România Liberă, octombrie 1952 (Anul 10, nr. 2489-2515)

1952-10-01 / nr. 2489

a— f.wwynr'Twr 'af'5R?'W „ Toată lumea vede că unitatea marilor popoare chinez şi sovietic, consfinţită prin Tratat, este veşnică, puternică şi de neclintit. Această uni­tate va influenţa în mod inevitabil nu numai înflorirea marilor puteri — China şi Uniunea Sovietică — ci şi viitorul întregii omeniri şi va duce la victoria dreptăţii şi păcii în lumea întreagă MAO TZE-DUN CU OCAZIA ÎMPLINIRII A 3 ANI DE LA PROCLAMAREA REPUBLICII POPULARE CHINEZE ______________________C i f i f i :________________________ MAO TZE-DUN : Articole şi cuvântări alese. (Ed. P.M.R.). MAO TZE-DUN : Despre dictatura democraţiei populare. (Ed. P.M.R.). PAN-CIJEN : Marele popor chinez în lagărul păcii şi al democraţiei. (Ed. P.M.R.). V. NICHIFOROV, G. ERENBURG, M. IURIEV : Revoluţia populară din China. (Editura de Stat). U-SIU-TIUAN : Poporul chinez nu va tolera agresiunea americană împotriva Chi­nei. (Ed. P.M.R.). C. FINOGHENOV: In China nouă. (Ed. Cartea Rusă). V. LVOV: China, leagăn al ştiinţei. (Editura de Stat). DIN-LIN : Răsare soarele asupra râului Sangan. (E.S.P.L.A.). LU-SIN : Satul natal. (Editura Tineretului). LIU-BAI IUI : Trei ostaşi. (E.S.P.L.A). CIAO-SU-LI : Un bun de preţ. (E.S.P.L.A.). ROMÂNIA LIBERĂ Adunarea festivă cu prilejul aniversării a trei ani de la proclamarea Republicii Populare Chineze Cu prilejul aniversării a trei ani de la proclamarea Republicii Populare Chineze, a avut loc aseară, în sala Teatrului Munci­toresc C.F.R.-Giulești, o festivitate orga­nizată de Institutul Român pentru Rela­ţiile Culturale cu Străinătatea. Festivitatea a constituit un nou prilej pentru manifestarea puternicii prietenii care leagă poporul român de marele po­por chinez, care, datorită luptei pline de eroism a Armatei Populare de Eliberare, condusă de încercatul Partid Comunist Chinez, în frunte cu tovarăşul Mao Tze-dun a scuturat jugul milenar al robiei feudale şi imperialiste, făurind o ţară nouă, liberă şi independentă. Marele număr de oameni ai muncii pre­zenţi au manifestat îndelung pentru prie­tenia de nezdruncinat dintre poporul no­stru şi marele popor chinez, pentru tova­răşii Mao Tze-dun şi Gh. Gheorghiu-Dej, pentru marea Uniune Sovietică şi genialul său conducător, stegar al luptei popoare­lor pentru pace, tovarăşul Stalin. Au participat tovarăşii Gh. Apostol P. Constantinescu-Iaşi, I. Niculi, Simion Bu­­ghici, Carol Loncear, Marin Fio­re­a Io­­nescu, general maior N. Ceauşescu, M. Dalea, St. Moraru, Gh. Stoica, Constanţa Crăciun, Vasile Muşat, N. Cioroiu, M. Macavei, Jean Ilie şi alţii. Au asistat membri ai Corpului Diploma­tic: Van Iu­pin, ambasadorul R. P.Chine­ze, Robert Schmelz, ambasadorul R. Ce­hoslovace, Ko Bon Ghi, ambasadorul R. P. D. Coreene, D. K. Grekov, ambasado­rul R. P. Bulgaria, László Pataki, mini­strul R. P. Ungare, K. Stretch, însărcinat cu afaceri ad-interim al R. D. Germane, S. Kumbaro, însărcinat cu afaceri ad-in­terim al R. P. Albania, I. A. Korolev, prim consilier al Ambasadei Uniunii Sovietice, N. P. Suliţki, consilier al Ambasadei U­­niunii Sovietice, general It. K. S. Melnik, ataşat militar al Uniunii Sovietice, colo­nel Fu Dul Hua, ataşat militar al R. P. Chineze, L. Kozusznik, ataşat al Ambasa­dei R. P. Polone şi alţii. Au asistat deasemenea compozitorul Liang Han-Kuang şi regisorul Ku Feng, soli ai artei chineze, care ne vizitează ţara. Au luat parte deasemeni oameni ai artei şi culturii, activişti de partid şi ai organi­zaţiilor de massă, precum şi numeroşi muncitori şi muncitoare din întreprinderile Capitalei. Scena Teatrului Muncitoresc C.F.R.­­Giuleşti era dominată de un mare portret al tovarăşului Stalin, încadrat de portre­tele tovarăşilor Mao Tze-dun şi Gh. Gheorghiu-Dej. Festivitatea a început prin intonarea Imnului R.P.R., Imnului R. P. Chineze şi Imnului Uniunii Sovietice. Tov. Mihail Maca­vei, preşedintele In­stitutului Român pentru Relaţiile Cultu­rale cu Străinătatea a deschis adunarea festivă şi a dat cuvântul tov. Nicolae Ceauşescu, ministru adjunct la Ministerul Forţelor Armata. A urmat la cuvânt ambasadorul ex­traordinar şi plenipotenţiar al R.P- Chi-­ neze la Bucureşti, Yan Iu-pin. Cuvântările au fost subliniate de pu­ternice şi îndelungate aplauze. La sfârşit, adunarea a aprobat prin pu­ternice ovaţii trimiterea unei telegrame de omagiu genialului învăţător şi condu­cător de popoare, tovarăşul Stalin. Festivitatea s-a încheiat cu un program artistic. (Agerpres). Cuvântarea tovarăşului general maior N. Ceauşescu Tov, general maior N. Ceauşescu şi-a început cuvântarea arătând că procla­marea, la 1 Octombrie 1949, a Republicii Populare Chineze a deschis o nouă pa­gină în istoria milenară a acestui mare şi glorios popor, care a păşit cu fermitate pe calea luminoasă a unei vieţi libere şi fe­ricite. Această strălucită victorie a po­porului chinez asupra reacţiunii feudale din interiorul ţării şi împotriva imperia­liştilor americani, a fost obţinută ca ur­mare a victoriei Uniunii Sovietice asupra Germaniei hitleriste şi a Japoniei milita­riste. Ea a făcut să crească şi mai mult ra­portul de forţe pe arena mondială în fa­voarea lagărului păcii, democraţiei şi socialismului. Timp de veacuri a gemut poporul chi­nez sub jugul asupritorilor feudali şi al im­perialiştilor japonezi, englezi şi americani. Poporul chinez a dus o luptă plină de sa­crificiu pentru eliberarea sa. Această luptă a căpătat amploarea şi forţa uriaşă necesară pentru cucerirea victoriei, abia după Revoluţia Socialistă din Octombrie, care a trezit masele largi ale poporului chinez la o viaţă politică intensă, le-a in­suflat încredere în izbândă şi le-a arătat calea de urmat. Victoria revoluţiei populare chineze şi constituirea Republicii Populare Chineze au schimbat radical întreaga situaţie din Asia şi Pacific. Dintr-o ţară ţinută sub ju­gul asupririi imperialiste, China a deve­nit un puternic bastion, o forţă uriaşă a lagărului păcii, democraţiei şi socialismu­lui, în fruntea căruia este Uniunea Sovie­tică. De la eliberare, regimul de democraţie Populară, sub conducerea Partidului Co­munist şi a tovarăşului Mao Tze-dun, a în­făptuit în trei ani mai mult decât a făcut regimul reacţionar în decenii întregi. In aceşti ani, Republica Populară Chineză a atins, atât în industrie cât şi în agricul­tură, nivelul producţiei antebelice, depă­­şindu-l chiar în numeroase ramuri ale eco­nomiei naţionale. Volumul global anual al producţiei industriale a crescut mai mult de două ori, iar cel al producţiei agricole de 1,5 ori. , Reforma agrară, care a fost înfăptuită aproape în întreaga ţară, a eliberat for­ţele creatoare ale ţărănimii chineze. In sate au luat o largă extindere grupele de ajutor reciproc ale ţăranilor muncitori, iar în China de Nord-Est au luat naştere chiar primele gospodării agricole colec­tive. In opera de construcţie a Chinei, po­porul chinez primeşte un ajutor multila­teral din partea Uniunii Sovietice. Cu a­­jutorul specialiştilor sovietici a luat fiinţă industria petroliferă din Sinchia. Depă­şirea nivelului antebelic al producţiei in­dustriale în majoritatea ramurilor se da­­toreşte ajutorului dat de specialiştii sovie­tici. Sub conducerea Partidului Comunist Chinez, in frunte cu tovarăşul Mao Tze-dun, poporul muncitor din China Populară obţine succese strălucite pe ca­lea construirii unei Chine noi şi înflori­toare. Imperialiştii străini, în frunte cu impe­rialiştii americani — a arătat mai departe vorbitorul — încearcă în fel şi chip să stânjenească munca de construcţie paşni­că desfăşurată de poporul chinez. Poporul chinez cunoaşte din propria sa experienţă dureroasă din trecutul nu prea îndepărtat, faţa hidoasă a imperialis­mului; el vede zi de zi în Coreea bestia­lităţile com­ise de agresorii americani îm­potriva poporului frate coreean. De aceea, el îşi sporeşte vigilenţa revoluţionară, ho­tărârea de a întări statul, de a apăra ho­tarele patriei sale libere, de a-şi apăra cu­ceririle democratice şi drumul spre so­cialism. Pe această linie se situiază ajutorul fră­ţesc dat poporului coreean în lupta sa grea împotriva cotropitorilor americani. Poporul chinez va şti să reteze ghiarele imperialismului american, în cazul că acesta­­s’ar încumeta să se atingă de gra­niţele Republicii Populare Chineze. Republica Populară Chineză — a spus în continuare vorbitorul — este o forţă uriaşă în slujba­ apărării păcii în Extremul Orient şi un sprijin puternic pentru po­poarele d­in această parte a lumii, care luptă pentru pace, pentru independenţa şi libertatea lor. Partizanii păcii din ţările Asiei şi zona Pacificului, al căror congres va avea loc zilei© acestea în capitala Re­publicii Populare Chineze, găsesc în China nouă un reazim puternic al luptei lor pen­tru apărarea păcii, împotriva imperialis­mului agresiv şi cotropitor. „Alianţa puternică şi prietenească din­tre China şi U.R.S.S. constitue cea mai sigură chezăşie a menţinerii păcii în Ex­tremul Orient şi în lumea întreagă“ , a declarat, cu prilejul semnării acordului de la Moscova, premierul Ciu En-lai, con­ducătorul delegaţiei guvernamentale chi­neze. China Populară strânge de asemenea tot mai puternic legăturile de prietenie cu ţă­rile de democraţie populară şi desvoltă ne­contenit relaţiile economice şi culturale cu aceste ţări, printre care şi cu ţara noastră. La 30 iulie a. c. a fost încheiat între ţara noastră şi Republica Populară Chineză un acord de schimb de mărfuri şi plăţi pe anul 1952, în baza căruia vom exporta in China utilaje Industriale, produse ale in­dustriei electrice, produse petrolifere şi chimice, primind în schimb metale colo­rate, chimicale, uleiuri, ceai şi alte măr­furi. Poporul muncitor din ţara noastră — a spus în încheiere tov. general maior N. Ceauşescu — care şi-a făurit zilele acestea o nouă Constituţie, Constituţia construirii socialismului, participă din toată inima la bucuria poporului chinez şi-i urează noi succes© pe calea glorioasă, luminată de în­văţătura leninist-stalinistă, pe care îl con­duce Partidul Comunist Chinez, în frunte cu tovarăşul Mao Tze-dun, calea indepen­denţei naţionale, calea păcii, progresului şi fericirii oamenilor muncii, calea spre­­ socialism. Lupta poporului chinez împotriva inundaţiilor şi a secetei In timp ce um­brele serii învăluiau în­cetul cu încetul întreaga vale a fluviului Ciaobai, într’un sector al şantierului de pe acest fluviu se pregătea o adunare cu o ordine de zi puţin obişnuită. Deasupra intrării sălii în care trebuia să aibă loc adunarea se putea citi pe un panou mare o Inscripţie : ,,Noi acuzăm fluviul“. Când adunarea a început, un ţăran bătrân de prin partea locului s’a ridicat şi a spus : „Fraţilor, pe când eram copil Ciaobai-ul nu făcea rău nimănui. Dar, într’o zi, un dig s’a surpat şi apele au devenit un bles­tem pentru ogoarele noastre. Nimeni n’a făcut nimic pentru a remedia această si­tuaţie. Cele cinci mii de mii*­ pământ ale satului nostru au fost pustiite şi au devenit neproductive. Tatăl meu a murit de foame, fiica mea s’a înecat în timpul unei inun­daţii şi satul nostru a devenit pustiu, lip­sit de viaţă...“ întâmplări ca cele trăite de bătrânul ţăran de pe valea fluviului Ciaobai, care şi-a pierdut tatăl, fiica şi întregul avut de pe urma inundaţiilor, pot fi povestite de zeci de milioane de oameni din întreaga Chină. Ele puteau fi auzite dealungul se­colelor din gura supravieţuitorilor îngro­zitoarelor cataclisme provocate de apele neîmblânzite ale marilor fluvii care brăz­dează întreg pământul Chinei. Departe de a fi un mijloc pentru îmbu­nătăţirea vieţii milioanelor de oameni care locuesc pe văile lar, marii© fluvii ale Chi­nei constituiau în trecut o veşnică primej­die, un permanent isvor de catastrofe şi nenorociri pentru viaţa acestor oameni, pentru aşezările, lor, pentru ogoarele lor muncite cu atâta trudă. Inundaţiile şi re­versul lor, seceta, sunt două calamităţi naturale care timp de secole au chinuit poporul chinez. Uriaşele fluvii Hoang ho (Fluviul Gal­ben) şi Yan Te-c­an, care fac dealatul aproape întreaga Chină ca şi fluviul Hu­­aiho, care îşi rostogoleşte apele pe o lungime de peste 1.100 km., şi-au revărsat apele umflate de ploi de nenumă­rate ori peste maluri, pustiind totul din calea lor. In decurs de 2400 de ani Flu­viul Galben s’a revărsat în medie odată la *) 1 mu = 1/16 ha, fiecare doi ani şi jumătate, provocând pagube imense şi moartea a milioane de oameni. Una din cele mai dezastruoase inundaţii din ultimul timp a fost aceea din 1931 când, potrivit datelor oficiale ale guvernului gomindanist privitoare numai la provinciile Kiansi, Anhuei, Hupe, Hu­nan şi încă alte patru provincii, a fost inundată o regiune de aproximativ 147.850.000 mui, de pe urma acestei inun­daţii având de suferit 52.710.000 oameni. Inundaţia din 1949 a atins aceleaşi pro­porţii. Regimurile de exploatare din tre­cutul Chinei nu învesteau nimic, sau foarte puţin, pentru îndiguirea fluviilor, pentru construirea canalelor de irigaţie sau pentru înfăptuirea altor lu­crări menite să prevină inundaţiile şi se­ceta. Corupţia fără de margini, înapoierea tehnică şi înăbuşirea oricărui progres al ştiinţei şi tehnicii, caracteristice regimului putred al bandei gomindaniste, n'au făcut decât să agraveze situaţia jalnică, moşte­nită de la regimurile exploatatorilor din trecut. Mai mult decât atât, în decursul războiului cu Japonia, gomindaniştii, nefiind în stare să reziste presiunii Ina­micului, şi nesocotind interesele ţării şi viaţa a milioane de oameni, au aruncat în aer barajul Huaiyanko de pe Fluviul Galben. In urma acestui fapt apele fluviu­lui şi-au schimbat cursul şi vărsându-se în Huaiho, au inundat 23 regiuni din estul provinciei Honan şi din nordul provinciei Anhuei provocând moartea a 470.000 de oameni, lăsând 3 milioane de oameni fără adăpost şi distrugând întregul sistem de îndiguire, drenare şi irigare din această parte a Chinei. ★ Eroicul popor al Chinei libere a pornit cu hotărîre la lupta pentru refacerea ţării sale, sub acelaş steag de luptă al Partidu­lui Comunist condus de Mao Tze-dun, sub ale cărui falduri a obţinut istorica sa vic­torie împotriva imperialiştilor americani şi a slugilor lor gomindaniste. Toate for­ţele, călite într’o luptă grea şi îndelungată împotriva unui duşman bestial, au fost în­dreptate spre reclădirea ţării libere, spre supunerea naturii care, stăpânită de mâna omului, va trebui să-i devină din vrăjmaş prieten. In cadrul muncii paşnice de reconstruc­ţie pe care o desfăşoară în imensa lor ţară o jumătate de miliard de oameni liberi, problema construcţiilor hidrotehnice o­­cupă un loc de primă importanţă. „Se va da atenţie proiectelor de construcţie şi reparaţie a sistemelor de irigaţie, luându-se măsuri preventive împotriva inundaţiilor şi a secetei...“ se spune într-unul din arti­colele Programului comun al Consiliului Politic Consultativ al poporului chinez, adoptat la 29 Septembrie 1949, odată cu făurirea Republicii Populare Chineze. Mă­surile luate de Guvernul Central Popular pentru punerea în aplicare a acestui punct al Programului comun, sunt de o excep­ţională importanţă pentru întreaga R. P. Chineză dat fiind că potenţialul inepuiza­bil al resurselor hidroenergetice asigură posibilităţi nelimitate pentru desvoltarea în viitor a economiei Chinei libere. Sis­temul de diguri, baraje, canale de irigaţie şi rezervoare de apă care sunt creiate sau vor fi creiate în viitor, vor duce la desvol­tarea nelimitată a agriculturii — una din cele mai de seamă bogăţii ale Chinei şi care constitue ocupaţia a peste 80 la sută din populaţia ţării. Giganticele construcţii hidrotehnice ce se făuresc în China Populară constitue în acelaş timp un aport foarte preţios pentru desvoltarea rapidă a industriei chineze şi a celorlalte ramuri ale economiei naţionale a R. P. Chineze. Se apreciază căi dacă re­sursele hidroenergetice actuale ale Chinei vor fi desvoltate, ele vor putea produce aproximativ 140.000.000 KW. energie electrică. In acelaş timp, fluviile indiguite, prevăzute cu baraje şi dragate pentru a fi împiedicată depunerea aluviunilor şi re­ţeaua de canale navigabile ce se vor re­para şi construi, vor da posibilităţi nemăr­ginite pentru desvoltarea circulaţiei şi transporturilor pe apă. Ce perspective imense stau la baza planurilor pentru re­construcţia R. P. Chineze ! In faţa poporului chinez se deschide măreaţa cale a muncii paşnice şi crea­toare. Conducătorul său Iubit Mao Tze-dun a declarat la 2 Decembrie 1949 : ,,,In trei sau cinci ani economia noastră va fi com­plect refăcută. In viitorii opt sau zece ani, noi vom da economiei noastre o uriaşă des­­voltare.“ In cadrul planului de refacere a Chinei a fost elaborat un plan care cuprinde con­struirea unui vast sistem de irigaţie în vederea desvoltării agriculturii. Şi planul a început să prindă viaţă odată cu clanul ce a cuprins zeci de milioane de oameni, odată cu iniţiativa ce a isbucnit din sânul masselor largi ale poporului muncitor, li­ber şi stăpân al ţării sale. Ca urmare a acţiunilor întreprinse suprafaţa de pă­mânt supusă calamităţilor naturii s’a mic­şorat considerabil. Astfel, dacă în 1949 această suprafaţă reprezenta 8 milioane de hectare, în 1950 s’a redus la 4,6 milioa­ne ha., în 1951 la 1,4 milioane ha. şi în 1952 se va reduce şi mai mult. Uriaşă şi minunată e forţa creatoare a omului mun­citor eliberat din cătuşele exploatării! In­trând în posesia pământului pe care ge­neraţii dearândul l-au lucrat pentru îmbo­găţirea împilatorilor lor, ţăranii chinezi au pornit cu un avânt nestăvilit să contribue prin munca lor tenace şi curajoasă la îm­blânzirea marilor fluvii, la fertilizarea pă­mântului ce le aparţine de acum în­colo pe vecie. ★ Valea fluviului Huaiho, care are o lun­gime de 1158 km. şi peste 70 de afluenţi dintre care unii foarte mari, este una din cele mai fertile regiuni ale Chinei. Aruncarea în aer a barajului Huaiuanko de pe Fluviul Galben de către gominda­­niști — faptă mârșavă care a pus vârf po­liticii criminale de dezinteres și neglijare a problemei fluviilor — a transformat fluviul Huaiho într'o permanentă primej­die pentru cei aproape 60.000.000 de oa­meni care locuesc de-a lungul văii sale. Din iniţiativa lui Mao Tze-dun la 14 octombrie 1950, Consiliul Administrativ de Stat al R. P. Chineze a luat hotărârea, ca în cadrul programului de construcţii hidrotehnice, să efectueze lucrări hidro­tehnice pe fluviul Huaiho, conform unui plan trienal. Cuvintele lui Mao Tze-dun : „Fluviul Huaiho trebue îmblânzit cu orice preţ!“ s-au transformat în lozinca de luptă a mi­lioanelor de oameni care au pornit cu în­sufleţire la uriaşa bătălie pentru supu­nerea marelui fluviu. De-a lungul întregii văi, pe o distanţă de mii de km., pe câmpiile care se întind dela munţii Tung Pai până la Marea Gal­benă, totul s’a transformat într’un imens şantier. O parte din defileurile munţilor pe care Huaiho îi străbate în cursul său superior se vor transforma în lacuri de a­­cumulare — „mări interioare“. Cursul ape­lor va fi îndreptat pe albii noi, croite de mâna omului, albii ce vor comunica între ele prin canale navigabile şi de irigaţie. Sisteme de drenaj şi dragare, şi diguri re­zistente vor împiedica depunerea aluviu­nilor şi revărsarea apelor. Iar ecluze pu­ternice, stăvilare şi baraje vor înfrâna apele năvalnice, transformând forţa lor în energie electrică. Intre uriaşele lucrări hidrotehnice care au început să fie efectuate în valea flu­viului Huaiho trebue menţionate cele 16 lacuri de acumulare ce vor fi construite în regiunile cursului superior al acestui fluviu" şi pe afluenţii săi. Capacitatea lor va atinge uriaşa cifră de 3.100.000.000 m.c. şi ele vor servi pentru colectarea sur­plusului de apă care reprezintă un pericol de inundaţii. Unele dintre aceste rezer­voare se construesc pe terenuri joase, mlăştinoase, care nu aduceau nici un folos populaţiei. Cea mai remarcabilă construc­ţie de pe cursul mijlociu al fluviului Hu­aiho îl constitue marele rezervor şi imen­sul sistem de reglementare mecanizată a apelor de la Ienhoci în apropierea lacului Censi a cărui construcţie a fost deja ter­minată. Sistemul este compus dintr-o serie de diguri, baraje, stăvilare mobile şi re­zervoare al căror scop este controlarea şi reglementarea cursului fluviului, scăderea simţitoare a nivelului apelor în perioada când ele se umflă. Un uriaş canal va strânge apele a cinci dintre cei mai mari afluenţi ai fluviului Huaiho şi prin devie­rea cursului lor, le va sili să se verse în marele lac natural Hunte legat la rândul său de fluviul Huaiho. Prin efectuarea acestei lucrări, un milion de hectare de pământ vor fi salvate de pericolul inun­daţiilor. Pe cursul inferior al fluviului se va construi un canal de irigaţie de peste 100 km., de la lacul Hunţe şi până la Marea Galbenă. Când planul de canalizare va fi terminat peste un milion şi jumătate hectare de pământ din marele şes Kiansu vor fi înzestrate cu canale de irigaţie. Realizarea întregului proiect de con­strucţii hidrotehnice de pe fluviul Huaiho, va însemna nu numai îndepărtarea peri­colului inundaţiilor şi fertilizarea unor în­tinderi uriaşe, de 20—30 milioane de mii pământ ci şi deschiderea unor căi de na­vigaţie de aproximativ 1000 km. Şi flu­viul­­ Huaiho îmblânzit de mâna omului muncitor va deveni un izvor de bunăstare pentru zeci de milioane de oameni. In Iulie, când a început anotimpul ploios în acea parte a Chinei pe care o străbate Huaiho s’a încheiat cea de a doua etapă a lucrărilor pentru înfăptuirea uriaşului proiect hidrotehnic de pe Huaiho. In a­ ceastă etapă s’au escavat 187 milioane metri cubi de pământ, s’au pus 400.000 metri cubi de piatră şi 55.000 metri cubi de beton armat. Pentru prevenirea , inun­daţiilor au fost construite două noi rezer­voare de apă pe cursul superior al fluviu­lui, precum şi un nou rezervor d© apă şi trei bazine pe cursul mijlociu al fluviului. Anul trecut au fost curăţite albiile a 29 de afluenţi ai fluviului Huaiho. In partea de Nord a provinciei Tziansu s-a terminat construcţia unui sistem de irigare pe­ o lungime totală de 170 km. Odată cu termi­narea celui de al doilea an de lucrări de construcţie, 1.600.000 de hectare de pă­mânt arabil de pe ambele maluri ale flu­viului au fost salvate de primejdia Inun­daţiilor. Pe unul din digurile nou construite,­care pun stavilă năvalei apelor fluviului Hu­aiho se poate citi următoarea inscripţie : „A îmblânzi fluviul Huaiho şi a lupta îm­potriva agresorilor americani înseamnă unul şi acelaş lucru !“ Aceasta au înţeles-o milioanele de oameni ai muncii din China nouă care îşi pun toate forţele în slujba câştigării marii bătălii pentru supunerea naturii şi reconstrucţiei ţării lor, pentru zădărnicirea planurilor agresorilor ameri­cani care încearcă să întindă focul aprins de ei în Coreea asupra R. P. Chineze şi a lumii întregi. Pe imensul şantier de construcţii de pe Huaiho au venit milioane de oameni ai muncii nu numai din valea acestui fluviu ci din toate colţurile ţării. In prima etapă a lucrărilor se aflau pe şantiere 2.200.000 de oameni în afară de cei 1.000.000 care lucrau la transporturi. Iar în cea de a doua etapă asaltul*­a fost pornit de către 5.000.000. In marea lor bătălie aceşti vrednici ostaşi ai construcţiei paşnice se bucură de ajutorul unor aliaţi de nepre­ţuit. Inginerii şi tehnicienii sovietici a­­ducând cu ei experienţa acumulată pe gi­ganticele şantiere ale comunismului din Uniunea Sovietică şi lumina celei mai înaintate ştiinţe şi tehnici din lume, sunt cel mai preţios sprijin al constructorilor chinezi. „Dacă nu vom reuşi să scoatem apa cu găleţile, o vom bea până la ultima pică­tură — dacă nu vom putea sparge pietrele cu unealta, le vom roade cu dinţii“— spun plini de îndârjire constructorii de pe Huaiho. Această îndârjire a lor şi eroismul lor în muncă constitue o strălucită che­zăşie că milioanele de constructori de pe Huaiho ca şi sutele de milioane de făuri­tori ai Chinei de mâine vor învinge toata greutăţile pentru a încununa lupta lor ci steagul victoriei. A. SOLOMON Pag. 3-a Cuvântarea tovarăşului Wan lu-pin Ambasadorul R.P. Chineze la Bucu­reşti, Wan lu-pin, a arătat că ziua de 1 Oc­tombrie, sărbătoarea naţională­­a R.P. Chineze este în acelaş timp o zi glorioasă şi pentru marea familie a popoarelor iubi­toare de pace şi libertate din lumea în­treagă. Poporul chinez sărbătoreşte cu entuziasm înflăcărat realizările obţinute în cei 3 ani de zile de la proclamarea Repu­blicii Populare Chineze, pe drumul viito­rului măreţ. In toate ţările surori popoa­rele sărbătoresc cu căldură acest eveni­ment. La Pekin, la Bucureşti şi în multe alte locuri răsună urale pline de bucurie. In continuare, vorbitorul a arătat că, dela 1 Octombrie 1949, în R.P. Chineză s’au desfăşurat importante acţiuni politice şi economice: campania pentru înfăptui­rea reformei agrare, pentru Intensificarea construcţiei economice, pentru mărirea producţiei şi obţinerea de economii în in­dustrie, pentru lărgirea construcţiei cul­turale, pentru reprimarea necruţătoare a contrarevoluţionarilor, pentru rezistenţa împotriva agresiunii imperialiştilor ameri­cani şi de ajutorare a poporului coreean, pentru îmbunătăţirea activităţii aparatului de stat, etc. Ocupându-se de succesele obţinute în refacerea economiei ţării, ambasadorul R.P. Chineze a subliniat că producţia in­dustrială şi cea agricolă au depăşit nivelul cel mai înalt de dinainte de război. S-au refăcut 14.089 km. de cale ferată şi s-au construit noi linii de cale ferată cu o lun­gime de 1267 km. Situaţia financiară a ţării a fost radical schimbată. Bugetul de stat realizează concordanţa între venituri şi cheltuieli, iar alocaţiile pentru con­strucţii ocupă primul loc între cheltuieli. Puterea de cumpărare a populaţiei a cres­cut în anul 1951 cu cca 25 la sută faţă de anul 1950. Salariul mediu al muncito­rilor şi funcţionarilor din diverse ramuri de producţie şi diverse regiuni s’a mărit cu 60—120 la sută. Forţa creatoare a poporului chinez este oglindită într’o serie de mari realizări. Astfel, în numai 2 ani, China nouă a în­făptuit construcţia căii ferate Ciuehin- Centu, care n’a putut fi realizată în tot timpul dominării gomlndanului. S’au în­făptuit uriaşe lucrări hidrotehnice. Volu­mul escavaţiilor în cei 3 ani s’a ridicat la 1700 milioane m.c. pământ, cantitate cu care s’ar putea construi un dig înalt de 1 m. şi lat de 1 m. care ar înconjura Ecuatorul de 43 de ori. Van Iu-pin a arătat că aceste succese deschid perspective măreţe în viitor. La baza lor a stat existenţa încercatului Partid Comunist Chinez care are în frunte pe tovarăşul Mao Tze-dun, partid care se că­lăuzeşte după învăţătura lui Marx, En­gels, Lenin şi Stalin. Toate aceste succese nu ar fi fost posi­bile fără sprijinul isvorît din marea prie­tenie a popoarelor din frontul păcii şi so­cialismului. Toate realizările noastre — a spus ambasadorul R.P. Chineze — sunt indisolubil legate de ajutorul Uniunii So­vietice şi de colaborarea cu ţările de de­mocraţie populară. Faptul că am avut po­sibilitatea să repurtăm asemenea succese şi să le consolidăm, faptul că s-au creat condiţiile necesare refacerii şi reconstruc­ţiei ţării noastre se datoreşte alianţei trainice dintre Uniunea Sovietică şi Re­publica Populară Chineză. Vorbitorul a prezentat numeroase exemple oglindind ajutorul poporului sovietic pentru poporul chinez. In timp de 3 ani — a spus Van Iu-pin — China eliberată, datorită uriaşelor schim­bări săvârşite a căpătat o nouă înfăţişare. Victoriile poporului chinez şi victoriile popoarelor din ţările lagărului păcii şi de­mocraţiei, în frunte cu Uniunea Sovieti­că se împletesc şi oferă un tablou de o neasemuită măreţie. Este deajuns doar să urmărim evenimentele petrecute în ulti­mele zile în Uniunea Sovietică, Republica Populară Chineză şi, Republica Populară Română. Tratativele dintre Republica Populară Chineză şi Uniunea Sovietică, în­cheiate acum câteva zile, au dus la un nou acord, care va face ca alianţa şi colabora­rea dintre cele două mari ţări să intre într’o nouă etapă, iar prietenia veşnică dintre cele două mari popoare să se întă­rească şi să se des­varte încă mai mult. Cu câteva zile în urmă, în Republica Popu­lară Română a fost adoptată noua Consti­tuţie, care consfinţeşte cuceririle oameni­­­­lor muncii în drum spre victoria construc­ţiei socialiste. In zilele acestea poporul chinez face bilanţul realizărilor obţinute de la procla­marea Republicii Populare Chineze. La Pekin se desfăşoară Congresul Partizani­lor Păcii din ţările Asiei şi din zona Paci­ficului, care va uni şi mai strâns şi va face să crească mai mult forţele care luptă pentru apărarea păcii în această parte a lumii. Peste câteva zile se va deschide cel de al XIX-lea Congres al Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice. Proiectul Directivelor pentru cel de al 5-lea plan cincinal arată că poporul­­ so­vietic ridicând tot mai sus steagul victo­riei oamenilor muncii din lumea întreagă păşeşte pe drumul comunismului. Toate aceste realizări însufleţesc po­poarele noastre în munca şi lupta pentru noi victorii. Ambasadorul R.P.Chineze a arătat apoi că mişcarea de rezistenţă împotriva agresi­unii imperialiştilor americani şi de ajutora­re a poporului coreean a cuprins massele cele mai largi ale poporului chinez. împre­ună cu Armata Populară Coreeană de eli­berare, voluntarii chinezi au silit pe cotro­pitorii americani şi pe slugile lor să ac­cepte începerea tratativelor d© armistiţiu. Imperialiştii americani — a spus în con­tinuare vorbitorul — duc o politică de răz­boi, încercând să împingă toate popoarele lumii în întuneric şi suferinţă. Dar lagărul imperialist merge pe zi ce trece spre pieire. Puterea lagărului păcii şi socialismului creşte nemărginit. Noi suntem pentru dem­nitatea umană şi apărăm în mod hotărât pacea. Pacea va învinge şi războiul va fi preîntâmpinat dacă popoarele vor lupta cu toată dârzenia împotriva războiului. Epoca stalinistă, — a spus în încheiere Van Iu­pin — este epoca victoriei democra­ţiei şi socialismului. Să ne unim tot mai puternic forţele spre a merge cu paşi mari , înainte.

Next