România Liberă, decembrie 1949 (Anul 7, nr. 1619-1644)

1949-12-01 / nr. 1619

ANUL VII Nr. 1619 P. 8 PAGINI 4 LEI T*m d« francare plătită In numerar conf. sDirecțiunii Generale P. T. T. 108.828, 16 Septembrie iNi­. | Qeserttbrle 1049 mimănie liberă REDACJIA Șl ADMINISTRAŢIA București, Str. Constantin Mills 5-7-9 Cente. Tel. 6.34.93 6.34.94, 6.34.95 Cont. Cec Poştal Nr. 7796 ABONAMENTE: încep la I și 15 ale lunii I l­una I© 120 SALARIAŢI ŞI STUDENŢI I an lei I 4­0­0 a I lună lei 100 SERVICIUL ABONAMENTE TEL. 5.21.21 REDACTOR RESPONSABIL N­I­C­O­l­A­E BELLI! In pagina III-a: • UNITATEA CLASEI MUNCITOARE SI SARCINILE PARTIDELOR COMUNISTE ŞI MUNCITOREŞTI Rezoluţie a Biroului Informativ • PARTIDUL COMUNIST IN MÂINILE UNOR ASASINI SPIONI Rezoluţie a Biroului Informativ a­supra COMUNICAT consfătuirii­­Biroului Informativ al Partidelor Comuniste In a doua jumătate a lunii Noembrie a avut loc în Ungaria o consfătuire a Biroului Informativ, la care au participat reprezentanţii: Partidului Comunist Bulgar tovarăşii V. Cervenkov, V. Poptomov; Partidului Munci­toresc Român—tovarăşii Gh. Gheorghiu-Dej, I. Chişinevs­chi, A. Moghioroş; Partidului celor ce muncesc din Unga­ria—tovarăşii M. Rákosi, E. Gerő, I. Révai, I. Kadar; Partidului Muncitoresc Unit Polonez—tovarăşii I. Berman, A. Zawadski; Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice — tovarășii M. Suslov, P. ludin; Partidului Comunist France* — tovarăși! I Uniunc F Faion fi f».., r» o___ ------------- - - - — —V** -------“• * A Ml HUMIUI vuiuuiiwt ^vnudiuvaw — lUVaid^H l\, JiaildILJ. S. Rastovansky, L. Kopriva, B. Geminder și ai Partidului Comunist Italian — tovarăşii P. Togliatti, E. D’Onofrio, A. Cicalinî. Consfătuirea a ascultat următoarele rapoarte: al tovarăşului M. Suslov — „Apărarea păcii şi lupta împo­triva aţâţătorilor la război”; al tovarăşului P. Togliatti — „Unitatea clasei muncitoare şi sarcinile Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti” şi al tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej — „Partidul Comunist din Iugoslavia în mâinile unor asasini şi spioni”. După un schimb de păreri asupra rapoartelor ascultate, participanţii la consfătuire şi-au coordonat în întregime vederile și au adoptat în unanimitate rezoluțiile corespunzătoare. Apărarea păcii şi lupta împotriva aţâţătorilor la râzboi Informativ Reprezentanţii Partidului Comunist Bulgar, Partidului Muncitoresc Român, Partidului celor ce muncesc din Ungaria, Partidului Muncitoresc Unit Polonez, Partidului Comu­nist (bolşevic) al Uniunii Sovietice, Partidului Comunist Francez, Partidului Comunist Ita­lian şi Partidului Comunist Cehoslovac, exa­minând problema apărării păcii şi a luptei împotriva aţâţătorilor la război, au căzut in unanimitate de acord asupra următoarelor concluzii. Evenimentele din ultimii doi ani au corn­firmat în întregime justeţea analizei situaţiei internaţionale, făcută de prima consfătuire a Biroului Informativ al Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti, din Septembrie 1947. In această perioadă s’au vădit şi mai clar, şi mai pronunţat, cele două linii în politica mondială, — linia lagărului democratic anti­­imperialist, având în frunte U.R.S.S., lagăr care duce o luptă perseverentă şi consecventă pentru pace între popoare, pentru democra­ţie, şî linia lagărului imperialist antidemocra­tic, având în fruntea sa cercurile conducătoa­re din U.S.A., lagăr al cărui scop principal este întronarea, cu ajutorul violenţei, a domi­naţiei mondiale anglo-americane, subjugarea altor ţări şi popoare, zdrobirea democraţiei şi deslănţuirea unui nou război. Totodată agresi­vitatea lagărului imperialist continuă să creas­că. Cercurile conducătoare din Statele Unite ale Americii şi din Anglia duc în mod deeschis o politică de agresiune şi de pregătire a unui nou război. In lupta împotriva lagărului imperialismu­lui şi al războiului, forţele păcii, democraţiei şi socialismului au crescut şi s’au întărit. Cre­şterea continuă a forţei Uniunii Sovietice, consolidarea politică şi economică a ţărilor de democraţie populară şî păşirea lor pe ca­lea construirii socialismului, victoria istorică a revoluţiei populare chineze asupra forţelor unite ale reacţiuniî interne şî imperialismu­lui american, crearea Republicii Democrate Germane, întărirea Partidelor Comuniste şî creşterea mişcării democratice în ţările capi­taliste, uriaşul elan al mişcării partizanilor păcii — toate acestea dovedesc o serioasă­ lăr­gire şi întărire a lagărului antiimperialist şi democratic. In acelaş timp lagărul imperialist şi anti­democratic slăbeşte. Succesele forţelor demo­craţiei şî socialismului, criza economică ce se coace, ascuţirea continuă a crizei generale a sistemului capitalist, ascuţirea contradicţii­lor externe şi interne ale acestui sistem dove­desc slăbirea crescândă a imperialismului. Schimbarea produsă în raportul de forţe, pe arena internaţională în favoarea lagărului păcii şî democraţiei provoacă ura şî furia tur­bată a aţâţătorilor imperialişti­­ai războiului. Imperialiştii anglo-americani speră sa modi­fice di ajutorul războiului mersul dezvoltării istorice, să-şi rezolve propriile lor contradic­ţii şi dificultăţi externe şi interne, să consoli­deze poziţiile capitalului monopolist şi să cu­cerească dominaţia" __ mondială. Simţind ci timpul lucrează împotricia’ lor, imperialiştii î®. jghebează cu o grabă febrilă fel de fel de blocuri şi alianţe de forţe reacţionare pentru realizarea planurilor lor agresive, întreaga politică a blocului imperialist an­­glo-american este pusă în slujba pregătirii u­­liui nou război. Aceasta politică îşi găseşte ex­presia în zădărnicirea reglementării paşnice a relaţiilor cu Germania şi Japonia, in desăvâr­şirea desmembrării Germaniei, în transforma­rea zonelor occidentale ale Germaniei ca şi a Japoniei ocupate de trupele americane în fo­care ale fascismului, revanşismului şi în baze de atac pentru realizarea planurilor agresive ale acestui bloc. Acestei politici îi slujesc pla­nul de aservire — planul Marshall, continua­rea sa directă — Uniunea Occidentală şi blo­cul militar al Atlanticului de Nord, îndreptate împotriva tuturor popoarelor dornice de pace, neîncetata goană de înarmări din Statele U­­nite şi ţările din Europa Occidentală, umfla­rea bugetelor militare şi lărgirea reţelei baze­lor militare americane. Această politică îşi găseşte deasemeni expresia în refuzul blocu­lui anglo-american de a interzice arma ato­mică, cu toată prăbuşirea legendei monopolu­lui ar­m­e american, cât şi îm­ aţâţarea prin toate mijloacele a istoriei războinice. Această politică determină întreaga linie urmată de blocul anglo-american în Organizaţia Naţiu­nilor Unite, politică îndreptată înspre submi­narea O.N.U. şi transformarea ei într-o u­­nealtă a monopolurilor americane. Politica de deslănţuire a unui nou război dusă de imperialişti şi-a găsit deasemeni ex­presia şi în complotul demascat la procesul de la Budapesta al lui Rajk­ Brankov, complot or­ganizat de cercurile anglo-americane împotri­va ţărilor de democraţie populară şi, a Uniunii Sovietice cu ajutorul clicii fasciste-naţionaliste a lui Tito, devenită agentură a reacţiunii im­perialiste internaţionale. Pentru massele populare din ţările capita­liste politica de pregătire a unui nou război înseamnă creşterea continuă a sarcinilor fis­cale im­­portabiie, creşterea mizeriei trtasse­­lor muncitoare, paralel cu creşterea fabuloasă a supraprofiturilor monopolurilor, care se îm­bogăţesc de pe urma­­ goanei înarmărilor. Criza economică, ce se coace, aduce oameni­lor muncii din ţările­ capitaliste o accentuare a mizeriei, şomajului şi foametei, teama in faţa zilei de mâine. In acelaş timp, politica de pregătire a războiului este însoţită de în­călcarea continuă de către cercurile imperia­liste conducătoare a drepturilor vitale elemen­tare şi a libertăţilor democratice ale masselor populare, de întărire a reacţiunii în toate do­meniile vieţii sociale, politice şi ideologice, de folosire a metodelor fasciste de înăbuşire a forţelor progresiste şi democratice ale po­poarelor. Cu aceste măsuri burghezia imperia­listă încearcă să-şî pregătească spatele fron­tului in vederea uinui război tâlhăresc. Astfel blocul anglo-american, aidoma agre­sorilor fascişti, face pregătirile în vederea u­­nui nou război în toate direcţiile, în direcţia jffla smilpa , utilitare-strategice, a presiunii®­ politice şi a şantajului, a expansiunii econo­mice şi subjugării popoarelor, a narcotizării ideologice a masselor şi a înăspririi reacţiu­­nii. Conducătorii imperialismului american îşi construesc planurile lor de deslănţuire a unui nou război mondial şi de cucerire a domina­ţiei mondiale fără să ţină seama de raportul real de forţe dintre lagărul imperialismului şi lagărul socialismului. Planurile lor de do­minaţie mondială poartă un caracter şi mai iluzoriu, şi mai aventurier decât planurile hit­­leriştilor şî imperialiştilor japonezi. Imperia­liştii americani îşi supraapreciază în mod vădit forţele lor şi subapreciază forţa şi organizarea crescândă a lagărului antiimperialist. împrejurările istorice de astăzi se deose­besc radical de împrejurările în care s’a pre­gătit al doilea război mondial, iar în condi­­ţiunile internaţionale actuale aţâţătorilor la război le este incomparabil mai greu să-şi realizeze planurile lor sângeroase. „Sunt încă prea vii în memoria popoarelor grozăviile războiului recent şi sunt prea mari forţele so­ciale care sunt pentru pace, pentru ca elevii lui Churchill întru agresiune să le poată în­frânge şi să îndrepte lucrurile spre un nou război“. (I. Stalin). Popoarele nu vor război şi urăsc războiul­ Ele îşi dau tot mai mult seama în ce groaz­nică prăpastie încearcă să se împingă impe­rialiştii. Lupta neobosită a Uniunii Sovietice, a ţărilor de democraţie populară şi a mişcării internaţionale muncitoreşti şi democratice pentru pree, libertate şi independenţa popoa­relor, împotriva aţâţătorilor în război, găseşte cu fiecare zi un sprijin tot mai puternic din partea celor mai largi pături ale populaţiei din toate ţările lumii. De aci, desvoltarea luată de puternica mişcare a partizanilor păcii. Această mişcare, care uneşte în rândurile sale peste 600 de milioane de oameni, se lărgeşte şi creşte, cu­prinzând, toate ţările lumii şi atrăgând­ în rândurile ei mereu noui luptători împotriva primejdiei războiului. Mişcarea­­ partizanilor pării constitue o elocventă dovadă a faptului că masseie populare iau In .propriile lor mâini cauza apărării păcii, demonstrându-şî voinţa neînfrântă de a apăra cauza păcii, de a pre­întâmpina războiul.­­ Cu toate acestea, ar fî greşit şi primejdios pentru­ cauza păcii să se subaprecieze primej­dia unui nou război, pregătit de puterile impe­­raliste, în frunte cu Statele Unite ale Ame­ricii şi­ Anglia. Creşterea enormă a forţelor lagărului de­mocraţiei şi socialismului nu trebue să dea naştere­­nici unei autoliniştiri în rândurile a­­devăraţilor luptătorii pentru pace. ’Ar fî o greşală profundă şi de neiertat să se creadă­­că primejdia războiului s’ar fi micşorat. Expe­rienţa istorica ne învaţă că, cu cât, e mai dis­perată cauza reacţiuniî imperialiste, cu atât aceasta din urmă este mai furioasă şi cu atât mai mult creşte primejdia unor aventuri răz­boinic®. Nunai cea maî mare vigilenţi a pdpoareî®r, hotărîrea lor nestrămutată de a lupta activ cu toate forţele şi mijloacele lor pentru pace, vor duce la crahul planurilor criminale ale aţâţă­torilor la un nou război. In condiţiunile creşterii primejdiei unui nou război, Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti Ie revine o mare răspundere istorică. Lupta pentru o pace trainică şi îndelungată, pentru organizarea şi unirea tot mai strânsă a forţe­lor păcii împotriva forţelor războiului, trebue să ocupe în momentul de faţă locul central în întreaga activitate a Partidelor Comuniste şi a organizaţiilor democratice. Pentru realizarea măreţei şi nobilei sar­cini de salvare a omenirii de primejdia unui nou război, reprezentanţii Partidelor Comu­niste şi Muncitoreşti văd principalele lor sar­,­cini în următoarele: 1. Este necesar de a munci şi mai perseve­rent pentru consolidarea organizatorică şi lăr­girea mişcării partizanilor păcii, atrăgând în această mişcare noui şi noui pături ale popu­laţiei şi transformând-o într-o mişcare a în­tregului popor. Trebue acordată o atenţie deo­sebită atra-­e rii în mişcarea partizanilor păcii a sindicatelor, a organizaţiilor de femei, de ti­­neret, cooperative, sportive, cultural-educa­tive, religioase şi alteie, precum şi a savanţi­lor, scriitorilor, ziariştilor, oamenilor de cul­tură, a parlamentarilor şi ailor fruntaşi ai vieţii politice şi obşteşti ce­­ se pronunţă pen­tru apărarea păcii şi­ împotriva războiului. Cu deosebită putere se impune astăzi sar­cina unirii tot mai strânse a tuturor partizani­lor cinstiţi ai păcii, fără deosebire de credinţă religioasă, de vederi politice sau de partidul căruia aparţin, pe baza celei mai largi plat­forme de luptă pentru pace, împotriva primej­diei unui nou război care ameninţă omeni­rea. 2. Pentru desvoltarea şi mai mare a mişcă­rii partizanilor păcii are o importanţă hotărî­­toare participarea tot mai activă a clasei muncitoare la această mişcare, coeziunea ei, unitatea rândurilor ei. De aceea o sarcină pri­mordială a Partidelor Comuniste şi Muncito­reşti este atragerea în rândurile luptătorilor pentru cauza păcii a celor mai largi pături aie clasei muncitoare, făurirea unităţii trainice a clasei muncitoare, organizarea de acţiuni comune a diferitelor detaşamente ale prole­tariatului pe baza unei platforme comune de luptă pentru pace şi independenţă naţională a ţărilor lor. 3. Unitatea clasei muncitoare poate fi cu­cerita numai în lupta hotărîtă împotriva so­cialiştilor de dreapta, scizionişti și desorgani­­zatori ai mişcării muncitoreşti. Socialiştii de dreapta de tipul lui Bevin, Attlee, Blum, Guy Mollet, Spaak, Schuma­cher, Renner, Saragat şi şefii sindicali reac­ţionari de tipul lui Green, Carey şi Dealdn, care duc o politică scizionîstă şi antipopulară, sunt principalii duşmanii aî unităţii clasei muncitoare, unelte aie aţâţătorilor la război şî lachei ai imperialismului, ce-şi maschează trădarea printr’o frazeologie pseudo-socia­­listă şî cosmopolită. Partidele Comuniste­ şi Muncitoreşti, lup­tând fără încetare pentru pace, trebue să de­maşte zi de zi pe şefii socialişti de dreapta ca pe cei mai înverşunaţi duşmani ai păcii. Este necesar să se desvolte şi să se consolideze neîncetat colaborarea şi unitatea de acţiune cu organizaţiile de jos şi membrii de rând ai partidelor socialiste, să fie­ susţinute toate ele­mentele cu adevărat cinstite din rândurile a­­cestor partide, arătându-le caracterul funest al politicii conducătorilor reacţionari de dreapta. 4. Partidele Comuniste şi Muncitoreşti trebue să opună propagandei plină de ura faţă de om a agresorilor, care tind să transforme ţările Europei şi Asiei într’un sângeros câmp de bă­tălie, cea mai largă propagandă pentru o pace trainică şi îndelungată între popoare, să demaşte neîncetat blocurile agresive şi alian­ţele militaro-politice (în primul rând Uniunea Occidentală şi blocul Atlanticului de Nord, să explice pe larg, că un nou război ar aduce po­poarelor nenorociri din cele mai grave şi co-g losale distrugeri şi că lupta împotriva războ­iului şi apărarea păcii este cauza tuturor po­poarelor din lume. Trebue luptat ca propa­ganda războiului, propovăduirea urii de rasă şi a duşmăniei dintre popoare care este dusă de agenţii imperialismului anglo-american, să întâmpine o hotărîtă condamnare din par­tea întregii opinii publice democratice din fiecare ţară. Trebue luptat ca nici o manifes­tare a propagandiştilor unui nou război să nu rămână fără ripostă din partea partizanilor cinstiţi ai păcii. 5. Trebue larg folosite asemenea forme noui şi eficace ale luptei de massă pentru pace, forme care s’au îndreptăţit pe deplin şi care au fost larg practicate în Franţa şi în Italia, cum sunt comitetele de apărare a păcii îrn o­­raşe şi sate, alcătuirea de petiţii şi proteste, anchete în sânul populaţiei. Editarea şi răspân­direa de literatură care demască pregătirea războiului, strângerea de bani pentru fondul luptei pentru pace, organizarea boicotării fil­melor, ziarelor, cărţilor, revistelor, companii­lor de radiodifuziune, instituţiilor şi politicie­nilor care fac propagandă în favoarea unui nou război — toate acestea formează o sar­cină dintre cele mai importante ale Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti 6. Partidele Comuniste şi Muncitoreşti din ţările capitaliste socot de datoria lor să conto­pească lupta pentru independenţa naţională cu lupta pentru pace, să­­ maşte neîncetat caracterul antinaţional şi trădător al politicii guvernelor burgheze, care au devenit lachei direcţi ai imperialismului agresiv american, să unească şi să strângă laolaltă toate forţele democratice patriotice din ţară în jurul lo­zincii lichidării ruşinosului jug, care îşi gă­seşte expresia într’o supunere de sclav fffă de monopolurile americane, în jurul îozîffcii reveniri» la o politică internă şî externă in­dependentă, corespunzătoare intereselor na*­ţionale ale popoarelor. (Continuare în .şag. 8-a) Rezoluţie

Next