România Liberă, iulie 1948 (Anul 6, Nr. 1182-1209)
1948-07-22 / nr. 1201
ir «».w» «• w „AZI LA ARTIȘTI 6 ȘI 8" SPECTACOLELE DIN CINEMATOGRAFELE O RUȘINOASĂ MOȘTENIRE La Marna, „senzaționala premieră“ Mai mulți cititori ne-au sesizat de calitatea cu totul inadmisibilă a spectacolelor de revistă pe care o serie de cinematografe de cartier le oferă publicului. Tradiția rușinoasă a cupletelor și anecdotei obscene își găsește pe aceste scene continuare, iar alternanța lor cu „sketch”-uri sau cântece așa zis „progresiste” constituie adevărate necuviințe la adresa a tot ce se construiește azi în țara noastră. Iată constatările noastre pe teren. Odată intrat la primul cinematograf ce-ți iese în cale — „Mara" — unde reclame în cinci culori anunță „senzaționala premieră Julieta" jucată cunoscuți și populari comici”: Puiu Călinescu, Bebé Banu, Pussy Louis, etc., aștepți acest „excepțional" program. Aștepți aproape o oră, în care trebue să vezi crâmpeie din cine știe ce film desuet,—bunăoară ca filmul italian certat cu frumosul și intitulat „O DOAMNĂ BINE PĂZITĂ”. Pe la orele 7 (spectacolul e anunțat pentru ora 6) cortina (adică două perdele străvezii) se ridică și orchestra „maestrului Titi Piperea”, atacă un foxtrot „îndrăcit” în strigăte de „Hei baabarriba!” După această introducere inspirată de răgetele specifice jazzurilor transoceanice, își fac apariția „așii genului” care debitează un sketch obscen, fidel temei „triunghiului conjugal” sau altul consacrat „scumpezit” din piață și agrementat cu o melodie pe textul „Ce bine era pe vremea mea...” Urmează un cântec popular,care sfârșește astfel: „Tipul e dacă ești bine, fetele mor după tine”. Un pian dezacordat acompaniază o ingenuă în rochie de seară cu spatele gol, care cântă „șansoneta”: „Aș vrea să te cunosc, cum numai eu știu”, înainte de sfârșitul acestei „senzaționale premiere", am plecat împreună cu spectatorii care marfoleau în dinți, unele aprecieri nu prea plăcute. La un „carnaval al veseliei“ care este... foarte trist La cinematograful de visa-vis, Marconi, trupa Titi Mihăilescu anunță super revista „,Carnavalul veseliei” — mare La Mignon, „băcțiî teribili“ Titlurile di ln intrarea cinematografului central „Mignon” pompos scrise, anunță „O noapte de ritm” fantezie muzicală, a orchestrei Jean Ionescu. Fantezia de pe scenă depășește însă în mod negativ, orice închipuire, orchestra urlă striddent o melodie isterică de pe Brodway, iar diseusa „nuanțează”. ..cu fălcile și picioarele, un text „sincopat”. Anecdotele — „cu și fără perdea”, după expresia crainicului revistei — cad în gol, iar spectatorul se simte stingherit. O melodie populară este cântată de o actriță îmbrăcată în port țărănesc — cu pantofi „sport” decupați la spate — în timp ce orchestra acompaniază în surdină... în ritm de jazz. Măsuri ce se impun După desființarea colectivelor de cartier dirijate de Sindicatul Artiștilor, ansamblurile existente n’au încercat să prezinte spectacole judi CE CARTIER SUNT JNCA A TRECUTULUI montare, mare grandoare!.. des alcătuite, ci au recurs la Intri tocmai când actorul improvizații, care vroia să fie după vorbă Au desgropat vechituri — și port. Haplea, se adresează pe care le-au rememorat pupianistului: „Maestre omoară țin — iar din lipsă de timp lada aia! In sală nu râde nimeni, iar cei de pe scenă luând atitudini măreț-simbolice, debitează un cuplet grotesc, strecu(programul trebue schimbat săptămânal) nu pot prezenta lucruri noui. Spectacole de acest gen mai sunt la cinematografele „Unirea” (Trupa Jean Thomas), „Vergy”, etc... Conținutul acestor spectacole este de cele mai multe ori scandalos prin text sau prin realizare și de cele mai multe ori, prin amândouă. Atragem în mod foarte stăruitor atenția Direcției Generale a Teatrelor din Ministerul Artelor și informațiilor asupra acestor stări de larând printre sughițuri, lozinci despre naționalizare, brigadieri și muncitori. Printre* rumbe se strigă:.....ce bună e> naționalizarea!” Programul continuă cu o „Romeo și serie de cântece imorale de „cei mai („Nevastă-mea m’a înșelat, belea mi-am căpătat”), doua romanțe (cu textul schimbat „ ale competitorului Manzatti— acelaș Nelson Manzatti (Ion Mânzatu) care a scris muzica pentru marrșurile legionare, pe versurile criminalului de război, Raduș Gyr. Urmează într’un decor — care se mișcă la orice atingere a podelei— selecțiunii din „Voevodul i Țiganilor” — opereta al cărui libret abundă de un text compromis și reacționar: „Amoru-i dar ceresc pe care doar regii-l cuceresc”, „Voevodul are bilă în amor”, ș. a..m. d. crum. Știm că la un moment dat, această Direcție își făcuse o preocupare din îmbunătățirea condițiilor de lucru a spectacolelor din cinematografele de cartier. Știm că și Sindicatul Artiștilor își propusese sarcini în acest domeniu. Cum și de ce s’a destrămat ceea ce începuse să se realizeze, întrucât suntem în plină vacanță a teatrelor, când în afară de câteva reviste cu un conținut uneori nepotrivit, activitatea artistică cu caracter permanent cuprinde și programele trupelor de revistă din cinematografele de cartier, toată atenția organelor de supraveghere trebue să fie îndreptată asupra acestui sector. Cu atât mai mult cu cât majoritatea trupelor de revistă își organizează programele mai ales în cartierele muncitorești, socotim de strictă necesitate ca problema spectacolelor de revistă prezentate în cinematografele de cartier să fie considerată și tratată ca o problemă de extremă urgență. A. Stambuliu . , *Ii I; : ni: H ,r- ' ‘ F-5 J A APĂRUT STUDII Nr. 3 CUPRINDE: Din Rezoluția Plenarei a V-a C. C. al Partidului Muncitoresc Român, cu privire la actul revoluționar de la II Iunie 1948. GH. GHEORGHIU-DEJ: Semnificația naționalizărilor. XXX Știința țării socialismului. I. V. STALIN: Despre naționalism. I. V. STALIN: Despre patriotismul sovietic. DR. N. MACAROVICI: Câteva considerațiuni asupra materiei vii. Prof. Dr. VINTILESCU, Dr. A. OPĂRI, Dr. E. SAVOPOL: Determinarea iodului în principalele atmente din România. Prof. TRAIAN SĂVULESCU: Rolul Academiei în R.P.R. Prof. AL. GRAUR: De ce și cum se schimbă limba. B. M. KEDROV: Importanța criticii și autocriticii in desvoltarea științei. ION BANU: Despre materialismul dialectic și cercetarea științifică. I. F. SVADKOVSKI: Marea Revoluție Socialistă din Octombrie și pedagogia. I. RACHMUTH: „Fetișismul” în economia producătoare de mărfuri. Prof. P. CONSTANTINESCU-IAȘI: Trei pictori români în Revoluția de la 1848. Documente — Note și recenzii — Bibliografie. contribuție însemnată la cunoașterea adevărului istoric asupra evenimentelor de la începutul secolului trecut este lucrarea academicianului sovietic E. Tarle, „1812”, editată recent de „Cartea Rusă”. Trecând în revistă campania lui Napoleon în Rusia, E. Tarle analizează, în lumina materialismului istoric, o întreagă epocă, întreaga ambianță politico-economică a „furtunei anului o mie opt sute doisprezece” (cum numește Pușkin acest război). Dintre toate războaiele na Obiectivele campaniei napoleoniene din 1812 nu se limitau aci. Dacă planul de cotropire a Rusiei ar fi izbutit, trupele franceze, pentru a da ultima lovitură Angliei, ar fi urmărit să ajungă în Indii, luând cu ele ca „trupe auxiliare" armata rusă. In fața acestei situații, singura soluție pentru ca Rusia să-și păstreze independența era rezistența armată îndârjită. Iată, deci, dintr’odată ce ea se caracterizează „furtuna anului 1812”. Pe plan european, ea înseamnă semnalul răscoalei împotriva dictaturii poleoniene, acela din 1812 napoleoniene, iar peatru ,Ruare cel mai pronunțat ca sia, o mare acțiune de aparacter imperialist. Dacă senarare națională:; : , stil. Celorlalte campanii era mai puțin definit pentru contemporanii lui Napoleon, dacă ele au putut fi considerate de către mulți istorici ca războaie „defensive” sau „provocate", scopul ultimei campanii nu putea fi ascuns niciunui om din însăși Franța anului 1812. Război de cotropire, pornit de către un dictator a cărui stăpânire se lega strâns de interesele marii burghezii franceze, el urmărea constrângerea Rusiei de a se supune economcește acestei burghezii și crearea — ca o permanentă amenințare împotriva Rusiei — a unei Polonii vasale Franței. In ceea ce privește desfășurarea propriu zisă a războiului, Tarie o relatează într-un mod antrenant, îmbinând foarte bogata documentare istorică, cu momente vii, cu descrieri concise, dar sugestive și cu consecințele sale pe plan social și uman. Napoleon plănuise acest război, chiar după pacea de la Tilsit, iar diplomații începuseră să vorbească de eventualitatea lui încă din 1810. Nobilimea rusă, deși îl presa pe împăratul Alexandru să nu cedeze pretențiilor franceze, deoarece blocada pricinuia mari pierderi latifundiarilor, se arăta totuși timorată. De fapt Napoleon nu dorea o i7 TARLE. «1812» EDITURA CARTEA RUSĂ bucnire a războiului înainte de momentul ce i se părea propice. Situația aceasta s-a menținut până în vara lui 1812. In ziua de 9 Mai 1812 Napoleon pleacă la Dresda și este primit de suveranii vasali ai Europei „cu capul plecat și închinați până la pământ”. „Populația însă se înghesuia tăcută dealungul drumurilor și unii dintre numeroșii membri ai suitei au putut surprinde priviri, dușmănoase...” La 23 iulie 1812, Napoleon declară război Rusiei, la 24 iulie trece Niemenici. Dincolo, „câmpii , pustii, nisip, păduri și iarăși păduri...; tăcere, de mormânt, miei-urmă de omsau de locuințe omenești”. Urmează capitolele în care E. Tarle descrie înaintarea armatei franceze, căderea Smolenskului, numirea în fruntea armatei ruse a lui Kutusov, cedarea tactică a Bereziriei,... Moscova și căderea lui Napoleon. » In ultima parte a relatării războiului, Tarle inserează numeroase episoade, dintre cele mai puternice, care definesc eroismul poporului rus, ilustrează spiritul său de sacrificiu, contrastul între obiectivele campaniei napoleoniene și buna credință a militarului francez din popor. In deosebi reiese din aceste descrieri și documente că „nu gerurile și nu întinderile Rusiei l-au învins pe Napoleon, ci rezistența poporului rus”. In afară de armatele lui Kutusov, în întreaga Rusie cotropită s’au format echipe de partizani. Numele unor Denis Davadov, Ceterakov, Vasilka din Laceka sau dantelăreasa Paraskovia, au intrat în memoria poporului. In lucrarea sa E. Tarle nu se oprește la înfrângerea lui Napoleon, ci analizează în lumina materialsmului istoric și urmările, consecințele din toate punctele de vedere ale acestui război. Lucrarea cuprinzând numeroase documente ca și referințele cronicarilor și istoricilor ruși și străini constitue un îndreptar deosebit de valoros, atât pentru specialist, cât și pentru cei ce vor căuta să desprindă sensul just al campaniei napoleoniene din Rusia, campanie ce poate fi considerată ca marcând — prin prăbușirea lui Napoleon — un sfârșit de epocă. G. Georgescu PENTRU O ORGANIZARE SUNTOASA A CONCEDIILOR reptul la odihnă, înscris în Constituția țării noastre, a devenit astfstăzi în Republica Populară Română o realitate de care se bucură întreg poporul muncitor. Stațiunea de vară, locurile în care altădată exploatatorii burghezi și moșieri și le aleseseră pentru trândăvia lor estivală, sunt astăzi centre de binemeritată odihnă pentru muncitori, pentru funcționari, pentru copiii și soțiile lor. Cucerirea acestui drept ridică probleme noi, dintre care cea mai însemnată este acela a organizării concediilor. Femeile, soții de muncitori și salariați, trebuie să-și facă din această nouă sarcină una din preocupările lor de frunte. In concepția nouă a statului nostru, odihna, concediile nu mai pot însemna un prilej de huzur, ci un mijloc de întărire fizică. Dar repaosul în munca profesională de fiecare zi nu poate fi și un repaos politic, iar în această privință femeile muncitoare vor trebui să folosească acest prilej pentru creșterea și îmbogățirea cunoștințelor lor politice, intelectuale și morale. Munca de educare politică și culturală va trebui să fie privită cu deosebită atenție. Femeile vor putea să organizeze în direcția aceasta programul de lectură, festivaluri artistice, ziare de perete. Ele vor trebui deasemenea să ducă susținută munca politică, nu numai în rândurile localnicilor, ale țărănimii muncitoare și mijlocașe, dar chiar în interiorul propriilor lor colonii în care se mai găsesc încă o mulțime de femei înapoiate, pe care dușmanul de clasă le poate cu ușurință transforma uneori fără ca ele să-și dea seama, în agenți ai săi. Lupta nu numai cu svonurile pe care burghezia în furia sa disperată le lansează pentru a semăna neîncrederea „în rândurile muncitorimii, dar uneori și cu tentația, de a aluneca pe panta frivolității; tentație care se ivește mai ales în mijlocul coloniștilor de proveniență mic burgheză, va trebui deasemeni să formeze obiectul preocupărilor lor căci numai muncind în felul acesta, femeile noastre vor putea să dea un foarte prețios aport pentru organizarea sănătoasă a concediilor... Catinel Oproiu U. F. D. R. C u prilejul Conferinței Plenare a Comitetului Central UFDR din 17—18 iulie au fost trimise două telegrame: una adresată luptătoarei Dolores Ibárruri, Secretar general al Partidului Comunist Spaniol, prin care femeile democrate române își exprimă solidaritatea cu femeile spaniole luptătoare pentru pace și democrație. A doua telegramă, este adresată Uniunii femeilor italiene. Prin ea, Comitetul Central al Uniunii Femeilor Democrate din România, înfierează criminala provocare a forțelor imperialiste angloamericane, care au încercat să asasineze pe unul din cei mai de seamă luptători pentru pacea și libertatea popoarelor din întreaga lume. Pe șantierul național Brașov, femeile UFDR-iste au depus muncă voluntară lucrând fiecare câte opt ore. Șaptezeci de femei au curățit, vopsit și aranjat barăcile, îngrijind apoi de buna lor funcționare. O sută de femei au lucrat: 890 fețe de perna, 350 dosuri de saltele, 100 șorțuri și 70 bonete. Tot ele îngrijesc de rufăria brigadierilor. FEMELE DIN VIETNAM LUPTĂ ÎMPOTRIVA imperialismului DE ANI DE ZILE femeia vietnamiană luptă alături de poporul ei pentru pace, libertate. In aniii trecuți, poporul vietnamian, crunt lovit de japonezi, a luptat până când victoria a fost a lui. O epocă nouă de liniște, de reconstrucție era așteptată de femeile vietnamiene, dar imperialiștii francezi au trimis armate de cotropire, armate care împrăștie acolo unde ajung, teroarea, mizeria și moartea. Organizația de eliberare națională a femeilor din Vie rt- Nam, Nambo a început să lucreze mai activ dând armatei populare de rezistență, ofițeri, agenți de legătură, surori de caritate. Acestea erau femei cărora nu le păsa de arșiță sau foame, nu le păsa nici de dușmanul care era mai crud cu ele decât cu prizonierii obișnuiți. Temnițele Vietnamului sunt pline de femei luptătoare, la anchete ele sunt biciuite, lovite cu cuțite sau supuse supliciilor curentului electric care le distruge țesuturile nervoase. Și totuși în ciuda greutăților întâmpinate, împotriva tuturor suferințelor îndurate, femeile vietnamiene își continuă lupta, încredințate fiind de victoria lor, victoria poporului vietnamian împotriva forțelor întunericului,forțelor imperialiste. Sonla GTsecsrghîu ATEHRELOR POPULARE 1 ȘANTIERELE CĂMINELOR CULTURALE In cinstea zilei de „23 ■ August“ cetățenii din diverse colturi ale țârii au luat inițiativa construrii unor localuri în care vor fi anîertajate noui Cămine Cuturale. De pildă, Sătenii din jud. Năsăud au hotărît Să efectueze până la 23 August cea mai mare parte din lucrările de acest fel dn următoarele localități: Sebieș, Rodna, Leșu, Poiana Anei, Tiha Bârgaului, Monariu și Telciu. In acest județ în ziua de 23 August va fi inaugurat noul Cămn Cultural din comuna Chișlaca. În acelaș timp se lucrează intens la construirea și amenajarea localurilor de Cămile Culturale din: Urzicuța, Câncioava, Pomeșteni jud. Dolj, Blăgești și Tazlău, jud. Bacău, Coasta, jud. Cluj, Tătaru, jud. Prahova, etc. Este demn de subliniat faptul că țărănimea muncitoare și-a însușit spiritul acestei munci și că luând in mână conducerea Căminelor Culturale, care în trecut erau in slujba moșierimii, a pornit cu hotărîre și entuziasm la reorganzarea și amenajarea unor adevărate localuri de cultură. Totuși mai sunt încă unele cămine, în conducerea cărora și astăzi se observă greșeli în afară de programele artistce insuficient pregătite sau necorespunzătoare pe care le prezintă aceste cămine, bibliotecile or nu au fost încă revizuite, se păstrează încă cărți CU un conținut mistic, șovin, dăunător, pe care le foloosea moșierimea exploatatoare, man sto-brătienistă, pentru a răspândi confuzia în sânul populației dela sate. Dăm ca exemplu Căminul Cultural din Vasile Roaită, care a dovedt o totală lipsă de vigilență, păstrând în biblioteca sa volume de propagandă ale tuturor regimurilor trecute. Atragem atenția conducerii Căminelor asupra necestății de a lua măsurile necesare pentru lichidarea acestor slăbiciuni și pentru ca bibliotecile Caninelor să corespundă rolului lor de îndrumătoare. PENTRU STUDIUL PROBLEMELOR sănâtății publice CITITIA. Lucrări generale de medicină și biologie marxistă MALLER (O.): „Ereditate și mediu” (Contribuțiuni la o biologie dialectică), (Editura de Stat, 1947, 122 p.). OPARIN (A.): „Originile vieții pe pământ”. (Ed. Cartea Rusă, 1948, 46 p.). PODKOPAEV, BÂCOV și alții: „Manual de fiziologie”, (Ed. de Stat, 1948, 1000 p.). PRENANT (M.): „Biologie și marxism”, (Ed. Pygmalion, 1947, 368 p.). PRENANT (M.): „Darvin”. (Editura de Stat, 1948, 134 p.). TIMIRIAZEV (K. A.): „Metoda istorică în biologe". (Ed. de Stat, 1947, 272 p., 6 planșe hors-text). B. SĂNĂTATEA POPORULUI IN U.R.S.S. LEBEDEVA (MN.): „lucrări practice de microbiologie”. (Ed. de Stat, 1948, 177 p. cu 75 figuri etc. în text). MOLICOV (Prof. A. V.): „Manual de igienă școlară. (Ed. de stat, 1948, 250 p. și 70 fig. în text). PARIN (Prof. V. V.): „Știința medicală în URSS. (Ed. Cartea Rusă, 1945, 127 p.). PRUTEANU. (Dr. P.): „Asigurările sociale în URSS. (Ed. de Stat, 1948, 96 p.). SVERDLOV (G. M.): „Căsătoria, maternitatea și familia în URSS. (Ed. Cartea Rusă, 1945, 93 p.). JUSTîN-BERANQON (Dr.): „Stations thermale et climatique de l’URSS. (Colecția „ConnaissarreeS de :: IIURSȘ,”). Paris. Ed. Hier , et Aujord’hui Nr, 1. — ,-,Aspecte ftíéttieaié'-díh LÎRSSP^refața Prof. dr.-C. Ti Parhon). Ed! Cartea Rusă, 1947, 215 p. C. SĂNĂTATEA PUBLICĂ IN R.P.R. GH GHEORGHIU-DEJ: „Raportul general poltic la Congresul Partidului Muncitoresc Român” (Ed. P. M. R., 1948) SALAJAN (Leontin): „Problemele de apărare a sănătății publice In R.P.R.” (Scânteia, 1948, Nr. 1138—39). GRUIA-IONESCU (Dr. N.): „Pelagra” (în lb. franceză). (Ed. de Stat 1917, 336 p. cu 32 tablouri și 16 grafice hors text), F1R5CA (Dr TH.) și CALIN (Dr. G.): „Primul ajutor”. (Ed. de Stat 1948 album 96 - 102 fotografii) HEUPKE (Prof. Dr. W.): „Dietetica" (alimentația omului sănătos și bolnav). (Ed. de Stat 1948, 250 p.), LEONIDA IOAN (Dr Const.): „Manual tehnic de analize medicale”. (Ed. de Stat 1946, 556 p, cu 69 figuri etc.). MANOLE (Ofesa): „Copilul”. (Ed. Mni st. Informațiilor, 1948, 28 p.). MEZINCESCU (Dr. E ): „Sănătatea poporului în lumina faptelor (București, 1947, 52 p.). SCHMIDT (P.): „Bolile de plămâni”. (Ed. de Stat, 1948, 200 p și 180 radiografii). - „Copilul de azi, omul de mâine”. (Ed. Minist. Informațiilor, 1948, “ ”^urva tifosului "-"tematic”. (Ed Minist. Informațiilor, UȘOR ȘI PRACTIC Ați împletit vreodată rafie? Cu o croșetă mare sau cu degetele, este o adevărată plăcere să-ți faci lucruri răcoroase de vară. In privința culorii rafiei, ea prinde foarte ușor orice vopsea vreți să dați. 1. Rafia e în ghemuri de 125 grame până la 160 gr. 2. Pentru a împleti mai ușor rafta puteți să o umeziți, eventual să o și săpuniți puțin. Modelele de mai jos vă pot sugera confecționarea câtorva lucruri utile. emeile din Republica Populară Română au reazat o interesantă performanță. Anume, statisticile anului școlar 1947/48 dovedesc că personalul didactic a fost compus din 1744 persoane, dintre care 439 bărbați și 1.305 femei. Această victorie a femelor e strâns legată de condițiile noui de viață în care ele pot să se desvețe în Republica noastră Populară. * Confederația Generală a Muncii a luat inițiativa creerii cursurilor de învățământ pentru analfabeți. din statisticile anului 1948 S-a observat că femeile au dat cele mai bune rezultate dovedind dorința lor de a învăța. Aceste cursuri au fost audiate de 6.437 de persoane (2.470 bărbați și 3.967 femei). A avea drepturi egale cu bărbatul nu trebue să rămâne doar un articol înscris în Constituție. Și femeile au înțeles acest lucru muncind pentru ridicarea nivelului lor. A cele 11 grădinițe de copii dintre care 70 ale Statului, 24 situate în regiunea suburbană și 17 particulare au fost în cursul anului 1947/48 înscriși 6.761 copii, dintre care 3.338 băeți și 3.423 fete. Statul în Republică Populară Română se ocupă de copiii săi dându-le de la cea mai fragedă vârstă posibiltatea de a fi educați. F TATISTIC! I ȘTIRI DIN U. R. S. S. Deputații Sovietului Suprem al URSS, numără printre ei 277 muncitoare și țărănci. Natalia Andreevna Veremenko este deputată a Sovietului regional din orașul Kiev, este decorată cu ordinul Lenin pentru via sa activitate ca lucrătoare la fabrica de patiserie din Kiev. ntr-un colhoz din Ucraina bătrânul Soukhoroukov, are 8 fiice, toate muncitoare de frunte. Ana Soukhoroukov, una din fiice, a căpătat în acest an titlul de erou al muncii. Ea este conducătoarea brigăzii de muncă evidențiată. Brigada este formată din celelalte 7 surori: atalia Ismailova, artistă emerită a URSS, este deputată în Sovietul Suprem fiind aleasă în unanimitate de muncitorii uzinei Molotov, unde a și lucrat, N \ < K