România Liberă, decembrie 1949 (Anul 7, nr. 1619-1644)
1949-12-01 / nr. 1619
ROMANIA LIBERA” Partidul Comunist din Iugoslavia înmâinile unor asasini şi spioni Rezoluţie a Biroului Informativ Biroul Informativ alcătuit din reprezentanţii : Partidului Comunist Bulgar, Partidului Muncitoresc Român, Partidului celor ce muncesc din Ungaria, Partidului Muncitoresc Unit Polonez, Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice, Partidului Comunist Francez, Partidului Comunist Cehoslovac, şi Partidului Comunist Italian, examinând problema „Partidul Comunist din Iugoslavia în mâinile unor asasini şi spioni”, a căzut de acord in unanimitate asupra următoarelor concluzii: Dacă consfătuirea Biroului Informativ al Partidelor Comuniste din Iunie 1948 a constatat trecerea clicii Tito-Rankovici dela democraţie şi socialism la naţionalism burghez, în timpul scurs după această consfătuire a Biroului Informativ s’a desăvârşit trecerea acesteî clici dela naţionalismul burghez la fascism şi la trădarea directă a intereselor naţionale aleiugoslaviei. Evenimentele din ultimul timp au arătat că guvernul iugoslav se află în totală dependenţă de cercurile imperialiste străine şi s’a transformat într’o unealtă a politicii lor agresive, fapt care a dus la lichidareaindependenţei Republicii iugoslave. Comitetul pentral aî Partidului Comunist şi guvernul iugoslav s’au unit complect, cu cercurile imperialiste împotriva întregului lagăr al socialismului şi democraţiei, împotriva Partidelor Comuniste din întreaga lume, împotriva ţărilor de democraţie populară şi a U.R.S.S. Clica de spioni şi asasini plătiţi de la Belgrad a intrat pe faţă în cârdăşie cu reacţiunea imperialistă şi a trecut în serviciul ei, fapt desvăluit cu toată claritatea de procesul de la Budapesta al lui Rajk Brankov. Acest proces a daratat ca actualii guvernanţi, iugoslavi au dezertat din lagărul democraţiei şi socialismului în lagărul capitalismului şi reacţiunii, au devenit unelte directe ale aţâţătorilor la un nou război şi prin actele lor de trădare se străduesc să obţină lauda imperialiştilor şi să câştige mente în ochii lor. Trecerea clicii lui Tito la fascism nu este întâmplătoare, , ea a fost efectuată din ordinul stăpânilor ei, imperialiştii anglo-americani, a căror mercenarii această clică este demult, aşa cum s’a lămurit acum. Trădătorii iugoslavi, executând voinţa imperialiştilor, şi-au pus ca sarcină să creeze în ţările de democraţie populară bande politice alcătuite din elemente reacţionare, naţionaliste, clericale şi fasciste, pentru ca, bazânduse pe ele, să înfăptuiască în aceste ţări o lovitură de stat contra-revoluţionară, să le despartă de Uniunea Sovietică şi de întregul lagăr socialist şi să le subordoneze forţelor imperialismului. Clica lui Tito a transformat Belgradul într’un centru american de spionaj și de propagandă anticomunistă. (Continuare In pag. 4-a) PAGINA 3-a Apărarea păcii şi lupta împotriva atacatorilor la război R e z o lu ţie a Biro ului inform a tiv unitatea clasei mănătoare şi sarcinile Partitelor umaniste şi Muncitoreşti R ezoluţie a Biroului Informativ (Urmare din pag. la) Este necesar de a uni strâns cele mai largi masse populare din ţările capitaliste pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor democratice, explicându-le neîncetat că apărarea păcii este indisolubil legată de apărarea intereselor vitale ale clasei muncitoare şi ale masselor celor ce muncesc, de apărarea drepturilor lor economice şi politice. Sarcini importante revin Partidelor Comuniste din Franţa, Italia, Anglia, Germania Occidentală şi celelalte ţări, ale căror popoare imperialiştii americani vor să le folosească drept carne de tun pentru realizarea planurilor lor agresive. Datoria acestor partide ! Pregătirile in vederea unui nou război pe care,Ie fac imperialiştii anglo-americani, ofensiva reacţiunii burgheze împotriva drepturilor democratice şi intereselor economice ale clasei muncitoare şi ale masselor populare, cer intensificarea luptei clasei muncitoare pentru menţinerea şi consolidarea păcii, pentru organizarea unei hotărite riposte aţâţătorilor la război şi ofensivei reacţiunii imperialiste. In această luptă, chezăşia succesului este unitatea rândurilor clasei muncitoare. Experienţa de după război arată că politica de scizionare a mişcării muncitoreşti ocupă unul din primele locuri în arsenalul mijloacelor şi metodelor tactice folosite de imperialişti pentru deslănţuirea unui nou război, pentru înăbuşirea forţelor democraţiei şi socialismului, pentru o şi mai accentuată coborîre a nivelului de trai al masselor populare. Niciodată încă în întreaga istorie a mişcării muncitoreşti internaţionale unitatea clasei muncitoare, atât în cadrul diferitelor ţări cat şi pe plan mondial, n’a avut o importanţă atât de hotărîtoare ca în vremurile noastre. Unitatea rândurilor clasei muncitoare este necesară pentru a salvgarda pacea, a zădărnici planurile criminale ale aţâţătorilor la război şi a zădărnici complotul imperialiştilor împotriva democraţiei şi socialismului, a preîntâmpina întronarea metodelor de dominaţie fascistă, a da o ripostă hotărîtă ofensivei capitalului monopolist împotriva intereselor vitale ale clasei muncitoare şi a obţine îmbunătăţirea situaţiei economice a masselor celor ce muncesc. Aceste sarcini pot fi realizate mai ales pe baza unirii strânse a masselor largi ale clasei muncitoare, fără deosebire de partidul căruia aparţin, de organizarea lor în sindicate, de convingerile religioase. Unitatea de jos, iată cea mai eficace cale de unire a tuturor muncitorilor pentru apărarea păcii, a independenţei naţionale a ţărilor lor, pentru apărarea intereselor economice şi a drepturilor democratice ale celor ce muncesc. Unitatea clasei muncitoare este pe deplin realizabilă, cu toată rezistenţa pe care o opun centrele conducătoare ale acelor sindicate sau partide care sunt conduse de scizionişti şi duşmani ai unităţii. Perioada postbelică s’a caracterizat prin marile succese repurtate în direcţia lichidării sciziunii clasei muncitoare şi a unirii strânse a tuturor forţelor democratice, ceiace şî-a găsit expresia în crearea Federaţiei Sindicale Mondiale, a Federaţiei Democrate Internaţionale a Femeilor şi a Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat, în convocarea Congresului Mondial al Partizanilor Păcii. Succesele unităţii îşi găsesc expresia în întărirea Confederaţiei Generale a Muncii din Franţa, în este să desfăşoare cu şi mai mare tărie lupta pentru pace, pentru zădărnicirea planurilor criminale ale aţâţătorilor la război anglo-americani. 7. Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti din ţările de democraţie populară şi Uniunea Sovietică le revine — odată cu demascarea aţâţătorilor imperialişti la război şi a uneltelor lor — sarcina continuei consolidări a lagărului păcii şi socialismului în numele apărării păcii şi securităţii popoarelor. 8. Imperialiştii anglo-americani acordă un rol important în realizarea planurilor lor agresive, mai cu seamă în Europa Centrală şi de Sud-Est, clicii naţionaliste a lui Tito — clică de crearea unui centru sindical unic în Italia (C.G.M.I.), în acţiunile de luptă ale proletariatului francez şi italian. In ţările de democraţie populară au fost repurtate succese istorice pe tărâmul făuririi unităţii clasei muncitoare •— au fost create partide unice ale clasei muncitoare, sindicate unice, organizaţii unice cooperative, de tineret de femei şi altele. Această unitate a clasei muncitoare a jucat un rol hotărîtor în succesele repurtate în ceia ce priveşte avântul economic şi cultural din ţările de democraţie populară, în domeniul asigurării rolului conducător al clasei muncitoare în stat şi al îmbunătăţirii radicale a situaţiei materiale a masselor muncitoare. Toate acestea dovedesc extrem de puternica năzuinţă a masselor muncitoreşti pentru strângerea rândurilor lor, dovedesc existenţa unor posibilităţi reale de creare a unui front unic al clasei muncitoare împotriva forţelor unite ale reacţiunii — de la imperialiştii americani şi până la socialiştii de dreapta. Imperialiştii americani şi englezi şi sateliţii lor din ţările europene, urmăresc fărâmiţarea şi desorganizarea forţelor proletare şi populare,punându-şi mai cu seamă speranţele în socialiştii de dreapta şi în şefii sindicali reacţionari. In urma indicaţiilor directe primite de la imperialiştii americani şi englezi, leaderii socialişti de dreapta şi conducătorii reacţionari ai sindicatelor, introduc de susciziunea în rândurile mişcării muncitoreşti, caută să distrugă organizaţiile unice ale clasei muncitoare create în perioada de după război. Ei au încercat să distrugă dinăuntru Federaţia Sindicală Mondială, au organizat grupările scizioniste „Force Ouvriere” în Franţa, aşa numita „Federaţie a Muncii” în Italia, şi pregătesc crearea unui centru internaţional sindical scizionist. Asemenea încercări scizioniste au fost săvârşite şi de conducătorii organizaţiilor catolice din diferite ţări. S-a confirmat în întregime aprecierea făcută de prima consfătuire a Biroului Informativ al Partidelor Comuniste cu privire la activitatea trădătoare a leaderilor socialişti de dreapta, duşmani înverşunaţi ai unităţii clasei muncitoare şi unelte ale imperialismului. In momentul de faţă socialiştii de dreapta acţionează nu numai ca agenţi ai burgheziei din ţările lor, ci şi ca agenţi ai imperialismului american, transformând partidele socialdemocrate din ţările europene în partide americane, în unelte directe ale agresiunii imperialiste a Statelor Unite. In ţările, unde socialiştii de dreapta fac parte din guvern, (Anglia, Franţa, Austria, Ţările Scandinave) ei acţionează ca înverşunaţi apărători ai „Planului Marshall”, „Uniunii Oespioni aflaţi în slujba imperialiştilor. Sarcina apărării păcii şi a luptei împotriva aţâţătorilor la război cere o continuă demascare a acestei clici care a dezertat în lagărul duşmanilor înverşunaţi ai păcii, democraţiei şi socialismului, in lagărul imperialismului şi fascismului. ★ Pentru prima oară în istoria omenirii a apărut un front organizat al păcii, condus de Uniunea Sovietică -- bastionul şi stegarul păcii în întreaga lume. Tot mai larg se răspândeşte în massele populare din ţările capitaliste chemarea curajoasă a Partidelor Comuniste, care prodacidentale”, „Pactului Atlanticului de Nord” şi tuturor celorlalte forme ale expansiunii americane. Aceşti pseudo-socialişti îndeplinesc cel mai josnic rol în persecutarea organizaţiilor muncitoreşti şi democratice care apără interesele celor ce muncesc. Socialiştii de dreapta care se rostogolesc tot mai jos pe calea trădării intereselor clasei muncitoare, ale democraţiei şi socialismului, şi care au renegat complect învăţătura marxistă, se manifestă astăzi ca apărători şi propagandişti ai ideologiei banditeşti a imperialismului american. Teoriile lor — aceea a „socialismului democratic”, aceea a „forţei a treia” — palavrele lor cosmopolite despre necesitatea renunţării la suveranitatea naţională, nu reprezintă altceva decât un camuflaj ideologic al agresiunii imperialismului american şi englez. Aşa numitul comitet al conferinţelor internaţionale socialiste (Comisco), jalnică progenitură a internaţionalei a II-a, putrezită de vie, s’a transformat într'un centru de adunare a celor mai înverşunaţi scizionişti şi desorganizatori ai mişcării muncitoreşti. Această organizaţie a devenit un centru de spionaj în slujba serviciilor de spionaj englez şi american. Numai în luptă hotărîtă împotriva socialiştilor de dreapta — scizionişti şi dezorganizatori ai mişcării muncitoreşti, poate îi cucerită unitatea clasei muncitoare. II Biroul Informativ socoate lupta neîncetată pentru unirea şi organizarea tuturor forţelor clasei muncitoare drept o cauză primordială a Partidelor Comuniste, pentru a da o ripostă puternică pretenţiilor impertinente ale imperialismului anglo-american, pentru,a spulbera speranţa sa într-un nou război mondial, pentru a apăra şi consolida cauza păcii şi securităţii internaţionale, pentru a condamna la eşec ofensiva capitalului monopolist împotriva nivelului de trai al masselor celor ce muncesc. In situaţia internaţională de astăzi este o datorie directă a Partidelor Comuniste de a arăta că dacă clasa muncitoare nu-şi va asigura unitatea rândurilor sale, ea se va lipsi de o armă de extremă importanţă în lupta împotriva primejdiei crescânde a unui nou război mondial şi a ofensivei reacţiunii imperialiste împotriva nivelului de trai al oamenilor muncii. Ducând o luptă neîmpăcata şi consecventă în domeniul teoriei şi al practicei împotriva socialiştilor de dreapta şi leaderilor reacţionari ai sindicatelor, demascându-i fără cruţare şi izolându-i de masse, comuniştii trebue sa explice cu răbdare şi perseverenţă muncitorilor social-democraţi de rând întreaga inimă, că popoarele nu vor lupta niciodată împotriva primei ţări socialiste din lume, împotriva Uniunii Sovietice. În timpul războiului împotriva fascismului, Partidele Comuniste au fost avangarda rezistenţei întregului popor împotriva cotropitorilor; în perioada postbelică Partidele Comuniste şi Muncitoreşti sunt luptătorii de frunte pentru interesele vitale ale popoarelor lor, împotriva unui nou război. Uninduse sub conducerea clasei muncitoare, toţi adversarii unui nou război — oamenii muncii, ştiinţei, culturii, formează un puternic front al păcii, capabil să zădărnicească planurile criminale ale imperialiştilor, portanţă a unităţii clasei muncitoare, să-i atragă în lupta activă pentru pace, pâine şi libertăţi democratice, să ducă o politică de acţiuni comune pentru atingerea acestor scopuri. O metodă verificată de realizare a unităţii clasei muncitoare este unitatea de acţiune a diferitelor sale detaşamente. Acţiunile comune coordonate la diferite întreprinderi, în întregi ramuri de producţie, pe oraş, pe regiune, pe scară naţională şi internaţională, mobilizează cele mai largi masse la luptă pentru nevoile lor cele mai apropiate şi mai clare şi servesc stabilirii unităţii permanente a rândurilor proletariatului. Realizarea unităţii de acţiune, de jos a clasei muncitoare poate să-şi găsească expresia în crearea comitetelor de apărare a păcii la întreprinderi şi instituţii;in organizarea de demonstraţii de massă împotriva aţâţătorilor la război; în acţiuni comune ale muncitorilor cu scopul de a apăra drepturile democratice şi de a-şi îmbunătăţi situaţia economică. In lupta pentru unitatea clasei muncitoare trebue acordată o atenţie deosebită masselor de muncitori şi oameni ai muncii catolici, cât şi organizaţiilor lor, având în vedere că convingerile religioase nu constitue o piedică în calea unităţii celor ce muncesc, mai cu seamă când această unitate este necesară pentru salvarea păcii. Acţiunile concrete comune în domeniul revendicărilor economice, coordonarea luptei între sindicatele de clasă şi cele catolice, etc., pot fi mijloace eficace de atragere a muncitorilor catolici în frontul comun al luptei pentru pace. * Una din cele mai importante sarcini ale Partidelor Comuniste în fiecare ţară capitalistă, este de a face tot ce depinde de ele pentru a asigura unitatea mişcării sindicale. Enormă importanţă capătă in momentul de faţă atragerea în sindicate şi în lupta activă a muncitorilor neorganizaţi din punct de vedere profesional. In ţările capitaliste asemenea muncitori alcătuesc o parte însemnată a proletariatului. Dacă Partidele Comuniste vor desfăşura o muncă temeinică în rândurile muncitorilor neorganizaţi, ele vor reuşi să obţină succese serioase în făurirea unităţii clasei muncitoare. Biroul Informativ socoate că pe baza unităţii clasei muncitoare este necesară stabilirea unităţii naţionale a tuturor forţelor democratice in scopul mobilizării masselor largi populare la luptă împotriva imperialismului annglo-american şi reacţiunii interne. O importanţă extrem de mare capătă munca de zi cu zi în diferitele organizaţii de massă ale oamenilor muncii : de femei, de tineret, ţărăneşti, cooperative şi alte organizaţii. Unitatea mişcării muncitoreşti şi strânsa unire a tuturor forţelor democratice este neDe energia şi iniţiativa Partidelor Comuniste depinde în mare măsură rezultatul luptei gigantice pentru pace, ce ia un avânt tot mai mare de comunişti, ca luptători de frunte, depinde în primul rând să transforme posibilitatea zădărnicirii planurilor aţâţătorilor la război în realitate. Forţele democraţiei, forţele partizanilor păcii, sunt cu mult superioare forţelor reacţiunii. Acum, sarcina este de a mări şi mai mult vigilenţa popoarelor faţă de aţâţătorii la război, de a organiza şi um strâns massele largi populare pentru apărarea activă a cauzei păcii în numele intereselor vitale ale popoarelor, în numele vieţii şi libertăţii lor. cesară nu numai pentru rezolvarea problemlor curente de zi cu zi ale clasei muncitoarei şi ale masselor celor ce muncesc, ea este deasemeni necesară şi pentru rezolvarea problemelor fundamentale, care stau în faţa proletariatului ca clasă ce conduce lupta pentru răsturnarea puterii capitalului monopolist, pentru reorganizarea socialistă a societăţii. Pe baza succeselor realizate pe tărâmul unităţii rândurilor mişcării muncitoreşti şi a strânsei uniri a tuturor forţelor democratice, va deveni posibilă desfăşurarea luptei în ţările capitaliste pentru formarea de guverne, care să strângă laolaltă toate forţele patriotice ce se opun subjugării ţărilor lor de către imperialismul american, care să se situeze pe platforma unei păci trainice între popoare, să înceteze goana înarmărilor şi să ridice nivelul de trai al masselor muncitoare. In ţările de democraţie populară, în faţa Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti stă sarcina de a consolida şi mai mult unitatea deja realizată a clasei muncitoare şi a organizaţiilor unice sindicale, cooperative, de femei, de tineret şi altele. Ar Biroul informativ socoate că succesele noui ale luptei pentru unitatea clasei muncitoare şi unirea strânsă a forţelor democratice depind în primul rând de îmbunătăţirea întregii munci organizatorice şi ideologice a fiecărui Partid Comunist şi Muncitoresc. Pentru Partidele Comuniste şi Muncitoreşti are o importanţă deosebită demascarea ideologică şi lupta neîmpăcată împotriva, oricărei manifestări a oportunismului, a sectarismului, a naţionalismului burghez, lupta împotriva pătrunderii agenturii duşmane în rândurile Partidului. învăţămintele care decurg din demascarea clicii de spioni Tito-Rankovici impun imperios Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti întărirea maximală a vigilenţei revoluţionare. Agenţia clicii lui Tito joacă astăzi rolul de înverşunaţi scizionişti în rândurile mişcării muncitoreşti şi democratice, care îndeplinesc voinţa imperialiştilor americani. De aceea este necesară lupta hotărîtă împotriva uneltirilor acestei agenturi a imperialiştilor, oriunde ea încearcă să acţioneze în organizaţiile muncitoreşti şi democratice. Consolidarea organizatorică şi politico-ideologică a Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti pe baza principiilor marxism-leninismului, constitue cea mai importantă condiţiunie a succesului luptei clasei muncitoare pentru unitatea rândurilor sale, pentru cauza păcii, pentru independenţa naţională a ţărilor lor, pentru democraţie şi socialism.