România Liberă, octombrie 1949 (Anul 7, nr. 1568-1594)

1949-10-01 / nr. 1568

£■>•*»* »r«i. á,­m m*„1­0.U­ASI IA LIU&UMA­ Casa muzeu „I. V. Stalin“ din Naram gss r­ecent s-au­ împlinit 350 ani de la ridicarea vechiului orăşel Naram. Pierdut printre mlaştini şi taiga, acest orăşel era sub regimul ţarist, joc de exil pentru deţinuţii politici. La Na­răm au fost exilaţi I. N. Sverdlov şi V. V. Kidbaşev. Tot aici a fost exilat în anul 1912 I. V. Stalin. Sub regimul sovietic, Narâmul s'a schimbat cu totul, devenind un orăşel modern, cu o şcoală cu 7 clase, un club o bibliotecă şi un spital, precum şi di­verse întreprinderi industriale, fabrici de cherestea şi de conserve de peşte. Acum un an a fost inaugurată Casa­muzeu „I. V. Stalin“. In trei săli au fost puse peste 100 de­ piese şi docu­mente. într’un an de zile­, muzeul a fost vizitat de peste 100.000­­de excursionişti, veniţi din toate colţurile­ Uniunii Sovie­tice. O căsuţă, situată In curtea muzeului, căsuţa în care a stat I. V. Stalin,­­ trezeşte un deosebit interes vizitatorilor. Mobilierul căsuţei este acelaşi, pe care l-a folosit ca exilat politic, I.­­ V. Stalin în 1912. In acest an, se va restaura la Narăm şi căsuţa în care a trăit V. V. Ku­cbâşev, în exil. Torcătoarele de la fabrica „Noghîm“ din Vicing lucrează cu câte 214 maşini deodată C­u 14 ani In urmă, In fabrica „No­ghin“ din Vicing, a fost organi­zat de Evdochia şi Vinogradova un veitor stahanovist. Iniţiativa Evdochiei şi Măriei Vinogradova este urmată cu succes de torcătoarele stahanoviste La­­vricova, Martina şi Podsovliceva, care au îndeplinit înainte de termen progra­mul de producţie stabilit in planul cin­cinal. Exemplul acestor torcătoare este ur­mat de multe alte torcătoare din fabrică Astfel, stahano­vis­tele Burulina, Sarova şi Bolşacova lucrează la câte 214 maşini automate. Mlte din tormătoare lucrează la câte 140 maşini automate. In fabrica „Noghin“ se desfăşoară pe larg întrecerea socialistă pentru în­tâmpinarea în mod demn a celei de a 32-a aniversări a Marei Revoluţii So­cialiste din Octombrie. In cinstea aces­­tei sărbăt­ori, torcătoarele din fabrica „Noghin“ şi-au luat angajamentul să indeplinreasica. Înainte de termen, planul de producte pe anul 1949 O maşină de gătit cu 60 de dispozitive . U­niunea Industriilor metalurgice (__) din Dnepropetrovsk a început să fabrice in serie, o maşină de gă­tit universală, ,cu ajutorul căreia se pot efectua numeroase şi diverse opera­ţiuni casnice. Astfel noua maşină de gătit poate fi folosită şi ca maşină de tocat carne, măcinat grăunte, stors zea­ma din legume şi fructe şi tot cu aju­­torul ei se pot fa pe macaroane, cuş, cuş, cârnaţi şi biscuiţi. Maşina posedă 60 de dispozitive. In cursul acestui an, atelierele din Dnepro­petrovsk vor fabrica 2.000 din aceste maşini. Situaţia semănăturilor de toamn㭠έn peste 30 de regiuni şi repu­­­­blici ale Uniunii Sovietice, planul semănăturilor de toamnă a fost în­deplinit. Până la mijlocul lunii Septem­brie a fost semănată o întindere cu două milioane hectare mai mult, decât in timpul corespunzător al anului tre­­cut. Mii de colhozuri. In special cele din regiunea Altai, Novosibirsk şi alte regiuni de stepă ale Siberiei şi-au mă­­rit câmpurile de semănături de toamnă. In aceste regiuni semănarea grâului de toamnă, se face după metodele lui Lăsenco, adică pe mirişti păioase, nein­­toarse. Timpul uscat favorizează des­­voltarea normală a plantei. Laboratorul lui Lomonosov, primul laborator de chimie din P­­recum se ştie M. V. Lomonosov a stat timp de 16 ani pe insula Vasilovo într’o casă care aparţi­nea Academiei de Ştiinţe (această casă a fost cu­noscuta sub numele de­ „Casa Bonov). Tot acolo unde era situată şi grădina botanică al Academiei, a fost construit primul laborator de cercetări ştiinţifice în domeniul chimiei din Ru­­sia, unde marele savant rus a făcut o mulţime de experienţe şi cercetări atât de importante pentru ştiinţa rusă. Până de curând, însă, nu se putuse stabili locul exact unde a fost situat laboratorul. Recent A. Petrov colabora­torul ştiinţific al Inspectoratului de Stat pentru ocrotirea monumentelor istorice din Leningrad, a reuşit să găsească in arhiva istorică centrală din Leningrad planul Petersburgului, din secolul al XVlil-iea. Pe acest plan figurează gră­­dina botanică a Academiei de Ştiinţe şi clădirile situate pe teritoriul său. Planul reproduce cu o exactitate excepţională aspectul exterior al clădirilor de pe teri­toriul „Casei Bonov“ printre care şi cel al laboratorului lui M. V. Lomonosov. Această a fost o clădire din piatră cu un Singur etaj. Pe plan mai figurează o casă din lemn, în care a locuit Lomo­nosov între anii 1741 —1757. Colaboratorul ştiinţific A. Petrov, cer­cetând teritoriul pe care erau situate a­­mândouă clădirile, a descoperit ruinele pereţilor laboratorului şi fundamentului fostei „Case Bonovi". Rusia (Urmare din pag. I) Junseseră în acest răstimp. Cele trei piese ar fi alcătuit într’adevăr o frescă a claselor dominante din România şi a raporturilor dintre ele, în ultimii 20 de ani ai secolului XIX Şi primii câţiva ai secolului XX. In efortul de a bagateliza sfichîu- Itoarea satiră a lui Caragiale la a­­dresa acestor clase, „tradiţia” inter­pretării celor două comedii a tins să facă din ele „comedii de situa­ţie” : într’una, pierderea unei scri­sori de dragoste provoacă tot fe­lul de încurcături în care sunt an­trenaţi soţul înşelat, soţia adulte­rină, amantul, şantagistul şi câţiva comparşî; în cealaltă, un număr bătut greşit la poarta unei case a­­duce pe un tânăr îndrăgostit în lo­cuinţa altei femei decât cea pe care’o caută; de aci gelozia soţu­lui şi a amantului şi peripeţiile „nopţii furtunoase". Interpretarea aceasta însă omitea în „O scrisoare pierdută“ „amănuntele“ că soţul înşelat, e mare moşier, adică repre­zentant al clasei stăpânitoare, că amantul.. e prefectul judeţului, a­­dică om al stăpânirii şi devenit şi el moşier, că soţia adulterină e „prima doamnă“ a judeţului, că şantagistul e un reprezentant al burgheziei în ascensiune care folo­sind în­­ public demagogia liberală şi în culise târguiala cu cei dela putere,­ aspiră să-şi croiască o ca­rieră politică. In „O noapte furtu­noasă” această Interpretare omitea „amănuntele” că soţul gelos este, aşa cum îl prezintă un alt persona­giu, „contersant, apropitar şi capi­­tan în garda civică”, că amantul adevărat este aşa cum precizează primul text tipărit al piesei, apă­rut în „Convorbiri Literare”, „om de încredere şi în perspectivă tova­răş la parte“ al precedentului, că amantul presupus este un om cu activitate publică — gazetar, prietenul nedespărţit al soţului ge­los este „subcomisar de clasa a II-a, adică epistat de despărţire (secţia poliţienească n. n.) amic politic’­ (sublinierea noastră) al a­­cestuia, că toate aceste personagii sunt reprezentative pentru bur­ghezia care, câştigându-şi o solidă bază economică, aspira să participe şi la treburile politice ale ţării. In­terpretarea aceasta omitea că „si­tuaţiile" isvorăsc din moravuri, iar moravurile din aşezarea economică, politică, socială, a unei colectivi­tăţi. O piesă de teatru, fie ea şi come­die „de situaţii“ trebue Insă să se petreacă undeva. Într’un cadru a­­nume. Atât Interpretarea scenică „tradiţională“ cât şi comentariile criticii oficiale s’au grăbit să dea personagiilor lui Caragiale drept cadru şi stil de viaţă — ma­halaua. Pentru „O noapte furtu­noasă”, era just, pentru „O scri­­soare pierdută”, după cum am vă­zut, nu. Dar era un mijloc de a ajuta mai întâi moşierimii, pe a­­tunci încă singura clasă stăpâni­toare, apoi şi burgheziei, atunci când s’a realizat între cele două clase „monstruoasa coaliţie”, să nu se recunoască şi să nu fie recuno­scute în prea fidela oglindă. In a­­celaș fel, pentru a acoperi viciile burgheziei, critica nu a subliniat ni­ciodată că, dacă într’adevăr „O noapte furtunoasă" se petrece la mahala, ea se petrece acolo într’un moment când burghezia nu pără­sise Încă mahalaua. Critica nu a subliniat că atunci când burghezia, desvoltându-se, a pătruns pe stră­zile centrate, instalându-se printre şi uneori în palatele moşierilor, ea şi-a păstrat sub spoiala proaspătă întreg bagajul de ignoranţă şi imo­ralitate pe care-l stigmatizează Ca­ragiale. Considerând „O noapte furtunoasă” ca o piesă a mahala­lei, critica a ajutat burgheziei să as­cundă că senatorul guvernamental Dumitrache Titirică din „Titirică, Sotirescu et Corn.“, „mare agricul­tor, mare proprietar, capitalist pu­ternic, petrolist“ nu este in esență decât Jupân Dumitrache Titirică Inimă-Rea din „O noapte furtunoa­să", că „tante Liza” din 1906 nu are altă valoare morală decât Coana Veta din 1879. Cu toată complici­tatea criticii, „O noapte furtunoa­să” rămânea pentru burghezie un spectacol neplăcut; violența cu care Caragiale ii putea sub ochi propria ei imagine desbrăcată de artificii era o necuviinţă, — şi mai mult. Autorul a fost calificat duşman „a­l tot ce-i românesc” iar în cei 70 de ani , care s’au scurs de la premiera „Nopţii furtunoase”, piesa a fost reprezentată de 131 ori (adică, în medie, mai puţin de 20 de spectacole pe an). De unde această extraordinară virulenţă, de unde valoarea poli­tică a unei piese care totuşi nu a­­duce direct, sub ochii spectatorului, aşa cum se întâmplă în „O scri­soare pierdută", mecanismul putred al vieţii politice sub un regim de exploatare ? Fără îndoială că din admirabil de precisa viziune, adânc socială, asupra fiecărui personagiu in parte şi a raporturilor dintre ele. De aci şi desăvârşita stăpânire a acţiunii, mereu în concordanţă cu personagiile, care se mişcă potrivit nu unor necesităţi tehnice ale au­torului, ci potrivit intereselor, sen­timentelor şi prejudecăţilor lor. Iată-l pe Jupân Dumitrache,­­ prototip al condiţiei şi conştiinţei burghezului la acea epocă. In pri­ma versiune a piesei, deschiderea cortinei situa imediat din punct de vedere social pe Jupân Dumitra­che în ochii spectatorilor. Decorul înfăţişa „magazia cea mare de chi­­ristogerie” şi „casa cu două etaje în meremetiseală" adică în con­strucţie ale personajului.­ Ulterior, cunoscuta „odaie de mahala” cu „mobile de lemn şi paie" a devenit cadrul unic al acţiunii, iar Jupân Dumitrache a rămas să se caracte­rizeze prin însăşi textul piesei, — care într’adevăr cuprinde o aseme­nea bogăţie de indicaţii încât cele exterioare pot lipsi. De la prima sa replică, Jupân Dumitrache exprimă criteriul după care burghezia mă­soară oamenii — avutul lor — şi dispreţul ei masiv pentru cei ce nu au agonisit: „Iacă nişte papugîi... nişte scărţa-scârţa pe hârtie! II Ştim noi! Mănâncă pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoară cu pişicherlăcurî..­’ .....Un ăla... un prăpădit de amploiat, n’are chioară în pungă...“ şi mai departe, „am­­ploiatu­’este în gura lui Jupân Du­­mitrac­he când „bagabontul de am­ploiat", când „coate-goaie", când „­maţe - friptei’, când „moftangiul". Negustorul cu stare îşi explică ati­tudinea faţă de individul d­in care crezuse că identifică un admirator prea îndrăzneţ al soţiei sale: „în­cep să mă’ncruntez la bagabontul şi mai că-mi venea să-l cârpesc, dar mi-er­a ruşine de lume; eu din negustor să mă pui în public cu un coate-goaie nu vine bine..." Cu acelaş relief apare mentali­tatea burgheziei, faţă de femeie. Jupân Dumitrache declară senten­ţios amicului său politic, ipistatul Nae Ipingescu: „...ştii cum m’a fă­cut Dumnezeu pe mine, nu-i trec muerii nici atâtica din al meu". Brutalitatea lui Jupân Dumi­­trache faţă de Spiridon, băiatul pe care-l ţine „pe procopseală” în ca­st este de nimeni poziţie clasei feţi de slugă. Şi dacă autorul împodo­beşte pe Jupân Dumitrache cu po­recla „Inimă-Rea", el nu-l înfăţi­şează cu falsă naivitate ca un ,,rău” sută la sută aşa cum procedează autorii care Împărţind oamenii in „buni” şi „răi" Ingădue spectato­rului să se situeze exclusiv printre cei dintâi. Jupân Dumitrache e „rău’’ cu nevasta numai atunci când o bănueşte necredincioasă (şi Încă Îşi alege cuvintele); cumnatei lui mai tinere — Ziţa — i se adre­sează „cu părinţie’’ atunci când află că de fapt pe ea o caută junele ,,cu ochelari pe nas şi giubea în cap’’ , (care intre timp s’a dovedit a fi nu un „bagabont de amploiat", ci „june cu viitor’’, redactor la „Vocea Pa­triotului Naţionale”); pe omul lui de încredere, Chiriac, vrea să-i ia „tovarăş la parte’’ în chiristiger­e de cum o isprăvi cu ridicatul casei. „Răutatea“ lui Jupân Dumtrache nu este o „răutate" nediferenţiată: ea se manifestă numai acolo unde nu este vorba de cei pe care are in­terese să şi-l asocieze. Ceilalţi — săracii mahalalei, poate şi concu­renţii lui — i-au scornit porecla care defineşte mai puţin pe individ luat ca atare, cât poziţia clasei lui,, aprigă la câştig, flămândă de­­ auto­ritate. Ce este altceva „gvardia ci­vică’’ în care Jupân Dumitrache e căpitan, iar Chiriac sergent, decât încercarea burgheziei de a constitui o armată în care poporul să dea trupa, iar ea să deţină rangurile o­­fiţereşti ce-i erau refuzate în arma­ta propriu- zisă, fiind rezervat« boierimii? (Urmează) C­RONICA TEA­TRALA Doul scene flirt „O noapte fur­tusoasă”. In stânga Al. CRusariu, Eugenia Popovici |1 Radu Bel­igan; in Aiaapt*: AL Oluful­, AigAtiMC» Nicfct AUnsaln |i ftnAa URM Avântul industriei textileI­n multe oraşe sovietice s-a terminat construcţia a numeroase uzine şi fabrici care produc mărfuri de mare utilitate. In capitala Republicii Autono­me Ciuvaşe, în Cimkent şi în Kansk, au început să funcţioneze mari ţesă­torii de bumbac, care produc pânzeturi, caşmir şi tricotaje. Zeci de fabrici de încălţăminte, de piele şi de tricotaje se construesc în oraşele din R.S.F.S.R. De curând s’a terminat construcţia unei fabrici de sticlă In oraşul Vladimir. In R.S.S. Bielorusă au intrat în funcţiune 4 fabrici textile şi una de tricotaje. Cea mai mare parte din ele se află la Minsk, capitala Republicii Bieloruse și produc zeci de feluri de materiale de calitate superioară. A fost deplin refăcută cea mai mare fabrică textilă de in, ale că­rei produse erau mult cerute înainte de război. In Asia Centrală, patria bum­­bacului sovietic, se termină construcţia a două ţesătorii de bumbac. Cea din Fera­gana va fi una din cele mai mari Între­prinderi textile din U.R.S.S. Astfel de ţesătorii se construesc şi în Georgia, Turkmenia, Kazahstan şi în Republica Autonomă Mordvină. Desvoltarea creşterii vitelor I­ n colhozurile din U. R. S. S. creş­terea vitelor se desvoltă cu succes. Şase ţinuturi, regiuni şi republici, ale Uniunii Sovietice, au îndeplinit, în primele 8 luni ale anului planul de spo­rire a numărului de vite. Numărul vitelor cornute mari a spo­rit. In această perioadă, cu 16 la sută faţă de anul trecut; numărul oilor — cu 25 la sută, al porcilor — cu 66 la sută. In primele opt luni ale anului în curs, în colhozurile Uniunii Sovietice au fost înfiinţate peste 10.000 de ferme pentru creşterea vitelor. Pregătirea cadrelor de specialisti pentru agricultură in R. S. S. Letonă­regătirea cadrelor de speciali­şti agricoli ia din ce în ce mai mult avânt în Letonia. La şcoala tehnică veterinară din Smul­­tense funcţionează anul acesta o sec­ţie pentru învăţământul prin cores­­podenţă. Oamenii muncii primesc, a­­casă cursurile tipărite precum şi ori­ce lămuriri pe care le cer. Astfel fără întrerupere de la locul unde lu­crează, prezentându-se numai la exa­mene, oamenii dobândesc noul cuno­,­ştinţe obţinând diferite '.'calificări. Academia, agricolă a­ Letoniei acor­dă un mare sprijin acestor cursuri, prin conferinţe şi lecţii, publice. A­­nul acesta peste 650 studenţi absol­venţi ai cursurilor veterinare s-au înscris ca studenţi fără frecvenţă la Academie, printre studenţi sunt col­hoznici, agronomi, sanitari, veteri­nari. * . P Mlaştinile Estoniei se transformă­­ în terenuri arabile L­a Paida, în Republica Socialistă Sovietică Estonia, s’a pus in funcţiune prima staţiune de ma­şini pentru asanarea regiunii. Staţiunea este înzestrată cu cele mai noi trac­toare şi drage pentru asanarea terenu­rilor mlăştinoase. Anul acesta se pre­vede asanarea a 1.000 ha. pentru fer­mele colective. La sfârşitul anului 1951, vor funcţiona în Republica Esto­nia 8 staţiuni de maşini pentru dra­gare. ’ înainte de instaurarea regimului so­vietic, teritoriul Estoniei era acoperit de mlaştini şi locuri insalubre, pentru asanarea cărora regimurile trecute nu și-a­u dat nici o osteneală. Astăzi toate aceste regiuni sunt transformate în regiuni agricole. A apás­ot In „EDITURA TINERETULUI” au­ apărut in limba germană: TEOHARI GEORGESCU: Cuvântare rostită la Congresul de Unificare a tineretului muncitor (21 Martie 1949). Raportul Comisiei Centrale de Uni­ficare a tineretului muncitor din R.P.R. ţinut de tov. Gheorghe Florescu la Congresul Uniunii Tineretului Muncitor. Statutul Uniunii Tineretului­­citor. Rezoluţia Congresului de Unificare Mun- Cancer­ pentru Republica Populară Români transmis de Radio Moscova Postul de Radio Moscova transmite astăzi 30 Septembrie, între orele 23-23,30 (ora Moscovei) pe lungimile de undă de 1961 m., 1724 m., 1500 m., 420,8 m., 19,56 m., 19,65, m., 25,62 m. 41,27 m., 19,49 m., 30,38 m. 31,65 m., 25,23 m., 25,55 m., 25,36 m., un concert pentru Republica Popu­lară Română, cu un program de muzică populară, executat de laureaţii Festiva­lului Mondial al Tineretului de la Buda­pesta. Kriwîs IN EDITURA PARTIDULUI MUNCITORESC ROMAN AU APĂRUT PENTRU CURSURILE SERALE DE PARTID. Lecţia I: —­ învăţătura lui Marx­­şi Engels despre clase *şî” lupta de clasă-Lecţia II: — K. Marx şi F- Engels, marii dascăli ai proletaria­tului. Lecţia VI: — Partidul Muncitoresc Român, partid de tip nou, forţa conducătoare în Republica Populară Română. Lecţia XI: —Sarcinile orga­nizaţiilor de partid din întreprin­deri în domeniul propagandei şi agitaţiei­ Lecţia XIV: — Sarcinile Partidului Muncitoresc Român în lup­ta pentru întărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare şi pentru transfor­marea socialistă a agriculturii. Lecţia XVI: — Ascuţirea lu­ptei de clasă în condiţiile trecerii de la can­taism la socialism Ascuţirea vigilenţei proletare. Lecţia XVI: — Patriotismul şi internaţionalismul proletar. Lupta pentru rezolvarea democratică a problemei naţionale In Romania. Lecţia XVIII: — U.R-S-S. In fruntea lagărului democratic şi antih­im­oh­afist, în Înotă pentru pace trainică, pentru democra­ţie şi independenţa popoarelor. ­­IN ŞCOALA SOVIETICĂ CUNOŞTINŢELE TEORETICE SE ÎMBINĂ cu cele practic­ e— Cum au organizat elevii dintr’un sat sovietic un „observator astronomic“ —­ N­ oi trăim într’o epocă minunată. Suntem neîncetat martori şi par­ticipanţi la numeroasele şi stră­lucitele evenimente ale vieţii sociale, po­litice, ştiinţifice şi culturale ale ţării noa­stre’,­­ spunea unui grup de profesori, inspectorul şcolilor din raionul Dzerjin­­ski, G. Konoplev. Intr’adevăr, urmărind viaţa de muncă creatoare, cercetând-o zi de zi şi îmbî­­nând-o cu munca teoretică, şcoala so­vietică a căpătat un suflu de viaţă care o face să depăşească cadrele scolastice ale învăţământului abstract şi să pă­trundă adânc în realitatea concretă de care este puternic legată. Tinerii natu­ralişti . „Trebue să ne adresăm Sovietului sătesc şi chestiunea se va rezolva fără întârziere, spunea plină de entuziasm profesoara de ştiinţe naturale Maria Severda. Vom obţine cu siguranţă cele trei hectare de pământ, de care avem nevoe pentru munca noastră experimen­tală". Elevii ardeau de nerăbdare să încea­pă activitatea pe teren. Ei răsfoiau căr­­ţile de ştiinţe naturale, cercetau ierba­rele, studiau tablourile şi hărţile expu­se pe pereţii clasei lor şi In laboratoa­rele şcolii. Insă ce erau toate acestei faţă de minunatele perspective ce li se deschideau in faţă? Să aibe bucata lor de pământ pe care să-şi cultive plante adevărate, să le vadă cum cresc şi se desvoltă... Acest gând ii făcea să tre­salte de bucurie. Terenul dat de Sovietul sătesc fu Îm­părţit in loturi deosebite pentru elevii claselor începătoare şi avansate. Cla­sele 5-7 au primit un tot mic. Mei­e­ au construit o seră unde, sub îndru­marea profesorului, au pus răsaduri de flori, roşii şi varză. Orgatiizându-se in grupe de câte cinci elevi, ei tăceau cu rândul de serviciu pentru îngrijirea gră­­dinilor, măsurând temperatura solului de trei ori in decurs de 24 de ore, şi având grije ca plantele să aibe toat condiţiile necesare unei bune desvol­­tări. Astfel, lecţiile de ştiinţe naturale nu se mai reduceau la explicaţiile profe­sorului, la desenele de pe tablă sau la explicaţile presate ale ierbarelor. Ele fură însufleţite de studiul pe viu,­in grădina proprie. Elevii erau vizitaţi a­­deseori de cei mai buni­ agronomi ai regiunii, Katic Kosenko, Kazakov,­cani, îi ajutau în muncă cu sfaturi, împărtă­şindu-le din îndelungata lor experienţă. Şi iată că într’o bună zi, secretarul comitetului raional de partid spuse la o şedinţă de lucru: „Colhozurile frun­­taşe ale raionului nostru cultivă varie­­tatea superioară de ovăz „Pobeda". De­ ce acest sort de ovăz să nu crească­ şi aici in satul nostru? Vă sfătuesc să în­cepeţi experimentări pentru aclimatiza­rea lui'1. Elevii şcolii medii au aflat de acest lucru. In frunte cu profesoara lor ei au adus ovăzul „Pobeda" din colhozul Le­nin şi au îngrăşat lotul de pământ se­mănat cu cenuşe. Rezultatul a întrecut aşteptările. După o muncă perseverentă de zi cu zi, elevii au obţinut 1600 kg. de ovăz de hectar. Acest prim succes a constituit pentru tinerii naturalişti un puternic imbold in muncă. Iată de ce ei studiază acum şi fac experienţe pentru a verifica in­fluenţa îngrăşămintelor asupra trei sor­­turi de ovăz: „Pobeda", „Zolotoi dojdie" şi ..Sibirski”. Prin munca lor practică ex­­perimentală, elevii nu numai că se pre­gătesc să devie ei înşişi excelenţi a­­gricultori, dar contribue de asemenea la progresul ştiinţei agricole sovietice Staţiunea meteorologică a elevilor începând să studieze cu elevii clasei a V-a, problemele condiţiilor atmosferi­ce, profesorul Grebenikov aduse în clasa un termometru de măsurat temperatura atmosferică şi explică amănunţit alcătui­rea lui şi modul de funcţionare. Profeso­rul Grebenikov arătă elevilor săi impor­tanţa observării situaţiei atmosferice pentru diferitele domenii de activitate şi în special pentru agricultură. Mulţi din­tre copii se entuziasmară într’atât n­­cât începură să urmărească ei înşişi mersul vremii. In laboratorul de geo­grafie al şcolii, ei găsiră hărţi şi grafice care lămureau multe dintre problemele meteorologice. Văzând interesul deose­bit manifestat de elevi faţă de acest stu­diu, profesorul le puse adeseori între­bări şi se dădu diferite sarcini: sa stu­dieze situaţia atmosferică, direcţia şi for­ţa vântului, să adune cunoştinţele popu­lare asupra schimbărilor atmosferice şi să le verifice prin experienţă directă. Elevii se aşezară intens pe studiu, cercetând, notând şi controlând ştiinţific afirmaţiile populare cu privire la schim­bările atmosferice. In felul acesta, ajun­­seră să confirme unele dintre ele ca fiind juste, ştiinţific dovedite, iar altele ca fiind rezultate ale misticismului şi su­perstiţiilor. Dar elevii nu se opriră aci. Din iniţiativa elevului Mihail H­arcer­ co, din clasa V-a, se apucară să repue în funcţiune un barometru-android, confec­ţionând piesele ce îi lipseau. La început aparatul dădea indicaţii inexacte. Atunci ei se adresară unuia dintre inginerii sa­tului, cu ajutorul căruia reuşiră să repa­re barometru­, făcându-i să funcţioneze just, împreună cu ceilalţi colegi, elevul Mi­hail Harcenco construi şi un Marome­­tru. La acesta, copiii lucrară şase luni de zile. Specialiştii satului, inginer şi agronomi, nu au precupeţit nici timpul şi nici eforturile pentru a-i ajuta pe elevi în munca lor. Colaborând cu profesorii, aceştia contribuiră in mare măsură la pregătirea ştiinţifică a elevilor, la culti­varea şi desvoltarea gustului lor pentru studiul teoretic, îmbinat cu cel­ practic. In urma succeselor obţinute, elevii se organizară într’un adevărat ,,observator meteorologic”. Observaţiile meteorologi­ce făcute de elevi deveniră de un real folos pentru tot satul. . Colhoznicii îşi organizau muncile agricole în mare par­te după Indicaţiile micilor meteorologi. Iată cum, îmbinând învăţământul teo­retic cu cei practic, elevii sovietici se pregătesc să devină buni specialişti ai Patriei lor, aducând totodată prin acti­vitatea lor în cadrul şcolii, o contribuţie preţioasă la munca de fiecare zi a oa­menilor sovietici. în cinstea zilei de 7 Noembil® U­Tl-iştii SUM DE LA GIUVIŢA-LOCOMOTIVE ŞI-AU LUAT IMPORTANTE ANGAJAMENTE PE MUNCĂ însufleţiţi de avântul cu care mun­citorii şi tehnicienii vârstnici de la Griviţa-Locomotive, au chemat pe toţi oamenii muncii din ţara noa­stră la întrecere socialistă, în cin­­stea zilei de 7 Noembrie, pentru îndeplinirea Planului de Stat până la această dată. U. T. M.-iştii şi ti­nerii de la Griviiţa-Locomotive ’ au ţinut Marţi după amiază un mare meeting în cadrul căruia şi-au luat angajamente de muncă. A vorbit tov. Mihai Ilie, secre­tarul organizaţiei U . T. M. Griviţa- Locomotive, care a arătat impor­tanţa întrecerii socialiste în cinstea Zilei de 7 Noembrie, Subliniind că, tineretul de la Griviţa - Locomotive va fi în primele rânduri ale luptei pentru realizarea sarcinilor în ca­drul Planului de stat, până la 7 Noembrie. Au luat apoi cuvântul mai mulţi tineri de la Griviţa-Locomotive­ care şi-au luat angajamente concrete în vederea realizării programului de producţie înainte de termen. Emisiuni radiofonice speciale pentru ţărănimea muncitoare Emisiunile radiofonice pentru ţărăni­mea muncitore au loc în fiecare săptă­mână: Marţea la orele 19,30, Joia la o­­rele 19,45 şi Duminica la orele 15.15­ Emisiunea de Duminica aceasta cu­prinde: Editorial: „Ţărănimea muncitoa­re din RPR e hotărîtă să lupte pentru apărarea păcii”; Schiţă: „Scriitorii ci­tesc ţăranilor muncitori din operele lor”; Reportaj: Statul ajută ţărănimea muncitoare să-şi însuşească noui meto­de de muncă: „La Staţiunea Experimen­tală Cenad, judeţul Timiş-Torontal”; Poşta Satului; Știri în legătură cu co­lectarea: Gazeta sătenilor; Muzică popu­lară românească. Cântă orchestra Cos­­tică Dinicu, voce Lucia Habară.

Next