România Liberă, mai 1951 (Anul 9, nr. 2051-2076)

1951-05-02 / nr. 2051

„ÎNSEMNĂTATEA CONGRESULUI AL V-lea IN ISTORIA P. C. R.“ — Comunicarea tovarăşului Vasile Luca — Sâmbătă după amiază la orele 3 a­­avut loc în sala Ateneului R.P.R. comu­nicarea tovarăşului Vasile Luca, secre­tar al C.C. al P.M.R. şi vice-preşedinte al Consiliului de Miniştri, despre ,,în­­­­seninătatea Congresului al V-lea în isto­ria Partidului Comunist din România”, făcută sub auspiciile Institutului de Is­torie a Partidului de pe laftul C.C. al P.M.R. Au fost de faţă membri ai C.C. al P.M.R. şi ai Guvernului în frunte cu tovarăşii Ana Pauker şi Teohari Geor­­gescu, membri ai Prezidiului Marii Adu­nări Naţionale, în frunte cu G. I. Par­­hon, preşedintele Prezidiului? Au mai participat activişti de partid şi ai or­ganizaţiilor de massă, etc. Tovarăşul Vasile Luca a arătat locul imm­ortant caree îl ocupa ConoTcsifl V-rea în istoria Partidului Comunist din România. Congresul a stabilit că Ro­mânia se găseşte în faţa desăvârşirii revoluţiei burghezo-democratice şi a in­dicat obiectivul strategic şi tactica Partidului. Combătând teoriile oportuni­­ste cu­ privire la caracterul revoluţiei în faţa căreia se află poporul român, Con­gresul al V-lea a stabilit totodată forţele motrice ale revoluţiei, a stabilit limpede şi ferm rolul conducător al clasei mun­citoare în frunte cu Partidul ei, în acea­stă revoluţie. Marile bătălii purtate de către clasa muncitoare la Griviţa şi în Valea Praho­vei, luptele duse împotriva înfeudării şi mai adânci a ţării în ghiarele capitalului anglo-franco-american, împotriva fascis­mului şi pentru făurirea frontului unic de jos, peste capul trădătorilor social­­democraţi de dreapta din conducerea P.S.D. — toate aceste bătălii au avut 1o K070 t­ io+ apfeile ~-1. -: _ 1 tt 1 ------------------— ■-■"-*'• -viigiwuiUi iii V -ICU, au fost conduse de Partidul Comunist înarmat cu hotărîrile Congresului al V-lea. Partidul a purtat aspra lupte împotriva pregătirilor și desfășurării războiului ti­călos antisovietic. Tovarăşul Vasile Luca a subliniat rolul important pe care l-a avut Partidul nostru, condus de tovară­şul Gheorghiu-Dej pentru făurirea uni­tăţii clasei muncitoare şi pregătirea ac­tului istoric de la 23 August. Vorbitorul a arătat că deşi Partidul nostru, datorită condiţiilor schimbate, şi-a schimbat tactica de luptă în decursul anilor de după război, totuşi în ce priveşte strategia trebue subliniat că el a aplicat în linii esenţiale strategia prevăzută de Congresul al V-lea, desă­vârşind revoluţia burghezo-democratică şi trecând în procesul luptei la înfăp­tuirea revoluţiei socialiste care se des­făşoară azi. Asistenţa a ascultat cu cel mai viu in­teres comunicarea tovarăşului Luca. (A­­gerpres). PENTRU UN PACT AL PĂCII Apelul pentru un Pact al Păcii se îmbogăţeşte zilnic cu mii şi linii de noi semnături ale celor care doresc fierbinte pacea, care sunt hotăriţi să lupte pentru apărarea ei. Au mai semnat Apelul: ALEXANDRU SENCOVICI, ministrul Industriei Uşoare; Acad. dr. MIHAI CIUCA, profesor universitar; GHEOR­­GHE PICIOREA, muncitor fruntaş, de­corat cu Medalia Muncii, fabrica de ciment „Sovromconstrucţie“ Nr. 2, Co­marnic; PETRE BALACEANU, vice­preşedinte al Comisiei de Stat a Plani­ficării; SILVIAN IOSIFESCU, critic li­terar; IO­SEP WENTZEL, preşedintele gospodăriei agricole colective „Partiza­nul“ din comuna Bujac, regiunea Arad; MARIANO MOREL, proectant la fabri­ca „Radio Popular“, Bucureşti, lau­reat al Premiului de Stat; MARGARETA PETREŞEANU, funcţionară, Vama Poştei, Bucureşti; MIHAI BORSOŞI, factor poştal, Bistriţa; ŞTEFANIA MOI­­SEANU, gospodină, Oraşul Stalin, str. Republicii Nr. 20; NICOLAE IVANES­­CU, Învăţător, comuna Lăuşata, regiu­nea Vâlcea; ION BENEA, inginer, mina Petrila; Dr. AUREL MOGA, rectorul Institutului Medico-Farmaceutic, Cluj; ION DOBROGEANU, tâmplar, Focşani, str. 23 August Nr. 18; MARIA PINTI­­LIE, văduvă de război, muncitoare la cooperativa de producţie I.O.V.R. „23 August“, Iaşi; CONSTANTIN ANDRE­ESCU, strungar fruntaş, uzinele „Re­publica“, Bucureşti; IOANA REGHINA, circularistă la fabrica de cherestea Bistriţa-Bârgăului, regiunea Rodna; AUREL TRUŞCA, tractorist-fruntaş SMT-Laloş, regiunea Vâlcea; MATEI C. CONSTANTIN, ţăran muncitor, co­muna Răstoaca, regiunea Putna; IOAN DRAGULEŢ, protoereu, comuna Băi­­leşti, regiunea Dolj; MIRCEA ŞTEFA­­NESCU, scriitor; VIORICA MOISES­­CU, activistă C.G.M.; SAMOIL HEI­­MER, inginer şef adjunct al construc­ţiei Canalul Dunăire-Marea Neagră; ONISIE PERSA, ţăran muncitor, co­muna Dârjeav, regiunea Cluj; EMERIC ROBOTOS, redactor responsabil al zia­rului „Romániai Magyar Szó“; Dr. AN­DREI MAGIERU, episcop, Arad; Dr. NICOLAE LUCA, şef de laborator la Institutul de cercetări zootehnice, Bucu­reşti; ION IANCOVESCU, actor, Tea­trul Naţional, Bucureşti; GASPAR ŞTEFAN, preşedintele gospodăriei a­­gricole colective „Petőfi Sándor“, co­muna Rovine, regiunea Arad; HORIA LIMAN, redactor responsabil adjunct al revistei „Contemporanul”; OSMAN A­­RIF, membru în gospodăria agricolă colectivă „Flamura Roşie”, satul Mi­reni, regiunea Constanţa; ZOIA MU­CENIC, gospodină, Craiova, str. Vlad Ţepeş Nr. 5; CAROL CZEDLY, profe­sor, Liceul mixt maghiar, Arad; VA­SILE ŢARMURE, învăţător, comuna Chiraleş, regiunea Rodna; GHEORGHE GHENACHE, magistrat, Tribunalul Putna, decorat cu Medalia Muncii; ION GHERMAN, medic, Spitalul Iile Pintilie, Oraşul Stalin; ŞTEFAN EN­­CIU, activist, C.G.M.; SEPTIMIU SE­VER, actor, Teatrul Municipal, Bucu­reşti; NI­CU IONESCU, croitor, Focşani, str. Mare Nr. 54; SIDONIA IRŞIM, mun­citoare fruntaşe, fabrica „30 Decem­brie“, Iaşi; ION MATASAREANU, mi­ner, şeful unei brigăzi de tineret de la mina Lupeni; ADALBERT BOGOŞI, strungar fruntaş, Atelierele C.FR.­­Cluj; DUMITRU ZOICAN, şef de lu­crări la calea ferată P. Neamţ-Bîcaz, decorat cu Medalia Muncii; GHEOR­GHE MUŞAT, ţăran muncitor, fruntaş In campania de însămânţări, comuna Colboca, raionul Iaşi; ERNEST BO­­BOCI, tractorist fruntaş S.M.T., Aradul Nou, regiunea Arad; ANDREI GHEOR­GHE, ţăran muncitor, comuna Cumpă­na, regiunea Constanţa; Dr. AUGUS­TIN MUREŞAN, şef de lucrări la In­stitutul de cercetări ştiinţifice „Dr. Victor Babeş“, Bucureşti; DINU CRIS­­TEA, atlet din lotul R.P.R.; VIRGIL DUMITRESCU, inginer şef, Fabrica „7 Noembrie“, Craiova; VASILE TI­­MIŞAN, student anul II Institutul de zootehnie şi medicină veterinară, Bucu­rești; GHEORGHE GHEORGHIU, pro­fesor universitar, Facultatea Textile a Institutului Politehnic din București. (Agerpres). Prima etapă a întrecerii cicliste Praga—Varşovia _ _PRAGA, 30 (Agerpres). — Prin tele­fon, Eri a început măreaţa întrecere spor­tivă, cursa internaţională ciclistă a pă­cii, Praga-Varşovia. Prima etapă a competiţiei s-a desfă­şurat pe un traseu în jurul oraşului Praga, in lungime de 184 km. Victoria a revenit polonezului Wojcik, care a parcurs distanţa in 5 h. 01’17”. Marin Niculescu (RPR) a terminat la 28 secunde de învingător. Iată, rezul­tatele tehnice ale primei etape : 1. Wojcik (R. Polonă) a parcurs 164 km. In 5 h 01’17" (timp cu bonificaţie 5 h 00’17”). 2. Hochard (FSGT-Franţa) 5 h 01*35”, 3. Meister (R.D. Germană) acelaş timp, 4. Olsen (Danemarca) ace­­laş timp). 5. Ivanov (R. P. Bulgară) 5 h 01*36” 6. Vida (R. P. Ungară) 5 h 01*37“.­­ Alergătorii români au ocupat urmă­toarele locuri: Marin Niculescu (33) 5 h 01*45”, Con­stantin Şandru (42) 5 h 02*53”, Ervant Norhadian (50) 5 h 08‘30”, Dumitru Pan­­tazescu (52) 5 h 08,30”, Nicolae Maxim (60) 5 h 11*55” și Ion Ioniță (63) 5 h 16*20”. Astăzi se desfășoară etapa II-a pe ruta Praga-Bujedovice (168 km.). r­ t­h­ a­t După primul război mondial, păturile burgheziei şi mo­­şierimii maghiare din Ardeal, lovite momentan prin prăbuşirea impe­riului austro-un­­gar, şi-au reve­nit repede sub regimul reacţionar român. Cercurile conducătoare ma­ghiare, marii moşieri — magnaţi, marii industriaşi şi bancheri, înalţii prelaţi şi foştii demnitari ai impe­riului austro-ungar, şi-au salvat o bună parte a poziţiilor lor privile­giate din trecut printr-o cârdăşie cu clasa stăpânitoare română. Mo­şierii maghiari, datorită diferitelor legături cu corifeii noii stăpâniri, au reuşit să păstreze o parte considera­bilă din moşiile lor, mergând până la 500 pogoane de fiecare membru al familiei. Capitaliştii maghiari, care avuseseră până atunci mono­polul asupra întreprinderilor indus­triale, au împărţit acţiunile cu sa­trapii liberali şi complicii lor na­­ţional-ţărănişti. In felul acesta burghezia şi mo­­şierimea maghiară din Ardeal au găsit în curând şi o platformă poli­tică comună cu burghezia şi moşieri­­mea română la putere, unite de ura lor comună împotriva clasei munci­toare şi a Uniunii Sovietice. Com­plicitatea aceasta se oglindeşte în nenumărate pacte tacite şi deschise încheiate la alegeri şi în susţinerea în paginile presei reacţionare ma­ghiare, a propagandei anti-sovietice şi a represiunilor sângeroase îndrep­tate de regimurile burghezo-moşie­­reşti împotriva mişcării muncitoreşti. Rezultat al acestei cârdășii , este bună­oară vestitul pact de la Ciucea din 1925, încheiat de conducerea partidului maghiar cu partidul, tu­telat de liberali, al , generalului. Averescu, partidul maghiar angajân­­du-se în schimbul unui sprijin în alegeri să devină o simplă anexă a acestui partid. Regimul burghezo-moşieresc ro­mân a dus o politică de învrăjbire naţională şi de asuprire a naţionali­tăţilor conlocuitoare. In acelaş timp capitaliştii şi moşierii maghiari din Ardeal pe de o parte aţâţau pe «conaţionalii» lor împotriva poporu­lui român, iar pe de altă parte spri­jineau regimul exploatator. Politica șovină, în spatele căreia se ascundea cârdăşia dintre clasele exploatatoare române şi maghiare, servea ca o di­versiune spre a desbina pe oamenii ferieii și a-i abate de la lupta co­mună pentru eliberarea lor de sub jugul exploatatorilor. Indiferent de viaţî aman­tat şi Massele populare maghiare din România, aflate sub dubla povară a oprimării sociale şi naţionale, au început să se ralieze luptei clasei muncitoare. Constituirea Partidului Comunist din România, partid mun­­citoresc de tip leninist, consecvent revoluţionar, programul şi lozincile sale de luptă, au avut un efect mo­bilizator necunoscut până atunci asu­pra populaţiei muncitoare maghiare din Ardeal. Numărul voturilor date de mas­sele muncitoare maghiare Partidului Comunist din România, şi mai târziu, după aruncarea în ilegalitate a Parti­dului, Blocului Muncitoresc-Ţără­­nesc, condus de Partid, este conside­rabil. Nu numai muncitorii căliţi în greve şi demonstraţii, în luptele de toate zilele împotriva exploatării, ci şi ţărănimea spoliată de guvernările reacţionare, înşelată de potentaţii partidului maghiar, au găsit împreună cu massele muncitoare române drumul luptei pentru eliberarea lor sub drapelul partidului de avantgardă al proletariatului. In faţa masselor muncitoare ale naţionalităţilor asu­prite, se înalţă tot mai strălucitoare victoria măreţei politici naţionale staliniste, pilda popoarelor sovietice, care trăiesc în egalitate şi prietenie desăvârşită. Congresul al IlI-lea al Partidului Comunist din România, din 1924, stabileşte, că: «toate încercările disperate făcute de naţionalităţile ţării pentru îmbu­nătăţirea stării lor economice, poli­tice şi culturale au fost până acum zădărnicite prin trădările propriilor lor burghezii şi prin teroarea fără frâu, politică şi militară, a clasei stăpânitoare a României». Congresul al IlI-lea fixează Parti­dului ca sarcină «să demaşte rolul trădător al magnaţilor unguri, al fabricanţilor germani, al moşierilor ruşi şi bulgari şi cârdăşia lor cu oligarhia română... Să lumineze fără încetare massele muncitoare româ­neşti asupra faptului, că lupta naţio­nalităţilor împotriva puterii burghe­ziei române întăreşte lupta de desro­­bire a proletariatului român...». In urma crizei economice din anul 1929 creşte teroarea reacţiunii care urmăreşte zădărnicirea luptei mas­­selor muncitoare, se înmulţesc ma­nevrele demagogice duse pentru în­vrăjbirea acestor masse. Burghezia română concediază din slujbe pe oamenii muncii maghiari şi de alte naţionalităţi. Capitaliştii maghiari urmează­­ e­­xemplul capitaliştilor români. So­cietatea de mine din Petroşani, cu o parte considerabilă de capital ma­ghiar, aruncă pe stradă printre pri­mii pe­­muncitorii «minoritari», iar deputatul partidului maghiar nu gă­seşte alt argument, în interpelarea lui în Parlament împotriva conce­dierii ceferiştilor de naţionalitate maghiară, decât că această măsură duce la «bolşevizarea acestora». Cu drept cuvânt arată tov. Gh. Gheorghiu-Dej că „sub vechile regi­muri reacţionare, pe lângă politica ce asuprea, pauperiza şi jefuia întreaga populaţie a Ardealului, populaţia ma­ghiară era supusă unei sistematice politici de asuprire naţională, cultu­rală şi confesională’’. Şi tov. Gheor­­ghiu-Dej subliniază că „reacţiunea română a dus această politică exploa­tatoare şi asupritoare îi­ tovărăşie cu reacţionarii maghiari din România”. Sub îndrumarea Partidului Comu­nist din România, mişcarea demo­cratică opoziţionistă din sânul parti­dului maghiar, reflectând nemulţumi­rea masselor populare împotriva con­ducerii reacţionare, la formă organi­zatorică în Opoziţia Partidului Ma­ghiar, care ţine o serie de adunări de protest şi cu sprijinul P.C.R. scoate la Cluj gazeta „Népakarat” (Voinţa Poporului). După Interzicerea aces­teia, se scoate o altă gazeta la Tg. Mureş cu titlul „Székelyföldi Néplap” (Gazeta poporului din secuime), iar după interzicerea şi a acesteia, alte ga­zete. Autorităţile reacţionare cenzu­rează pagini întregi din aceste ziare şi înscenează unul după altul procese împotriva redactorilor lor, condamnân-­d n­u-i la numeroşi ani de închisoare. Cu prilejul alegerilor din 1934 autorită­ţile poliţieneşti, în cârdăşie cu partidul maghiar, anulează lista separată a Opoziţiei şi arestează pe candidaţi. La conferinţa ţinută la Tg. Mureş în vara anului 1934, Opoziţia Parti­dului Maghiar proclamă transforma­rea ei într’o uniune pe ţară, sub nu­mele „Uniunea oamenilor muncii ma­ghiari din România” („Magyar Dol­­gozó­k Szövetsége” pe scurt Madosz). Madosz-ul combate samavolniciile guvernelor reacţionare şi politica de trădare dusă de păturile exploatatoare maghiare, luptă pentru egalitatea în drepturi a populaţiei maghiare şi so­lidaritatea ei cu forţele democratice româneşti, în frunte cu conducătorul întregului popor muncitor, Partidul Comunist din România. In programul de acţiune a Madosz-ului, primul punct spune: „Madosz-ul luptă împo­triva fascismului de orice fel, care stă în slujba învrăjbirii popoarelor şi a intensificării pericolului de război”. In timpul pregătirii dictaturii fas­ciste şi al creşterii primejdiei unui nou război imperialist, Madosz-ul a devenit un factor activ de luptă al mişcării antifasciste din ţară, condusă de Partidul Comunist din România. Din Iniţiativa Partidului Comunist, Madosz-ul încheie o alianţă cu Frontul Plugarilor, organizaţie de massă a ţă­ranilor muncitori români. In programul comun de acţiune, amândouă organiza­ţiile se angajează să lupte „împotriva tuturor tendinţelor de a provoca un conflict armat între popoare şi de a aţâţa ura de rasă prin­ lozinci false”. In iunie 1936, Comitetul Central al Partidului Comunist din România lan­sează un manifest în care spune: „Partidul Comunist din România... cheamă naţionalităţile asuprite la lupta comună cu poporul român pentru a sdrobi duşmanul cel mai furios al amân­durora: fascismul incendiator al războiului”. Madosz-ul luptă împotriva măsurilor şovine care primejduesc existenţa dife­ritelor instituţii şcolare şi culturale ma­ghiare. Totodată el se ridică contra în­cercărilor ca bisericile care patronează unele din aceste Instituţii să devină focare ale aţâţărilor şovine şi fasciste războinice. Madosz-ul demască cu vigoare cam­pania de aţâţare revizionistă care urma directivele hitleriste şi arată populaţiei maghiare că această demagogie diver­sionistă vrea să împingă poporul ma­ghiar la o nouă catastrofă în Interesul imperialismului agresiv. Congresul Madosz-ului, ţinut la 14 Noembrie 1937 la Braşov, lansează un apel în care se scrie: „Convieţuirea paş­nică şi solidaritatea popoarelor ţării se poate asigura numai prin afirmarea drepturilor democratice generale şi a drepturilor naţionalităţilor”. Dictatura regală favorizează şi încurajează cercu­rile reacţionare maghiare care fac efor­turi pentru a submina solidaritatea de luptă a masselor muncitoare ro­mâne şi maghiare împotriva primejdiei războiului imperialist. Madosz-ul, aruncat în ilegalitate prin actul samavolnic din Martie 1938, foloseşte toate posibilităţile (conferin­ţe, serbări culturale, etc.), şi continuă să ducă mai departe o muncă de lămu­rire printre masele maghiare, demas­­când amăgirile perfide ale fascismului. La 14 Noembrie 1938, Madosz-ul demască, in faţa maselor populaţiei muncitoare maghiare din România, gu­­­­vernul dictaturii regale şi scoate în evidenţă — potrivit învăţăturii Parti­dului — necesitatea luptei comune cu poporul muncitor român împotriva im­perialismului: „tendinţele imperialiste care se ex­tind din ce în ce mai mult în bazinul dunărean, nimicesc una după alta in­dependenţa popoarelor mici care lo­­cuesc aici, tulburând liniştea lor in­ternă, primejduind pacea mondială... Noi ungurii ardeleni, suntem legaţi printr’un trecut de o mie de ani de acest pământ şi de locuitorii lui de altă limbă şi în primul rând de poporul român. In decursul veacurilor, înflori­rea socială a celor două popoare s’a născut totdeauna din stima şi ajutorul reciproc, în timp ce vrăjmăşia, ura de rasă, exclusivismul naţional în dauna celuilalt, au netezit totdeauna calea a­­supririi comune...” Reacţiunea maghiară consideră ade­ziunea la acest punct de vedere drept „trădare naţională”. iar poliţia şi Jan­darmeria română persecută pe cel ce sprijină punctul de vedere formulat de Madosz, drept elemente subver­sive. In manifestul său din Decembrie 1938, Comitetul Central al Partidului Comunist din România stabileşte că „...independenţa ţării nu poate fi sal­vată, dacă poporul nu se bucură de drepturi şi libertăţi, dacă nu se îmbu­nătăţeşte traiul poporului muncitor, dacă nu se dau drepturi egale tuturor popoarelor din România”. Dictatura regală închee însă o alian­ţă strânsă cu cercurile reacţionare şi revizioniste maghiare, pe spinarea maselor oprimate. In ianuarie 1939 conducătorii „partidului maghiar”, transformat sub dictatura regală în „comunitate ma­ghiară”, semnează o convenţie în vir­tutea căreia „comunitatea maghiară”, activează ca o secţiune a Frontului Re­naşterii Naţionale, creaţia fascistă a dictaturii regale. In Iunie 1939 Madosz-ul iniţiază editarea unei gazete săptămânale „Er­dély Magyar Szó” (Cuvântul Maghiar din Ardeal) care, în cadrul puţinelor posibilităţi legale, duce lupta împotri­va aţâţărilor fasciste. Până la interzi­cerea ei, la începutul anului 1940, ga­zeta aceasta­­devine un centru al dife­ritelor acţiuni culturale progresiste. In zilele de 30 şi 31 Decembrie 1939, sub egida gazetei, se organizează o confe­rinţă, aşa zisa „Iripinire Populară”, la Cluj, unde mai mult de o sută de colaboratori şi prieteni ai gazetei des­­bat problemele maselor muncitoare maghiare din Ardeal. Rezoluţia răs­pândită în zeci de mii de exemplare, stabileşte: „Vrem să luptăm umăr la umăr cu popoarele frăţeşti conlocui­toare împotriva extinderii asupra ţării noastre a războiului de cotropire, vrem să luptăm pentru fraternitatea şi pacea tuturor popoarelor”. După această ultimă acţiune le­gală a Madosz-ului, urmează o pri­goană din ce în ce mai cruntă. Sentinţele tribunalelor militare, in­ternările, etc. pregătesc terenul pen­tru sângeroasele dictaturi hitleriste, maghiare şi române, care îşi împart între ele teritoriul Transilvaniei. Partidul Comunist din România demască adevăratul sens al dictatu­lui de la Viena, care a avut drept scop înlesnirea transformării po­poarelor român şi maghiar în carne de tun, pe frontul imperialismului agresiv. Madosz-ul arată de asemenea, in­­tr’un apel, că acest dictat ruşinos, desconsiderând voinţa popoarelor din Ardeal, aţâţă un popor împotriva altuia, în dorinţa de a le preface în unelte în mâna agresorilor hitl©­­rişti. In urma Apelului lansat de Partidul Comunist din România în Septembrie 1941, ia fiinţă „Frontul patriotic anti-hitlerist“, care Înglo­bează sub conducerea Partidului Comunist din România, Frontul Plugarilor, Madosz-ul şi alte gru­pări democratice. Madosz-ul mobili­zează massele populare maghiare din Ardealul de Sud la lupta de elibe­rare alături de poporul român, îm­potriva jugului hitlerist şi a cozilor lor de topor. Apelul Madosz-ului apărut în Fe­bruarie 1944, spune: „Populaţia ma­ghiară din ţara noastră îşi poate do­bândi libertatea numai scuturând îm­preună cu poporul român jugul hitle­rist, numai prin cucerirea libertăţilor omeneşti generale prin câştigarea prin­teniei marei noastre vecine, Uniunea Sovietică”. Istoricele victorii ale Armatei Sovietice care ajunseseră până la Carpaţi, stârneau în această perioadă neliniştea în rândurile conducători­lor Comunităţii Maghiare. Episcopul catolic Márton Aron şi moşierul Szász Pál trimit o circulară confi­denţială membrilor conducerii cen­trale a comunităţii în care spun: „împrejurările războiului slăbesc şi în rândul poporului nostru discipli­na, în urma cărui fapt ultimele faze ale războiului pot produce situaţii tulburi. Este necesar să păstrăm trează încrederea poporului nostru faţă de conducătorii lui fireşti. Tre­bue să prevenim ca nu cumva, la momentele critice, nişte grupări iresponsabile dar organizate să poată folosi acest popor pentru sco­purile lor“. Ei manifestă Îngrijorării şi ură spunând că „agitatorii revo­luţiei lucrează din ce în ce mai rt­­siduu“ şi pun întrebarea: „Oare mai aşteptăm până când se va încolonai poporul sub alt steag ?“. Intr’adevăr, massele populare ma­ghiare din Ardeal se îndreptau încă­ de mult spre alt steag, steagul li­bertăţii lor şi al libertăţii tuturor popoarelor din lume. După ieşirea României din lagărul hitlerist, pretutindeni în regiunile eliberate massele populare maghiare din Transilvania pornesc la luptă alături de poporul muncitor român, sub conducerea Partidului clasei muncitoare. Spre deosebire de tru­pele cotropitoare din 1918-1919 ale regelui Ferdinand, aservite imperia­lismului, armata română democra­tică duce acum o luptă de desrobire alături de Armata Sovietică şi după eliberarea Ardealului de Nord a contribuit şi la eliberarea Ungariei de sub robia fascismului. Astăzi, în ţara noastră, Partidul Muncitoresc Român—consecvent luptei revoluţionare pe care cu intransi­genţă o duc© de 30 ani — a asigurat în spiritul internaţionalismului pro-’ letar, egalitatea deplină în drepturi populaţiei muncitoare maghiare ca şi tuturor celorlalte naţionalităţi con­locuitoare. Această justă rezolvare a proble­mei naţionale, aducând o impor-­ tantă contribuţie la cauza păcii şi progresului, reprezintă un nou şi minunat triumf al învăţăturii staliniste, o pildă vie de aplicare a experienţei popoarelor sovietic© care primele în istorie au arătat în mod concret calea convieţuirii paşnice a popoarelor. Populaţia muncitoar­e maghiară, care are posibilităţi nelimitate de înflorire economică, socială, politică şi culturală, munceşte cot la cot, în­­tr’o strânsă frăţie, cu poporul mun*­citor român pentru construirea cialismului în țara noastră, pentru în­florirea scumpei noastre Patrii, R­e*­publica Populară Română — pentru­ apărarea cauzei păcii, alături de in­vincibila Uniune Sovietică, sub con* ducerea marelui Stalin. Lad­isla&g flarayai Membru în prezidiul Marii Adunări Naţionale a R. B. R. Pagina din lupta Partidului pentru rezolvarea problemei naţionale .„I _____ ROMÂNIA LIBERA nota de protest a guvernului R.P. Bulgaria adresată guvernului iugoslav SOFIA, 28 (Agerpres). — TASS trans­mite: Agenţia Telegrafică Bulgară anunţă că ministerul afacerilor externe al Re­­publicii Populare Bulgaria a adresat guvernului iugoslav, prin ambasada iu­goslavă din Sofia, o notă in care se spune : De la 14 Aprilie până la 20 Aprilie 1951, tribunalul regional din Sofia a judecat In şedinţă publică procesul unui grup de criminali care au trecut din Iugoslavia ln R.P Bulgaria pentru a desfăşura acţiuni de spionaj şi sabo­­taj Din informaţiile culese şi din depo­ziţiile acuzaţilor înşişi s’a stabilit că organe oficiale iugoslave ca UDB (po­­liţia secretă titoistă), organele de fron­tugosslave, organeîe pur Udului lim­boist şi altele au procedat la recrutarea şi trimiterea de spioni şi trădători in RP Bulgaria. Din depoziţiile martorilor s’a stabilit la proces că, in activitatea lor de spio­naj şi sabotaj, organele serviciului de spionaj Iugoslav se sprijină pe elemen, in reacţionare fasciste, pe persoane al căror scop este reinstaurarea vechiului regim, precum şi pe criminali. Spionii şi sabotorii erau înarmaţi de autorităţile de frontieră iugoslave po­trivit însărcinărilor lor. Datorită înaltei conştiinţe politice a populaţiei bulgare din regiunea de frontieră şi vigilenţei autorităţilor de frontieră bulgare, sus numiţii spioni şi sabotori au fost arestaţi şi făcuţi ino­­fensivi. In numele şi din însărcinarea guver­nului său, ministerul afacerilor externe al Republicii Populare Bulgaria protes­tează un modul cel mai energic împo­triva actelor de spionaj şi sabotaj şi activităţii subversive desfăşurate de or­ganele serviciului de spionaj iugoslav și cere cu hotărîre ca guvernul Iugo­slav să ia măsurile necesare pentru a pune capăt acestor acte. VII protestă în Germania Occidentală în legătură cu interzicerea referendumului popular BERLIN 28 (Agerpres). — TASS transmite: Agenţia ADN anunţă din Dresda că în legătură cu Interzicerea de că­tre guvernul de la Bonn a organizării referendumului popular împotriva re­militarizării, Ernst Lohagen, preşe­dintele organizaţiei din landul Saxo­nia a Frontului Naţional al Germa­niei Democrate, a declarat că, prin această interzicere care încalcă drep­turile umane elementare, guvernul A.dfinm­er,P­SM, demascat politica tero­ristă şi lipsită de scrupule. Eroul muncii Werner Laake, şeful depoului de cale ferată din Dresda- Friedrichstadt, şi-a exprimat convin­gerea că acţiunea grosolană şi arbi­trară a guvernului de la Bonn va stârni­­proteste puternice din partea tuturor oamenilor iubitori de pace atât din Răsăritul cât şi din Apusul Germaniei. PAGINA 3-a Lucrările Conferinţei preliminare a adjuncţilor miniştrilor afacerilor externe PARIS 28 (Agerpres). — TASS transmite: La 27 Aprilie a avut loc sub pre­şedinţia reprezentantului U.R.S.S., Gromîko, cea de a 39-a şedinţă a con­ferinţei preliminare a adjuncţilor mi­niştrilor afacerilor externe ai celor patru puteri. In şedinţa din 27 Aprilie primul a luat cuvântul reprezentantul Marii Britanii, Davies. Discursul lui s’a re­dus la repetarea argumentelor în spri­jinul proiectului de ordine de zi pre­zentat de cele trei delegaţii la 17 A­­prilie, argumente a căror falsitate şi netemeinicie a fost dovedită în mod concludent prin declaraţiile reprezen­tantului Uniunii Sovietice. Davies a declarat că delegaţiile puterilor occi­dentale nu pot fi de acord cu propu­neirea finvlofícii rta n­go tre»reo rhe­p­tiunea cu privire la demilitarizarea Germaniei ca primă chestiune in pri­mul punct al ordinei de zi. Davies a susţinut de asemenea for­mularea propusă de delegaţiile pute­rilor occidentale în legătură cu ches­tiunea privitoare la înarmări şi la forţele armate, deşi delegaţia sovie­tică a dovedit că această formulare tinde să reducă la zero discutarea de către miniştri a unei probleme atât de importante şi urgente ca reducerea înarmărilor şi forţelor armate ale ce­lor patru puteri. Davies a declarat că delegaţiile puterilor occidentale ac­ceptă amendamentul sovietic la punc­tul 1 cu privire la tratatele de pace cu o serie de ţări. Redactarea aces­tui punct este următoarea: „Tra­tatele de pace cu Italia, România, Bulgaria şi Ungaria: acordurile ce­lor patru puteri cu privire la Germa­nia şi Austria". Davies a declarat de asemenea că cele trei delegaţii au acceptat într-o „formă oarecum modi­ficată“ propunerea sovietică privi­toare la Triest. Totuşi, a adăugat Da­vies, delegaţiile puterilor occidentale au înlăturat din redactarea acestui punct cuvintele „cu privire la înde­plinirea“ şi propune formularea aces­tei chestiuni după cum urmează: „Tratatul de pace cu Italia In partea care se referă la Triest“. Pentru a motiva această „rectificare“, Davies a afirmat că răspunderea pentru în­deplinirea tratatului de pace cu Italia In partea care se referă la Triest re­vine Consiliului de Securitate și de aceea în formularea acestei chesti­uni nu trebue menţionată îndeplinirea tratatului de pace. Reprezentantul Statelor Unite, Jessup, care a luat apoi cuvântul, a repetat aceleaşi „ar­gumente“ vechi şi lipsite de temei la care a recurs şi Davies, încercând să justifice propunerile celor trei put­­eri. Reprezentantul Franţei, Parodi, a vorbit in acelaşi sens ca şi Davies şi Jessup. A luat apoi cuvântul reprezen-* tantul U.R.S.S., Gromîko, care a declarat: Davies a încercat să dovedească că reprezentanţii puterilor occidentale ar fi făcut paşi considerabili în direcţia satisfacerii dorinţelor delegaţiei so­vietice. In realitate însă, în timp ce delegaţia sovietică, din dorinţa de a se ajunge la o înţelegere asupra or­­dinei de zi, a adus modificări de fond propunerilor sale iniţiale, reprezen­tanţii Statelor Unite, Marii Britanii şi Franţei s-au limitat numai la modi­ficări izolate de redactare, care nu schimbă fondul propunerilor lor. Reprezentanţii celor trei puteri au lăsat să se înţeleagă limpede, iar unii dintre ei au declarat făţiş, că ei intenţionează şi în viitor să ducă po­litica de cursă a înarmărilor. Referindu-se la punctul cu privire la demilitarizarea Germaniei, Gro­mîko a spus: — Noi am căzut de acord asupra formulării în care această chestiune trebue să fie introdusă în ordinea de zi, însă nu ne-am înțeles încă asupra locului pe care trebue să-l ocupe în această ordine de zi. Dele­înainte că acest punct trebue să ocupe în ordinea de zi locul care corespun­de importanţei sale deosebite. In legătură cu propunerea prezen­tată în şedinţa de astăzi de către re­prezentanţii celor trei puteri, a spus în continuare Gromîko, delegaţia so­vietică consideră necesar să declare următoarele: In primul rând este ne­cesar să se constate că reprezentanţii celor trei puteri au adoptat amenda­mentul sovietic la punctul referitor la tratatele de pace. Se poate conside­ra că asupra redactării acestui punct a­ ordinei de zi s’a căzut de acord. Mai prost stau lucrurile cu formula­rea referitoare la chestiunea Triestu­­lui. Referindu-se la aluzia făcută de Davies în legătură cu faptul că în ca­zul unei nereuşite a conferinţei, răs­punderea ar cădea, chipurile, asupra guvernului sovietic, Gromîko a spus: Se înţelege că rezolvarea chestiunii cine va purta răspunderea în cazul unei nereuşite a lucrărilor conferin­ţei nu depinde de declaraţia lui Da­vies. Există, a declarat în Incheere Gromîko, o serie de fapte obiective care sunt de o mie de ori mai pu­ternice decât oricare declaraţii ale lui Davies. Popoarele vor judeca cine are treptate şi cine este vinovat nu după declaraţiile lui Davies, nu după de­claraţiile tuturor acelora care se opun examinării problemelor celor mai importante care au drept scop men­ţinerea păcii, ci după fapte. După cuvântarea reprezentantului URSS, reprezentantul USA, Jessup, a propus ca şedinţa să fie închisă. Şedinţa următoare a fost fixată pentru 28 Aprilie. ★ PARIS, 29 (Agerpres). — TASS transmite: Şedinţa din 28 Aprilie a Confe­rinţei preliminare a adjuncţilor mi­niştrilor afacerilor externe ai URSS, Statelor Unite, Marii Britanii şi Franţei, convocată­ pentru elaborarea ordinei de zi a Consiliului Miniştrilor afacerilor externe, a fost prezidată de reprezentantul Statelor Unite, Jessup. Luând cuvântul în cadrul desbate­­rilor, Jessup a continuat să apere cu încăpăţânare formularea propusă de cele trei delegaţii, cu privire la ches­tiunea reducerii înarmărilor şi a for­ţelor armate. Jessup a sprijinit formularea ce­lor trei delegaţii în chestiunea Tff-V estului, repetând aceleaşi argumente pe care ele le-au adus la 27 Aprilie, argumente a căror netemeinicie a fost dovedită de Gromîko în cuvântarea sa. In contradicţie cu fapte îndeobşte cunoscute, Jessup a mers atât de de­parte încât a făcut afirmaţia ridicolă că pe teritoriul Triestului nu s-ar a­­fla „niciun fel de baze militare aeriene şi navale americane sau britanice“. Gromîko a răspuns apoi observa­ţiilor lui Jessup. Cuvântarea lui Jessup cu privire la formularea chestiunii reducerii Înarmărilor şi a forţelor armate — a spus reprezentantul URSS — nu a adus nimic nou faţă de cele spuse atât de el, cât şi de Davies şi Parodi în curt întol­ «an­­tinuă totuşi să sprijine vechea for­mulare a delegaţiilor celor trei puteri care, după cum am mai subliniat, iau poate servi drept bază pentru un a­­cord. Am mai spus, nu odată, că noi putem fi de acord ca chestiunea prin­­cipală — reducerea înarmărilor şi a forţelor armate ale celor patru puteri — să fie înecată în tot felul de for­mulări echivoce, propuse de repre­zentanţii celor trei puteri. Delegaţia sovietică nu poate face concesii la nesfârşit, există şi o limită a conce­siilor noastre. Trecând la chestiunea Triestului, Gromîko a spus: Delegaţia sovietică a subliniat încă de ieri că noua formulare a acestei chestiuni prezentată de reprezentanţi celor trei puteri este neclară şi de a­­ceea nesatisfăcătoare. Această nouă formulare nu arată că miniştrii afa­cerilor externe trebue să discute ches­tiunea Triestului din punctul de vede­re al îndeplinirii tratatului de pace cît­ Italia în partea referitoare la Trieste Declaraţia făcută de Jessup nu face decât să ne convingă că formularea sovietică este cea justă. Subliniind că chestiunea tratatului cu Austria rămâne încă nerezolvată din motivele pe care delegaţia sovie­tică le-a arătat în repetate rânduri Gromîko a declarat în încheiere: Cu­vântările reprezentanţilor celor trei puteri, atât în şedinţa de ieri, cât şi în cea de azi, ne conving că el nu nu­mai că nu sprijină realizarea unui acord asupra ordinei de zi, ci dimpo­trivă îndreaptă conferinţa într’o di­recţie opusă, în direcţia creării unui număr din ce în ce mal mare de difi­cultăţi In calea realizării unul acord* Aceasta se vede în atitudinea lor In chestiunea reducerii înarmărilor şl şl forţelor armate ale celor patru puteri* în chestiunea demilitarizării Germa­niei, în chestiunea Pactului Atlanti­cului şi a bazelor militare americane, precum şi în chestiunea Triestului. In ce priveşte ordinea punctelor pe ordinea de zi — a adăugat Gromîko — aş dori să sper că reprezentanţii ce­lor trei puteri vor înţelege până la urmă că ar fi ridicol să se vorbească despre aceasta înainte ca noi să ajun­gem la un acord cu privire la formu­­larea punctelor respective. Viitoarea ședinţă a fost fixată pen­tru 30 Aprilie. _ 1

Next