Romînia Liberă, septembrie 1954 (Anul 12, nr. 3082-3107)

1954-09-01 / nr. 3082

DIN EXPERIENŢA SOVIETELOR Deputatul sovietului raional, Fedor Gribanov Munca schimbului se apropia de sfîrşit. Maistrul şef al uzinei el­ectromec­anice din Moscova, Fedor Gribanov, verifica cu aten­ţie situaţia privitoare la predarea motoare­lor gata fabricate. Astăzi, ca şi ieri, toate secţiile au predat mai multe electromotoare decît erau prevăzute în plan. Cu toate că putea să plece fără grijă maistrul mai zăbovi în fabrică. In sinea lui el nu era mulțumit. — Indicele mediu — se gîndea el — cu­­prinde şi munca bună şi munca slabă. Iată de pildă strungarii Galkin, Sacikov, Voro­­biev. Fiecare dintre ei încă cu o oră înain­te de terminarea schimbului a îndeplinit norma zilnică, iar strungarii mai tineri cum sînt Grebeşkov şi Semenov pînă la sfîrşi­­tul schimbului abia au reuşit să facă nor­ma. Aceşti tovarăşi trebuie ajutaţi. La sfîrşitul schimbului, Gribanov a rugat pe cei doi tineri să rămînă pentru că are să le vorbească. Cînd discuţia a luat sfîrşit Gribanov a rugat pe Grebeşkov şi Semenov să treacă la strung, să fixeze piesa şi să în­ceapă strunjirea ei. După puţin timp a tre­cut el la strung şi le-a arătat cum tre­buie să lucreze. Aceasta i-a ajutat pe lucră­tori să înţeleagă din ce cauză pierd minute preţioase din timpul de muncă... Modestia, priceperea de a veni întotdeauna în ajutorul tovarăşilor, sinceritatea şi dra­gostea de muncă — toate aceste calităţi sunt proprii maistrului şef Fedor Gribanov. Da­torită acestui fapt el se bucură de încrederea şi stima întregului colectiv al întreprinderii. In anul 1949 Fedor Gribanov a fost ales deputat în sovietul raional din Dzerjinsk. El a pornit cu tot sufletul să îndeplinească sarcinile şi n-a uitat nici o clipă indicaţia G. Pahomov partidului comunist referitoare la faptul că deputatul este slujitorul poporului. Fedor Gribanov ia parte activă la şedinţele sovie­tului şi exprimînd dorinţa alegătorilor săi face diferite propuneri interesante. Toate aceste propuneri au fost realizate. Sovietul raional l-a numit pe Gribanov în comisia permanentă pentru asigurări sociale, i-a dat o serie de însărcinări pe care el le-a în­deplinit cu cinste. Deputatul Gribanov ţine o strînsă legătură cu alegătorii săi, le vor­beşte despre munca sovietului raional, des­pre sarcinile pe care le rezolvă, le vorbește despre măsurile luate în urma propunerilor făcute de oamenii muncii. Alegătorii au apreciat munca deputatului lor și la alegerile din februarie 1953 l-au ales din nou în sovietul raional Dzerjinsk. Comitetul executiv al sovietului raional l-a însărcinat pe deputatul Gribanov , să in­specteze o serie de case de pe strada Durov trecute de către secţia comunală pe listele locuinţelor care au nevoie de reparaţii capi­tale. S-ar părea că lucrul acesta este un lucru simplu: să te duci la adresa indicată împreună cu inginerul secţiei comunale şi reprezentantul organizaţiei de reparaţii şi să te convingi la faţa locului că reparaţia este intr-adevăr necesară. Dar Reputatul Gribanov nu se limitează numai să verifice clădirile destinate reparaţiei, ci şi cheltuie­lile necesare reparaţiei. Verificînd devizele unor lucrări el a găsit că sumele destinate reparaţiilor pot fi folosite pentru executa­rea unor lucrări mai vaste decît fusese ini­ţial prevăzut. Propunerea în acest sens a deputatului a fost aprobată. In urma sezi­sării deputatului, comitetul executiv a in­clus pe lista reparaţiilor capitale încă o casă. Locatarii unei case s-au adresat deputa­tului, rugîndu-l să intervină pe lingă comi­tetul executiv raional ca să fie mutat din curtea lor garajul unei organizaţii comer­ciale. Gribanov a fost de aceeaşi părere cu lo­catarii şi s-a hotărît să-l ajute. Văzînd că discuţiile cu organizaţia comercială nu duc la nici un rezultat, deputatul a ridicat pro­blema în şedinţa comitetului executiv unde au fost convocaţi şi reprezentanţii organiza­ţiei comerciale. Comitetul executiv a rezol­­vat problema în folosul locatarilor. Acum curtea unde se afla garajul, este de nerecu­noscut. S-au plantat, copaci şi s-a făcut o grădiniţă unde se joacă copiii. De două ori pe lună deputatul G­ribanov primeşte pe alegătorii săi la administraţia clădirii nr. 17 de pe podul Kuzneţk. La Gri­banov vin nenumăraţi cetăţeni cu diferite probleme. Unii v­rn cu rugămintea de a­­ ajutaţi la repararea casei, alţii vin să-i ceară sfatul pentru ca să obţină pensia, alţii îşi propun serviciile lor pentru a ajuta pe de­putat în muncă. Astfel, cu ajutorul activu­lui, F. Gribanov a examinat funcţionarea a două magazine, a unei brutării şi a pieţii. Datorită acestui lucru, s-­au putut înlătura o serie de lipsuri. In orice problemă — mare sau mică — deputatul Gribanov vede datoria sa de a sluji poporul. Şi de aceea orice sarcină pe care o primeşte, el o îndeplineşte cu dra­goste şi interes, convins că o face spre bi­nele poporului. cetăţenii despre deputaţii lor Exemplul deputatului De cîte ori vorbim despre deputatul nostru, vorbim cu un senti­ment de mîndrie. Deputatul nostru, Nicolae Chicuş, este permanent în mijlocul nostru, se interesează de nevoile şi propunerile cetăţe­nilor şi se ocupă de traducerea în­ viaţă a propunerilor şi sugestii­lor noastre. Văzînd seriozitatea cu care el se ocupă de tot ceea ce ar putea face cartierul nostru cît mai înfloritor, viaţa noastră cît mai bună, noi alegătorii îi acordăm tot sprijinul. Tovarăşul Nicolae Chicuş prin munca de lămurire pe care a dus-o şi o duce în permanenţă, a cultivat în rîndurile cetăţenilor dragostea pentru cartierul în care locuiesc, dorinţa de a-l vedea cît mai înflo­ritor. De aceea, cetăţenii din circumscripţia noastră electorală răs­pund în număr mare la toate chemările deputatului. Pînă nu demult, străzile Zefirului şi Ursului erau desfundate, pline de praf vara, de noroi cînd ploua. Deputatul Nicolae Chi­cuş a antrenat numeroşi cetăţeni din circumscripţia noastră electo­rală la muncă voluntară pentru nivelarea şi amenajarea acestor str­ăzi. Dealtfel, în circumscripţia noastră mai sunt şi alte realizări. Astfel, a fost refăcut din beton podeţul din capătul străzii Toamnei şi a fost instalată o cişmea de apă pe strada Arcului. La îndemnul deputatului şi cu el în frunte, cetăţenii au muncit voluntar la obţi­nerea acestor realizări. In urmă cu câteva luni, la capătul străzii Abator se afla un teren viran. Astăzi, pe acest loc a început să se construiască din resurse locale baia populară din cartierul Como­­rofea, construcţie care a început din Iniţiativa deputatului Nicolae Chicuş. Nu putem spune că în circumscripţie s-a făcut totul. In cartierul nostru mai sînt străzi nerepa­rate şi nepietruite. Dar nu ne îndoim că în frunte cu deputatul nostru, vom realiza multe în domeniul în­frumuseţării cartierului nostru. De asemenea deputatul nostru are grijă să organizeze cu regularitate întîlniri cu alegătorii săi, participă la şe­dinţele comisiei de femei şi ale comitetelor­­de stradă. El se intere­sează de problemele ce frămîntă cetăţenii cartierului, ascultă propu­nerile şi sugestiile lor pe care le aduce la cunoştinţa comitetului exe­cutiv. Atunci cînd noi avem nevoi urgente, mergem la el acasă şi le discutăm. Privind realizările noastre de pînă acum, noi sîntem hotărîţi să muncim şi mai mult alături de deputatul nostru şi să-i urmăm exem­plul, pentru ca împreună cu el, să facem din cartierul nostru un cartier tot mai bine gospodărit. IRINA MITACOS, str. Arcului nr. 9 ; GHEORGHE NICO­LAE, str. Zefirului nr. 16; T. IONICA, str. Arcului nr. 20, alegători din circumscripţia electorală orăşenească nr. 33 Brăila Nu răspunde încrederii noastre Anul trecut, cînd au fost alegerile de deputaţi în sfaturile populare, cetăţenii din circumscripţia noastră electorală au ales deputat în sfatul popular comunal pe tov. Vasile Păpănău. L-am ales pentru că îl ştiam om vrednic şi muncitor, şi credeam că ne va reprezenta cu cinste. Ne-ara gîndit că prin alegerea lui ca deputat el va munci cu şi mai multă tragere de inimă şi prin exemplul lui în muncă îi va antre­na pe alegătorii din circumscripţia noastră în toate acţiunile sfatului popular. Şi cîte nu avem de făcut în satul nostru — de reparat cele două şcoli, drumurile, de terminat localul sfatului popular şi altele. Dar aşteptările noastre au fost înșelate. In loc ca deputatul nos­tru, prin munca sa, prin exemplul său, să răspundă încrederii ce i-a­m acordat-o, dimpotrivă, el ne-a făcut să ne pierdem încrederea în el. * Deputatul nostru nu numai­ că nu e fruntaş, ci e chiar codaș în sat. iată numai cîteva cazuri în care a dat dovadă de aceasta. Anul trecut, în adunarea populară, noi am hotărît să reparăm prin autoimpunere cele două localuri de şcoli din sat. In loc ca deputa­tul nostru, Iov. Păpănău, să se în­frunte la această acţiune, el nu a făcut nimic. Ba mai mult, nici pînă acum nu şi-a plătit suma ce-i revenea prin adoptarea autoimpunerii. Ce ar zice Iov. Păpănău dacă toţi alegătorii din circumscripţia sa i-ar fi urmat exemplul ? Ar mai fi avut copiii lui condiţiunile de învăţătură pe care le au acum ? Credem că unu ! La propunerea noastră, sfatul popular a hotărît ca prin contribuţie în muncă să facem un drum nou, bun, care să lege satul nostru cu şoseaua regiona­lă. Au ieşit la muncă fie cu oarele, Pe cu braţele, sute de locuitori din comună. Au ieşit şi alegătorii din circumscrip­ţia noastră Numai Iov. Păpănău, deputatul nostr­u, n-a vrut să dea nici un semn de viaţă. Ce exemplu poate­­ el pentru alegătorii săi ? Ne putem noi mîndri cu dînsul . Desigur că nu. Deputatul nostru a uitat complet de angajamentul pe care şi l-a luat în faţa noastră la alegeri, a uitat şi de circumscripţie. Am auzit că nici la sesiunle sfatului popular nu prea vine. Deputatul nostru a uitat că a fi deputat e o cinste, o înaltă îndatorire. Noi nu ara uitat însă pentru ce l-am ales De aceea, îi cerem şi tov. Vasile Păpănău să-şi aducă aminte. RADU CRIŞAN, CONSTANTIN SMARANDACHE, CONS­TANTIN NICA, MARIN OPREA ţărani muncitori, alegători din circumscripția electorală comunală nr. 29 — comuna Işalniţa, raionul Craiova In perspectiva dezvol­tării istorice obişnuite, zece ani nu înseamnă mare lucru. Un aseme­nea răstimp depăşeşte însă în importanţă multe veacuri, cînd în cadrul lui încap prefa­ceri sociale de proporţia celor ce se desfăşoară de la război încoace în ţările de democra­ţie populară. Iată de ce anul acesta — al ze­celea din şirul celor de după 1944, cînd arma­tele sovietice au eliberat de sub jugul fascis­mului şi au început eliberarea unor state ca Polonia şi Romînia, Bulgaria şi Albania, Un­garia şi Cehoslovacia — dobîndeşte o semni­ficaţie deosebită în viaţa statelor respective. Bătăliile încununate prin cucerirea puterii politice de către clasa muncitoare, aliată cu ţărănimea muncitoare, succesele obţinute în opera de construire a bazelor socialismului, înfăptuirile pe tărîmul revoluţiei culturale prilejuiesc astăzi — la zece ani de la elibe­rare — bilanţuri atît de bogate, încît pe drept cuvînt perioada 1944—1954 va rămîne în istoria ţărilor de democraţie populară din Eu­ropa ca un deceniu glorios. O contribuţie la bilanţul concludent al rea­lizărilor remarcabile obţinute de literatura ma­ghiară în ultimii zece ani — o oferă cititorilor noştri culegerea intitulată Poezia maghiară contemporană, pe care a editat-o de cu­­rînd E.S.P.L.A. întrunind în paginile sa­le o parte din creaţiile reprezentative ale celor mai de seamă poeţi maghiari contemporani — Zelk Zoltán, Illyés Gyula, Aczél Tamás, Kuczka Péter, Kónya Lajos, Vas István, Benjámin László, Juhász Ferenc, Takács Imre şi alţii — culegerea aceasta pri­lejuieşte publicului nostru editor cunoaşterea mai aprofundată a literaturii poporului vecin, constituind un document literar vrednic de studiat. Totodată, ea constituie o dovadă mai mult a prietenie­ de nedesfăcut care uneşte popoarele român şi maghiar. Poate că nici o poezie — dintre cele care alcătuiesc culegerea de faţă — nu defineşte mai bine idealul de care sunt călăuziţi astăzi poeţii maghiari, arta lor poetică, precum aceste versuri ale lui Zelk Zoltán : „Fii partizan, poete, cu ţara şi partidul, cu cei ce-n toată Lumea anunţă Răsăritul. Să nu se stingă focul cu arzătoare flăcări, , lăsat de Dózsa, Táncsics şi Petőfi prin veacuri. Poete, fine lumii care munceşte, parte, şi versurile tale vor străluci şi-or arde". (Cîntecul celui ce ia poziţie) Intr-adevăr, remarcabila diversitate şi nou­tate tematică, precum şi corespunzătoarea va­rietate de moduri, de procedee, de forme, — prin intermediul cărora sunt reconstituite, ca într-o frescă de mari proporţii, aspectele esenţiale ale vieţii din Ungaria nouă, ideile şi simţămintele de un profund şi superior uma­nism ale poporului maghiar liber, — decurg din acest spirit partizan. Căci fie că evocă în versurile lor trecutul de luptă al po­porului, spiritul lor de revoltă (Simon István : Hanul haiducilor, Takács Imre : Lui Petőfi) ori vremurile eliberării, mărturisind re­cunoştinţa de nestins faţă de ostaşii sovietici şi de marii conducători ai popoarelor U.R.S.S. (Benjámin László: Lenin. Juhász Ferenc: Mâini­­le, Somlyó György : Sirmă ghimpată, Zelk Zol­tán : La mormintul unui ostaş roşu, Cinci ani), fie că zugrăvesc infinitele privelişti re­confortante ale patriei libere şi pe cei mai buni fii ai ei de astăzi (Aczél Tamás : Din înălţimi. Lelea Sări. Boda István : Construc­torii de drumuri, Kónya Lajos : Privelişte de pe Dealul Libertăţii, Illyés Gyula : Către con­structori, Polgár István : Lumina electrică, Tamási Lajos : Pesterzsébet, Tóth Gyula : Peisaj, Vészi Endre : Budapesta) -ori bogata viaţă lăuntrică a oamenilor Ungariei de azi, gîndurile şi aspiraţiile lor (Benjamin László : A trăi veşnic, Békés Virág : Pace, Kuczka Péter: Nu le dau nimănui, Zelk Zoltán : Dialog, Juhász Ferenc : Sofii cei tineri, copaci înfloriţi, Tamási Lajos : Copilul nostru, Nagy László: Cântec de primăvară); în sfîrşit, fie că glorifică partidul, chezaşul vieţii libere şi al viitorului patriei (Zelk Zoltán : Comuniştii, Gereblyés László : Avînt) — aceste creaţii comunică patosul participării la viaţa poporu­lui, făuritorii lor dovedindu-se slujitori con­ştienţi şi entuziaşti ai acestei vieţi. Aceasta e, fără îndoială, trăsătura cea mai ca­racteristică, mai nouă şi mai viabilă a creaţiilor înmănunchiate în culegerea de faţă. O mărturisesc, bunăoară, aceste versuri viguroase ale lui Benjamin László : ,,Simţind puterea ţării, viitorul, privesc spre soare cu avînt nespus. Mi-i Patrie pămintul ? Nu ! Poporul ! căci numai el mă-nalţă-atît de sus. Dar­­ura şi poporul, cit şi toate ce-n inimă de luptător le port, din mine nimenea nu le-o mai scoate, numai cu singe, cind voi zace mori". (Primăvara în Ungaria) O culegere nu poate, fireşte, ilustra toate modalităţile artistice caracteristice ale poeziei maghiare contemporane. E de remarcat că majoritatea acestor creaţii sînt o expresie a lirismului direct — confesiune, meditaţie, în­demn, odă, imprecaţie — şi doar cîteva se în­drumă pe linia lirismului obiectiv, inclus în fapte, situaţii, privelişti semnificative. (Békés Virág : Pace, Devecseri Gábor: Peisaj bucu­­reştean, Juhász Ferenc : Miinile) ori se orien­tează spre epic (Nagy László: Căpitanul Hristo Marcov, Tamási Lajos : Balada lui Va­sile Boitor). Esenţial e însă faptul că această culegere redă esenţialele aspecte tematice ale noii poezii maghiare, oferi­ndu-ne astfel o justă imagine a dezvoltării conţinutului ei de idei în deceniul din urmă. La alcătuirea prezentei culegeri de traduceri din poezia maghiară contemporană au partici­pat unii dintre cei mai buni poeţi ai noştri — maturi sau tineri : Alexandru Philippide, De­­mostene Botez, Maria Bariuş, Radu Boureanu, Veronica Porumbacu, Ioanichie Olteanu, Vic­tor Tulbure, Aurel Rău (I. Pannit), Al. Andri­­ţoiu, etc. şi ei s-au străduit să realizeze ver­siuni impecabile ale poemelor traduse. De aceea, cele mai multe versuri au limpezimea şi fluenţa trebuitoare spre a nu fi resimţite la lectură ca „traduceri“. Unele (în pădurea de argint de Aczél Tamás — în traducerea lui Alexandru Philippide, Dialog de Zelk Zoltán — tradusă de Victor Tulbure, etc.) se ridică la nivelul unor adevărate re-creaţii, fără a jertfi conţinutul şi forma originalului. Se întîlnesc, pe alocuri, şi versuri traduse stîngaci, prozaic, disgraţios. De pildă, acestea în traducerea Suzanei Delciu : ..In juru-ţi răscoalea ura vîrtej Iar cei ce au hrănit-o cu mult sîrg, Oameni de soiul fiarei din manej Nestingherifi gustau al vieţii prig". Sau (Kónya Lajos : Libertăţii) „Pe­ atuncea, orizon­tu-mi fuse strimt, îngust la propriu şi la figurat. Şi mi-au luat puterea chiar să simt Al bucuriei iar înflăcărat..." Privelişte de pe Dealul unde de la licenţele de rimă, pînă la vocabu­lar şi l'ropi, totul e întristător de nepoetic. (De altfel, de licenţe au cam abuzat şi alţi tradu­cători ; iată : ,,A învinsei zi de ieri“ — p. 42 — „Scrîşneau ca­pitaliştii-n contra-mi" — p 47 — ,,Ga împletindu-se cu alte cîntece-surore" — p. 189, etc.). Alteori se întîlnesc tautologii la fel de displăcute : „Al său ii dealul, prundul, şi ţara-i tot a sa şi ştiu că-a lui ii toată lumea-ntreagă“ (Tamási Lajos : Copilul nostru) Sau folosirea unor termeni într-o formă im­proprie, care poate prilejui confuzii: „Lipsiţi de grai noi starăm multă vreme Şi ridicînd apoi în sus cătarea Au căutat privirile fereastra..." etc. (Zelk Zoltán : In mausoleul lui Lenin) (Toate sublinierile ne aparţin — G. M.) In sfîrşit. Cuvintul înainte are o limutdă — să-i spunem „de serviciu", nicidecum literară, păcătuind — în afară de supărătoarea repe­tare a unor termeni şi expresii-şablon — şi prin abaterea de la logică. Fiindcă un raţiona­ment ca acesta : „Omagiul colectiv adus poporului maghiar şi literaturii sale de către fruntaşii poeziei noas­tre, care au participat la traducerea acestei culegeri, va fi o contribuţie însemnată la cu­noaşterea de către masele largi de cititori din țara noastră a poeziei contemporane maghia­re..." (Sublinierile noastre — G.M.) nu se poate explica decît prin superficialitatea cu care a fost redactat cuvintul înainte. De alt­fel, dată fiind însemnătatea culegerii - prima, la noi, care-l introduce mai temeinic pe cititor în poezia maghiară contemporană — această notiţă Introductivă trebuia înlocuită cu o ade­vărată Introducere, în stare să ofere lămuriri mai amănunţite în legătură cu poezia maghia­ră şi reprezentanţii ei actuali. Neajunsurile şi metehnele semnalate — re­gretabile desigur — nu prejudiciază totuşi lu­crării în ansamblu, care rămîne o operă de o deosebită însemnătate literară care s-ar cuveni să fie urmată de culegeri asemănătoare din poezia celorlalte ţări vecine şi prietene. GEORGE MINIŢEANU „Poezia maghiară contemporană” Editura de Stat pentru Literatură și Artă RECENZIE România liberă as descriu cititorii • Intr-o consfătuire avută cu deputatul Constantin Postolache, alegătorii din satul Brăteşti, comuna Bîrsăneşti, raionul Tg. Ocna, au discutat o serie de probleme legate de munca de gospodărire a satului. Printre pro­punerii© făcute era şi înfiinţarea unei sucur­sale a cooperativei în satul Brăteşti, deoare­ce pe timp urît era foarte greu de venit pînă la cooperativa din centru. Deputatul a arătat alegătorilor că va interveni pentru rezolvarea favorabilă a propunerii lor. După scurt timp, în sat­ul Brăteşti s-a des­chis un magazin, unde ţăranii muncitori din sat se pot aproviziona cu cele necesare. ANDREI PISARU ® Intr-o clădire de lingă sfatul popular al comunei Drăghici, raionul Muscel, lucrează de zor cinci artiști plastici. Inspirîndu-se din munca de zi cu zi a colectiviștilor din gospo­dăria agricolă colectivă -,,Gh. Doja“, pictorii Alina Redlingher, Mih­ai Donu şi Simona Va­­siliu au realizat tablourile „Niţă Mateescu, îngrijitorul de porci din gospodărie“, ,,Pleca­rea colectiviştilor la şedinţă“, şi „Colectivis­tă întorcîndu-se de la muncă". Pictorul Ion Muraru lucrează la un tablou care înfăţişează intîlnirea unui ostaş din divizia „Tudor Vla­­dimirescu“ cu părinţii săi. AUREL ANCHIDIN . In oraşul Bacău se ridică noi şi frumoa­se blocuri muncitoreşti. Numai în cartierul „Vasile Roa­tă" au şi fost date în folosinţă 19 blocuri a cîte 2 apartamente, iar la alte 3 se execută lucrările de finisare. De aseme­nea, pe str. Ardealului s-au construit 7 blocuri, 6 din ele fiind deja date în folo­sinţă. Numeroşi muncitori de la „Partizanul“, „Proletarul“, P.T.T., I.R.C.E.A., M.A.T., etc. îşi construiesc locuinţe individuale pe străzile Maramureş, I. C. Frimu şi pe Cîmpul Poştei folosind creditele acordate de stat. C. MARGINEANU © De curînd în oraşul Bîrlad s-au deschis două pieţe în cartierele muncitoreşti din nor­dul şi sudul oraşului. Pieţele sînt aprovizio­nate din abundenţă de către unităţile comer­ciale de stat, gospodăriile colective şi de că­tre producătorii individuali. îndată după deschiderea acestor pieţe au fost primite la sfatul popular al oraşului Bir­lad numeroase scrisori din partea cetăţenilor, în care aceştia îşi exprimă mulţumirea pentru îmbunătăţirea simţitoare a aprovizionării. LUPU BUCHOLTZ © Muncitorii din cele trei ateliere ale între­prinderii locale „23 August" din Oraşul Stalin se străduiesc să dea oamenilor muncii din acest oraş tot mai multă mobilă de ca­litate bună. Sprijiniţi de tehnicienii şi inginerii între­prinderii, tîmplarii au produs în ultima lună 250 dulapuri pentru vestiare, 102 garnituri de bucătărie, 35 bucăţi mese de sufragerie, birouri şi altele. In fruntea întrecerii socialiste se situează tîmplarii Martin Linu, Ştefan Piroşca, Ştefan Pal şi Ioan Georgescu care îşi depăşes r zinn­c normele cu 65—70 la sută. C. CINDEA © un an'­ puteri' populare, asistenţa sani­­tară a oamenilor muncii din raionul Rîmnicu Sărat s-a îmbunătăţit în mod simţitor. In raion funcţionează 4 spitale dispunind de 12 servicii de diferite specialităţi, 13 dis­pensare de circumscripţie şi întreprinderi şi un staţionar la fabrica de ţigarete. Pe iernă spitalul nou înaănţat în oraşul Rîmnicu Să­rat, pentru copii au mai fost date în folosinţă două staţionare în comunele Boldu şi Durau­­treşti şi 18 bucătării de lapte unde copiii de­bili primesc cu regularitate raţii de lapte şi preparate dietetice. Pentru a veni în ajutorul oamenilor mun­cii de la sate, pe lîngă cooperativele săteşti au fost înfiinţate 34 puncte farmaceutice. Realizările pe tărîm sanitar înfăptuite In raionul Rîmnicu Sărat au dus de asemenea la scăderea mortalităţii generale şi a morta­ltă­ţii infantile. Dr. IACOB NASTASE ★ Miercuri 1 septembrie 1954 - Nr. 3082 SECŢIA DE ISTORIE A MUZEULUI REGIONAL GALAŢI­ În oraşul Galaţi, în casa lui Alexandru­ Ioan C­uza, a fost amenajată în anul 1948 secţia de istorie a muzeului regio­­nal Zeci şi zeci de mii de vizitatori — oa­meni ai muncii, pionieri şi şcolari — di­n oraşul Galaţi şi din împrejurimi, au cerce­tat cu un viu interes obiectele expuse, — unelte şi arme din piatră, din bronz şi fier, mulaje şi planşe, înfăţişînd momente ale dezvoltării uneltelor de producţie, în­­cepînd din comuna primitivă şi piuă în zilele noastre. De asemenea sînt expuse aci planşe şi documente privitoare la lupta dusă de către muncitorii din oraşul Galaţi pentru doborîrea exploatării capitaliste. In claşeu : Faţada clădirii în care funcţionează secţia de istorie a muzeului re­gional Daca I. T. B. nu vrea... Am reintllnit o veche cunoştinţă, Gheor­­gh­e Niţă. Bine dispus, bronzat — a fost in concediu la mare ■— Nită îmi povesti ca de obicei ce face soţia, cum o duce cu mun­ca, ce năzbilii a mai făcut copilul, etc. — Nu mai lucrez unde ştiai M-am trans­ferat la şantierul din incinta „Casei Sfin­tei". E minunat, lini împărtăşi sentimen­tele lui de bucurie și mindrie că lucrează intr-un asemenea joc. enumeră cîteva din caracteristicile mărețului edificiu, dar la un moment dat, părăsi tonul entuziast. Uni mărturisi cu voce înceată: — Păcat insă că am timpi morți două­­trei ore din zi. Apoi se grăbi să adauge : — Nu, nu-i ceea ce crezi. Nu am devenit leneș sau lipsit de spirit organizatoric Mă cunoști doar de alifia ani. E insă povestea cu autobusul 32... -'/?? I I I — Ca să-fi povestesc insă este absolut imposibil Nu există un vutor destul de pri­ceput ca să poată înfăţişa în întregime isto­ria autobusului 32, sau măi bine zis odisera celor ce vor să-l folosească. Asta trebuie văzut, trăit, simţit. Te asigur că întrece orice imaginaţie. M-am lăsat convins. Urma să fac a doua zi drumul cu Niţă. — Uşii la mine acasă la 5.30 dimineața — mă avertiză Nită. La 6 fără un sfert pornim. — Nu e cam devreme ? Programul începe abia la 7... ** La 8 începe nu la 7 — îmi răspunse scurt Nită, iar pentru că mă uitam la el , niţel cam uluit, rise fără veselie și-mii spuse compătimitor : — Hm / Ești cam naiv / Am fost punctual. IUld era și el pregătit de plecare. Sofia îi făcea ultimele recoman­dări . — la­ fi și haina. Seara e cam răcoare. Eram iar nedumerit. De ce seara ? — Mai ai treabă la combinat după ter­minarea lucrului ? — îl întrebai. — Treabă nu prea am. E posibil totuși să ne prindă și seara. Nu se­­știe. Dar ai răbdare, ai să vezi. Pornim. Am aşteptat 5, 10, 20, 40 de mi­nute în staţia autobusului. Au trecut unul, două, trei, nouă autobuse elegante, care purtau în frunte numărul 31. La al cincilea Niţă se repezi pe scară şi întrebă taxatoa­rea : — Pe 32 nu l-aţi văzut ? Vine cumva, nu ştiţi ? — L-am văzut, vine imediat —­­ răspun­se taxatoarea. Colegele ei de la al şaptelea şi al optulea 31 spuneau că nu l-au văzut deloc pe misteriosul 32. Fără a mai întreba la al nouălea, ne-am urcat în al zecelea 31, am coborât la statuia Aviatorilor, am parcurs o porţiune pe jos şi am luat tro­­leybusul. La 8 fără un sfert am ajuns la 1,Casa Scinteii". ★ La ora 16 am pornit-o cu Niţă către staţia lui 32. Era lume multă. Priviri resemnate. Vine sau nu vine ? A fost de mult, sau a plecat recent ? Cite din opt ? Adică, din 8 autobuse care ar trebui să se afle in circu­laţie pe această linie, cine există‘ Ui reali­tate ? In jurul acestor probleme se invîr­­teau discuţiile. Unii spuneau că două, alţii susţineau că trei. Cu asemenea discuţii pre­lungite, era firesc ca minutele să treacă pe nesimjite Numărul pasagerilor evolua. Unii se duceau către tramvaiul 3, alţii către 4, alţii în fine porneau pe jos, pretin­­zind că vor ajunge mai repede, iar noii veniţi luau locul celor ce renunţaseră Mţii iniţiară pariuri. Va veni, sau nu va veni ? Durata aşteptării era apreciată in medie între 5 şi 55 de minute de încinse şi o biză. Un sportiv pasionat propuse să se facă două echipe de fotbal i­n două serii de aşteptători, celelalte serii urmind a con­­stitui publicul spectator. Un şahist scoase din buzunar un joc de şah­ cu figuri minus­cule care se înfigeau în careuri şi începu să joace cu 6 pasageri.­­ Deodată o voce strangulată de emoţie ne­înșliintă : — Vine ! Vine ! O ndhu­­lă legănătoare, care lăsa în ur­­bnd­r un turn gros, înecăcios, sosea agale. Cînd se apropie, n-am izbutit să descopăr nici cea mai palidă­ asemănare cu surorile elegante de pe linia 31 Urate furtunoase intimpinară apariția mult dorită Şofer"!, cu alură impozantă, marţială, mulţumi zimbind uşor, cu super­ioritate, şi se în­dreptă cu namila-i hodorogita departe de staţie, in fundul pieţii, tocmai lingă intra­rea hipodromului. Jucătorii de şah nici nu Intrerupseseră partida. Cunoşteau obiceiu­rile de prin ,,partea locului". Minutele continuau să treacă Mai veni o namilă, hodorogită, care numai după as­pect putea fi identificată ca fiind 32, căci nu purta număr şi­ se alătură la umbră, primei venite. Soarele apusese o undă de răcoare ce adia dinspre lacul H.mă­ sh­ău, mă făcu să înţeleg de ce a Insistat soţia lui Niţă ca acesta să-şi ia haina. Ins­firşit, una din namile se mişcă, ini­mile tuturor bătură cu putere. Se incheiară alte rămăşaguri. Cine o va lua ? Cine va reuşi să se urce ? A urmat apoi asaltul / E imposibil să-l descrii. Maşina a stat In staţie două, trei secunde. Pe jumătate goală, cu un cior­chine de oameni atîrnind la ușa din spate, hodoroaga porni, intoxicind pe cei rămași, dar mai ales pe cei pătrunşi in interior, cu un abur înecăcios, insuportabil, emanat de motorul ce demult trebuia scos la pensie Am izbutit să fac parte din ciorchinele de Pe scară. L-am aşteptat în Piaţa 21 Martie pe Niţă, care se urcase peste jumătate de oră, in autobusul următor. — Ai văzut 7 — mă întrebă Niţă Să nu crezi cumva că conducerea I T B nu cu­noaşte situaţia. Am făcut şi eu şi alţii, nu ştiu cîte reclamaţii. Zi de zi trăim doar acest chin. Dar degeaba. I T B. nu vrea să rezolve această situaţie. L-am privit cu înţelegere şi compătimire. Am înjghebat împreună un plan poate prea aspru, dar meritat. Să-l invităm timp de o săptămină la această distracţie pe direc­torul Şi inginerul şef al LT B. SANDU MANEA ----. F O I I 0 K O 11 NOTA Oaza nepăsării Ritmul în care se dezvoltă ţara noastră te face adesea să te gîndeşti la Fat-Frumos care după cum spun basmele, creşt­ea într-o zi cît creşteau alţii într-un an. Locuri şi oameni se transformă cu o iuţeală de ne­crezut. Ceea ce se măsura odată în ani se măsoară acum în zile. Se mai găseşte însă cîte un loc, adevărată oază a nepăsării, unde zilele trec ca ani, unde oamenii nu se ostenesc să întindă m­îna ca să îmbunătăţească viaţa celor din jur, chiar dacă pentru aceasta ar trebui numai­­puţină preocupare. Un asemenea loc pare a fi secţia sanitară a sfatului popular regional Baia Mare. E mult de atunci... Să tot fi fost trimestrul al patrulea al anului 1951. La stat, au so­sit — frumos ambalate — două instalaţii complete pentru băile comunale din’* Fău­reşti şi Cerneşti. Băile au sosit ? Bun venit ! Oamenii aş­teaptă? N-au decît să aştepte! Puţin l-a păsat secţiei sanitare a sfatului popular regional Baia Mare că cei din Fău­reşti şi Cerneşti s-au străduit să găsească localuri corespunzătoare, le-au făcut să stră­lucească de curăţenie.­­ Nu mai trebuia decît să fie trimise insta­laţiile şi instalatorul. După multă tărăgăneală şi tot atîta insis­tenţă din partea celor interesaţi, cei de la regiune au făcut un „efort". Instalaţiile au fost trimise la secţia sanitară raională. Nu­­ma' că... n-a fost trimis tehnicianul care tre­­bu­ia să le monteze. Făureştenii şi cerneştenii, pe bună drepta­­te, nu s-au mulţumit cu atîta. Au început să preseze secţia sanitară raională. Aceasta, vrednică sucursală a oazei regionale, a fă­cut cîteva încercări să obţină un tehnician. Pînă la urmă însă s-a resemnat şi a recă­zut în liniştea ei vremelnic tulburată. Cetăţenii au continuat să lupte, adresîn­­du-se şi ziarului nostru. Ziarul a sezisat comitetul executiv regional Baia Mare. Co­mitetul executiv a predat sezisarea spre re­zolvare secţiei sanitare. Cînd a primit scrisoarea ziarului, şeful secţiei sanitare regionale, a dat plictisit din umeri. — Iar băile! Ce să răspundem? Trebuie să chibzuim puţin. A chibzuit cam vreme de o lună. — O să ne scriem că nu 8—10 zile băile vor fi instalate şi a­poi... vom vedea. La 17 iunie 1952 a fost semnată, de către preşedintele şi secretarul sfatului popular re­gional, scrisoarea care cuprindea „istoricul" angajament. Au trecut de atunci de 79 ori cîte 10 zie. Băile nu au fost instalate. Repetatele sezi­­sări au rămas fără răspuns şi de bună seamă că angajamentul este de mult uitat. In acest răstimp s-au construit fabrici, uzine, dispensare... S-a ridicat măreaţa construcţie a podului Giurgiu,Russe. Dar băile din Făureşti şi Cerneşti nu au fost in­stalate. S-ar părea că nimic nu poate tul­bura marea linişte din paza nepăsării, adică din biroul secţiei sanitare a sfatului popular regional Baia Mare. Dar comitetul executiv al aceluiaş sfat popular nu are nimic de spus ? (Fireşte, în afară de semnăturile pe care, acum doi ani şi mai bine, preşedintele şi secret­arul le-au aşternut pe răspunsul adr­esat redacţiei).

Next