România Liberă, octombrie 1950 (Anul 8, nr. 1873-1898)

1950-10-01 / nr. 1873

Să întâmpinăm cu cinste alegerile deputaţilor in Sfaturile Populare p i SMs. Prin Decretul Marii Adunării Naţionale, corpul electoral este convocat­­pentru ziua de 3 Decembrie 1950, să aleagă deputaţii in Sfaturîlie Populare. Pentru prima oară în istoria sa, poporul nostru muncitor va putea desemna în organele locale ale puterii de Stat, pe cei mai buni şi mai de­votaţi luptători ai cauzei clasei munci­toare, pe cei cari cu elan şi entuziasm neobosit se găsesc în primele rânduri în lupta penttru înflorirea scumpei noastre Patrii, pentru socialism şi pace. Alegerile deputaţilor în Sfaturile Populare constitue un eveniment de o im­portanţă excepţională in procesul de des­­voltare a Statului nostru, de făurire a Sfaturilor Populare, organe alte dicta­turii proletariatului, baza politică a regi­m­ului nostru de democraţie populară. In ziua de 3 Decembrie 1950, vor păşi In faţa urnelor, vor vota în mod egal, direct şi secret toţi oamenii muncii, fără deosebire de sex, naţionalitate, rasă, re­ligie, grad de cultură şi profesie. Oameni liberi într’o ţară liberă, milioanele de vrednici constructori ai socialismului vor încredinţa votul lor tovarăşelor de mun­că, legaţi de interesele poporului nostru muncitor, cuprinşi de dragostea pentru viaţa cea nouă, însufleţiţi de înflăcărat patriotism. Poporul nostru muncitor, care a primit cu neţărmurită bucurie legea pentru ale­gerea deputaţilor în Sfaturile Populare este pregătit pentru a întâmpina cât mai sărbătoreşte ziua alegerilor, pentru a face din campania alegerilor o etapă plină de succese, de noi victorii. In nenumărate scrisori, minerul din Valea Jiului, oţe­­larul din urm­ele Hunedoarei, textilista din filaturile Aradului, alături de ţăra­nul muncitor din câmpia Dunării, de în­văţătorul din comuna de pe valea Oltu­lui, ca şi alţi zeci şi sute de oameni ai muncii şi-au aşternut gândurile lor pli­ne de dragoste faţă de Partidul şi Gu­vernul din iniţiativa cărora s’a făurit le­­rgea alegerii deputaţilor în Sfaturile Populare, lege cu un adânc caracter de­mocratic. Odată convocat Corpul Electoral şi formată Comisia Electorală Centrală , din reprezentanţi de încredere ai poporu­lui nostru muncitor, reprezentanţi care vor veghea la aplicarea întocmai a dis­­poziţia fiilor legii electorale,­­ vor tre­bui alese pe lângă fiecare Comitet Pro­vizoriu regional, raional şi orăşenesc, câte o Comisie electorală propusă de or­ganizaţiile obşteşti. Comisia electorală este una din verigile hotărîtoare ale pre­gătirii alegerilor şi ea trebue să fie for­mată din oameni care să justifice încre­derea poporului, care să asigure traduce­rea în viaţă a tuturor principiilor consec­vent democratice înscrise în legea alege­rilor. Călăuzindu-se după exemplul înaintatei democraţii sovietice, legea asigură con­diţiile necesare pentru desemnarea can­didaţilor din rândurile poporului munci­tor, a propunerii realilor săi reprezen­tanţi, a celor care se bucură de imensa încredere a maselor largi populare. Propunerile pentru candidaturi vor tre­bui să fie o preţuire a activităţii candi­datului, o justă apreciere a patriotismu­lui său, a devotamentului nemărginit faţă de cauza poporului muncitor. Propunerile vor arăta cât de mare este răspunderea alegătorilor, faţă de cei cărora le încre­dinţează cinstea de a fi candidaţi în ale­gerile pentru desemnarea organelor pu­terii populare, organe ce vor gospodări treburile comunelor, oraşelor, raioanelor şi regiunilor ţării. Propunerile pentru candidaturi ca şi în­treaga campanie de pregătire a alegerilor trebue să se desfăşoare sub semnul tre­cerii în revistă a activităţii Comitetelor Provizorii, care de peste un an de zile, luptă sub conducerea Partidului să schim­be faţa oraşelor şi satelor noastre, să le facă cât mai înfloritoare, cât mai bogate, să ridice necontenit nivelul material şi cultural al maselor largi populare. Acţiu­nile iniţiate de Comitetele Provizorii, lucrările pornite, au fost sprijinite cu en­tuziasm de oamenii muncii, care văd în organele locale ale puterii de Stat, pe a­­părătorii devotaţi ai intereselor lor, pe organizatorii combativi ai poporului muncitor în lupta pentru des­vol­tarea ne­contenită a Patriei noastre. Fiecare succes obţinut de Comitetele Provizorii a fost primit cu bucurie de oamenii muncii. Propunând candidaţi, stând de vorbă cu ei, alegătorii vor trece în revistă munca desfăşurată, vor discuta proble­mele planului actual şi viitor al Sfa­turilor Populare. Sfaturile Populare sunt­ prin natura lor organe prin care massele largi ale poporului muncitor participă Prezidiului nemijlocit la conducerea treburilor ob­­şteşti. Colaborarea în muncă între vii­torii deputaţi şi masse trebue să în­ceapă încă înainte de alegeri. In întâl­nirile electorale, alegătorii trebue să discute cu candidaţii problemele loca­lităţii sau ţinutului respectiv, să ana­lizeze sarcinile care i vor sta în faţa viitoarele Sfaturi Populare, să traseze liniile pe care vor trebui să-şi desfă­şoare munca deputaţii. Legătura între deputaţi şi alegători trebue să fie permanentă, deputatul cunoscând îndeaproape nevoile locuito­rilor din circumscripţia sa, posibilită­ţile de desvoltare i de întreprinderilor, de înfiinţare de noi instituţii puse în slujba poporului muncitor. Această le­gătură trebue să se nască încă în peri­­oada pregătirii alegerilor, în întâlnirile dintre candidaţi şi alegători. Perioada de pregătire a alegerilor trebue să fie în acelaş timp ocazia pen­tru desfăşurarea unei susţinute munci de lămurire asupra Constituţiei noastre, asupra legii de organizare a Sfaturilor Populare şi a legii pentru alegerea de­putaţilor, pentru ca fiecare alegător să fie înarmat cu toate cunoştinţele nece­sare folosirii în cât mai bune condiţiu uni a drepturilor înscrise în textele le­gilor Statului nostru popular. Folosindu-se toate mijloacele pe care Constituţia Statului nostru de democra­ţie populară le pune la dispoziţia oa­menilor muncii: presă, radio, săli de întruniri, gazete de perete, o largă agitaţie politică trebue să caracterizeze perioada de pregătire a alegerilor, agi­taţie care să scoată la suprafaţă toate problemele care frământă pe oamenii muncii şi care să constitue în acelaş timp un minunat prilej de mobilizare a masselor largi ale poporului muncitor. Noi trebue să întâmpinăm alegerile pentru Sfaturile Populare prin noi şi importante victorii în muncă, prin suc­­cese deosebite în producţie, în gospo­dăria obştească, în munca culturală. Pregătirea alegerilor trebue să fie — după minunatul exemplu sovietic — prilej al unui măreţ avânt al forţelor creatoare ale poporu­lui nostru munci­tor. In acest fel m­ai vom pregăti şi mai temeinic condiţiile începerii cu succes a primului nostru Plan Cincinal. Campania alegerilor pentru deputaţii în Sfaturile Populare se desfăşoară în condiţiile în care luptă dintre forţele păcii ,şi cele ale războiului se ascute din ce în ce mai mult, în momentul în care imperialiştii au trecut la agresi­une făţişă împotriva bravului popor coreean, în momentul în care bancherii şi trus­imenii de pe ambele maluri ale Oceanului, împreună cu lacheii lor de teapa spionilor şi asasinilor din banda lui Tito, se pregătesc febril să asvârle omenirea într-un nou război mondial, pentru a-şi realiza planurile lor nebu­neşti de dominaţie mondială. Campania alegerilor pentru Sfaturile Populare se desfăşoară în condiţiile în care şi pe plan intern lupta de clasă se ascute împotriva exploatatorilor care în­­cearcă să lovească în regimul nostru de democraţie populară. Excluderea de la dreptul de a vota şi de a fi aleşi, a foştilor bancheri, a foştilor industriaşi, a foştilor mari co­mercianţi, a celorlalte elemente ale marii burghezii, precum şi a chiaburi­lor, duşmani ai democraţiei populare, unelte în slujba imperialiştilor şi a războiului, are tocmai menirea de a ne apăra Patria împotriva celor care ar vrea s’o vadă din nou subjugată şi îm­pilată. Aceşti trădători de Patrie n’au ce să-şi spună cuvântul în viaţa po­porului nostru, nu trebue să se bucure de drepturi egale cu cei ce pun temelie trainică societăţii noi, lipsită de ex­ploatare. Campania pentru alegerile deputaţilor în Sfaturile Populare trebue să fie o măreaţă manifestare de luptă a poporu­lui nostru muncitor, un prilej de creş­tere a unităţii sale, a solidarităţii cu popoarele iubitoare de pace, o demon­straţie a patriotismului său înflăcărat. Campania alegerilor va oglindi hotărî­­rea nestrămutată a poporului nostru muncitor de a consolida şi desvolta sub conducerea Partidului şi Guvernului realizările obţinute, de a dobândi noi succese în lupta pentru socialism, pen­tru pace. Cu aceste gânduri pline de încredere în puterea uriaşului front al păcii, în fruntea căruia se află Uniunea Sovie­tică şi Marele Stalin, poporul nostru muncitor se pregăteşte de alegeri, pen­tru a traduce in viată organele puterii sale, Sfaturile Populare. £+552.1 - ------------------­ A apăru­t în limbile:­nă şi spaniola rusă, română, franceză, engleză, germa­„Pentru pace pentru democraţie trainică, populară !“ Bucureşti, Organ al Biroului Informativ al Partidelor comuniste şi munci­toreşti, Nr. 39 (99) Cuprinde: ARTICOL DE FOND: Vineri, 29 Septembrie 1950 Prima aniversare a Republicii Popu­lare Chineze O măreaţă armă ideologică a bol­şevismului Lupta împotriva intensificării reacţiunii fasciste în Statele Unite Un nou pas pe calea consolidării economiei socialiste a Ungariei A venit timpul ca poporul japonez să se unească în lupta împotriva duşmanului Despre Congresul trade-union-urilor de la Brighton Note politice Informaţii De vânzare la magazinele „Librăria Noastră” şi la toate chioşcurile. Lei 8. M. MITAN: JOHN WILLIAMSON: ISTVÁN FRIS: HARRY POLLITT: JAN MAREK: D­ECRETUL Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române pentru fixarea datei alegerii deputaţilor Sfaturilor Populare ARTICOL UNIC. — In conformitate cu art. 78 din Legea Nr. 6 din 8 Septembrie 1950, se fixează ziua de 3 Decembrie 1950 pentru alegerea de­putaţilor Sfaturilor Populare. Dat în Bucureşti la 29 Septembrie 1950. Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale C. I. PARHON Secretarul Prezidiului Marii Adunări Naţionale MARIN FLOREA IONESCU NUMIREA MEMBRILOR COMISIEI ELECTORALE CENTRALE Printr’un decret al Prezidiului Marii Adunări Naţionale au fost numiţi în Comisia electorală centrală: STELIAN MORARU, secretarul Confederaţiei Generale a Muncii, ca preşedinte ; ALEXANDRU DRĂGHICI, membru în Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român, ca membru; PAUL CORNEA, secretar al Uniunii Tineretului Mun­citor, ca membru; ILIE DANCIU, prim secretar al Organizaţiei Partidului Muncitoresc Român din regiunea Stalin, ca membru; ALEXANDRU FARKAŞ, din partea Uniunii Populare Maghiare, ca membru; IOSIF CATRANICI, secretar al sindicatului Combinatu­lui Reşiţa, ca membru; EREMIA PÂRDAU, secretar al comitetului regional Su­ceava al Frontului Plugarilor, ca membru; CONSTANTIN BALMUŞ, rectorul Universităţii „C. I. Partion“, ca membru; PARASCHIVA MATEI, fruntaşă in producţie la Indu­stria Bumbacului „B” Bucureşti ca membră; CONSTANTIN ŞERBAN, fruntaş în producţie, maistru sondor la Întreprinderile Petrolifere din Băicoi, ca mem­bru; ILIE STOENESCU, preşedintele secţiunii civile a Curţii Supreme, ca secretar. O bună organizare a muncii asigură îndeplinirea la vreme a campaniei agricole de toamnă în regiunile din zonele unde campania agricolă da toamnă a început de la 15 ale lunii Septembrie ea se desfășoară cu multă intensitate. Datorită bunei planificări a muncii, a controlului permanent pe teren şi mai ales datorită felului în care Comitetele Provizorii au reu­şit să antreneze în muncă tehnicienii agricoli şi să mobilizeze ţă­­rănimea muncitoare, aceste regiuni au reuşit să obţină succese destul de îm­bucurătoare. Acolo însă unde Comitetele Provizorii au dat dovadă de delăsare in muncă privind cu uşurinţă răspunderea lor in această campanie mersul însămânţări­­lor se desfăşoară într’un ritm nemul­ţumitor. Regiunea Botoşani, de pildă, care are aceleaşi condiţiuni de muncă şi a în­tâmpinat aceleaşi greutăţi ca şi regiu­nea Suceava a reuşit să realizeze 60 la sută din suprafaţa programată pentru însămânţări. Deasemeni regiunea Bacău, care la început a mers anevoe, se află acum printre regiunile fruntaşe în cam­pania agricolă însămânţând un procent de 47,2 la sută din suprafaţa progra­mată. Aceasta nu însemnează că acolo au existat condiţiuni mai favorabile ca în regiunea Bârlad şi că tovarăşii din Co­mitete au înregistrat succesele arătate fără să lupte cu greutăţile. Au existat şi greutăţi şi lipsuri. Ele însă au fost înlăturate la vreme datorită tocmai muncii organizate şi conştiente a Comi­tetelor Provizorii care nu au încercat să-şi justifice lipsurile dându-le pe seama greutăţilor. Dacă Comitetele Provizorii din regiunile Suceava, Bârlad sau din regiunea Stalin şi-ar fi întocmit de la început un plan de muncă amănunţit până jos la comună, cu sarcini concrete atât în pregătirea campaniei cât şi în des­făşurarea ei, controlând serios îndepli­nirea la termen a fiecărei sarcini, dacă ar fi luat măsuri pentru lichidarea lip­surilor semnalate chiar acolo pe teren şi mai ales dacă ar fi căutat să lămu­rească pe fiecare ţăran muncitor în parte de importanţa efectuării la vreme a insăimânţărilor, ele nu ar fi rămas în coada campaniei. Procentul de 1,2 la sută obţinut de regiunea Bârlad până la această dată e un rezultat care nu face deloc cinste Comitetului Provizoriu al regiunii care pe lângă toate nici nu caută câtuşi de puţin să se oprească mai mult asupra lipsurilor însuşindu-şi criticile Comite­tului regional de Partid şi luând exemplu de la regiunile fruntaşe. Comitetele Provizorii în a căror regiuni sau raioane campania muncilor agricole de toamnă a rămas in urmă trebue să înţeleagă că de această campanie de­pinde asigurarea unei recolte îmbelşu­gate a primului an din Planul nostru Cin­cinal şi să pornească hotărît la îndepli­nirea sarcinilor trasate de Hotărîrea Co­mitetului Central al Partidului Munci­toresc Român şi a Consiliului de Mi­niştri. Experienţa Sovietică - chezăşie a construcţiei Chinei noi Mâine se sărbătoreşte un an de la înfiinţarea Republicii Populare Chineze. In acest scurt interval de timp, poporul muncitor chinez, sub conducerea eroicului său Partid Comunist in frunte cu Mao Tse Dan, a depus eforturi încununate de succes pentru reclădirea şi desvoltarea marei sale Patrii. Uriaşe sunt realizările oamenilor muncii din China in lupta lor pentru a şterge urmele adânci ale răz­boiului de cotropire purtat pe teritoriul Chinei de imperialismul japonez şi apoi ale războiului civil. Eliberat de sub asuprirea elicei kuomintangiste şi a imperialiştilor americani, cucerindu-şi libertatea şi independenţa, poporul chinez a pornit cu nestăvilit elan la reconstrucţia ţării. Având preţiosul şi frăţescul ajutor al Marii Uniuni Sovietice, înflorirea econo­mică a Chinei populare se face într’un ritm rapid. Iată, în fotografia pe care o reproducem azi, cum prin colaborarea unui specialist sovietic, directorul fabri­cii de locomotive din Dairen și a inven­tatorului chinez Pao Shu-Pin, muncitor fruntaş în această întreprindere, pot fi experimentate cu succes piese de loco­motivă care nu au fost fabricate niciodată până acum de industria chineză. Festivitatea de azi de la Casa Prieteniei R©mâii©­S©vietice Institutul Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea, anunţă festivitatea ce va avea loc cu oca­zia aniversării unui an de la procla­marea Republicii Populare Chineze. Festivitatea va avea loc astăzi Sâmbătă 30 Septembrie, orele 19, în sala Casei Prieteniei Româno-Sovie­­tice. Duminică I Oct. 1950 n­­ai Anul VIII Nr. 1873 .P. Redacția şi Administraţia Bucureşti str. Const. Miile 5-7-9 Centrala telef. 63493-94-95 Cont Cec Poştal Nr. 7796­6 PAGINI — 4 LEI Redactor responsabil : NICULAE BELULI LUCRĂRILE SESIUNII LARCHE EXTRAORDINARE A ACADEMIEI R. P. R. Vineri 29 Septembrie a. c., la ora 11 a. m., au început lucrările sesiunii lăr­gite extraordinare a Academiei R.P.R. Tov. Traian Săvulescu, preşedintele Academiei R. P. R., a deschis şedinţa dând citire hotărîrii Prezidiului Acade­­miei R. P. R. cu privire la convocarea sesiunii lărgite extraordinare, pentru a desbate Proiectul de Plan al Electrifi­cării R. P. R. In numele Prezidiului Academiei R. P. R., tov. Traian Săvulescu a pro­pus ca biroul sesiunii lărgite să fie al­cătuit din președintele Academiei R.P.R., acad. Tr. Săvulescu, şi din următorii membri : Chivu Stoica, vice­preşedinte al Consiliului de Miniştri, ministrul Metalurgiei şi Industriei Chi­mice; Bodnăraş Emil, ministrul Forţe­lor Armate ale RPR; acad. Profiri Nico­­lae , acad. Sadoveanu Mihail; Vasilichi Gheorghe, ministrul Minelor şi Petro­lului; prof. univ.­­ Constantinescu Mi­ron, preşedintele Comisiei de Stat a Planificării; acad. Macovei Gh., pre­şedintele Comitetului Geologic de pe lângă Consiliul de Miniştri; Vaida Vasile, ministrul Agriculturii; Rangheţ Iosif, preşedintele Comitetului de Stat pentru distribuţia combustibilului; prof. univ. Gheorghiu I. S., membru cores­pondent al Academiei R. P. R.; prof. univ. Răutu Leonte, inginer Gaston Marin Gh., ministrul Energiei Electri­ce ; Prisnea Constantin, ministrul Sil­viculturii ; acad. Roller Mihail; prof. Marinescu, M., membru corespondent al Academiei R. P. R.; Alexa Augustin, ministru adjunct al Departamentului C. F. R.; acad. Nicolau Gh., directorul Institutului de Energetică al Academiei R. P. R.; acad. prof. P. Constantinescu- Iași, directorul Institutului de Istorie şi Filosofie al Academiei R. P. R.; acad. Carafoli Ilie, directorul Institutu­lui de Siderurgie şi Mecanică aplicată al Academiei R. P. R. A fost propus un secretariat tehnic de specialitate, condus de prof. I. S. Gheorghiu, membru corespondent al A­­cademiei R. P. R. Prof. I. S. Gheorghiu a propus alcă­tuirea următoarelor şase comisiuni : Comisiunea de studiu a folosirii ape­lor, alcătuită din 17 membri; preşedin­te: acad. N. Profiri; Comisiunea Hidroenergetică, alcătuită din 17 membri; preşedinte: acad. I. Carafoli; Comisiunea Termoenergetică, alcă-I (Continuare în pag. 5—5, col. 5-6-7) | A­cum patru ani avea loc la Nil­renberg, în însuşi bârlogul tiarei fasciste, o judecată pe care is­toria a numit-o pe drept cuvânt «ju­decata popoarelor». Milioane de mame înlăcrămaite, şiruri lungi, cernite, de văduve şi orfani, feţe supte abea ieşite din bezna umedă a adăposturilor an­tiaeriene, aşteptau cu înfrigurare să fie pronunţată sentinţa. Norii grei ai mâniei, ai mâniei drepte şi sfinte, ai mâniei în numele a tot ceea ce au căl­cat sub cizmele lor monştrii în uni­forma cu cap de mort, a tot ceea ce înseamnă viaţă şi demnitate omenea­scă, se grămădeau pe cerul de la Nil­renberg. Maidanele, Auschwitz, Buchenwald, fumul înecăcios al cuptoarelor în care se ardea carne de om, uniformele văr­gate ale deţinuţilor din spatele reţelei de sârmă ghimpată, alcătuiau decorul sumbru al acestui proces. Avea să se ceară socoteală pentru colhozurile mă­noase ale Ucrainei arse de ucigaşii nazişti, pentru satele liniştite ale Poloniei rase de pe suprafaţa pămăn­tului, pentru Lidice, pentru Oradour sau Olene, pentru Parisul îngenun­chiat şi umilit. Până şi florile de pe câmp acuzau firave, scoţându-şi din nou capul din pământul îngroşat cu sângele milioa­nelor de cadavre. «Pentru ca să nu se mai repete» răsunau milioanele şi milioanele de glasuri din toate ţările; «pentru ca să nu se mai repete» spuneau privi­rile dârze ale ostaşului sovietic, care apăra cu sângele lui viaţa Europei şi a lumii. Din felul in care a fost dată sentinţa dela N­renberg, când împotriva insis­tenţelor judecătorului sovietic au fost achitaţi monştrii hitlerişti ca Schacht sau von Papen s’a văzut însă că sunt unii pentru care e mai important de­cât orice pe lume ca barbaria nazistă «să se repete». Aceştia au căutat, caută şi acum, să apere pe «bieţii» criminali de război. A tremurat de grijă d. Chur­­chill pentru ca von Manstein să nu sufere prea mult de pe urma proce­sului ce i s’a intentat. El însuşi, Win­ston Churchill, s’a grăbit să plătească un avocat britanic care să-l apere pe «nevinovatul» călău al copiilor din Odesa. Cu sutele sunt eliberaţi crimi­nalii de război nazişti în Germania Occidentală. Diviziile blindate ale noi­lor «cuceritori» in pasul găştii, sunt conduse tot de fostul şef de stat ma­­jor al diviziilor hitleriste de tancuri, Hans Guderiah. «Să se repete»­ — urlă fioroşii ma­niaci atomici, cuprinşi de isteria răz­boinică, în birourile lor elegante de pe Wall Street. Nu mai e astăzi un secret pentru nimeni că trusturile germane care au deslănţuit războiul , lucrau mână în mână cu cele americane. Nu mai e un secret pentru nimeni că ace­iaşi monstruoasă cârdăşie încearcă, acum sub altă firmă, să provoace un nou cataclism în Europa şi în întreaga lume. Noii pretendenţi la dominaţia lu­mii nu sunt cu nimic mai bunii decât cei de ieri. Şi ei nu au ezitat să treacă de la ameninţări isterice la a­­gresiune făţişe, de la «războiul rece» la intervenţia mârşavă din Coreea. «Dacă va fi nevoie vom da ordin să se uti­lizeze din nou arma atomică» urlă Harry Truman, fost negustor de bre­tele, care are acum de vânzare o marcă mai rentabilă. «Statele Unite trebue să fie pregătite să ducă războiul cu ajutorul mijloacelor bacteriologice»,­ ­ afirma istoric Johnson, fostul minis­tru al Apărării in Statele Unite. «Vă aflaţi în faţa unui oraş bogat, unde se găsesc vinuri şi mâncare multă. Ocupaţi Seulul şi ale voastre vor fi toate bunurile oraşului», se a­­dresează samuraiul yankeu Mac Ar­thur, invadatorilor americani. Aţâţătorii la un nou roibi­işi strigă cu neruşinare ura lor împotriva omu­lui, împotriva vieţii. In Coreea, imperialiştii americani bombardează în mod barbar oraşe şi sate, asasinează populaţia civilă şi distrug fabrici, uzine, şcoli şi spitale, fără alegere. In Adunarea Generală O.N.U., Dean Acheson, ministrul de externe al Sta­telor Unite, îşi agită isteric mustaţa in furculiţă: «sunt mândru de inter­venţia Statelor Unite in Coreea», ţipă «diplomatul» atomic. La 28 iulie, in satul Gwan din dis­trictul Yoncin, provincia Cruncea de Nord, soldaţii americani au spânzurat pe un bătrân de 67 ani, bolnav în pat, care nu a putut fugi din faţa sălbaticilor agresori. Iată de ce e mân­dru domnul Acheson. In sfârşit, ofi­ciosul oamenilor de afaceri francezi, «Aux Ecoutes de la Finance», spune pe şleau referindu-se la agresiunea ame­ricană din Coreea: «s’a pus astfel capăt crizei ale cărei simptome se ma­nifestă pretutindeni şi mai cu seamă în Franţa». Doar faptul că cinci dintre cei opt membri ai comisiei atomice din Sta­tele Unite, forul superior american pentru producţia de arme atomice, sunt directori ai unor mari întreprin­deri care fac parte din trustul Morgan şi din banca acestui trust «First Na­tional Bank», explică îndeajuns setea canibalilor atlantici de a rezerva ora­şelor lumii soarta Hiroshimei. E prea puternic soarele dătător de viaţă pentru ca Truman, Bradley, Mac Arthur sau Poage să-i poată suporta lumina, sunt prea gigantice hidrocen­tralele care vestesc zorii comunismu­lui in Uniunea Sovietică pentru ca apologeţii capitalismului să se ia la o întrecere paşnică cu socialismul, e prea uriaşă armata de sute de milioane de partizani ai păcii din toate ţările, care au semnat Apelul de la Stockholm, pentru ca bancherii de pe strada în­gustă şi cenuşie a Wall Street-ului să poată dormi în linişte pe sacii lor cu dolari. Propunerile sovietice de pace, cu care delegaţia sovietică a întâmpinat din nou lucrările Adunării Generale O.N.U. îi înspăimântă de moarte pe mârşavii agresori, care au încercat să şteargă cu drapelul O.N.U. urmele de sânge ale victimelor lor din Coreea. Imperialiştii aţâţători la război au mâinile scăldate’n sânge până’n coate. Privirile lor injectate de ură sfredelesc peste tot, acolo unde războiul de ţesut lucrează în tihnă pentru pace, acolo unde un copil întinde gângurind mâi­nile sale mici spre viaţă. Să ştie însă agresorii atomici că de astădată stau de veghe popoarele şi că norii grei ai mâniei, ai mâniei drepte şi sfinte, ai mâniei în numele a tot ceea ce înseamnă libertate şi viaţă, stau din nou grămădiţi să adaste «judecata popoarelor». Şi de astă dată niciun Churchill, niciun Acheson, nu vor mai putea să îndulcească crimi­nalilor de război sentinţa, pentru că în­suşi Churchilii, Achesonii sau Popgii vor lua locul criminalilor dela Nüren­­berg, dacă vor îndrăzni să-și pună în aplicare planurile lor mârșave D. Frimi SÂ-SI AMINTEASCĂ De NUREMBERG!

Next