România Liberă, iunie 1947 (Anul 5, nr. 855-879)
1947-06-10 / nr. 862
D-NA LUCEA STURDZA BULANDRA DIRECTOR AL TEATRULUI MUNICIPAL AGERPRES, 7. Printr'o detalzie a primăriei, d-na Lucie Sturdza Bulandra a fost numită director al Teatrului Municipal. Se ştie că acest poet a fost deţinut până acum de d. Ion Manolescu, eocietat al Teatrului Naţional. ANUL V Nr. ...___Iraner. Blstru Io cumvar «nL «ax** it Mmfc gr. 1004301 iMtanM» IW4. 4 PAGINI 5000 Ui * C R MAT » SI R E p ORTAJ mwA REDACJIA Şl ADMINISTRATA București, Str. Sărindar 5-7*9 Centrala telefonică: 6.34.93; 6.34.94 6.34.95. Con! Cec poștal Nr. 7796 ABONAMENTE« CAPITALA Sl PROVINCIA 1 1 lună 125.000 lei 4 luni 300.000 lei Încep la 1 şi 15 ale lunii şi te fac tub reierva urcării prafului MUNCITORI Şl STUDENŞI, e’iSiIV. î® 12 luni 1 lună 100.000 tel 3 AUTORII, INST, SOC 2-500.000 lai 1Marţi 10 lunla 1947 REDACTORI RESPONSABILI: GRIGORE PREOTEASA NICULAE BELLU JIllimmiiiuiiiiHiuiiiuiiiJiiiiisiJiiiiUiiiiiiiiiiiiuiiiiuiiitiiiiJiiiiiiiiiiiiiiiiuiiuiiiiiiiiiiiiiiiiiiiijmiiiiiiiuiiiiiitiiiiniitiiiiiiii: iiiiiiiiimiiiiiidiUiHitiiiiiiitHisiimisiiKiuiiiiiiuiuiiiiiiiiiîuiiiiiiiiiiiiiiiimiiiiiuimiiiiiiiiiiiHitmiîiiiiiiiiiiiiiMiiiiiiiiiiiEiiiiiiuiiHiiiiuiisiiuiiiiiiiiiiiuiiiniiiiiiniiiiiainiiniiuiiiiiim Exp e f c o m Se întâmplă deseori ca Pe vecinul care stă perete în perete cu tine să nu-l cunoşti. Întâlnirile inevitabile dar întâmplătoare leagă un fel de relaţii .... convenţionale, „de bună ziua” şi atât. Pot trece ani şi doar apariţia tot întâmplătoare a vreunui prieten comun, să vină releve că omul de alături &1® ® tine un întreg fond comun, de gănduri, de inclinaţii, de experienţe de ^Cam aceasta e imaginea relaţiilor pe care multă vreme Romania le-a întreţinut cu vecinii ei , raporturile care se stabileau nu mergeau niciodată până la tea oamenilor care trăiau o vieaţa, da multe ori asemănătoare, de o parte şi de cealaltă a graniţei. Pentru ca dramaturgia cehoslovacă, romanul polon, lirica ungară* bulgară să pătrundă — sporadic până la noi au trebuit să facă larg ocol către apus, să se „descoperite” de către un editor dint* ° mare capitală şi să ne vină traduse într’o limbă occidentala,aşa „descopeream” şi noi, la intervale mari câte un romancier, câte un poet care scria la o distanţă de numea multe sute de kilometri de miezul ţării noastre. Referinţele se căutau departe şi „Belgia Orientului" cu al ei „mic Paris” înregistrau mai puţin umilirea diminudvului decât satisfacţia de amor propriu a comparaţiei cu scidentivi. „Superioritatea” astfel stabilită făcea inutilă încercarea de a cunoaşte nişte vecini care nu erau decât bulgari, iugoslavi, unguri, cehoslovaci, poloni. Şi la adăpostul acestei „superiorităţi”, politica izolării de vecini a fost ani dearândul condiţia noastră cea de toate zilele. Căci a fost o politică, gândită, cântărită şi aplicată. Nu numai la noi, dealtfel. Căci „domnii” dela Bucureşti sau Sofia, „grofii” budapestani sau „panii Varşoviei îşi slujeau Interesele comune cu metode comune: unor oameni care nu ştiu nimic unul despre altul le poţi spune: ungurului că românul îi e duşman de moarte; bulgarului, că românul il priveşte cu ură şi cu dispreţ; românului că ungurul îl urmăreşte cu vrăjmăşie ■Vicleană. Pe terenul acesta al ignoranţei întreţinute, se pot grefa uşor toate propagandele şovine, faidel se păstrează supapele diversiunilor naţionaliste. Astfel au ajrins ţările acestea pioni de manevră ai hitlerismului, a căruia tragică experienţă au cunoscut-o î° acela? timp. Dincolo de locul combinaţiilor din ftulişele internaţionale, populaţia anonimă a ţărilor acestora continua să trăiască, fără să ştie o vieaţă pe multe planuri asemănătoare. Truda nerăsplătită a ţăranului pe ogor, u n e a muncitorului in uzină, a intelectualului la masajul de scris era aceiaşi, dincolo de particularităţile locale. Aceiaşi erau dealtminteri şi beneficiarii. Tot astfel stăruia de la ţară la ţară, tradiţia unei culturi comune a unui patrimoniu spiritual comun. Orânduirea nu îngăduia însă reactualizarea, reînsufleţirea acestei realităţi. Acordurile, convenţiile de circumstanţă, atingeau numai In suprafaţă, grijulii să nu le transforme în prilej de realizare a unei conştiinţe comune. E tocmai ceea ce, dimpotrivă, îşi propune acordul cultural semnat mai zilele trecute. In 21 de articole, convenţia aceasta cuprinde activitatea Ştiinţifică, artistică, sindicală, tehnică, sportivă, tot ce e muncă şi creaţie Şi vieaţă în ambele ţări. Pătrunzând In adâncime ea îşi Propune să facă accesibilă, familiară, fiecărui cetăţean român sau bulgar, realitatea întreagă a ţării vecine. Pentru în:»L oară în istoria celor Florica Şsiraaru (Continuare în pag. 3-a) BELGRAD, 7 (Prin telefon). Delegaţia guvernului român este în Iugoslavia obiectul unei atenţii deosebite şi cordiale. La sosirea In gara Belgrad, membrii delegaţiei au fost întâmpinaţi MAREŞALUL TITO A IEŞIT IN ÎNTÂMPINAREA MINIŞTRILOR ROMÂNI De la trimisul nostru _______special de mareşalul Tito. Însoţit de membrii guvernului iugoslav, de reprezentanţii autorităţilor şi de personalităţile marcante ale vieţii politice, sociale şi culturale iugoslave. Fanfara unei companii de onoare a intonat imnurile celor două ţări, apoi primul ministru român şi mareşalul Tisa au trecut în revistă această companie de onoare. Ia gară, d. dr. Petru Groza a rostit o scurtă alocuţiune adresată popoarelor iugoslave. Această alocuţiune, al căruia text îi reproducem mai jos, a fost radiodifuzată. Da la gară, delegaţia a parcurs. In drum spre Palatul Alb, reşedinţa mareşalului Tito, unde este găzduită, o capitală în care toate instituţiile, pavoazate arborau culorile celor două ţări. In tot cursul zilei de eri, postul de radio Belgrad a difuzat rounică românească. Vizita delegaţiei guvernului nostru se desfăşoară într’o atmosferă caldă, prietenească. La dejunul oferit delegaţiei române de către mareşalul THo, şefii celor două guverne au toastat pentru o colaborare rodnică între guvernele român şi Iugoslav şi între cele două ţări amice. In cursul după amiezii, au început, in aceeaşi atmosferă de înţelegere şi reciprocă dorinţă de colaborare convorbirile între delegaţii guvernului român şi mareşalul Tito însoţit de membrii cabinetului său. Convorbirile vor continua astăzi, când miniştrii de resort al celor două guverne se vor întâlni în întrevederi separate. A!©3*«tjhi32îss3 ^rentienului român „Trecând graniţa iugoslavă, ne bucurăm de a da faţă cu popoarele acestei ţări ale cărora lupte pentru libertate au uimit în toate vremurile lumea întreagă. „In afară de popoarele Uniunii Sovietice, nici un alt popor nu a dat dovadă mai strălucită de adevărată dragoste de patrie şi libertate, luptând cu un ereism şi o dârzenie fără seamăn, care nu a plecat niciodată steagul in faţa cotropitorilor. „Suntem îndeosebi fericiţi că putem vedea aceste popoare şi pe conducătorii lor, in fiunte cu mareşalul Tito, acum, in plină muncă de nconstrucţie a ţării lor pustiite de un război crâncen, mobilizându-şi cu acela c ereiem şi spirit de jertfă toate forţele proprii naţionale pentru această reclădire a ţării. „Venirea noastră va constitui un pas hotărît înainte pe drumul consolidării prieteniei la vre popoarele iugoslave şi poporul român, şi a colaborării in toate sectoarele vieţii popoarelor noastre”. (Continuare in pag. 3-a) GRANDIOASĂ PRIMIRE A DELEGAŢIEI GUVERNAMENTALE ROMÂNE LA BELGRAD D. DR. PETRU GROZA MAREȘALUL TITO R R5S5Sä=iäiikm%aiäa CLIPĂ DE RĂGAZ Partizani greci,într’una din puținele clipe de răgaz pe care le făgădue războiul pentru libertate . ~ PARAZIŢII APROVIZIONĂRILOR CU LEMNE Problema aprovizionării cu lemne de foc, înfăţişată în coloanele ziarului nostru din ultimele zile, prezintă încă un aspect destul de interesant,insă cu pagube materiale pentru delegaţii economatelor sau particularii ce contractează cumpărări de lemne. Este vorba de sistemul inaugurat de câţiva Indivizi cari profitând de faptul că cererea In acest sector este mare, înşeală bunacredinţă a celor ce vor lemne, excrocându-i de însemnate sume de bani. In Capitală sau în regiunile de exploatare aceştia, dându se drept exploatatori de păduri, reuşesc sa încheie contracte, de livrare a lemnelor de foc, încasând importante aconturi asupra angajamentelor luate. Alţii, tot atât de păgubitori practică sistemul de intermediere, colectând lemne de la mai multe exploatări şi apoi pe baza stocărilor depozitata nn gări, încheie contracte cu mai mulţi solicitanţi, luând de la fiecare aconturi. Sesizate de cei păgubiţi, organele, de resort au Întreprins o serie de anchete care au dat rezultate deosebit de fructuoase Afacerea este deabia la Începutul ei, întrucât perioada masivă de Ucrări nu a început încă. Faţă de această situaţie, delegaţii economatelor şi particularii care contractează partide de lemne sunt sfătuiţi să fie mai vigilenţi in alegerea persoanelor cu care Inches aceste contracte Inând în prealabil informalii In acest sens, de la S. S. Aprovizionării, Serviciul lemnului sau dela Asociația Exploratorilor de păduri. HOŢUL MORT DIN CĂRUŢA JANDARMULUI SAU DE-ALE BIROCRATISMULUI Reportsia2« NEU. COŞAR — Toată pustia asta de buclucuri năvăleşte pe capul meu- vine de la mucalitul ăla, Sărburete Dumitru, spărgător de profesie, care mi-a dat de furcă ani de zile şi care mi-a promis că nici după moarte n‘o să-mi i dea pace. Şi hoţul dracului, sta ţinut de cuvânt! Şeful Postului Bordei, plutonierul Nicu Nicolae, a scos o batistă mare, leoarcă de sudoare şi oftând a jale şi-a trecut-o din nou peste frunte. Maiorul Trocianu şeful legiunei de jardarmi Craiova in biroul căruia tocmai mă aflasem, mânat de nişte treburi, din Bucureşti, îşi lasă subalternul să răsufle puţin. După o clipă plutonierul continuă: — Acum, am venit de la Bordei să vă rog d-le maior să-mi daţi vreo trei, patru oameni. ,. — Pentru ce? — Să îngrop mortul, ’, — Care mort? — Hoţul! Pe Sărburete C. Dumitru. Şi în faţa tăcerii superiorului: — Noi trebue să-l înmormântăm! ;Cercetaţi şi dv. actele— Şi plutonierul împrăştie pe birou un macăr de dosare, acte şi rapoarte pe care le ţinuse intr'o servietă. Până să cerceteze maiorul actele, l-am invitat pe plutonier să-mi explice .,buclucul“ cu hoţul mort. Şi omul nostru a luat-o domol cu răbdare dfi la, început, , j — ‘“W"'*“ ‘ —y» — Spărgătorul Sărburete D-tru a fost prins la un conac „tn exerciţiul fune» jienii”, de proprietar. Fiind anunţat kt Post, mam deplasat să-l arestez. Iau boţul îa primire dela ecoscul cu pricina şi o pornesc cu el spre Fest, pentru cercetări. Pe drumul Plaiului Văcăreştilor, aproape de gara Bana Mărăcine, hoţul cade jos apucat de o criză de „ducă-se pe pustii”. Ce era să fac cu el? Remaiptatând să-l transport, l-am lăsat în paza Şefului de gară, urmând să revin a doua zi să-l duc la Post. In zorii zilei, la patru dimineaţa mă trezeşte un telefon. Era şeful gării care îmi anunţă că boţul a murit la cursul nopţii. De aici începe tot calvarul meu. Mă deplasez la gară iau mortul în spate Şi îl duc doi kilometri, până la Port. Aci fac ţin raport către Parchet în care cer să autorizeze înmormântarea şi alt raport către legiunea de jandarmi Del) în care «wst cazul. roVeheiul %nf trimite o adresă în care-mi eoswvatcă neautorissrea înmormântării pivă ce martul *u e pe*«iH».t de medicul legret pentru a se centruita dacă dece-astul a murit de moarte naturală i’a n fost emerit. Medical leads* se deplasează la Postal Bordei, «el» cersosă mortul și face un raport în cer® spune că nu-și poate da avizul, nepumotivul morţii. tind constata exact “7(Continuare în pat. * FEMEIA Ai citit? In India, o femeie s'a transformat în bărbat- Ei ți! La noi s’ au transformat de mult... r —— MAJORAREA PENSIILOR COMUNALI AGERPRES, 7. — Casa de Ajutor şi Pensiuni a lucrătorilor Municpiului ■^Bucureşti a hotărît să majoreze pensiile membrilor săi şi a urmaşilor acestora, în raport cu anii serviţi şi cu cotizaţiile fiecăruia. Calcularea se face cu începere dela 1 Mai 1947, luându-se ca bază media de 900.000 lei lunar. La aceste pensii se adaugă ajutoarele cuvenite oricărui pensionar de Stat. DIN AMEIIICAM DESPRE IUGOSLAVIA Ce a văzut James Gregory, delegat al UNR- RA James Gregory este unul dintre conducătorii misiunii UNRRA din Iugoslavia. El respinge cu hotărire, în marea revistă britanică „News Statesman and Nation” acuzările pe cari le răspândesc anumite cercuri reacţionare în ţările anglo-americane cu privire la Iugoslavia. „Deoarece trebuia de multe ori să călătoresc prin Iugoslavia, experienţa mea proprie mă face să pot aduce mărturii concrete în privinţa vieţii oamenilor de acolo, pot astfel să confirm faptul că este imposibil de a găsi un popor care să lucreze cu mai mult avânt sau cu mai mult devotament eroic pentru reconstrucţia ţării sale, trecând peste greutăţile personale de tot felul. De asemenea trebue să subliniez şi primirea de care ne-am bucurat, eu şi cu colegii mei, nu toate părţile Iugoslaviei. Cu atât mai regretabil mi se pare că munca noastră a fost îngreunată de atarurile continue publicate de presa americană și într’o mai mică măsură de presa britanică împotriva Iugoslaviei și a guvernului ei. De multe ori mi se pare că ambasada americană din Belgrad devenise numai un fel de agenţie pentru strângerea unor ştiri paşnice care ajunse la Washington au şi fost transformate în „muniţie” pentru campania anti-iugoslavă. De altfel, nici corespondenţii presei americane nici reprezentanţii ambasadei americane din Belgrad nu au cerut mai niciodată părerea conducătorilor UNRRA-ei, care, răspunzători de controlul amănunţit al repartiţiei ajutorului UNRRA, au putut călători prinIugoslavia oriunde au dorit şi au strâns astfel, la faţa locului, date asupra ţării şi poporului. Vara trecută am văzut în toate părţile Iugoslaviei pământul ars şi plesnit de soare şi am ştiut că Iugoslavia este din nou ameninţată de foame. Şi, deşi poporul acesta a suferit din greu în timpul războiului, o parte a ajutoarelor destinate Iugoslaviei şi care au rămas nefolosite, au fost oprite la insistările Americei, iar cantităţile mari de cartofi din USA, comandate pentru Iugoslavia au fost trimise în altă parte. , JJ Mai departe Gregoior vorbeşte despre campania de minciuni, care-şi propun să folosească greaua situaţie alimentară, care este o urmare a secetei şi care va ţine până la recolta viitoare. Acum începe o campanie nouă de propagandă, în linia veche, spune Gregory. :* „Acum se spune că porţiile de pâine în Iugoslavia au fost prea mari şi în felul acesta a fost risipit grâul. Pe scurt, se întrebuinţează şi se va întrebuinţa şi în viitor tot felul de pretexte pentru a nu se trimite grâu în Iugoslavia, în timp ce se trimite mereu ajutor Greciei, Italiei şi Austriei. „Intr’un cuvânt”, încheie James Gregory, „vedem aici politica economică mondială în acţiune. încă odată pâinea a devenit armă politică. încă odată se seamănă în estul Europei sămânţa neîncrederii şi a duşmăniei şi se pierd prieteniile şi aliaţii”. I ASUPRA PROVINCIEI reocupată de problema de a de viaţă ale ţării, sub toate ev’ariturile pe care ie îmbrac«ras. „ROMANIA LIBERĂ” va tine refultatele anchetei pe care redac Năzuinţa noastră este de abastru reliefând deopotrivă resuizări la anonimat, ala celor care trudesc şi nevoile, durerile şi uneori lipsuri treacă. Ancheta nosrtră încape cu problemele Ploeştilor şi ale Văii Francovei, care vor fi presspaiate — incepând de marţi 19 iunie — de către redactorul nostru, d. H. Dona. Celelalte oraşe şi regiuni vor urma, pe rând, fiecare avându-şi rezervat Iasul in cadrul anchetei „României Libere”». P oglindi in paginile sale realităr de manifestările Iar şi cu toste partiîn fiecare regiune şi în fiece ape să publice, de marţi 15 Iunie, ţarii săi o fac în provincie, făţişa efortul uriaş al poporului noywictiva, şi adeseori învăluite în protutindeni la refacerea ţării, caz pe care acest efort le înrsgis COEFICIENTUL DE 2P roblema realizării prevederilor bugetare este, în acest an poate mai mult ca altă dată, o problemă esenţială a refacerii. Iată dece, pentru a nu se spprijini încasarea veniturilor s’a stabilit ca pe exerciţiul 1847-48, până la stabiliz’rea nouilor impuneri, să se achite impozitele plătite în anul expirat majorate de 20 de ori Ori, iată că Înainte chiar de a se aplica măsura, unele cercuri au şi început să pistoneze cu memorii protestând împotriva acestui coeficient de 20. Fenomenul nu este nou. Aşa s-a întâmplat şi anul trecut şi în toată istoria finanțelor noastre, de când impozitul a devenit o sarcină legală. Iată dece socotim că este necesar să cercetăm: au, oare dreptate cei care protestează permanent? Să vedem. In adevăr, dacă ar fi să judecăm după prima lună următoare recalculării prețurilor, s’ar părea că argumentele adversarilor Coeficientului de 20 se pot susţine. Ori tocmai aici trebue găsită eroarea unora şi reaua credinţă a altor. Pentru că, spre a vedea dacă impunerile sunt drepte sau nedrepte, trebue sa cercetăm veniturile ce rezultă din desfăşurarea activităţii pe un an întreg şi nu după o lună de la începerea exerciţiului fiscal Pe de altă parte, dacă ţinemsama că pe exerciţiul expirat impunerile în marea lor majoritate aşa după cum am arătat şi cu alt prilej, au fost stabilite pe venituri fictive, ireale, majorarea cu de 20 de ori a impozitelor de anul trecut, apare mai mult decât acceptabilă. Apare nor’ mală. Iar dacă la acest fapt — subeva’narea venitului impozabil nu de puţine ori sub 50 la suta din cel real — mai adăugăm şi majorarea preţurilor în medie cu de 15 ori faţă de cele din Aprilie 1946, coeficientul de 20 de ori, aplicat impozitelor plătite anul trecut, se dovedeştee a nu fi cu nimic excesiv Iată de ce socotim că orice contbuabil de bună credinţa trebue să-ţi dea seama că faţă de greutăţile Statului, nu se găseşte împovărat prea greu. Deci, mai multă bună credinţă şi mai puţine vaiete, atunci când ţara ne cheamă să ne alăturăm efortului ■comun In vederea redresării generale Mai puţin huzur şi mai multă sobrietate dacă vrer să realizăm cu un ceas mai devreme, refacerea vieţii noastre economice. Radu Leşw P