România Liberă, decembrie 1949 (Anul 7, nr. 1619-1644)

1949-12-01 / nr. 1619

ROMANIA LIBERA” Partidul Comunist din Iugoslavia în­­mâinile unor asasini şi spioni Rezoluţie a Biroului Informativ Biroul Informativ alcătuit din reprezentan­ţii : Partidului Comunist Bulgar, Partidului Muncitoresc Român, Partidului celor ce mun­cesc din Ungaria, Partidului Muncitoresc Unit Polonez, Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice, Partidului Comunist Fran­cez, Partidului Comunist Cehoslovac, şi Par­tidului Comunist Italian, examinând proble­ma „Partidul Comunist din Iugoslavia în mâinile unor asasini şi spioni”, a căzut de acord in unanimitate asupra următoarelor concluzii: Dacă consfătuirea Biroului Informativ al Partidelor Comuniste din Iunie 1948 a con­statat trecerea clicii Tito-Rankovici dela de­mocraţie şi socialism la naţionalism burghez, în timpul scurs după această consfătuire a­ Biroului Informativ s’a desăvârşit trecerea a­­cesteî clici dela naţionalismul burghez la fas­cism şi la trădarea directă a intereselor naţio­nale ale­­iugoslaviei. Evenimentele din ultimul timp au arătat că guvernul iugoslav se află în totală depen­denţă de cercurile imperialiste străine şi s’a transformat într’o unealtă a politicii lor agre­­sive, fap­t care a dus la lichidarea­­indepen­denţei Republicii iugoslave. Comitetul pentral aî Partidului Comunist şi guvernul iugoslav s’au unit­ complect, cu cercurile imperialiste împotriva întregului lagăr al socialismului şi democraţiei, împotriva Partidelor Comuniste din întreaga lume, împotriva ţărilor de demo­craţie populară şi a U.R.S.S. Clica de spioni şi asasini plătiţi de la Bel­grad a intrat pe faţă în cârdăşie cu reacţiunea imperialistă şi a trecut în serviciul ei, fapt des­­văluit cu toată claritatea de­ procesul de la Bu­dapesta al lui Rajk­ Brankov. Acest proces a d­aratat ca actualii guver­nanţi, iugoslavi au dezertat din lagărul de­mocraţiei şi socialismului în lagărul capita­lismului şi reacţiunii, au devenit unelte di­recte ale aţâţătorilor la un nou război şi prin actele lor de trădare se străduesc să obţină lauda imperialiştilor şi să câştige mente în ochii lor. Trecerea clicii lui Tito la fascism nu este în­tâmplătoare, , ea a fost efectuată din ordinul stăpânilor ei, imperialiştii anglo-americani, a căror mercenarii această clică este demult, aşa cum s’a lămurit acum. Trădătorii iugoslavi, executând voinţa im­perialiştilor, şi-au pus ca sarcină să creeze în ţările de democraţie populară bande politice alcătuite din elemente reacţionare, naţionali­ste, clericale şi fasciste, pentru ca, bazându­­se pe ele, să înfăptuiască în aceste ţări o lo­vitură de stat contra-revoluţionară, să le des­partă de Uniunea Sovietică şi de întregul la­găr socialist şi să le subordoneze forţelor im­perialismului. Clica lui Tito a transformat Bel­gradul într’un centru american de spionaj și de propagandă anticomunistă. (Continuare In pag. 4-a) PAGINA 3-a Apărarea păcii şi lupta împotriva atacatorilor la război R e z o lu ţie a Bir­o u­lui inform a tiv unitatea clasei mănătoare şi sarcinile Partitelor umaniste şi Muncitoreşti R ezoluţie a Biroului Informativ (Urmare din pag. l­a) Este necesar de a uni strâns cele mai largi masse populare din ţările capitaliste pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor democra­­tice, explicându-le neîncetat că apărarea păcii este indisolubil legată de apărarea interese­lor vitale ale clasei muncitoare şi ale masse­­lor celor ce muncesc, de apărarea drepturilor lor economice şi politice. Sarcini importante revin Partidelor Co­muniste din Franţa, Italia, Anglia, Germania Occidentală şi celelalte ţări, ale căror popoare imperialiştii americani vor să le folosească drept carne de tun pentru realizarea planu­rilor lor agresive. Datoria acestor partide ! Pregătirile in vederea unui nou război pe care,Ie fac imperialiştii anglo-americani, ofen­siva reacţiunii burgheze împotriva drepturilor democratice şi intereselor economice ale cla­sei muncitoare şi ale masselor populare, cer intensificarea luptei clasei muncitoare pentru menţinerea şi consolidarea păcii, pentru or­ganizarea unei hotărite riposte aţâţătorilor la război şi ofensivei reacţiunii imperialiste. In această luptă, chezăşia succesului este unitatea rândurilor clasei muncitoare. Experienţa de după război arată că politica de scizionare a mişcării muncitoreşti ocupă unul din primele locuri în arsenalul mijloace­lor şi metodelor tactice folosite de imperialişti pentru deslănţuirea unui nou război, pentru înăbuşirea forţelor democraţiei şi socialismu­lui, pentru o şi mai accentuată coborîre a ni­velului de trai al masselor populare. Niciodată încă în întreaga istorie a mişcării muncitoreşti internaţionale unitatea clasei muncitoare, atât în cadrul diferitelor ţări cat şi pe plan mondial, n’a avut o importanţă atât de hotărîtoare ca în vremurile noastre. Uni­tatea rândurilor clasei muncitoare este nece­sară pentru a salvgarda pacea, a zădărnici planurile criminale ale aţâţătorilor la război şi a zădărnici complotul­ imperialiştilor împo­triva democraţiei şi socialismului, a preîntâm­pina întronarea metodelor de dominaţie fas­cistă, a da o ripostă hotărîtă ofensivei capita­lului monopolist împotriva intereselor vitale ale clasei muncitoare şi a obţine îmbunătăţi­rea situaţiei economice a masselor celor ce muncesc. Aceste sarcini pot fi realizate mai ales pe­ baza unirii strânse a masselor largi ale clasei muncitoare, fără deosebire de­ partidul căruia aparţin, de organizarea lor în sindicate, de convingerile religioase. Unitatea de jos, iată cea mai eficace cale de unire a tuturor munci­torilor pentru apărarea păcii, a independenţei naţionale a ţărilor lor, pentru apărarea inte­reselor economice şi a drepturilor democratice ale celor ce muncesc. Unitatea clasei munci­toare este pe deplin realizabilă, cu toată rezis­tenţa pe care o opun centrele conducătoare ale acelor sindicate sau partide care sunt condu­se de scizionişti şi duşmani ai unităţii. Perioada postbelică s’a caracterizat prin marile succese repurtate în direcţia lichidării sciziunii clasei muncitoare şi a unirii strânse a tuturor forţelor democratice, ceiace şî-a gă­sit expresia în crearea Federaţiei Sindicale Mondiale, a Federaţiei Democrate Internaţio­nale a Femeilor şi a Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat, în convocarea Congre­sului Mondial al Partizanilor Păcii. Succesele unităţii îşi găsesc expresia în întărirea Confe­deraţiei Generale a Muncii din Franţa, în este să desfăşoare cu şi mai mare tărie lupta pentru pace, pentru zădărnicirea planurilor criminale ale aţâţătorilor la război anglo-ame­­ricani. 7. Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti din ţările de democraţie populară şi Uniunea So­vietică le revine — odată cu demascarea aţâ­ţătorilor imperialişti la război şi a uneltelor lor — sarcina continuei consolidări a lagă­rului păcii şi socialismului în numele apă­rării păcii şi securităţii popoarelor. 8. Imperialiştii anglo-americani acordă un rol important în realizarea planurilor lor agre­sive, mai cu seamă în Europa Centrală şi de Sud-Est, clicii naţionaliste a lui Tito — clică de crearea unui centru sindical unic în Italia (C.G.M.I.), în acţiunile de luptă ale proleta­riatului francez şi italian. In ţările de democraţie populară au fost re­purtate succese istorice pe tărâmul făuririi unităţii clasei muncitoare •— au fost create partide unice ale clasei muncitoare, sindicate unice, organizaţii unice cooperative, de tineret de femei şi altele. Această unitate a clasei muncitoare a jucat un rol hotărîtor în succe­sele repurtate în ceia ce priveşte avântul eco­nomic şi cultural din ţările de democraţie populară, în domeniul asigurării rolului con­ducător al clasei muncitoare în stat şi al îm­bunătăţirii radicale a situaţiei materiale a masselor muncitoare. Toate acestea dovedesc extrem de puternica năzuinţă a masselor muncitoreşti pentru strângerea rândurilor lor, dovedesc existenţa unor posibilităţi reale de creare a unui front unic al clasei muncitoare împotriva forţelor unite ale reacţiunii — de la imperialiştii ame­ricani şi până la socialiştii de dreapta. Imperialiştii americani şi englezi şi sateliţii lor din ţările europene, urmăresc fărâmiţarea şi desorganizarea forţelor proletare şi popula­re,­­punându-şi mai cu seamă speranţele în so­cialiştii de dreapta şi în şefii sindicali reac­ţionari. In urma indicaţiilor directe primite de la imperialiştii americani şi englezi, leaderii socialişti de dreapta şi conducătorii reacţio­nari ai­ sindicatelor, introduc de sus­­ciziunea în rândurile mişcării muncitoreşti, caută să distrugă organizaţiile unice ale clasei munci­toare create în perioada de după război. Ei au încercat să distrugă dinăuntru Federaţia Sin­dicală Mondială, au organizat grupările sci­zioniste „Force Ouvriere” în Franţa, aşa nu­mita „Federaţie a Muncii” în Italia, şi pregă­tesc crearea unui centru internaţional sindi­cal scizionist. Asemenea încercări scizioniste au fost săvârşite şi de conducătorii organiza­ţiilor catolice din diferite ţări. S-a confirmat în întregime aprecierea făcu­tă de prima consfătuire a Biroului Informativ al Partidelor Comuniste cu privire la activi­tatea trădătoare a leaderilor socialişti de dreapta­­, duşmani înverşunaţi ai unităţii clasei muncitoare şi unelte ale imperialismu­lui. In momentul de faţă socialiştii de dreapta acţionează nu numai ca agenţi ai burgheziei din ţările lor, ci şi ca agenţi ai imperialismu­lui american, transformând partidele social­­democrate din ţările europene în partide ame­ricane, în unelte directe ale agresiunii impe­rialiste a Statelor Unite. In ţările, unde socialiştii de dreapta fac par­te din guvern, (Anglia, Franţa, Austria, Ţările Scandinave) ei acţionează ca înverşunaţi apă­rători ai „Planului Marshall”, „Uniunii Oe­spioni aflaţi în slujba imperialiştilor. Sar­cina apărării păcii şi a luptei împotriva aţâ­ţătorilor la război cere o continuă demascare a acestei clici care a dezertat în lagărul duş­manilor înverşunaţi ai păcii, democraţiei şi socialismului, in lagărul imperialismului­ şi fascismului. ★ Pentru prima oară­ în istoria omenirii a apă­rut un front organizat al păcii, condus de Uniunea Sovietică -- bastionul şi stegarul păcii în întreaga lume. Tot mai larg se răspândeşte în massele populare din ţările capitaliste chemarea cu­rajoasă a Partidelor Comuniste, care prod­a­cidentale”, „Pactului Atlanticului de Nord” şi tuturor celorlalte forme ale expansiunii ame­ricane. Aceşti pseudo-socialişti îndeplinesc cel mai josnic rol în persecutarea organizaţii­lor muncitoreşti şi democratice care apără in­teresele celor ce muncesc. Socialiştii de dreapta care se rostogolesc tot mai jos pe calea trădării intereselor clasei muncitoare, ale democraţiei şi socialismului, şi care au renegat complect învăţătura mar­­xistă, se manifestă astăzi ca apărători şi pro­pagandişti ai ideologiei banditeşti a imperia­lismului american. Teoriile lor — aceea a „so­cialismului democratic”, aceea a „forţei a treia” — palavrele lor cosmopolite despre ne­cesitatea renunţării la suveranitatea naţiona­lă, nu reprezintă altceva decât un camuflaj ideologic al agresiunii imperialismului ameri­can şi englez. Aşa numitul comitet al conferinţelor inter­naţionale socialiste (Comisco), jalnică pro­genitură a internaţionalei a II-a, putrezită de vie, s’a transformat într'un centru de adunare a celor mai înverşunaţi scizionişti şi desorga­­nizatori ai mişcării muncitoreşti. Această or­ganizaţie a devenit un centru de spionaj în slujba serviciilor de spionaj englez şi ameri­can. Numai în luptă hotărîtă împotriva socialiş­tilor de dreapta — scizionişti şi dezorganiza­tori ai mişcării muncitoreşti, poate îi cucerită unitatea clasei muncitoare. II Biroul Informativ socoate lupta neîncetată pentru unirea şi organizarea tuturor forţelor clasei muncitoare drept o cauză primordială a Partidelor Comuniste, pentru a da o ripostă puternică pretenţiilor impertinente ale impe­rialismului anglo-american, pentru,a spulbera speranţa sa într-un nou război mondial, pen­tru a apăra şi consolida cauza păcii şi se­curităţii internaţionale, pentru a condamna la eşec ofensiva capitalului monopolist împotri­va nivelului de trai al masselor celor ce mun­cesc. In situaţia internaţională de astăzi este o datorie directă a Partidelor Comuniste de a arăta că dacă clasa muncitoare nu-şi va asi­gura unitatea rândurilor sale, ea se va lipsi de o armă de extremă importanţă în lupta îm­potriva primejdiei crescânde a unui nou răz­boi mondial şi a ofensivei reacţiunii imperia­liste împotriva nivelului de trai al oamenilor muncii. Ducând o luptă neîmpăcata şi consecven­tă în domeniul teoriei şi al practicei împotri­va socialiştilor de dreapta şi leaderilor reac­ţionari ai sindicatelor, demascându-i fără cru­ţare şi izolându-i de masse, comuniştii trebue sa explice cu răbdare şi perseverenţă muncito­rilor social-democraţi de rând întreaga ini­mă, că popoarele nu vor lupta niciodată îm­potriva primei ţări socialiste din lume, împo­triva Uniunii Sovietice. În timpul războiului împotriva fascismului, Partidele Comuniste au fost avangarda re­zistenţei întregului popor împotriva cotropi­torilor;­ în perioada postbelică Partidele Co­muniste şi Muncitoreşti sunt luptătorii de frunte pentru interesele vitale ale popoarelor lor, împotriva unui nou război. Uninduse sub conducerea clasei muncitoare, toţi adver­sarii unui nou război — oamenii muncii, şti­inţei, culturii, formează un puternic front al păcii, capabil să zădărnicească planurile cri­minale ale imperialiştilor, portanţă a unităţii clasei muncitoare, să-i a­­tragă în lupta activă pentru pace, pâine şi li­bertăţi democratice, să ducă o politică de acţi­uni comune pentru atingerea acestor scopuri. O metodă verificată de realizare a unităţii clasei muncitoare este unitatea de acţiune a diferitelor sale detaşamente. Acţiunile comune coordonate la diferite întreprinderi, în întregi ramuri de producţie, pe oraş, pe regiune, pe scară naţională şi internaţională, mobilizează cele mai largi masse la luptă pentru nevoile lor cele mai apropiate şi mai clare şi servesc stabilirii unităţii permanente a rândurilor proletariatului. Realizarea unităţii de acţiune, de jos a clasei muncitoare poate să-şi găsea­scă expresia în crearea comitetelor de apăra­re a păcii la întreprinderi şi instituţii;­in or­ganizarea de demonstraţii de massă împotri­va aţâţătorilor la război; în acţiuni comune ale muncitorilor cu scopul de a apăra dreptu­rile democratice şi de a-şi îmbunătăţi situaţia economică. In lupta pentru unitatea clasei muncitoare trebue­ acordată o atenţie deosebită masselor de muncitori şi oameni ai muncii catolici, cât şi organizaţiilor lor, având în vedere că con­vingerile religioase nu constitue o piedică în calea unităţii celor ce muncesc, mai cu seamă când această unitate este necesară pentru salvarea păcii. Acţiunile concrete comune în domeniul revendicărilor economice, coordona­rea luptei între sindicatele de clasă şi cele ca­tolice, etc., pot fi mijloace eficace de atragere a muncitorilor catolici în frontul comun al luptei pentru pace. * Una din cele mai importante sarcini ale Partidelor Comuniste în fiecare ţară capita­listă, este de a face tot ce depinde de ele pen­tru a asigura unitatea mişcării sindicale. E­­normă importanţă capătă in momentul de faţă atragerea în sindicate şi în lupta activă a muncitorilor neorganizaţi din punct de vede­re profesional. In ţările capitaliste asemenea muncitori alcătuesc o parte însemnată a pro­letariatului. Dacă Partidele Comuniste vor desfăşura o muncă temeinică în rândurile muncitorilor neorganizaţi, ele vor reuşi să obţină succese serioase în făurirea unităţii clasei muncitoare. Biroul Informativ socoate că pe baza unită­­­­ţii clasei muncitoare este necesară stabilirea unităţii naţionale a tuturor forţelor democra­tice in scopul mobilizării masselor largi popu­lare la luptă împotriva imperialismului ann­­glo-american şi reacţiunii interne. O impor­tanţă extrem de mare capătă munca de zi cu zi în diferitele organizaţii de massă ale oa­menilor muncii : de femei, de tineret, ţărăne­şti, cooperative şi alte organizaţii. Unitatea mişcării muncitoreşti şi strânsa unire a tuturor forţelor democratice este ne­De energia şi iniţiativa Partidelor Comu­niste depinde în mare măsură rezultatul luptei gigantice pentru pace, ce ia un avânt tot mai mare­ de comunişti­, ca luptători de frunte, depinde în primul rând să transforme posibi­litatea zădărnicirii planurilor aţâţătorilor la război în realitate. Forţele democraţiei, forţele partizanilor păcii, sunt cu mult superioare forţelor reac­­ţiunii. Acum, sarcina este de a mări şi mai mult vigilenţa popoarelor faţă de aţâţătorii la război, de a organiza şi um­ strâns massele largi populare pentru apărarea activă a cau­zei păcii în numele intereselor vitale ale po­poarelor, în numele vieţii şi libertăţii lor. cesară nu numai pentru rezolvarea problem­­­lor curente de zi cu zi ale clasei muncitoarei şi ale masselor celor ce muncesc, ea este dea­­semeni necesară şi pentru rezolvarea proble­melor fundamentale, care stau în faţa prole­tariatului ca clasă ce conduce lupta pentru răsturnarea puterii capitalului monopolist, pentru reorganizarea socialistă a societăţii. Pe baza succeselor realizate pe tărâmul uni­tăţii rândurilor mişcării muncitoreşti şi a strânsei uniri a tuturor forţelor democratice, va deveni posibilă desfăşurarea luptei în ţă­rile capitaliste pentru formarea de guverne, care să strângă laolaltă toate forţele patrio­tice ce se opun subjugării ţărilor lor de către imperialismul american, care să se situeze pe platforma unei păci trainice între popoare, să înceteze goana înarmărilor şi să ridice nivelul de trai al masselor muncitoare. In ţările de democraţie populară, în faţa Partidelor Comuniste şi­ Muncitoreşti stă sar­cina de a consolida şi mai mult unitatea deja realizată a clasei muncitoare şi a organizaţii­lor unice­­­ sindicale, cooperative, de femei, de tineret şi altele. Ar Biroul informativ socoate că succesele noui ale luptei pentru unitatea clasei muncitoare şi unirea strânsă a forţelor democratice depind în primul rând de îmbunătăţirea întregii mun­ci organizatorice şi ideologice a fiecărui Partid Comunist şi Muncitoresc. Pentru Partidele Comuniste şi Muncitoreşti are o importanţă deosebită demascarea ideo­logică şi lupta neîmpăcată împotriva, oricărei manifestări a­ oportunismului, a sectarismului, a naţionalismului burghez, lupta împotriva pătrunderii agenturii duşmane în rândurile Partidului.­ învăţămintele care decurg din demascarea clicii de spioni Tito-Rankovici impun imperios Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti întări­rea maximală a vigilenţei revoluţionare. A­­genţia clicii lui Tito joacă astăzi rolul de în­verşunaţi scizionişti în rândurile mişcării muncitoreşti şi democratice, care îndeplinesc voinţa imperialiştilor americani. De aceea este necesară lupta hotărîtă împotriva uneltirilor acestei agenturi a imperialiştilor, oriunde ea încearcă să acţioneze în organizaţiile munci­toreşti şi democratice. Consolidarea organizatorică şi politico-ideo­­logică a Partidelor Comuniste şi­ Muncitoreşti pe baza principiilor marxism-leninismului, constitue cea mai importantă­ condiţiunie a succesului luptei clasei muncitoare pentru unitatea rândurilor sale, pentru cauza păcii, pentru independenţa naţională a ţărilor lor, pentru democraţie şi socialism.

Next