ® tine un întreg fond comun, de găn­duri, de inclinaţii, de experienţe de ^Cam aceasta e imaginea rela­ţiilor pe care multă vreme Roma­nia le-a întreţinut cu vecinii ei , raporturile care se stabileau nu mergeau niciodată până la tea oamenilor care trăiau o vieaţa, da multe ori asemănătoare, de o parte şi de cealaltă a graniţei. Pentru ca dramaturgia cehoslova­că, romanul polon, lirica ungară­­* bulgară să pătrundă — sporadic până la noi au trebuit să facă larg ocol către apus, să se „des­­coperite” de către un editor dint* ° mare capitală şi să ne vină tradu­se într’o limbă occidentala,­­aşa „descopeream” şi noi, la intervale mari câte un romancier, câte un poet care scria la o distanţă de nu­mea multe sute de kilometri de miezul ţării noastre. Referinţele se căutau departe şi „Belgia Orientu­lui" cu al ei „mic Paris” înregis­trau mai puţin umilirea diminud­­vului decât satisfacţia de amor pro­priu a comparaţiei cu scidentivi. „Superioritatea” astfel stabilită făcea inutilă încercarea de a cu­noaşte nişte vecini care nu erau decât bulgari, iugoslavi, unguri, cehoslovaci, poloni. Şi la adăpostul acestei „superiorităţi”, politica izo­lării de vecini a fost ani dearân­­dul condiţia noastră cea de toate zilele. Căci a fost o politică, gândi­tă, cântărită şi aplicată. Nu numai la noi, dealtfel. Căci „domnii” dela Bucureşti sau Sofia, „grofii” budapestani sau „pan­­ii Varşoviei îşi slujeau Interesele co­mune cu metode comune: unor oa­meni care nu ştiu nimic unul des­pre altul le poţi spune: ungurului că românul îi e duşman de moarte; bulgarului, că românul il priveşte cu ură şi cu dispreţ; românului că ungurul îl urmăreşte cu vrăjmăşie ■Vicleană. Pe terenul acesta al ig­noranţei întreţinute, se pot grefa uşor toate propagandele şovine, faid­el se păstrează supapele diver­siunilor naţionaliste. Astfel au a­­jrins ţările acestea pioni de mane­vră ai hitlerismului, a căruia tra­gică experienţă au cunoscut-o î° acela? timp. Dincolo de locul combinaţiilor din ftulişele internaţionale, populaţia a­­nonimă a ţărilor acestora continua să trăiască, fără să ştie o vieaţă pe multe planuri asemănătoare. Tru­da nerăsplătită a ţăranului pe ogor,­ u n e a muncitorului in uzină, a intelec­tualului la masa­jul de scris era aceiaşi, dincolo de particularităţile locale. Aceiaşi erau dealtminteri şi beneficiarii. Tot astfel stăruia de la ţară la ţară, tradiţia unei culturi comune­ a unui patrimoniu spiritual co­mun. Orânduirea nu îngăduia însă reactualizarea, reînsufleţirea acestei realităţi. Acordurile, convenţiile de circumstanţă,­­ atingeau numai In suprafaţă, grijulii să nu le trans­forme în prilej de realizare a unei conştiinţe comune. E tocmai ceea ce, dimpotrivă, îşi propune acordul cultural semnat mai zilele trecute. In 21 de articole, convenţia aceasta cuprinde activitatea Şti­inţifică, artistică, sindicală, teh­nică, sportivă, tot ce e muncă şi creaţie Şi vieaţă în ambele ţări. Pă­trunzând In adâncime ea îşi Pro­­pune să facă accesibilă, familiară, fiecărui cetăţean român sau bulgar, realitatea întreagă a ţării vecine. Pentru în:»L­ oară în istoria celor F­lorica Şsiraaru (Continuare în pag. 3-a) BELGRAD, 7 (Prin telefon). Delegaţia guvernului român este în Iugoslavia obiectul unei atenţii de­­osebite şi cordiale. La sosirea In gara Belgrad, mem­brii delegaţiei au fost întâmpinaţi MAREŞALUL TITO A IEŞIT IN ÎNTÂMPINA­REA MINIŞTRILOR ROMÂNI De la trimisul nostru _______special de mareşalul Tito. Însoţit de mem­brii guvernului iugoslav, de repre­zentanţii autorităţilor şi de perso­nalităţile marcante ale vieţii poli­tice, sociale şi culturale iugoslave. Fanfara unei companii de onoare a intonat imnurile celor două ţări, apoi primul ministru român şi ma­reşalul Ti­sa au trecut în revistă a­­ceastă companie de onoare. Ia gară, d. dr. Petru Groza a ros­tit o scurtă alocuţiune adresată popoarelor iugoslave. Această alo­­cuţiune, al căruia text îi reprodu­cem mai jos, a fost radiodifuzată. Da la gară, delegaţia a parcurs. In drum spre Palatul Alb, reşedinţa mareşalului Tito, unde este găzdui­tă, o capitală în care toate institu­ţiile, pavoazate arborau culorile celor două ţări. In tot cursul zilei de eri, postul de radio Belgrad a difuzat rounică românească. Vizita delegaţiei guvernului nos­tru se desfăşoară într’o atmosferă caldă, prietenească. La dejunul o­­ferit delegaţiei române de către mareşalul THo, şefii celor două gu­verne au toastat pentru o colabo­rare rodnică între guvernele român şi Iugoslav şi între cele două ţări amice. In cursul după amiezii, au înce­put, in aceeaşi atmosferă de înţe­legere şi reciprocă dorinţă de cola­borare convorbirile între delegaţii guvernului român şi mareşalul Ti­to însoţit de membrii cabinetului său. Convorbirile vor continua as­tăzi, când miniştrii de resort al ce­lor două guverne se vor întâlni în întrevederi separate. A!©3*«tjhi32îss3 ^rentienului român „Trecând graniţa iugoslavă, ne bucurăm de a da faţă cu popoarele acestei ţări ale cărora lupte pentru libertate au uimit în toate vremu­rile lumea întreagă. „In afară de popoarele Uniunii Sovietice, nici un alt popor nu a dat dovadă mai strălucită de adevă­rată dragoste de patrie şi libertate, luptând cu un ereism şi o dârzenie fără seamăn, care nu a plecat nici­odată steagul in faţa cotropitori­lor. „Suntem îndeosebi fericiţi că pu­tem vedea aceste popoare şi pe con­ducătorii lor, in fiunte cu mareşa­lul Tito, acum, in plină muncă de nco­nstru­cţie a ţării lor pustiite de un război­ crâncen, mobilizându-şi cu acela c ereiem şi spirit de jertfă toate forţele proprii naţionale pen­tru această reclădire a ţării. „Venirea noastră va constitui un pas hotărît înainte pe drumul con­solidării prieteniei la vre popoarele iugoslave şi poporul român, şi a colaborării in toate sectoarele vieţii popoarelor noastre”. (Continuare in pag. 3-a) GRANDIOASĂ PRIMIRE A DELEGAŢIEI GUVERNAMENTALE ROMÂNE LA BELGRAD D. DR. PETRU GROZA MAREȘALUL TITO­ R R5S5Sä=iäiikm%aiäa CLIPĂ DE RĂGAZ Partizani greci,într’una din puțin­ele clipe de răgaz pe care­­ le fă­­gădue războiul pentru­ libertate . ~ PARAZIŢII APROVIZIONĂRILOR CU L­EMNE Problema aprovizionării cu lem­ne de foc, înfăţişată în coloanele ziarului nostru din ultimele zile, prezintă încă un aspect destul de interesant,­insă cu pagube materia­le pentru delegaţii economatelor sau particularii ce contractează cumpărări de lemne. Este vorba de sistemul inaugurat de câţiva Indivizi cari profitând de faptul că cererea In acest sector este mare, înşeală bunacredinţă a celor ce vor lemne, excrocându-i de însemnate sume de bani. In Capitală sau în regiunile de exploatare aceştia, dându se drept exploatatori de păduri, reuşesc sa încheie contracte, de livrare a lem­nelor de foc, încasând importante aconturi asupra angajamentelor luate. Alţii, tot atât de păgubitori prac­tică sistemul de intermediere, co­lectând lemne de la mai multe ex­­ploatări şi apoi pe baza stocărilor depozitata nn gări, încheie contracte cu mai mulţi solicitanţi, luând de la fiecare aconturi. Sesizate de cei păgubiţi, organele, de resort au Întreprins o serie de anchete care au dat rezultate deo­sebit de fructuoase Afacerea este deabia la Începutul ei, întrucât perioada masivă de U­crări nu a început încă. Faţă de a­­ceastă situaţie, delegaţii economa­­telor şi particularii care contrac­tează partide de lemne sunt sfătu­­iţi să fie mai vigilenţi in alegerea persoanelor cu care Inches aceste contracte Inând în prealabil infor­­malii In acest sens, de la S. S. Apro­vizionării, Serviciul lemnului sau dela Asociația Exploratorilor de pă­duri. HOŢUL MORT­­ DIN CĂRUŢA JANDARMULUI SAU DE-ALE BIROCRATISMULUI Reportsi­a2« NEU. COŞAR — Toată pustia asta de buclucuri năvăleşte pe capul meu- vine de la mucalitul ăla, Sărburete Dumitru, spărgător de profesie, care mi-a dat de furcă ani de zile şi care mi-a pro­mis că nici după moarte n‘o să-mi i dea pace. Şi hoţul dracului, sta ţinut de cuvânt! Şeful Postului Bordei, plutonierul Nicu Nicolae, a scos o batistă mare, leoarcă de sudoare şi oftând a jale şi-a trecut-o din nou peste frunte. Maiorul Trocianu şeful legiunei de jar­darmi Craiova in biroul căruia toc­mai mă aflasem, mânat de nişte tre­buri, din Bucureşti, îşi lasă subalter­nul să răsufle puţin. După o clipă plutonierul continuă: — Acum, am venit de la Bordei să vă rog d-le maior să-mi daţi vreo trei, patru oameni. ,. — Pentru ce? — Să îngrop mortul, ’, — Care mort? — Hoţul! Pe Sărburete C. Dumitru. Şi în faţa tăcerii superiorului: — Noi trebue să-l înmormântăm! ;Cercetaţi şi dv. actele— Şi plutonierul împrăştie pe birou un macăr de dosare, acte şi rapoarte pe care le ţinuse intr'o servietă. Până să cerceteze maiorul actele,­­ l-am invitat pe plutonier să-mi expli­­ce .,buclucul“ cu hoţul mort. Şi omul nostru a luat-o domol cu răbdare dfi la, început, , j — ‘“W"'*“ ‘ —y» — Spărgătorul Sărburete D-tru a fost prins la un conac „tn exerciţiul fune» jienii”, de proprietar. Fiind anunţat kt Post, mam deplasat să-l arestez. Iau boţul îa primire dela ecoscul cu prici­na şi o pornesc cu el spre Fest, pentru cercetări. Pe drumul Plaiului Văcăreş­­tilor,­ aproape de gara Bana Mărăcine, hoţul cade jos apucat de o criză de „ducă-se pe pustii”. Ce era să fac cu el? Remaiptatând să-l transport, l-am lăsat în paza Şefului de gară, urmând să revin a doua zi să-l duc la Post. In zorii zilei, la patru dimineaţa mă trezeşte un telefon. Era şeful gării care îmi anunţă că boţul a murit la cursul nopţii. De aici începe tot calvarul meu. Mă deplasez la gară iau mortul în spate Şi îl duc doi kilometri, până la Port. Aci fac ţin raport către Parchet în care cer să autorizeze înmormântarea şi alt raport către legiunea de jandarmi Del) în care «wst cazul. roVeheiul %nf trimite o adresă în care-mi eoswvatcă neautorissrea înmor­mântării pivă ce martul *u e pe*«iH».t de medicul legret pentru a se centrui­ta dacă dece-astul a murit de moarte na­turală i’a n fost emerit. Medical leads* se deplasează la Postal Bordei, «el» cersosă mortul și face un raport în cer® spune că nu-și poate da avizul, nepu­­motivul morţii. tind constata exact “7(Continuare în pat­. * F­EMEIA Ai citit? In India, o feme­ie s'a transformat în bărbat- Ei ți! La noi s’ au trans­format de mult... r —— MAJORAREA PENSIILOR COMUNALI AGERPRES, 7. — Casa de Ajutor şi Pensiuni a lucrătorilor Municpiului ■^Bucureşti a hotărît să majoreze pen­­siile membrilor săi şi a urmaşilor a­­cestora, în raport cu anii serviţi şi cu cotizaţiile fiecăruia. Calcularea se face cu începere dela 1 Mai 1947, luându-se ca bază media de 900.000 lei lunar. La aceste pensii se adaugă ajutoa­rele cuvenite oricărui pensionar de Stat. DIN AMEIIICAM DESPRE IUGOSLAVIA Ce a văzut James Gregory, delegat al U­­N­­R- R­­A James Gregory este unul din­tre conducătorii misiunii UNR­RA din Iugoslavia. El respinge cu hotărire, în marea revistă britanică „News Statesman and Nation” acuzările pe cari le răspândesc anumite cercuri re­acţionare în ţările anglo-ame­­ricane cu privire la Iugoslavia. „Deoarece trebuia de multe ori să călătoresc prin Iugoslavia, ex­perienţa mea proprie mă face să pot aduce mărturii concrete în pri­vinţa vieţii oamenilor de acolo, pot astfel să confirm faptul că este im­posibil de a găsi un popor care să lucreze cu mai mult avânt sau cu mai mult devotament eroic pentru reconstrucţia ţării sale, trecând pe­ste greutăţile personale de tot felul. De asemenea trebue să subliniez şi primirea de care ne-am bucurat, eu şi cu colegii mei, nu toate părţile Iugoslaviei. Cu atât mai regretabil mi se pare că munca noastră a fost îngreunată de atar­urile continue publicate de presa americană și în­tr’o mai mică măsu­ră de presa bri­tanică împotriva Iugoslaviei și a guvernului ei. De multe ori mi se pare că am­basada americană din Belgrad de­venise numai un fel de agenţie pen­­tru strângerea uno­r ştiri paşnice care ajunse la Washington au şi fost transformate în „muniţie” pen­tru campania anti-iugoslavă. De altfel, nici corespondenţii presei a­­mericane nici reprezentanţii amba­sadei americane din Belgrad nu au cerut mai niciodată părerea con­ducătorilor UNRRA-ei, care, răs­punzători de controlul amănunţit al repartiţiei ajutorului UNRRA, au putut călători prin­­Iugoslavia ori­unde au dorit şi au strâns astfel, la faţa locului, date asupra ţării şi poporului. Vara trecută am văzut în toate părţile Iugoslaviei pământul ars şi plesnit de soare şi am ştiut că Iu­goslavia este din nou ameninţată de foame. Şi, deşi poporul acesta a suferit din greu în timpul războiu­lui, o parte a ajutoarelor destinate Iugoslaviei şi care au rămas nefo­­losite, au fost oprite la insistările Americei, iar cantităţile mari de cartofi din USA, comandate pentru Iugoslavia au fost trimise în altă parte. , JJ Mai departe Gregoior vorbeşte des­pre campania de minciuni, care-şi propun să folosească greaua situa­ţie alimentară, care este o urmare a secetei şi care va ţine până la re­colta viitoare.­­ Acum începe o campanie nouă de propagandă, în linia veche, spune Gregory. :* „Acum se spune că porţiile de pâi­ne în Iugoslavia au fost prea mari şi în felul acesta a fost risipit grâul. Pe scurt, se întrebuinţează şi se va întrebuinţa şi în viitor tot felul de pretexte pentru a nu se trimite grâu în Iugoslavia, în timp ce se trimite mereu ajutor Greciei, Italiei şi Austriei. „Intr’un cuvânt”, încheie James Gregory, „vedem aici politica eco­nomică mondială în acţiune. încă odată pâinea a devenit armă poli­tică. încă odată se seamănă în estul Europei sămânţa neîncrederii şi a duşmăniei şi se pierd prieteniile şi aliaţii”. I ASUPRA PROVINCIEI reocupată de problema de a de viaţă ale ţării, sub toate ev’ariturile pe care ie îmbrac«­ras. „ROMANIA LIBERĂ” va tin­e refultatele anchetei pe care redac Năzuinţa noastră este de a­ba­stru reliefând deopotrivă resuizări la anonimat, ala celor care trudesc şi nevoile, durerile şi uneori lipsuri treacă. Ancheta nosrtră încape cu problemele Ploeştilor şi ale Văii Fra­ncovei, care vor fi presspaiate — in­cepând de marţi 19 iunie — de către redactorul nostru, d. H. Dona. Celelalte oraşe şi regiuni vor urma, pe rând, fiecare avându-şi rezervat Iasul in cadrul anchetei „României Libere”». P oglindi in paginile sale realităr de manifestările Iar şi cu toste parti­­în fiecare regiune şi în fiec­­e a­pe să publice, de marţi 15 Iunie, ţarii săi o fac în provincie, făţişa efortul uriaş al poporului no­­ywictiva, şi adeseori învăluite în protutindeni la refacerea ţării, ca­z pe care acest efort le înrsgis­ COEFICIENTUL DE 2P­ roblema realizării prevederilor bugetare este, în acest an poate mai mult ca altă dată, o pro­blemă esenţială a refacerii. Iată dece, pentru a nu se spprijini încasarea veniturilor s’a stabilit ca pe exerciţiul 1847-48, până la stabiliz’­rea nouilor impuneri, să se achite impozitele plătite în anul expirat majorate de 20 de ori Ori, iată că Înainte chiar de a se aplica măsura, unele cercuri au şi început să pistoneze cu memorii protestând împotriva acestui coefi­cient de 20. Fenomenul nu este nou. Aşa s-a întâmplat şi anul trecut şi în toată istoria finanțelor noastre, de când impozitul a devenit o sarcină legală. Iată dece socotim că este necesar să cercetăm: au, oare dreptate cei care protestează permanent? Să vedem. In adevăr, dacă ar fi să judecăm după prima lună urmă­­toare recalculării prețurilor, s’ar pă­rea că argumentele adversarilor Co­eficientului de 20 se pot susţine. Ori tocmai aici trebue găsită eroa­­rea unora şi reaua credinţă a altor. Pentru că, spre a vedea dacă impu­nerile sunt drepte sau nedrepte, tre­­bue sa cercetăm veniturile ce rezultă din des­făşurarea activităţii pe un an întreg şi nu după o lună de la înce­­perea exerciţiului fiscal Pe de altă parte, dacă ţinem­­sa­ma că pe exerciţiul expirat impu­nerile în marea lor majoritate aşa după cum am arătat şi cu alt prilej, au fost st­abilite pe venituri fictive, ireale, majorarea cu de 20 de ori a impozitelor de anul trecut, apare mai mult decât acceptabilă. Apare nor­’ mală. Iar dacă la acest fapt — subeva’na­rea venitului impozabil nu de puţine ori sub 50 la suta din cel real — mai adăugăm şi majorarea preţurilor în medie cu de 15 ori faţă de cele din Aprilie 1946, coeficientul de 20 de ori, aplicat impozitelor plătite anul tre­cut, se dovedeştee a nu fi cu nimic excesiv Iată de ce socotim că orice cont­­buabil de bună credinţa trebue să-ţi dea seama că faţă de greutăţile Sta­tului, nu se găseşte împovărat prea greu. Deci, mai multă bună credinţă şi mai puţine vaiete, atunci când ţara ne cheamă să ne alăturăm efortului ■comun In vederea redresării gene­­rale Mai puţin huzur şi mai multă so­brietate dacă vrer­ să realizăm cu un ceas mai devreme, refacerea vie­­ţii noastre economice. Radu Leşw P

Next