România Liberă, octombrie 1949 (Anul 7, nr. 1568-1594)
1949-10-01 / nr. 1568
£■>•*»* »r«i. á,m m*„10.UASI IA LIU&UMA Casa muzeu „I. V. Stalin“ din Naram gss recent s-au împlinit 350 ani de la ridicarea vechiului orăşel Naram. Pierdut printre mlaştini şi taiga, acest orăşel era sub regimul ţarist, joc de exil pentru deţinuţii politici. La Narăm au fost exilaţi I. N. Sverdlov şi V. V. Kidbaşev. Tot aici a fost exilat în anul 1912 I. V. Stalin. Sub regimul sovietic, Narâmul s'a schimbat cu totul, devenind un orăşel modern, cu o şcoală cu 7 clase, un club o bibliotecă şi un spital, precum şi diverse întreprinderi industriale, fabrici de cherestea şi de conserve de peşte. Acum un an a fost inaugurată Casamuzeu „I. V. Stalin“. In trei săli au fost puse peste 100 de piese şi documente. într’un an de zile, muzeul a fost vizitat de peste 100.000de excursionişti, veniţi din toate colţurile Uniunii Sovietice. O căsuţă, situată In curtea muzeului, căsuţa în care a stat I. V. Stalin, trezeşte un deosebit interes vizitatorilor. Mobilierul căsuţei este acelaşi, pe care l-a folosit ca exilat politic, I. V. Stalin în 1912. In acest an, se va restaura la Narăm şi căsuţa în care a trăit V. V. Kucbâşev, în exil. Torcătoarele de la fabrica „Noghîm“ din Vicing lucrează cu câte 214 maşini deodată Cu 14 ani In urmă, In fabrica „Noghin“ din Vicing, a fost organizat de Evdochia şi Vinogradova un veitor stahanovist. Iniţiativa Evdochiei şi Măriei Vinogradova este urmată cu succes de torcătoarele stahanoviste Lavricova, Martina şi Podsovliceva, care au îndeplinit înainte de termen programul de producţie stabilit in planul cincinal. Exemplul acestor torcătoare este urmat de multe alte torcătoare din fabrică Astfel, stahanovistele Burulina, Sarova şi Bolşacova lucrează la câte 214 maşini automate. Mlte din tormătoare lucrează la câte 140 maşini automate. In fabrica „Noghin“ se desfăşoară pe larg întrecerea socialistă pentru întâmpinarea în mod demn a celei de a 32-a aniversări a Marei Revoluţii Socialiste din Octombrie. In cinstea acestei sărbători, torcătoarele din fabrica „Noghin“ şi-au luat angajamentul să indeplinreasica. Înainte de termen, planul de producte pe anul 1949 O maşină de gătit cu 60 de dispozitive . Uniunea Industriilor metalurgice (__) din Dnepropetrovsk a început să fabrice in serie, o maşină de gătit universală, ,cu ajutorul căreia se pot efectua numeroase şi diverse operaţiuni casnice. Astfel noua maşină de gătit poate fi folosită şi ca maşină de tocat carne, măcinat grăunte, stors zeama din legume şi fructe şi tot cu ajutorul ei se pot fa pe macaroane, cuş, cuş, cârnaţi şi biscuiţi. Maşina posedă 60 de dispozitive. In cursul acestui an, atelierele din Dnepropetrovsk vor fabrica 2.000 din aceste maşini. Situaţia semănăturilor de toamnă În peste 30 de regiuni şi republici ale Uniunii Sovietice, planul semănăturilor de toamnă a fost îndeplinit. Până la mijlocul lunii Septembrie a fost semănată o întindere cu două milioane hectare mai mult, decât in timpul corespunzător al anului trecut. Mii de colhozuri. In special cele din regiunea Altai, Novosibirsk şi alte regiuni de stepă ale Siberiei şi-au mărit câmpurile de semănături de toamnă. In aceste regiuni semănarea grâului de toamnă, se face după metodele lui Lăsenco, adică pe mirişti păioase, neintoarse. Timpul uscat favorizează desvoltarea normală a plantei. Laboratorul lui Lomonosov, primul laborator de chimie din Precum se ştie M. V. Lomonosov a stat timp de 16 ani pe insula Vasilovo într’o casă care aparţinea Academiei de Ştiinţe (această casă a fost cunoscuta sub numele de „Casa Bonov). Tot acolo unde era situată şi grădina botanică al Academiei, a fost construit primul laborator de cercetări ştiinţifice în domeniul chimiei din Rusia, unde marele savant rus a făcut o mulţime de experienţe şi cercetări atât de importante pentru ştiinţa rusă. Până de curând, însă, nu se putuse stabili locul exact unde a fost situat laboratorul. Recent A. Petrov colaboratorul ştiinţific al Inspectoratului de Stat pentru ocrotirea monumentelor istorice din Leningrad, a reuşit să găsească in arhiva istorică centrală din Leningrad planul Petersburgului, din secolul al XVlil-iea. Pe acest plan figurează grădina botanică a Academiei de Ştiinţe şi clădirile situate pe teritoriul său. Planul reproduce cu o exactitate excepţională aspectul exterior al clădirilor de pe teritoriul „Casei Bonov“ printre care şi cel al laboratorului lui M. V. Lomonosov. Această a fost o clădire din piatră cu un Singur etaj. Pe plan mai figurează o casă din lemn, în care a locuit Lomonosov între anii 1741 —1757. Colaboratorul ştiinţific A. Petrov, cercetând teritoriul pe care erau situate amândouă clădirile, a descoperit ruinele pereţilor laboratorului şi fundamentului fostei „Case Bonovi". Rusia (Urmare din pag. I) Junseseră în acest răstimp. Cele trei piese ar fi alcătuit într’adevăr o frescă a claselor dominante din România şi a raporturilor dintre ele, în ultimii 20 de ani ai secolului XIX Şi primii câţiva ai secolului XX. In efortul de a bagateliza sfichîu- Itoarea satiră a lui Caragiale la adresa acestor clase, „tradiţia” interpretării celor două comedii a tins să facă din ele „comedii de situaţie” : într’una, pierderea unei scrisori de dragoste provoacă tot felul de încurcături în care sunt antrenaţi soţul înşelat, soţia adulterină, amantul, şantagistul şi câţiva comparşî; în cealaltă, un număr bătut greşit la poarta unei case aduce pe un tânăr îndrăgostit în locuinţa altei femei decât cea pe care’o caută; de aci gelozia soţului şi a amantului şi peripeţiile „nopţii furtunoase". Interpretarea aceasta însă omitea în „O scrisoare pierdută“ „amănuntele“ că soţul înşelat, e mare moşier, adică reprezentant al clasei stăpânitoare, că amantul.. e prefectul judeţului, adică om al stăpânirii şi devenit şi el moşier, că soţia adulterină e „prima doamnă“ a judeţului, că şantagistul e un reprezentant al burgheziei în ascensiune care folosind în public demagogia liberală şi în culise târguiala cu cei dela putere, aspiră să-şi croiască o carieră politică. In „O noapte furtunoasă” această Interpretare omitea „amănuntele” că soţul gelos este, aşa cum îl prezintă un alt personagiu, „contersant, apropitar şi capitan în garda civică”, că amantul adevărat este aşa cum precizează primul text tipărit al piesei, apărut în „Convorbiri Literare”, „om de încredere şi în perspectivă tovarăş la parte“ al precedentului, că amantul presupus este un om cu activitate publică — gazetar, prietenul nedespărţit al soţului gelos este „subcomisar de clasa a II-a, adică epistat de despărţire (secţia poliţienească n. n.) amic politic’ (sublinierea noastră) al acestuia, că toate aceste personagii sunt reprezentative pentru burghezia care, câştigându-şi o solidă bază economică, aspira să participe şi la treburile politice ale ţării. Interpretarea aceasta omitea că „situaţiile" isvorăsc din moravuri, iar moravurile din aşezarea economică, politică, socială, a unei colectivităţi. O piesă de teatru, fie ea şi comedie „de situaţii“ trebue Insă să se petreacă undeva. Într’un cadru anume. Atât Interpretarea scenică „tradiţională“ cât şi comentariile criticii oficiale s’au grăbit să dea personagiilor lui Caragiale drept cadru şi stil de viaţă — mahalaua. Pentru „O noapte furtunoasă”, era just, pentru „O scrisoare pierdută”, după cum am văzut, nu. Dar era un mijloc de a ajuta mai întâi moşierimii, pe atunci încă singura clasă stăpânitoare, apoi şi burgheziei, atunci când s’a realizat între cele două clase „monstruoasa coaliţie”, să nu se recunoască şi să nu fie recunoscute în prea fidela oglindă. In acelaș fel, pentru a acoperi viciile burgheziei, critica nu a subliniat niciodată că, dacă într’adevăr „O noapte furtunoasă" se petrece la mahala, ea se petrece acolo într’un moment când burghezia nu părăsise Încă mahalaua. Critica nu a subliniat că atunci când burghezia, desvoltându-se, a pătruns pe străzile centrate, instalându-se printre şi uneori în palatele moşierilor, ea şi-a păstrat sub spoiala proaspătă întreg bagajul de ignoranţă şi imoralitate pe care-l stigmatizează Caragiale. Considerând „O noapte furtunoasă” ca o piesă a mahalalei, critica a ajutat burgheziei să ascundă că senatorul guvernamental Dumitrache Titirică din „Titirică, Sotirescu et Corn.“, „mare agricultor, mare proprietar, capitalist puternic, petrolist“ nu este in esență decât Jupân Dumitrache Titirică Inimă-Rea din „O noapte furtunoasă", că „tante Liza” din 1906 nu are altă valoare morală decât Coana Veta din 1879. Cu toată complicitatea criticii, „O noapte furtunoasă” rămânea pentru burghezie un spectacol neplăcut; violența cu care Caragiale ii putea sub ochi propria ei imagine desbrăcată de artificii era o necuviinţă, — şi mai mult. Autorul a fost calificat duşman „al tot ce-i românesc” iar în cei 70 de ani , care s’au scurs de la premiera „Nopţii furtunoase”, piesa a fost reprezentată de 131 ori (adică, în medie, mai puţin de 20 de spectacole pe an). De unde această extraordinară virulenţă, de unde valoarea politică a unei piese care totuşi nu aduce direct, sub ochii spectatorului, aşa cum se întâmplă în „O scrisoare pierdută", mecanismul putred al vieţii politice sub un regim de exploatare ? Fără îndoială că din admirabil de precisa viziune, adânc socială, asupra fiecărui personagiu in parte şi a raporturilor dintre ele. De aci şi desăvârşita stăpânire a acţiunii, mereu în concordanţă cu personagiile, care se mişcă potrivit nu unor necesităţi tehnice ale autorului, ci potrivit intereselor, sentimentelor şi prejudecăţilor lor. Iată-l pe Jupân Dumitrache, prototip al condiţiei şi conştiinţei burghezului la acea epocă. In prima versiune a piesei, deschiderea cortinei situa imediat din punct de vedere social pe Jupân Dumitrache în ochii spectatorilor. Decorul înfăţişa „magazia cea mare de chiristogerie” şi „casa cu două etaje în meremetiseală" adică în construcţie ale personajului. Ulterior, cunoscuta „odaie de mahala” cu „mobile de lemn şi paie" a devenit cadrul unic al acţiunii, iar Jupân Dumitrache a rămas să se caracterizeze prin însăşi textul piesei, — care într’adevăr cuprinde o asemenea bogăţie de indicaţii încât cele exterioare pot lipsi. De la prima sa replică, Jupân Dumitrache exprimă criteriul după care burghezia măsoară oamenii — avutul lor — şi dispreţul ei masiv pentru cei ce nu au agonisit: „Iacă nişte papugîi... nişte scărţa-scârţa pe hârtie! II Ştim noi! Mănâncă pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoară cu pişicherlăcurî..’ .....Un ăla... un prăpădit de amploiat, n’are chioară în pungă...“ şi mai departe, „amploiatu’este în gura lui Jupân Dumitrache când „bagabontul de amploiat", când „coate-goaie", când „maţe - friptei’, când „moftangiul". Negustorul cu stare îşi explică atitudinea faţă de individul din care crezuse că identifică un admirator prea îndrăzneţ al soţiei sale: „încep să mă’ncruntez la bagabontul şi mai că-mi venea să-l cârpesc, dar mi-era ruşine de lume; eu din negustor să mă pui în public cu un coate-goaie nu vine bine..." Cu acelaş relief apare mentalitatea burgheziei, faţă de femeie. Jupân Dumitrache declară sentenţios amicului său politic, ipistatul Nae Ipingescu: „...ştii cum m’a făcut Dumnezeu pe mine, nu-i trec muerii nici atâtica din al meu". Brutalitatea lui Jupân Dumitrache faţă de Spiridon, băiatul pe care-l ţine „pe procopseală” în cast este de nimeni poziţie clasei feţi de slugă. Şi dacă autorul împodobeşte pe Jupân Dumitrache cu porecla „Inimă-Rea", el nu-l înfăţişează cu falsă naivitate ca un ,,rău” sută la sută aşa cum procedează autorii care Împărţind oamenii in „buni” şi „răi" Ingădue spectatorului să se situeze exclusiv printre cei dintâi. Jupân Dumitrache e „rău’’ cu nevasta numai atunci când o bănueşte necredincioasă (şi Încă Îşi alege cuvintele); cumnatei lui mai tinere — Ziţa — i se adresează „cu părinţie’’ atunci când află că de fapt pe ea o caută junele ,,cu ochelari pe nas şi giubea în cap’’ , (care intre timp s’a dovedit a fi nu un „bagabont de amploiat", ci „june cu viitor’’, redactor la „Vocea Patriotului Naţionale”); pe omul lui de încredere, Chiriac, vrea să-i ia „tovarăş la parte’’ în chiristigere de cum o isprăvi cu ridicatul casei. „Răutatea“ lui Jupân Dumtrache nu este o „răutate" nediferenţiată: ea se manifestă numai acolo unde nu este vorba de cei pe care are interese să şi-l asocieze. Ceilalţi — săracii mahalalei, poate şi concurenţii lui — i-au scornit porecla care defineşte mai puţin pe individ luat ca atare, cât poziţia clasei lui,, aprigă la câştig, flămândă de autoritate. Ce este altceva „gvardia civică’’ în care Jupân Dumitrache e căpitan, iar Chiriac sergent, decât încercarea burgheziei de a constitui o armată în care poporul să dea trupa, iar ea să deţină rangurile ofiţereşti ce-i erau refuzate în armata propriu- zisă, fiind rezervat« boierimii? (Urmează) CRONICA TEATRALA Doul scene flirt „O noapte furtusoasă”. In stânga Al. CRusariu, Eugenia Popovici |1 Radu Beligan; in Aiaapt*: AL Oluful, AigAtiMC» Nicfct AUnsaln |i ftnAa URM Avântul industriei textileIn multe oraşe sovietice s-a terminat construcţia a numeroase uzine şi fabrici care produc mărfuri de mare utilitate. In capitala Republicii Autonome Ciuvaşe, în Cimkent şi în Kansk, au început să funcţioneze mari ţesătorii de bumbac, care produc pânzeturi, caşmir şi tricotaje. Zeci de fabrici de încălţăminte, de piele şi de tricotaje se construesc în oraşele din R.S.F.S.R. De curând s’a terminat construcţia unei fabrici de sticlă In oraşul Vladimir. In R.S.S. Bielorusă au intrat în funcţiune 4 fabrici textile şi una de tricotaje. Cea mai mare parte din ele se află la Minsk, capitala Republicii Bieloruse și produc zeci de feluri de materiale de calitate superioară. A fost deplin refăcută cea mai mare fabrică textilă de in, ale cărei produse erau mult cerute înainte de război. In Asia Centrală, patria bumbacului sovietic, se termină construcţia a două ţesătorii de bumbac. Cea din Feragana va fi una din cele mai mari Întreprinderi textile din U.R.S.S. Astfel de ţesătorii se construesc şi în Georgia, Turkmenia, Kazahstan şi în Republica Autonomă Mordvină. Desvoltarea creşterii vitelor I n colhozurile din U. R. S. S. creşterea vitelor se desvoltă cu succes. Şase ţinuturi, regiuni şi republici, ale Uniunii Sovietice, au îndeplinit, în primele 8 luni ale anului planul de sporire a numărului de vite. Numărul vitelor cornute mari a sporit. In această perioadă, cu 16 la sută faţă de anul trecut; numărul oilor — cu 25 la sută, al porcilor — cu 66 la sută. In primele opt luni ale anului în curs, în colhozurile Uniunii Sovietice au fost înfiinţate peste 10.000 de ferme pentru creşterea vitelor. Pregătirea cadrelor de specialisti pentru agricultură in R. S. S. Letonăregătirea cadrelor de specialişti agricoli ia din ce în ce mai mult avânt în Letonia. La şcoala tehnică veterinară din Smultense funcţionează anul acesta o secţie pentru învăţământul prin corespodenţă. Oamenii muncii primesc, acasă cursurile tipărite precum şi orice lămuriri pe care le cer. Astfel fără întrerupere de la locul unde lucrează, prezentându-se numai la examene, oamenii dobândesc noul cuno,ştinţe obţinând diferite '.'calificări. Academia, agricolă a Letoniei acordă un mare sprijin acestor cursuri, prin conferinţe şi lecţii, publice. Anul acesta peste 650 studenţi absolvenţi ai cursurilor veterinare s-au înscris ca studenţi fără frecvenţă la Academie, printre studenţi sunt colhoznici, agronomi, sanitari, veterinari. * . P Mlaştinile Estoniei se transformă în terenuri arabile La Paida, în Republica Socialistă Sovietică Estonia, s’a pus in funcţiune prima staţiune de maşini pentru asanarea regiunii. Staţiunea este înzestrată cu cele mai noi tractoare şi drage pentru asanarea terenurilor mlăştinoase. Anul acesta se prevede asanarea a 1.000 ha. pentru fermele colective. La sfârşitul anului 1951, vor funcţiona în Republica Estonia 8 staţiuni de maşini pentru dragare. ’ înainte de instaurarea regimului sovietic, teritoriul Estoniei era acoperit de mlaştini şi locuri insalubre, pentru asanarea cărora regimurile trecute nu și-au dat nici o osteneală. Astăzi toate aceste regiuni sunt transformate în regiuni agricole. A apásot In „EDITURA TINERETULUI” au apărut in limba germană: TEOHARI GEORGESCU: Cuvântare rostită la Congresul de Unificare a tineretului muncitor (21 Martie 1949). Raportul Comisiei Centrale de Unificare a tineretului muncitor din R.P.R. ţinut de tov. Gheorghe Florescu la Congresul Uniunii Tineretului Muncitor. Statutul Uniunii Tineretuluicitor. Rezoluţia Congresului de Unificare Mun- Cancer pentru Republica Populară Români transmis de Radio Moscova Postul de Radio Moscova transmite astăzi 30 Septembrie, între orele 23-23,30 (ora Moscovei) pe lungimile de undă de 1961 m., 1724 m., 1500 m., 420,8 m., 19,56 m., 19,65, m., 25,62 m. 41,27 m., 19,49 m., 30,38 m. 31,65 m., 25,23 m., 25,55 m., 25,36 m., un concert pentru Republica Populară Română, cu un program de muzică populară, executat de laureaţii Festivalului Mondial al Tineretului de la Budapesta. Kriwîs IN EDITURA PARTIDULUI MUNCITORESC ROMAN AU APĂRUT PENTRU CURSURILE SERALE DE PARTID. Lecţia I: — învăţătura lui Marxşi Engels despre clase *şî” lupta de clasă-Lecţia II: — K. Marx şi F- Engels, marii dascăli ai proletariatului. Lecţia VI: — Partidul Muncitoresc Român, partid de tip nou, forţa conducătoare în Republica Populară Română. Lecţia XI: —Sarcinile organizaţiilor de partid din întreprinderi în domeniul propagandei şi agitaţiei Lecţia XIV: — Sarcinile Partidului Muncitoresc Român în lupta pentru întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare şi pentru transformarea socialistă a agriculturii. Lecţia XVI: — Ascuţirea luptei de clasă în condiţiile trecerii de la cantaism la socialism Ascuţirea vigilenţei proletare. Lecţia XVI: — Patriotismul şi internaţionalismul proletar. Lupta pentru rezolvarea democratică a problemei naţionale In Romania. Lecţia XVIII: — U.R-S-S. In fruntea lagărului democratic şi antihimohafist, în Înotă pentru pace trainică, pentru democraţie şi independenţa popoarelor. IN ŞCOALA SOVIETICĂ CUNOŞTINŢELE TEORETICE SE ÎMBINĂ cu cele practic e— Cum au organizat elevii dintr’un sat sovietic un „observator astronomic“ — N oi trăim într’o epocă minunată. Suntem neîncetat martori şi participanţi la numeroasele şi strălucitele evenimente ale vieţii sociale, politice, ştiinţifice şi culturale ale ţării noastre’, spunea unui grup de profesori, inspectorul şcolilor din raionul Dzerjinski, G. Konoplev. Intr’adevăr, urmărind viaţa de muncă creatoare, cercetând-o zi de zi şi îmbînând-o cu munca teoretică, şcoala sovietică a căpătat un suflu de viaţă care o face să depăşească cadrele scolastice ale învăţământului abstract şi să pătrundă adânc în realitatea concretă de care este puternic legată. Tinerii naturalişti . „Trebue să ne adresăm Sovietului sătesc şi chestiunea se va rezolva fără întârziere, spunea plină de entuziasm profesoara de ştiinţe naturale Maria Severda. Vom obţine cu siguranţă cele trei hectare de pământ, de care avem nevoe pentru munca noastră experimentală". Elevii ardeau de nerăbdare să înceapă activitatea pe teren. Ei răsfoiau cărţile de ştiinţe naturale, cercetau ierbarele, studiau tablourile şi hărţile expuse pe pereţii clasei lor şi In laboratoarele şcolii. Insă ce erau toate acestei faţă de minunatele perspective ce li se deschideau in faţă? Să aibe bucata lor de pământ pe care să-şi cultive plante adevărate, să le vadă cum cresc şi se desvoltă... Acest gând ii făcea să tresalte de bucurie. Terenul dat de Sovietul sătesc fu Împărţit in loturi deosebite pentru elevii claselor începătoare şi avansate. Clasele 5-7 au primit un tot mic. Meie au construit o seră unde, sub îndrumarea profesorului, au pus răsaduri de flori, roşii şi varză. Orgatiizându-se in grupe de câte cinci elevi, ei tăceau cu rândul de serviciu pentru îngrijirea grădinilor, măsurând temperatura solului de trei ori in decurs de 24 de ore, şi având grije ca plantele să aibe toat condiţiile necesare unei bune desvoltări. Astfel, lecţiile de ştiinţe naturale nu se mai reduceau la explicaţiile profesorului, la desenele de pe tablă sau la explicaţile presate ale ierbarelor. Ele fură însufleţite de studiul pe viu,in grădina proprie. Elevii erau vizitaţi adeseori de cei mai buni agronomi ai regiunii, Katic Kosenko, Kazakov,cani, îi ajutau în muncă cu sfaturi, împărtăşindu-le din îndelungata lor experienţă. Şi iată că într’o bună zi, secretarul comitetului raional de partid spuse la o şedinţă de lucru: „Colhozurile fruntaşe ale raionului nostru cultivă varietatea superioară de ovăz „Pobeda". De ce acest sort de ovăz să nu crească şi aici in satul nostru? Vă sfătuesc să începeţi experimentări pentru aclimatizarea lui'1. Elevii şcolii medii au aflat de acest lucru. In frunte cu profesoara lor ei au adus ovăzul „Pobeda" din colhozul Lenin şi au îngrăşat lotul de pământ semănat cu cenuşe. Rezultatul a întrecut aşteptările. După o muncă perseverentă de zi cu zi, elevii au obţinut 1600 kg. de ovăz de hectar. Acest prim succes a constituit pentru tinerii naturalişti un puternic imbold in muncă. Iată de ce ei studiază acum şi fac experienţe pentru a verifica influenţa îngrăşămintelor asupra trei sorturi de ovăz: „Pobeda", „Zolotoi dojdie" şi ..Sibirski”. Prin munca lor practică experimentală, elevii nu numai că se pregătesc să devie ei înşişi excelenţi agricultori, dar contribue de asemenea la progresul ştiinţei agricole sovietice Staţiunea meteorologică a elevilor începând să studieze cu elevii clasei a V-a, problemele condiţiilor atmosferice, profesorul Grebenikov aduse în clasa un termometru de măsurat temperatura atmosferică şi explică amănunţit alcătuirea lui şi modul de funcţionare. Profesorul Grebenikov arătă elevilor săi importanţa observării situaţiei atmosferice pentru diferitele domenii de activitate şi în special pentru agricultură. Mulţi dintre copii se entuziasmară într’atât ncât începură să urmărească ei înşişi mersul vremii. In laboratorul de geografie al şcolii, ei găsiră hărţi şi grafice care lămureau multe dintre problemele meteorologice. Văzând interesul deosebit manifestat de elevi faţă de acest studiu, profesorul le puse adeseori întrebări şi se dădu diferite sarcini: sa studieze situaţia atmosferică, direcţia şi forţa vântului, să adune cunoştinţele populare asupra schimbărilor atmosferice şi să le verifice prin experienţă directă. Elevii se aşezară intens pe studiu, cercetând, notând şi controlând ştiinţific afirmaţiile populare cu privire la schimbările atmosferice. In felul acesta, ajunseră să confirme unele dintre ele ca fiind juste, ştiinţific dovedite, iar altele ca fiind rezultate ale misticismului şi superstiţiilor. Dar elevii nu se opriră aci. Din iniţiativa elevului Mihail Harcer co, din clasa V-a, se apucară să repue în funcţiune un barometru-android, confecţionând piesele ce îi lipseau. La început aparatul dădea indicaţii inexacte. Atunci ei se adresară unuia dintre inginerii satului, cu ajutorul căruia reuşiră să repare barometru, făcându-i să funcţioneze just, împreună cu ceilalţi colegi, elevul Mihail Harcenco construi şi un Marometru. La acesta, copiii lucrară şase luni de zile. Specialiştii satului, inginer şi agronomi, nu au precupeţit nici timpul şi nici eforturile pentru a-i ajuta pe elevi în munca lor. Colaborând cu profesorii, aceştia contribuiră in mare măsură la pregătirea ştiinţifică a elevilor, la cultivarea şi desvoltarea gustului lor pentru studiul teoretic, îmbinat cu cel practic. In urma succeselor obţinute, elevii se organizară într’un adevărat ,,observator meteorologic”. Observaţiile meteorologice făcute de elevi deveniră de un real folos pentru tot satul. . Colhoznicii îşi organizau muncile agricole în mare parte după Indicaţiile micilor meteorologi. Iată cum, îmbinând învăţământul teoretic cu cei practic, elevii sovietici se pregătesc să devină buni specialişti ai Patriei lor, aducând totodată prin activitatea lor în cadrul şcolii, o contribuţie preţioasă la munca de fiecare zi a oamenilor sovietici. în cinstea zilei de 7 Noembil® UTl-iştii SUM DE LA GIUVIŢA-LOCOMOTIVE ŞI-AU LUAT IMPORTANTE ANGAJAMENTE PE MUNCĂ însufleţiţi de avântul cu care muncitorii şi tehnicienii vârstnici de la Griviţa-Locomotive, au chemat pe toţi oamenii muncii din ţara noastră la întrecere socialistă, în cinstea zilei de 7 Noembrie, pentru îndeplinirea Planului de Stat până la această dată. U. T. M.-iştii şi tinerii de la Griviiţa-Locomotive ’ au ţinut Marţi după amiază un mare meeting în cadrul căruia şi-au luat angajamente de muncă. A vorbit tov. Mihai Ilie, secretarul organizaţiei U . T. M. Griviţa- Locomotive, care a arătat importanţa întrecerii socialiste în cinstea Zilei de 7 Noembrie, Subliniind că, tineretul de la Griviţa - Locomotive va fi în primele rânduri ale luptei pentru realizarea sarcinilor în cadrul Planului de stat, până la 7 Noembrie. Au luat apoi cuvântul mai mulţi tineri de la Griviţa-Locomotive care şi-au luat angajamente concrete în vederea realizării programului de producţie înainte de termen. Emisiuni radiofonice speciale pentru ţărănimea muncitoare Emisiunile radiofonice pentru ţărănimea muncitore au loc în fiecare săptămână: Marţea la orele 19,30, Joia la orele 19,45 şi Duminica la orele 15.15 Emisiunea de Duminica aceasta cuprinde: Editorial: „Ţărănimea muncitoare din RPR e hotărîtă să lupte pentru apărarea păcii”; Schiţă: „Scriitorii citesc ţăranilor muncitori din operele lor”; Reportaj: Statul ajută ţărănimea muncitoare să-şi însuşească noui metode de muncă: „La Staţiunea Experimentală Cenad, judeţul Timiş-Torontal”; Poşta Satului; Știri în legătură cu colectarea: Gazeta sătenilor; Muzică populară românească. Cântă orchestra Costică Dinicu, voce Lucia Habară.