România Liberă, iulie 1948 (Anul 6, Nr. 1182-1209)

1948-07-22 / nr. 1201

ir «­».w» «• w „A­Z­I L­A A­RTIȘTI 6 Ș­I 8" SPECTACOLELE DIN CINEMATOGRAFELE O RUȘINOASĂ MOȘTENIRE La Marna, „senza­ționala premieră“ Mai mulți cititori ne-au se­sizat de calitatea cu totul in­admisibilă a spectacolelor de revistă pe care o serie de cinematografe de cartier le o­­feră publicului. Tradiția rușinoasă a cuple­telor și anecdotei obscene își găsește pe aceste scene continuare, iar alternanța lor cu „sketch”-uri sau cântece așa zis „progresiste” consti­tuie adevărate necuviințe la adresa a tot ce se constru­iește azi în țara noastră. Iată constatările noastre pe teren. Odată intrat la primul ci­­­­nematograf ce-ți iese în cale — „Mar­a" — unde reclame în cinci culori anunță „senza­ționala premieră Julie­ta" jucată cunoscuți și populari comici”: Puiu Călinescu, Bebé Banu, Pussy Louis, etc., aștepți a­­cest „excepțional" program. Aștepți aproape o oră, în care trebue să vezi crâmpeie din cine știe ce film desuet,—­­bunăoară ca filmul italian certat cu frumosul și intitulat „O DOAMNĂ BINE PĂ­ZITĂ”. Pe la orele 7 (spectacolul e anunțat pentru ora 6) cortina (adică două perdele străvezii) se ridică și orchestra „maes­trului Titi Piperea”, atacă un foxtrot „îndrăcit” în strigăte de „Hei baabarriba!” După a­­ceastă introducere inspirată de răgetele specifice jazzu­­rilor transoceanice, își fac a­­pariția „așii genului” care de­bitează un sketch obscen, fi­del temei „triunghiului conju­gal” sau altul consacrat „scumpezit” din piață și agre­mentat cu o melodie pe tex­tul „Ce bine era pe vremea mea...” Urmează un cântec popular,c­are sfârșește astfel: „Tipul e dacă ești bine, fetele mor după tine”. Un pian de­zacordat acompaniază o inge­nuă în rochie de seară cu spatele gol, care cântă „șan­­soneta”: „Aș vrea să te cu­nosc, cum numai eu știu”, înainte de sfârșitul acestei „senzaționale premiere", am plecat împreună cu spectatorii care marfoleau în dinți, unele aprecieri nu prea plăcute. La un „carnaval­­ al veseliei“ care este... foarte trist La cinematograful de vis­­a-vis, Marconi, trupa Titi Mi­­hăilescu anunță super revista „,Carnavalul veseliei” — mare La Mignon, „băcțiî teribili“ Titlurile di ln intrarea cine­matografului central „Mig­non” pompos scrise, anunță „O noapte de ritm” fantezie muzicală, a orchestrei Jean Ionescu. Fantezia de pe sce­nă depășește însă în mod ne­gativ, orice închipuire, orche­stra urlă striddent o melodie isterică de pe Brodway, iar di­­seusa „nuanțează­”. ..cu fălcile și picioarele, un text „sinco­pat”. Anecdotele — „cu și fără perdea”, după expresia craini­cului revistei — cad în gol, iar spectatorul se simte stin­gherit. O melodie populară este cântată de o actriță îmbrăca­tă în port țărănesc — cu pantofi „sport” decupați la spate — în timp ce orchestra acompaniază în surdină... în ritm de jazz. Măsuri ce se impun După desființarea colective­lor de cartier dirijate de Sin­dicatul Artiștilor, ansamblu­rile existente n’au încercat să prezinte spectacole judi­­ CE CARTIER SUNT JNCA A TRECUTULUI montare, mare grandoare!.. d­es alcătuite, ci au recurs la Intri tocmai când actorul improvizații, care vroia să fie după vorbă Au desgropat vechituri — și port. Haplea, se adresează pe care le-au rememorat pu­­pianistului: „Maestre omoară țin — iar din lipsă de timp lada aia! In sală nu râde nimeni, iar cei de pe scenă luând atitu­dini măreț-simbolice, debitea­ză un cuplet grotesc, strecu­(programul trebue schimbat săptămânal) nu pot prezenta lucruri noui. Spectacole de acest gen mai sunt la cinematografele „Unirea” (Trupa Jean Tho­mas), „Vergy”, etc... Conținutul acestor specta­cole este de cele mai multe ori scandalos prin text sau prin realizare și de cele mai multe ori, prin amândouă. Atragem în mod foarte stăruitor atenția Direcției Ge­nerale a Teatrelor din Minis­terul Artelor și informațiilor asupra acestor stări de la­rând printre sughițuri, lozinci despre naționalizare, briga­dieri și­ muncitori. Printre* rumbe se strigă:.....ce bună e> naționalizarea!” Programul continuă cu o „Romeo și serie d­e cântece imorale de „cei mai („Nevastă-mea m’a înșelat, belea mi-am căpătat”), doua romanțe (­cu textul schimbat­ „­­ ale competitorului Manzatti— acelaș Nelson Manzatti (Ion Mânzatu) care a scris muzica pentru marrș­urile legio­nare, pe versurile criminalului de război, Raduș Gyr. Urmează într’un decor — care se mișcă la orice atinge­re a podelei­— selecțiunii din „Voevodul i Țiganilor” — o­­pereta al căru­i libret abundă de un text compromis și reacționar: „Amoru-i dar ce­resc pe care doar regii-l cu­ceresc”, „Voevodul are bilă în amor”, ș. a.­­.m. d. crum­. Știm că la un moment dat, această Direcție își fă­cuse o preocupare din îmbu­nătățirea condițiilor de lucru a spectacolelor din cinemato­grafele de cartier. Știm că și Sindicatul Artiștilor își pro­pusese sarcini în acest do­meniu. Cum și de ce s’a destrămat ceea ce începuse să se reali­zeze, întrucât suntem în plină vacanță a teatrelor, când în afară de câteva reviste cu un conținut uneori nepotrivit, activitatea artistică cu carac­ter permanent cuprinde și programele trupelor de re­­vistă din cinematografele de cartier, toată atenția organe­lor de supraveghere trebue să fie îndreptată asupra acestui sector. Cu atât mai mult cu cât majoritatea trupelor de revistă își organizează pro­gramele mai ales în cartierele muncitorești, socotim de stric­tă necesitate ca problema spectacolelor de revistă pre­zentate în cinematografele de cartier să fie considerată și tratată ca o problemă de extremă urgență. A. Stambuliu . , *I­i I; : ni: H ,r- ' ‘ F-5 J A APĂRUT­­ STUDII Nr. 3 CUPRINDE: Din Rezoluția Plenarei a V-a C. C. al Partidului Muncito­resc Român, cu privire la actul revoluționar de la II Iunie 1948. GH. GHEORGHIU-DEJ: Semnificația naționalizărilor. XXX Știința țării socialismului. I. V. STALIN: Despre naționalism. I. V. STALIN: Despre patriotismul sovietic. DR. N. MACAROVICI: Câteva considerațiuni asupra ma­teriei vii. Prof. Dr. VINTILESCU, Dr. A. OPĂRI, Dr. E. SAVOPOL: Determinarea iodului în principalele atmente din Ro­mânia. Prof. TRAIAN SĂVULESCU: Rolul Academiei în R.P.R. Prof. AL. GRAU­R: De ce și cum se schimbă limba. B. M. KEDROV: Importanța criticii și autocriticii in des­­voltarea științei. ION BANU: Despre materialismul dialectic și cercetarea științifică. I. F. SVADKOVSKI: Marea Revoluție Socialistă din Oc­tombrie și pedagogia. I. RACHMUTH: „Fetișismul” în economia producătoare de mărfuri. Prof. P. CONSTANTINESCU-I­AȘI: Trei pictori români în Revoluția de la 1848. Documente — Note și recenzii — Bibliografie. contribuție însemnată la cunoașterea adevă­rului istoric asupra e­­venimentelor de la începutul secolului trecut este lucrarea academicianului sovietic E. Tarle, „1812”, editată recent de „Cartea Rusă”. Trecând în revistă campania lui Na­poleon în Rusia, E. Tarle a­­nalizează, în lumina materia­lismului istoric, o întreagă epocă, întreaga ambianță politico-economică a „furtu­­nei anului o mie opt sute doisprezece” (cum numește Pușkin acest război). Dintre toate războaiele na­ Obiectivele campaniei napo­leoniene din 1812 nu se limi­tau aci. Dacă planul de cotro­pire a Rusiei ar fi izbutit, trupele franceze, pentru a da ultima lovitură Angliei, ar fi urmărit să ajungă în Indii­, luând cu ele ca „trupe auxi­liare" armata rusă. In fața acestei situații, singura solu­ție pentru ca Rusia să-și păs­treze independența era rezis­tența armată îndârjită. Iată, deci, dintr’odată ce ea se caracterizează „furtuna a­­nului 1812”. Pe plan euro­pean, ea înseamnă semnalul răscoalei împotriva dictaturii poleoniene, acela din 1812 napoleoniene, iar pe­atru ,Ru­are cel mai­­ pronunțat ca­ sia, o mare acțiune de apa­racter imperialist. Dacă sena­rare națională:; : , stil. Celorlalte campanii era mai puțin definit pentru con­temporanii lui Napoleon, dacă ele au putut fi considerate de către mulți istorici ca războaie „defensive” sau „provocate", scopul ultimei campanii nu putea fi ascuns niciunui om din însăși Fran­ța anului 1812. Război de co­tropire, pornit de către un dictator a cărui stăpânire se lega strâns de interesele ma­rii burghezii franceze, el ur­mărea constrângerea Rusiei de a se supune econom­cește acestei burghezii și crearea — ca o permanentă amenin­țare împotriva Rusiei — a unei Polonii vasale Franței. In ceea ce privește desfășu­rarea propriu zisă a războiu­lui, Tarie o relatează într-un mod antrenant, îmbinând foarte bogata documentare istorică, cu momente vii, cu descrieri concise, dar sugesti­ve și cu consecințele sale pe plan social și uman. Napoleon plănuise acest război, chiar după pacea de la Tilsit, iar diplomații începu­seră să vorbească de even­tualitatea lui încă din 1810. Nobilimea rusă, deși îl presa pe împăratul Alexandru să nu cedeze pretențiilor france­ze, deoarece blocada pricinuia mari pierderi latifundiarilor, se arăta totuși timorată. De fapt Napoleon nu dorea o i7­ TA­RLE. «18­12» EDITURA CARTEA RUSĂ­ bucnire a războiului înainte de momentul ce i se părea propice. Situația aceasta s-a menți­nut până în vara lui 1812. In ziua de 9 Mai 1812 Napoleon pleacă la Dresda și este pri­mit de suveranii vasali ai Eu­ropei „cu capul plecat și în­chinați până la pământ”. „Populația însă se înghesuia tăcută dealungul drumurilor și unii dintre numeroșii mem­bri ai suitei au­­ putut sur­prinde priviri, dușmănoase...” La 23 iulie 1812, Napoleon declară războ­i Rusiei, la 24 iulie trece Niemenici. Dincolo, „câmpii , pustii,­ nisip, păduri și iarăși păduri...; tăcere, de­­ mormânt, m­iei-urmă de om­­sau de locuințe omenești”. Urmează capitolele în care E. Tarle descrie înaintarea armatei franceze, căderea Smolenskului, numirea în fruntea armatei ruse a lui Kutusov, cedarea tactică a Bereziriei,... Moscova și căde­rea lui Napoleon. » In ultima parte a relatării războiului, Tarle inserează nu­meroase episoade, dintre cele mai puternice, care definesc eroismul poporului rus, ilus­trează spiritul său de sacri­ficiu, contrastul între obiec­tivele campaniei napoleoniene și buna credință a militarului francez din popor. In deosebi reiese din ace­ste descrieri și documente că „nu gerurile și nu întinderile Rusiei l-au învins pe Napo­leon, ci rezistența poporului rus”. In afară de armatele lui Kutusov, în întreaga Rusie cotropită s’au format echipe de partizani. Numele unor Denis Davadov, Ceterakov, Vasilk­a din Laceka sau dan­­telăreasa Paraskovia, au in­trat în memoria poporului. In lucrarea sa E. Tarle nu se oprește la înfrângerea lui Napoleon, ci analizează în lu­mina material­smului­ istoric și urmările, consecințele din toate punctele de vedere ale acestui război. Lucrarea cuprinzând nu­­m­eroase documente ca și re­ferințele cronicarilor și istori­cilor ruși și străini constitue un îndreptar deosebit de va­loros, atât pentru specialist, cât și pentru cei ce vor căuta să desprindă sensul just al campaniei napoleoniene din Rusia, campanie ce poate fi considerată ca marcând — prin prăbușirea lui Napoleon — un sfârșit de epocă. G. Georgescu PENTRU O ORGANIZARE SUNTOASA A CONCEDIILOR reptul la odihnă, înscris în Constituția țării noastre, a devenit as­­tfs­tăzi în Republica Populară Română o realitate de care se bucură întreg poporul muncitor. Stațiunea de vară, locurile în care altă­dată exploatatorii burghezi și moșieri și le aleseseră pentru trândăvia lor estivală, sunt astăzi centre de binemeritată odihnă pentru muncitori, pen­tru funcționari, pentru copiii și soțiile lor. Cucerirea acestui drept ridică probleme noi, dintre care cea mai în­semnată este acela a organizării concediilor. Femeile, soții de m­­uncitori și salariați, trebuie să-și facă din această nouă sarcină una din preocupările lor de frunte. In concepția nouă a statului nostru, odihna, concediile nu mai pot însemna un prilej de huzur, ci un mijloc de întărire fizică. Dar repaosul în munca profesională de fiecare zi nu poate fi și un repaos politic, iar în această privință femeile muncitoare vor trebui să folosească acest pri­lej pentru creșterea și îmbogățirea cunoștințelor lor politice, intelectuale și morale. Munca de educare politică și culturală va trebui să fie privită cu deo­sebită atenție. Femeile vor putea să organizeze în direcția aceasta pro­gramul de lectură, festivaluri artistice,­­ ziare de perete. Ele vor trebui de­­asemenea să ducă susținută munca politică, nu numai în rândurile local­nicilor, ale țărănimii muncitoare și mijlocașe, dar chiar în interiorul pro­priilor lor colonii în care se mai găsesc încă o mulțime de femei înapoiate, pe care dușmanul de clasă le poate cu ușurință transforma uneori fără ca ele să-și dea seama, în agenți ai săi. Lupta nu numai cu svonurile pe care burghezia în furia sa disperată le lansează pentru a semăna neîncrederea „în rândurile muncitorimii, dar uneori și cu tentația, de a aluneca pe panta frivolității; tentație care se ivește mai ales în mijlocul coloniștilor de proveniență mic burgheză, va trebui deasemeni să formeze obiectul preo­cupărilor lor căci numai mun­cind în felul acesta, femeile noastre vor putea să dea un foarte prețios aport pentru organizarea sănătoasă a concediilor... Cat­inel Oproiu U. F. D. R. C­ u prilejul Conferinței Plenare a Comitetului Central UFDR din 17—18 iulie au fost trimise două telegrame: una adre­sată luptătoarei Dolores Ibárruri, Secretar general al Partidului Comunist Spaniol, prin care femeile democrate române își exprimă solidari­­tatea cu femeile spaniole lup­tătoare pentru pace și demo­crație. A doua telegramă, este a­­dresată Uniunii femeilor ita­liene. Prin ea, Comitetul Cen­tral al Uniunii Femeilor De­mocrate din România, înfie­rează criminala provocare a forțelor imperialiste anglo­­americane, care au încercat să asasineze pe unul din cei mai de seamă luptători pen­tru pacea și libertatea po­­poarelor din întreaga lume. Pe șantierul național Bra­șov, femeile UFDR-iste au depus muncă voluntară lu­crând fiecare câte­ opt ore. Șaptezeci de femei au cu­rățit, vopsit și aranjat bară­cile, îngrijind apoi de buna lor funcționare. O sută de femei au lucrat: 890 fețe de perna, 350 dosuri de saltele, 100 șorțuri și 70 bonete. Tot ele îngrijesc de rufăria brigadierilor. FEMELE DIN VIETNAM LUPTĂ ÎMPOTRIVA imperialismului D­E ANI DE ZILE femeia vietnamiană luptă alături de poporul ei pentru pace, libertate. In aniii trecuți, poporul vietnamian,­­ crunt lovit de japonezi, a luptat până când victoria a fost a lui. O epocă nouă de liniște, de reconstrucție era așteptată de femeile vietnamiene, dar imperialiștii francezi au trimis armate de cotropire, armate care împrăștie acolo unde ajung, teroarea, mizeria și moartea. Organizația de eliberare națională a femeilor din Vie rt- Nam, Nam­bo a început să lucreze mai activ dând armatei populare de rezistență, ofițeri, agenți de legătură, surori de caritate. Acestea erau femei cărora nu le păsa de ar­șiță sau foame, nu le păsa nici de dușmanul care era mai crud cu ele decât cu prizonierii obișnuiți. Temnițele Vietnamului sunt pline de femei luptătoare, la anchete ele sunt biciuite, lovite cu cuțite sau supuse supli­ciilor curentului electric care le distruge țesuturile ner­voase. Și totuși în ciuda greutăților întâmpinate, împotriva tu­turor suferințelor îndurate, femeile vietnamiene își continuă lupta, încredințate fiind de victoria lor, victoria poporului vietnamian împotriva forțelor întunericului,­forțelor im­perialiste. Sonla GTsecsrghîu ATEHRELOR POPULARE 1 ȘANTIERELE CĂMINELOR CULTURALE I­n cinstea zilei de „23 ■ Au­g­ust“ cetățenii din diverse colturi ale țâ­rii au luat inițiativa con­­stru­rii unor localuri în care vor fi anîertajate noui Cămine Cuturale. De pildă, Sătenii di­n jud. Năsăud au­ hotărît Să efectueze până la 23 Au­gust cea mai mare parte din lucrările de acest fel d­n următoarele localități: Sebieș, Rodna, Leșu, Poiana Anei, Tiha Bâr­­gaului, Monariu și Telciu. In acest județ în ziua de 23 August va fi i­­naugurat noul Căm­n Cul­­tural din comuna Chiș­­laca. În acelaș timp se lu­­crează intens la construi­rea și amenajarea loca­lurilor de Căm­ile Cultu­rale din: Urzicuța, Cân­cioava, Pomeșteni jud. Dolj, Blăgești și Tazlău, jud. Bacău, Coasta, jud. Cluj, Tătaru, jud. Pra­hova, etc. Este demn de subliniat faptul că țărănimea mun­citoare și-a însușit spiri­tul acestei munci și că luând in mână conduce­­rea Căminelor Culturale, care în trecut erau in slujba moșierimii, a por­nit cu hotărîre și entu­ziasm la reorganzarea și amenajarea unor adevă­rate localuri de cultură. Totuși mai sunt încă unele cămine, în condu­cerea cărora și astăzi se observă greșeli în afară de programele artistce insuficient pregătite sau necorespunzătoare pe care le prezintă aceste că­mine, bibliotecile or nu­ au fost încă revizuite, se păstrează încă cărți CU un conținut mistic, șovin, dăunător, pe care le folo­o­sea moșierimea exploata­­toare, man sto-brătieni­stă, pentru a răspândi confu­zia în sânul populației dela sate. Dăm ca exem­plu Căminul Cultural din Vasile­ Roaită, care a do­­ved­t o totală lipsă de vi­­gilență, păstrând în biblio­teca sa volume de pro­pagandă ale tuturor regi­murilor trecute. Atragem atenția condu­cerii Căminelor asupra neces­tății de a lua măsu­rile necesare pentru lichi­darea acestor slăbiciuni și pentru ca bibliotecile Cani­nelor să corespundă rolului lor de îndrumă­toare. PENTRU ST­UDIUL PROBLEMELOR sănâtății publice CITITI­A. Lucrări generale de medicină și biologie marxistă MALLER (O.): „Ereditate și mediu” (Contribuțiuni la o biologie dialec­tică), (Editura de Stat, 1947, 122 p.). OPARIN (A.): „Originile vieții pe pământ”. (Ed. Cartea Rusă, 1948, 46 p.). PODKOPAEV, BÂCOV și alții: „Manual de fiziologie”, (Ed. de Stat, 1948, 1000 p.). PRENANT (M.): „Biologie și marxism”, (Ed. Pygmalion, 1947, 368 p.). PRENANT (M.): „Darvin”. (Editura de Stat, 1948, 134 p.). TIMIR­IAZEV (K. A.): „Metoda istorică în biolog­e". (Ed. de Stat, 1947, 272 p., 6 planșe hors-text). B. SĂNĂTATEA POPORULUI IN U.R.S.S. LEBEDEVA (M­N.): „lucrări practice de microbiologie”.­­ (Ed. de Stat, 1948, 177 p. cu 75 figuri etc. în text). MOLICOV (Prof. A. V.): „Manual de igienă școlară. (Ed. de stat, 1948, 250 p. și 70 fig. în text). PARIN (Prof. V. V.): „Știința medicală în URSS. (Ed. Cartea Rusă, 1945, 127 p.). PRUTEANU. (Dr. P.): „Asigurările sociale în URSS. (Ed. de Stat, 1948, 96 p.). SVERDLOV (G. M.): „Căsătoria, maternitatea și familia în URSS. (Ed. Cartea Rusă, 1945, 93 p.). JUSTîN-BERANQON (Dr.): „Stations thermale et climatique de l’URSS. (Colecția „ConnaissarreeS de :: IIURSȘ,”). Paris. Ed. Hier , et Aujord’hui Nr, 1. — ,-,Aspecte ftíéttieaié'-díh LÎRSSP^refața Prof. dr.-C. Ti Parhon). Ed! Cartea Rusă, 1947, 215 p. C. SĂNĂTATEA PUBLICĂ IN R.P.R. GH GHEORGHIU-DEJ: „Raportul general pol­tic la Congresul Partidu­lui Muncitoresc Român” (Ed. P. M. R., 1948) SALAJAN (Leontin): „Problemele de apărare a sănătății publice In R.P.R.” (Scânteia, 1948, Nr. 1138—39). GRUIA-IONESCU (Dr. N.): „Pelagra” (în lb. franceză). (Ed. de Stat 1917, 336 p. cu 32 tablouri și 16 grafice hors text), F1R5CA (Dr TH.) și CALIN (Dr. G.): „Primul ajutor”. (Ed. de Stat 1948 album 96 - 102 fotografii) HEUPKE (Prof. Dr. W.): „Dietetica" (alimentația omului sănătos și bol­nav). (Ed. de Stat 1948, 250 p.), LEONIDA IOAN (Dr Const.): „Manual tehnic de analize medicale”. (Ed. de Stat 1946, 556 p, cu 69 figuri etc.). MANOLE (Ofesa): „Copilul”. (Ed. M­ni st. Informațiilor, 1948, 28 p.). MEZINCESCU (Dr. E ): „Sănătatea poporului în lumina faptelor (Bucu­rești, 1947, 52 p.). SCHMIDT (P.): „Bolile de plămâni”. (Ed. de Stat, 1948, 200 p și 180 radiografii). - „Copilul de azi, omul de mâine”. (Ed. Minist. Informațiilor, 1948, “ ”^u­rva tifosului "-"tematic”. (Ed Minist. Informațiilor, UȘOR ȘI PRACTIC Ați împletit vreodată rafie? Cu o croșetă mare sau cu de­getele, este o adevărată plă­cere să-ți faci lucruri răco­roase de vară. In privința cu­lorii rafiei, ea prinde foarte ușor orice vopsea vreți să­­ dați. 1. Rafia e în ghemuri de 125 grame până la 160 gr. 2. Pentru a împleti mai u­­șor rafta puteți să o umeziți, eventual să o și săpuniți pu­țin. Modelele de mai jos vă pot sugera confecționarea câ­torva lucruri utile. emeile din Republica Populară Română au rea­­zat o interesantă performanță. Anume, statis­ticile anului școlar 1947/48 dovedesc că personalul didac­tic a fost compus din 1744 persoane, dintre care 439 bărbați și 1.305 femei. Această victorie a feme­lor e strâns legată de condițiile noui de viață în care ele pot să se desve­țe în Republica noastră Populară. * C­onfederația Generală a Muncii a luat inițiativa creerii cursurilor de învățământ pentru analfabeți. din statisticile anului 1948 S-a observat că femeile au dat cele mai bune rezultate dovedind dorința lor de a învăța. Aceste cursuri au fost au­diate de 6.437 de persoane (2.470 bărbați și 3.967 fe­mei). A avea drepturi egal­e cu bărbatul nu trebue să rămâne doar un articol înscris în Con­­stituție. Și femeile au înțeles acest lucru muncind pentru ridicarea nivelului lor. A cele­­ 11 grădinițe de copii dintre care 70 ale Statului, 24 situate în re­giunea suburbană și 17 par­­ticulare au fost în­ cursul a­­nului 1947/48 înscriși 6.761 copii, dintre care 3.338 băeți și 3.423 fete. Statul în Republică Popu­­lară Română se ocupă de co­­piii săi dându-le de la cea mai fragedă vârstă posibil­tatea de a fi educați. F­ T­A­T­I­STIC!­ I Ș­TIRI DIN U. R. S. S. Deputații Sovietului Suprem al URSS, numără printre ei 277 muncitoare și țărănci. N­atalia Andreevna Veremenko este deputată a So­vietului regional din orașul Kiev, este decorată cu ordinul Lenin pentru via sa activitate ca lucrătoare la fabrica de patiserie din Kiev. ntr-un colhoz din Ucraina bătrânul Sou­khoroukov, are 8 fiice, toate muncitoare de frunte. Ana Soukhoroukov, una din fiice, a căpătat în acest an titlul de erou al muncii. Ea este conducătoarea brigăzii de muncă evidențiată. Brigada este formată din celelalte 7 surori: atalia Ismailova, artistă emerită a URSS, este depu­tată în Sovietul Suprem fiind aleasă în unanimitate de muncitorii uzinei Molotov, unde a și lucrat,­­ N \ < K

Next