România Liberă, decembrie 1947 (Anul 5, nr. 1012-1018)

1947-12-02 / nr. 1012

Jj SINGUR RECIBL dat de primii ncsijpî FLORIA CAPSALlh | |\ VIOLETTE TAYLO PRLVSTEANU, TRp. La pian Florin® Dumcinica 7 Dec, la dimineaţa« Bilele Ia­­ssssa­­ I calea 'VSctcrîeî. dtmi calea mmm de dan, Potagonişti dansului: iTIŢA DUMITRESCU, N. BAZACA, ANAIDA CHECAIS. Oi» H § swSSvqlHisbi Teatrul SAVOY ora 10.30 . p . v. cassa Teatrului Savoy și Ag. Scala, AL 'MM RADETI CU LACREMI ■&­­ Zilnic ora 5 . ... EMILÎ POPESCU, SI HORIA SERBANESCU ALDAREdeBANI TEATRUL NOSTRU MtAiacaviims' ULTIMA Zik MAINE4 ..LILI Arm,” TEfiTrarmi ftR -14.30 M&mS PROGRAM NOU LA r,: __ LE VI­SITI rsrui'PEffTBe fl REBBIUTflf-IW,, ^ IDOL’/ ?fed- ■tWEsnc-i-m AZI PREMIERA POLITI­STA DE MARE SENZATIE Azi matineu de la ora 9 dim. . . fe.J ' \ZJ/ Ui \„v .”­­^..... m• ARTĂ Am asistat zilele trecute la un spectacol. Se reprezenta o piesă americană din acelea care poartă pecetea fals imprimată a inofen­sivului. O piesă în care tot ceea ce se întâmplă, este absolut inofesiv, un conflict dramatic aşişderea, o pie­să despre care mulţi erau tentaţi nu numai să o considere inofensi­vă, ba chiar să susţină că piesa... serveşte. Dacă prima impresie ar putea să conducă uşor la astfel de con­cluzii pripite, este mai greu poa­te să înlături coaja artistică a spectacolului în care a fost înveli­tă piesa, pentru a-i putea sesiza inofensivitatea ofensivă. John Van Drutten, căci despre el este vorba, nu este primul dra­maturg american care intenţio­nează în lucrările sale o poetizare a banalului. Au făcut-o şi Thorton Wilder, şi Clifford Odets şi alţii. Iar noi nu împotriva acestei inten­­ţiun­i ne vom ridica. Dimpotrivă. In măsura în care acest lucru se e­­fectuiază în opera de artă cu sco­pul de a dezvălui lectorului sau spectatorului amănuntele intime ale vieţii, care trec neobservate din cauza ritmului ei, şi le poate valorifica pentru­ omul care n’a a­­vut timpii­ sau posibilitatea să se oprească pripra fiecarui amănunt,, asupra fiecărui­­element de viaţă"­ cere conţine în el ascuns grăun­tele de poezie, în măsura în care Cinistiui scoate la iveală acest gră­unte al vieţii pentru a-l dărui ace­lora care nu l-au cunoscut, dar şi pentru a arăta în acelaş timp de ce nu l-au cunoscut, faptul în sine nu că este numai inofensiv ci el serveşte cu adevărat, depăşeşte grau­tatea actului fri "sine,* tteVe-' hind stimulent şi dinamizator. Este tocmai ceea ce nu face Joh­n Van Drutten, spre deosebire de Clifford Odets, de pildă. Este de altfel cea ce caracterizează o în­treagă literatură americană care sub această formă directă, cu co­respondenţe multiple sufleteşti, — totuşi, se opreşte în mod conştient şi voluntar acolo, unde ar trebui ■să înceapă atitudinea. Totuşi atitudinea există, dar preconcepută. Atitudinea există, dar nu în lumea eroilor operei ci în intenţiunile autorului ei. Prezentând viaţa ca o scurgere implacabilă de mici evenimente, li­nele cu farmec altele desagreabi­­le, prezetând oamenii supuşi aces­tui implacabil, fără nici o intenţie de a încerca o schimbare a condi­ţiei de existenţă, mulţumiţi de mu­­­ţimea şi inferioritatea lor conside­rând acest lucru ca pe ceva nor­mal şi intransformabil. Van Drut­ten nu este un simplu scriitor ca­re vrea să potenţeze viaţa banalu­lui cotidian prin extragerea poe­ticului, ascuns în spatele confor­mismului, ci el se face apologetul unei întregi ideologii pe care noi vom numi-o dintr’odată, fără me­najamente, decadentistă şi reacţio­nara. Este vorba de acea ideologie nefastă care stă astăzi la baza producţiei cinematografice, litera­re, plastice, artistice în general, care serveşte într’o amploare nu uşor sesizabilă lupta grea dintre cele două lumi americane, a trus­turilor şi a mulţimii, fiind bineîn­ţeles în slujba trusturilor şi nu a masselor. Sub această formă abi­lă prea ades întrebuinţată, se în­cearcă o anihilare a combativită­ţii, se încearcă masacrarea u­nei lumi a profiturilor imense desvăluind un colţ poetizat al vie­ţii de mizerie a mulţimilor. Scopul urmărit este îndepărtarea atenţiei de la marile probleme de viaţa, crearea unei resemnări faţă de condiţia de existenţă impusă şi es­camotarea prezenţei factorilor strivitori care o impun. Piesa lui Van Drutten face parte din acea literatură înşelătoare şi periculoasă, căci ea se face ecoul intereselor acelui lagăr care o­­moară tocmai poezia vieţii prin subjugare, prin înfrângerea omu­lui. Şi nu exagerăm deloc atunci când spunem că astfel de scriitori ca Van Drutten sunt auxiliarii mercenari ai ultimilor dar pericu­loşilor reprezentanți ai imperialis­mului. Senslon Alter eseu INOFENSIVA Om ce... am mat M­arţi, 2 Decembrie, ora 15 are loc la Tea­trul Municipal primul spectacol pentru artişti organizat...joie , săptămânal] ‘‘S&toit *|­fcă âjlîtt$s«3isti niciodată” de O. B. Shaw. Pornind de la premiza că actorii sunt împiedicaţi prin natura mun­­cii lor să­­urmărească, spectacolele celorlalte teatre" — care joacă la aceeași oră — „Rampa“ organi­zează în fiecare Marți după amiază un spectacol pentru actori. biscuţiileqpt0fli®ip*8r® i«wi urma fiMăriir sp ectacol; ’ 'Voit Tio'înpl'edlfâ îif mod fericit aceste reprezentafii se­­minarii pentru organizarea cărora „Rampa“ merită felicitări "! A a reapărut în unele date re­­clama scabrosului roman (?!) „Paiaţe“ al cunoscutului scormoni­­tor de intimităţi Neagu Rădulescu. De aşa numita carte ne-am ocupat la momentul oportun. Socotim as­­tăzi însă că este cazul să atragem atenţia asupra reclamei care pre­zintă maldărul de pornografie tipă­rită drept „Satira burgheziei ro­­mâneşti Dacă n’o să se găsească, nimeni care să-l pună la punct pe prea în­drăzneţul autor al „soldatului nea­­ţă“, să nu ne mirăm dacă mâine îşi va înveli maculatura în banderole indicând: „o carte pentru progre­sul teatrului românesc“I I j'ÎGtu*« iuitoî&M ni' .oase*K»f­ /JS. catese". Am văzut-o şi ne pare rău. Ne pare rău pentru seara noastră pierdută, pentru lipsa de discernământ şi preocuparea ar­tistică de care dă dovadă un artist tânăr şi talentat ca d. Marcel An­­ghelescu, ne pare rău că d. V Ma­ximilian dă girul său unui spectacol o, I «4s»qui­­énÉ­ffé*­u toate eforturile care se fac \x nentru limpezirea climatului nostru spiritual şi pentru o­­rientarea culturii româneşti spre valori pozitive, se mai găsesc des­tule organe de presă, care mai cul­tivă totuşi, confuzia, elogiul unor ijuipiiuni potrivpice progresului, sti­­jana. (Dentarji) unele doctrine, obscu­rantiste, în sfârşit, încurajarea u­­nor producţii literare maladive factice, gratuite. * L­a editura ,­Casia Şcoalelor” a apărut recent o nouă lucrare d-lui Andrei Tudor intitu­­ijlată „Moscova, reportaj din metro­­iSOiPala lumii noui”. Cartea este o pre­zentare vie și luminoasă, a impre­siilor culese de autori dintr’o călă­torie întreprinsă în capitala U. R. S. S. AZI MATINEU LA ORA 9 DIMINEAȚA CORNELIA TEODOSIU — PUIU SERBU — DENISE VRANCEA — BIMBO­LM­ARCULESCU IULIAN­A SYM— TAXTZY GRIGORIU VIOLETTE TAYLOR­­ N. BAZACA şî N. GARDESCU SAVOY Seara i 7,30 — Matfcieu i 3,30 Cântă, râd şi danse axă în nemuritoarea operetă FARMECUL UNUI VALS Dir. get*, a spectacoluluit GE­ORGR UAL ­­­­­sté I A ■life:-fcit■%■jt .\ ;'":?v■■■■'. ,v. : . :. ■ •■..■ ROMÂNIA LIBERĂ1 Ritz: „Amiralul Nahimov^ Filmul de la „Ritz”, care trans­pune pe ecran o pagină glorioasă din lupta omului rus, pentru apă­rarea patriei sale — victoria na­vală de la Sinope și apărarea Se­­bastopolului, în timpul războiului Crimeii — duce, aproape inevita­bil, gândul spectatorului înspre alte aspecte ale cinematografiei contimporane, ilustrate astăzi în primul rând de producţiile ameri­cane şi engleze. Paralela­­se impu­ne şi concluziile apar cu uşurinţă. In timp ce studiourile anglo­­americane­ ne-au deprins cu o pro­ducţie uniformă, de filme plate şi lipsite de semnificaţie, pure virtuo­zităţi de imagini în care manechi­ne elegante îşi agită în mod ab­surd silueta, cinematografia sovie­tică păşeşte mereu înainte în câm­pul realizărilor artistice, mărturi­sind deopotrivă, un progres con­ţinu şi în ceea ce priveşte desăvâr­şirea tehnică, dar mai ales în ceea­ce priveşte adâncirea din ce în ce mai mare , a semnificaţiilor ome­neşti. Este clar, şi cazul este admirabil ilustrat de filmul „Amiralul Nahi­­mov", că la vizionarea unei opere cinematografice sovietice —­ cum este în mod special cazul de faţă —­ spectatorul îşi dublează emoţiile estetice cu un simţământ de admi­raţie şi entuziasm faţă de sensu­rile etice ale personagiului şi ale conflictului.­­ In cazul filmului prezentat de cinematograful Ritz, ceea ce entu­ziasmează pe planul semnificaţiei, este: exaltarea, în persoana amira­lului Nahimov, a curajului, a dis­preţului de moarte, a dragostei de patrie şi a sitarului dreptăţii care sunt virtuţile cele mai frumoase ale omului sovietic dar care în ace­laş timp, şi în cadrul aceluia, ce­r­tificativ sunt virtuţile omului în general. Şi dacă cei mai rafinaţi amatori ai cinematografului, vor trebui s& admită că „Amiralul Nahimov” re* prezintă în acelaşi timp, o admirati­­bilă şi pură pagină de cinemato* graf, un adevărat festin de ima­* gini şi de mişcare, aceasta nu poate fi datorită decât strânsei legături, care există­­— şi trebue să eseistei, — între forma şi conţinutul unei opere artistice.­­ Mesagiul , eroic, pe care ni-l transmite ..Amiralul Nahimov este exprimat adecvat de stilul ci­i­nematografic a lui Pudovkin, stil inspirat din realismul artei sovie­­tice în genere obiectivul se opreţ­şte asupra celor mai mărunte deten­ţii ale realităţii, atrăgându-le sem­­nificaţia şi integrând pe om în mediul natural din care face parte.. Spre deosebire de universul ah-*,­stract al filmului american contempr poran, Pudovkin ne oferă un uni­­vers plin,­­complex ca însăşi viaţa.­ Aici îşi găsesc loc splendide peisa*­ gii şi scene magnifice de bătăn­djj (de un dinamism care lasă mult în urpiă „Gunga-Din” sau „Brigoli­da 42”) ca şi mărunte scene dinn­ viaţa Cotidiană: corvoada marinari*', lor spălând puntea sau odihna ma*r, rinarilor după ziua de muncă. Detaliul, este însă totdeauna plin de semnificaţie. Pudovkin ştie că o mână care se strânge nervos, foto* grafiată în prim plan, poate expri* ma mai intens frământarea sufle* beased, decât o tiradă vibrantă in* tovărăşită de gesturi mari.­­ Să mai adăugăm că seen,ele dă massă sunt conduse cu o deosebită abilitate, dealtfel specifică produc­țiilor cinematografice sovietice și că un decupaj adecvat imprimă filmului un ritm de un admirabil dinamism. # Interpretul principal al filmului creează un personagiu pe care, cu greu spectatorii îl vor putea uita, după cum greu vor putea să uită, acest film în întregime, care me*­rită a fi vizionat ca unul din cele mai bune producţii­­. din actuale stagiune cinematografică. M. Ghîntou 1 * “ • • • m m m m m mmm <m m m mm m . m m m m *'■ m ‘m m a rn'm.m' «" «?. m‘ m CRONICA FILMULUI AU APĂRUT URMĂ­TOARELE CĂRŢI KARL MARX: „Mizeria Filos­ofiei” P. C R. L. TOLSTOI: „Război şi pace” Cartea Rusă. A. A. JDANOV: „In jurul lucrării lui G. I. Alexandrov”, P. C. R. HENRI WALLON: „Clausfr. franceză în ultimul deceniu” Ed. Ins, Rom. de Cultură Universală. G. PLEKHANOV: „Contribuţii la istoria materialismului” Ed. P. C. R. I­­ .. (ALB): „Istoria războiului civil” Volumul II Ed. P. C. R. L. RAUŢU: „România factor activ al luptei antiimperialiste“ Ed. P. C. R. - L CONST. MURGESCU: „Indu­stria grea pivot de reconstrucţie al României”, Ed. Eminescu. B. ZAHARESCU: „Curs elem­entar de econom­ie politică” Ed. Eu­­ ropolis. i 7,30: Radio jurnal; 7,45: Buletinu­rile Ştiri­ în limba rusă; 7’50: Publicitate; 7’53: Muzica dimineţii; 8,15: Continua­rea muzicii de dimineaţă; 8,45: Ora co­piilor; 9’45: Transmisiunea slujbei reli­gioase de la Biserica Kreţulescu; Il’60: Transmisiune de la Ateneul Român — Concertul simfonic al Orchestrei Filar­­monica: 13’00: Cotele apelor Dunării. Publicitate; Ora satului; 13’55: Publici­tate; 1­4’00: Radio jurnal; 14’17: Revista presei; 14’22: Publicitate; 14’27: Ora ve­selă de N Stroe; 14’57: Publicitate; 15’02: Buletinul meteorologic; 15’05 Re­zumatul programului de a doua zi; 1510: Muzică uşoară; 1515: Transmisiu­nea matchulu­i de football CFR — Bucu­reşti — ITA Arad; 1615: Orchestra Nicu Stănescu; 17’00: Ora sindicală; 17’30: Varietăţi sovietice; 18’00: Orchestra E­­lectrecord 19.00: Ansamblul Theodor Si­biceaniu; 19.30: Radio jurnal; 19’45: Uni­versitatea radio — Ciclul de la o epocă la­ alta. De la sclavagism la feudalism de prof. Daicovici; 19.55: Buletin spor­tiv; 20’00: Corul Carmen dirij de prof . Ktrescu; 20.30: Ora femeii; 20.50: Mic concert simfonic; 21’05: Veria Niki Cucu — canto; 21.20: Cronica externă de George Ivaiscu; 21.35: Constantin Bo­­bescu — vioară; 22.00: Radio jurnal — 22.15: Buletinul de știri în limba rusă; 22.20: Buletin sportiv; 22.32: Publicitate 22.36: Seară de dans; 23.30: R­adio jur­nal; 23.35: Seară de dans; 23.50: Muzică românească; 24.00: închiderea emisiu­nii. ROMÂNIA LIBERA 12.00: Muzică românească; 11.08: Bu­letin informativ; 12.10: Muzică uşoară; 12.20: Actualităţi l­a microfon; 12.24: Muzică românească; 12.30: Buletin de iftrt; 12.40: Etfefdl tigo­răţ 12.60: Pe toate pentru toţi; 12.55: Muzică de prânz 13.00: Speculii din presă; 13.05: Forma-' ţia de muzică ritmică Teodor Sibicea­­­nu; 13.20: Ora copiilor; 13.30: Formaţia de muzică ritmică Teodor Sibiceanu; 13.40: Buletin de ştiri; 13 50: Formaţia de muzică ritmică Teodor Sibiceanu; 14.00: Ştiri şi fapte din toate colţurile lumii; 14.05: Niculiţă Teodor Intermez­zo Duminical; 14.25: închiderea emisiu­nii; 18.30: Cântă Mara Milton, acompania­tă la pian de­­ Mălînescu; 18.45: Cro­­nica dramatică de Simion Alterescu; 18.54: Chansonette francez©; 19.05: Ia­zuri sovietice; 19.13: Ştiri sportive; 19.17:­ Muzică românească; 19 20: Bule­tin de ştiri; EMISIUNI PENTRU STRĂINĂTATE 19.20: Deschiderea emisiunii în limba rusă; Buletin de ştiri; Harry Brauner muzica compozitorilor români; 20.00: Deschiderea emisiunii în limba france­ză; Buletin de ştiri; Harry Brauner; Muzica compozitorilor români; 20.30: Dwge&liderea emisiunii în limba engleză; Buletin de știri; Harry Brauner; Muzi­ca compozitorilor români; 21.00: Inchi-­­dores emisiunii. - Pentru săptămâna viitoare VĂ REG­HAtaSAM URMĂTOARELE SPECTACOLE teatre NAŢIONAL SF. SAVA: „Tâ­năra gardă”, „Nunta din Pe-­­rugia”, „Ruy-Blas”, „Gai­ţele”. NAŢIONAL-STUDIO: „In­spectorul de poliţie”, „Nop­ţile mâniei”. NAŢIONAL-COMEDIA: „Chea­tiunea rusă*. C. G. M.­LIPSCANI: „Cânte­­cul muncii”. I MUNICIPAL: „Nu se știe ni­ciodată”. ATLANTIC: „Coadă la S”.

Next