România Liberă, decembrie 1949 (Anul 7, nr. 1619-1644)
1949-12-01 / nr. 1619
ANUL VII Nr. 1619 P. 8 PAGINI 4 LEI T*m d« francare plătită In numerar conf. sDirecțiunii Generale P. T. T. 108.828, 16 Septembrie iNi. | Qeserttbrle 1049 mimănie liberă REDACJIA Șl ADMINISTRAŢIA București, Str. Constantin Mills 5-7-9 Cente. Tel. 6.34.93 6.34.94, 6.34.95 Cont. Cec Poştal Nr. 7796 ABONAMENTE: încep la I și 15 ale lunii I luna I© 120 SALARIAŢI ŞI STUDENŢI I an lei I 400 a I lună lei 100 SERVICIUL ABONAMENTE TEL. 5.21.21 REDACTOR RESPONSABIL NICOlAE BELLI! In pagina III-a: • UNITATEA CLASEI MUNCITOARE SI SARCINILE PARTIDELOR COMUNISTE ŞI MUNCITOREŞTI Rezoluţie a Biroului Informativ • PARTIDUL COMUNIST IN MÂINILE UNOR ASASINI SPIONI Rezoluţie a Biroului Informativ asupra COMUNICAT consfătuiriiBiroului Informativ al Partidelor Comuniste In a doua jumătate a lunii Noembrie a avut loc în Ungaria o consfătuire a Biroului Informativ, la care au participat reprezentanţii: Partidului Comunist Bulgar tovarăşii V. Cervenkov, V. Poptomov; Partidului Muncitoresc Român—tovarăşii Gh. Gheorghiu-Dej, I. Chişinevschi, A. Moghioroş; Partidului celor ce muncesc din Ungaria—tovarăşii M. Rákosi, E. Gerő, I. Révai, I. Kadar; Partidului Muncitoresc Unit Polonez—tovarăşii I. Berman, A. Zawadski; Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice — tovarășii M. Suslov, P. ludin; Partidului Comunist France* — tovarăși! I Uniunc F Faion fi f».., r» o___ ------------- - - - — —V** -------“• * A Ml HUMIUI vuiuuiiwt ^vnudiuvaw — lUVaid^H l\, JiaildILJ. S. Rastovansky, L. Kopriva, B. Geminder și ai Partidului Comunist Italian — tovarăşii P. Togliatti, E. D’Onofrio, A. Cicalinî. Consfătuirea a ascultat următoarele rapoarte: al tovarăşului M. Suslov — „Apărarea păcii şi lupta împotriva aţâţătorilor la război”; al tovarăşului P. Togliatti — „Unitatea clasei muncitoare şi sarcinile Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti” şi al tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej — „Partidul Comunist din Iugoslavia în mâinile unor asasini şi spioni”. După un schimb de păreri asupra rapoartelor ascultate, participanţii la consfătuire şi-au coordonat în întregime vederile și au adoptat în unanimitate rezoluțiile corespunzătoare. Apărarea păcii şi lupta împotriva aţâţătorilor la râzboi Informativ Reprezentanţii Partidului Comunist Bulgar, Partidului Muncitoresc Român, Partidului celor ce muncesc din Ungaria, Partidului Muncitoresc Unit Polonez, Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice, Partidului Comunist Francez, Partidului Comunist Italian şi Partidului Comunist Cehoslovac, examinând problema apărării păcii şi a luptei împotriva aţâţătorilor la război, au căzut in unanimitate de acord asupra următoarelor concluzii. Evenimentele din ultimii doi ani au cornfirmat în întregime justeţea analizei situaţiei internaţionale, făcută de prima consfătuire a Biroului Informativ al Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti, din Septembrie 1947. In această perioadă s’au vădit şi mai clar, şi mai pronunţat, cele două linii în politica mondială, — linia lagărului democratic antiimperialist, având în frunte U.R.S.S., lagăr care duce o luptă perseverentă şi consecventă pentru pace între popoare, pentru democraţie, şî linia lagărului imperialist antidemocratic, având în fruntea sa cercurile conducătoare din U.S.A., lagăr al cărui scop principal este întronarea, cu ajutorul violenţei, a dominaţiei mondiale anglo-americane, subjugarea altor ţări şi popoare, zdrobirea democraţiei şi deslănţuirea unui nou război. Totodată agresivitatea lagărului imperialist continuă să crească. Cercurile conducătoare din Statele Unite ale Americii şi din Anglia duc în mod deeschis o politică de agresiune şi de pregătire a unui nou război. In lupta împotriva lagărului imperialismului şi al războiului, forţele păcii, democraţiei şi socialismului au crescut şi s’au întărit. Creşterea continuă a forţei Uniunii Sovietice, consolidarea politică şi economică a ţărilor de democraţie populară şî păşirea lor pe calea construirii socialismului, victoria istorică a revoluţiei populare chineze asupra forţelor unite ale reacţiuniî interne şî imperialismului american, crearea Republicii Democrate Germane, întărirea Partidelor Comuniste şî creşterea mişcării democratice în ţările capitaliste, uriaşul elan al mişcării partizanilor păcii — toate acestea dovedesc o serioasă lărgire şi întărire a lagărului antiimperialist şi democratic. In acelaş timp lagărul imperialist şi antidemocratic slăbeşte. Succesele forţelor democraţiei şî socialismului, criza economică ce se coace, ascuţirea continuă a crizei generale a sistemului capitalist, ascuţirea contradicţiilor externe şi interne ale acestui sistem dovedesc slăbirea crescândă a imperialismului. Schimbarea produsă în raportul de forţe, pe arena internaţională în favoarea lagărului păcii şî democraţiei provoacă ura şî furia turbată a aţâţătorilor imperialiştiai războiului. Imperialiştii anglo-americani speră sa modifice di ajutorul războiului mersul dezvoltării istorice, să-şi rezolve propriile lor contradicţii şi dificultăţi externe şi interne, să consolideze poziţiile capitalului monopolist şi să cucerească dominaţia" __ mondială. Simţind ci timpul lucrează împotricia’ lor, imperialiştii î®. jghebează cu o grabă febrilă fel de fel de blocuri şi alianţe de forţe reacţionare pentru realizarea planurilor lor agresive, întreaga politică a blocului imperialist anglo-american este pusă în slujba pregătirii uliui nou război. Aceasta politică îşi găseşte expresia în zădărnicirea reglementării paşnice a relaţiilor cu Germania şi Japonia, in desăvârşirea desmembrării Germaniei, în transformarea zonelor occidentale ale Germaniei ca şi a Japoniei ocupate de trupele americane în focare ale fascismului, revanşismului şi în baze de atac pentru realizarea planurilor agresive ale acestui bloc. Acestei politici îi slujesc planul de aservire — planul Marshall, continuarea sa directă — Uniunea Occidentală şi blocul militar al Atlanticului de Nord, îndreptate împotriva tuturor popoarelor dornice de pace, neîncetata goană de înarmări din Statele Unite şi ţările din Europa Occidentală, umflarea bugetelor militare şi lărgirea reţelei bazelor militare americane. Această politică îşi găseşte deasemeni expresia în refuzul blocului anglo-american de a interzice arma atomică, cu toată prăbuşirea legendei monopolului arme american, cât şi îm aţâţarea prin toate mijloacele a istoriei războinice. Această politică determină întreaga linie urmată de blocul anglo-american în Organizaţia Naţiunilor Unite, politică îndreptată înspre subminarea O.N.U. şi transformarea ei într-o unealtă a monopolurilor americane. Politica de deslănţuire a unui nou război dusă de imperialişti şi-a găsit deasemeni expresia şi în complotul demascat la procesul de la Budapesta al lui Rajk Brankov, complot organizat de cercurile anglo-americane împotriva ţărilor de democraţie populară şi, a Uniunii Sovietice cu ajutorul clicii fasciste-naţionaliste a lui Tito, devenită agentură a reacţiunii imperialiste internaţionale. Pentru massele populare din ţările capitaliste politica de pregătire a unui nou război înseamnă creşterea continuă a sarcinilor fiscale importabiie, creşterea mizeriei trtasselor muncitoare, paralel cu creşterea fabuloasă a supraprofiturilor monopolurilor, care se îmbogăţesc de pe urma goanei înarmărilor. Criza economică, ce se coace, aduce oamenilor muncii din ţările capitaliste o accentuare a mizeriei, şomajului şi foametei, teama in faţa zilei de mâine. In acelaş timp, politica de pregătire a războiului este însoţită de încălcarea continuă de către cercurile imperialiste conducătoare a drepturilor vitale elementare şi a libertăţilor democratice ale masselor populare, de întărire a reacţiunii în toate domeniile vieţii sociale, politice şi ideologice, de folosire a metodelor fasciste de înăbuşire a forţelor progresiste şi democratice ale popoarelor. Cu aceste măsuri burghezia imperialistă încearcă să-şî pregătească spatele frontului in vederea uinui război tâlhăresc. Astfel blocul anglo-american, aidoma agresorilor fascişti, face pregătirile în vederea unui nou război în toate direcţiile, în direcţia jffla smilpa , utilitare-strategice, a presiunii® politice şi a şantajului, a expansiunii economice şi subjugării popoarelor, a narcotizării ideologice a masselor şi a înăspririi reacţiunii. Conducătorii imperialismului american îşi construesc planurile lor de deslănţuire a unui nou război mondial şi de cucerire a dominaţiei mondiale fără să ţină seama de raportul real de forţe dintre lagărul imperialismului şi lagărul socialismului. Planurile lor de dominaţie mondială poartă un caracter şi mai iluzoriu, şi mai aventurier decât planurile hitleriştilor şî imperialiştilor japonezi. Imperialiştii americani îşi supraapreciază în mod vădit forţele lor şi subapreciază forţa şi organizarea crescândă a lagărului antiimperialist. împrejurările istorice de astăzi se deosebesc radical de împrejurările în care s’a pregătit al doilea război mondial, iar în condiţiunile internaţionale actuale aţâţătorilor la război le este incomparabil mai greu să-şi realizeze planurile lor sângeroase. „Sunt încă prea vii în memoria popoarelor grozăviile războiului recent şi sunt prea mari forţele sociale care sunt pentru pace, pentru ca elevii lui Churchill întru agresiune să le poată înfrânge şi să îndrepte lucrurile spre un nou război“. (I. Stalin). Popoarele nu vor război şi urăsc războiul Ele îşi dau tot mai mult seama în ce groaznică prăpastie încearcă să se împingă imperialiştii. Lupta neobosită a Uniunii Sovietice, a ţărilor de democraţie populară şi a mişcării internaţionale muncitoreşti şi democratice pentru pree, libertate şi independenţa popoarelor, împotriva aţâţătorilor în război, găseşte cu fiecare zi un sprijin tot mai puternic din partea celor mai largi pături ale populaţiei din toate ţările lumii. De aci, desvoltarea luată de puternica mişcare a partizanilor păcii. Această mişcare, care uneşte în rândurile sale peste 600 de milioane de oameni, se lărgeşte şi creşte, cuprinzând, toate ţările lumii şi atrăgând în rândurile ei mereu noui luptători împotriva primejdiei războiului. Mişcarea partizanilor pării constitue o elocventă dovadă a faptului că masseie populare iau In .propriile lor mâini cauza apărării păcii, demonstrându-şî voinţa neînfrântă de a apăra cauza păcii, de a preîntâmpina războiul. Cu toate acestea, ar fî greşit şi primejdios pentru cauza păcii să se subaprecieze primejdia unui nou război, pregătit de puterile imperaliste, în frunte cu Statele Unite ale Americii şi Anglia. Creşterea enormă a forţelor lagărului democraţiei şi socialismului nu trebue să dea naşterenici unei autoliniştiri în rândurile adevăraţilor luptătorii pentru pace. ’Ar fî o greşală profundă şi de neiertat să se creadăcă primejdia războiului s’ar fi micşorat. Experienţa istorica ne învaţă că, cu cât, e mai disperată cauza reacţiuniî imperialiste, cu atât aceasta din urmă este mai furioasă şi cu atât mai mult creşte primejdia unor aventuri războinic®. Nunai cea maî mare vigilenţi a pdpoareî®r, hotărîrea lor nestrămutată de a lupta activ cu toate forţele şi mijloacele lor pentru pace, vor duce la crahul planurilor criminale ale aţâţătorilor la un nou război. In condiţiunile creşterii primejdiei unui nou război, Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti Ie revine o mare răspundere istorică. Lupta pentru o pace trainică şi îndelungată, pentru organizarea şi unirea tot mai strânsă a forţelor păcii împotriva forţelor războiului, trebue să ocupe în momentul de faţă locul central în întreaga activitate a Partidelor Comuniste şi a organizaţiilor democratice. Pentru realizarea măreţei şi nobilei sarcini de salvare a omenirii de primejdia unui nou război, reprezentanţii Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti văd principalele lor sar,cini în următoarele: 1. Este necesar de a munci şi mai perseverent pentru consolidarea organizatorică şi lărgirea mişcării partizanilor păcii, atrăgând în această mişcare noui şi noui pături ale populaţiei şi transformând-o într-o mişcare a întregului popor. Trebue acordată o atenţie deosebită atra-e rii în mişcarea partizanilor păcii a sindicatelor, a organizaţiilor de femei, de tineret, cooperative, sportive, cultural-educative, religioase şi alteie, precum şi a savanţilor, scriitorilor, ziariştilor, oamenilor de cultură, a parlamentarilor şi ailor fruntaşi ai vieţii politice şi obşteşti ce se pronunţă pentru apărarea păcii şi împotriva războiului. Cu deosebită putere se impune astăzi sarcina unirii tot mai strânse a tuturor partizanilor cinstiţi ai păcii, fără deosebire de credinţă religioasă, de vederi politice sau de partidul căruia aparţin, pe baza celei mai largi platforme de luptă pentru pace, împotriva primejdiei unui nou război care ameninţă omenirea. 2. Pentru desvoltarea şi mai mare a mişcării partizanilor păcii are o importanţă hotărîtoare participarea tot mai activă a clasei muncitoare la această mişcare, coeziunea ei, unitatea rândurilor ei. De aceea o sarcină primordială a Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti este atragerea în rândurile luptătorilor pentru cauza păcii a celor mai largi pături aie clasei muncitoare, făurirea unităţii trainice a clasei muncitoare, organizarea de acţiuni comune a diferitelor detaşamente ale proletariatului pe baza unei platforme comune de luptă pentru pace şi independenţă naţională a ţărilor lor. 3. Unitatea clasei muncitoare poate fi cucerita numai în lupta hotărîtă împotriva socialiştilor de dreapta, scizionişti și desorganizatori ai mişcării muncitoreşti. Socialiştii de dreapta de tipul lui Bevin, Attlee, Blum, Guy Mollet, Spaak, Schumacher, Renner, Saragat şi şefii sindicali reacţionari de tipul lui Green, Carey şi Dealdn, care duc o politică scizionîstă şi antipopulară, sunt principalii duşmanii aî unităţii clasei muncitoare, unelte aie aţâţătorilor la război şî lachei ai imperialismului, ce-şi maschează trădarea printr’o frazeologie pseudo-socialistă şî cosmopolită. Partidele Comuniste şi Muncitoreşti, luptând fără încetare pentru pace, trebue să demaşte zi de zi pe şefii socialişti de dreapta ca pe cei mai înverşunaţi duşmani ai păcii. Este necesar să se desvolte şi să se consolideze neîncetat colaborarea şi unitatea de acţiune cu organizaţiile de jos şi membrii de rând ai partidelor socialiste, să fie susţinute toate elementele cu adevărat cinstite din rândurile acestor partide, arătându-le caracterul funest al politicii conducătorilor reacţionari de dreapta. 4. Partidele Comuniste şi Muncitoreşti trebue să opună propagandei plină de ura faţă de om a agresorilor, care tind să transforme ţările Europei şi Asiei într’un sângeros câmp de bătălie, cea mai largă propagandă pentru o pace trainică şi îndelungată între popoare, să demaşte neîncetat blocurile agresive şi alianţele militaro-politice (în primul rând Uniunea Occidentală şi blocul Atlanticului de Nord, să explice pe larg, că un nou război ar aduce popoarelor nenorociri din cele mai grave şi co-g losale distrugeri şi că lupta împotriva războiului şi apărarea păcii este cauza tuturor popoarelor din lume. Trebue luptat ca propaganda războiului, propovăduirea urii de rasă şi a duşmăniei dintre popoare care este dusă de agenţii imperialismului anglo-american, să întâmpine o hotărîtă condamnare din partea întregii opinii publice democratice din fiecare ţară. Trebue luptat ca nici o manifestare a propagandiştilor unui nou război să nu rămână fără ripostă din partea partizanilor cinstiţi ai păcii. 5. Trebue larg folosite asemenea forme noui şi eficace ale luptei de massă pentru pace, forme care s’au îndreptăţit pe deplin şi care au fost larg practicate în Franţa şi în Italia, cum sunt comitetele de apărare a păcii îrn oraşe şi sate, alcătuirea de petiţii şi proteste, anchete în sânul populaţiei. Editarea şi răspândirea de literatură care demască pregătirea războiului, strângerea de bani pentru fondul luptei pentru pace, organizarea boicotării filmelor, ziarelor, cărţilor, revistelor, companiilor de radiodifuziune, instituţiilor şi politicienilor care fac propagandă în favoarea unui nou război — toate acestea formează o sarcină dintre cele mai importante ale Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti 6. Partidele Comuniste şi Muncitoreşti din ţările capitaliste socot de datoria lor să contopească lupta pentru independenţa naţională cu lupta pentru pace, să maşte neîncetat caracterul antinaţional şi trădător al politicii guvernelor burgheze, care au devenit lachei direcţi ai imperialismului agresiv american, să unească şi să strângă laolaltă toate forţele democratice patriotice din ţară în jurul lozincii lichidării ruşinosului jug, care îşi găseşte expresia într’o supunere de sclav fffă de monopolurile americane, în jurul îozîffcii reveniri» la o politică internă şî externă independentă, corespunzătoare intereselor na*ţionale ale popoarelor. (Continuare în .şag. 8-a) Rezoluţie