Romînia Liberă, august 1955 (Anul 13, nr. 3366-3390)

1955-08-02 / nr. 3366

Fag. 2-a O GAZETA DE ARIE MODEL Frt comuna Difdu, raionul Urzicerii, sece­rişul se apropia cu paşi repezi de sfîrşit. Totuşi cele 7 batoze ale comunei stăteau triste In mijlocul Ariilor fără nici o ocupaţie. Acest decalaj între seceriş şi treieriş care creştea mereu a creat o frămîntare în rîndul membrilor comitetului executiv al sfatului popular comunal. Comuna Dridu care trei ani la rînd luase chitanţa nr. 1 pe raion, a­­cum o pierduse şi pe a doua şi pe a treia. Deci simpla muncă de agitaţie de la om la om nu este deajuns, şi-au spus membrii comitetului executiv. Trebuiau găsite şi alte forme de mobilizare a oamenilor. Prezenţa în comuna lor a unor oaspeţi­­a fost de mare ajutori. Este vor­ba de doi graficieni, Cik Damadianu şi Eu­gen Tatu, laureaţi ai Premiului de Stat, care sunt în documen­tare prin comunele ra­­ionului Urziceni. Ini­ţiativa Uniunii Artiş­tilor Plastici de a tri­mite membrii săi­ acolo unde viaţa clocoteşte din plin are un dublu scop. In, afară de cule­gerea unui bogat ma­terial pentru creaţiile lor viitoare şi de o le­gătură strînsă cu via­ţa, artiştii plastici pot ajuta efectiv lupta pentru o recoltă boga­tă. Din discuţia dintre cei doi graficieni şi membrii sfatului popular al comunei s-a în­firipat în comuna Dridu ideea unei gazete de arie model. Au pornit la treabă Primul lucru pe care l-au făcut a fost al­cătuirea colectivului de redacţie, adică a ce­lor care vor răspunde de apariţia gazetei. In acest colectiv au intrat : secretarul sfatu­lui popular comunal, Constantin I. Popa, tehniciană agricolă Maria Dragoman, depu­tatul Cristache Barbu, directorul căminului cultural Marin Turică şi deputata Emilia Barbu. S-au ales apoi şi corespondenţii vo­luntari ai gazetei de perete. Ei au fost în așa fel aleși ca din fiecare ceată care va treiera la aria aceea, să fie cite un repre­zentant care să furnizeze date— pozitive sau critice — pentru , numerele gazetei de arie. S-au pregătit apoi articolele care să intre în primul număr. Organizarea muncii la arie Aceasta a fost prima problemă pe care co­lectivul gazetei de arie s-a hotărît s-o trate­ze. In comuna Dridu există obiceiul de a treiera din căruţă. Chiar cei care au griul la distante mari preferă să vină cu el in căruţe decit să-l facă stoguri pe aiii. Artico­lul arată clar că în special acum cînd ploile sint dese si este necesar să se valori­fice fiecare clipă pentru treieri, este mai avantajos să se facă stoguri la aici. In even­tualitatea unor ploi se pot da la o parte snopii din vîrful stogurilor care s^au udat și se vor pune la uscat, iar restul snopilor pot fi treieraţi în continuare fără nici o întirziere. O rubrică specială: Poşta redacţiei Interesant alcătuită a fost rubrica „Poşta redacţiei“. O cutie pusă la stratul popular a colectat cîteva întrebări puse de ţăranii mun­citori din comună cărora li s-au răspuns la gazeta de arie. Ţăranul muncitor Vasile Stoica de pildă a întrebat de ce este nevoie să se facă dezmiriştitul în acelaşi timp cu secerişul. Tovarăşa tehniciană agricolă a ex­plicat pe larg această problemă. O altă întrebare se referă la însămînţarea plantelor furajere în mirişte, iar a treia între­bare este în legătură cu noul sistem de plată în naturi pentru muncile efectuate de SJV1.T. Fruntaşii comunei Dacă treierişul a inttrziat destul de mult, aceasta nu înseamnă că în comuna Dridu nu există fruntaşi. Gazeta de arie cuprinde un streif cu portrete de ţărani individuali fruntaşi. Iată-l de pildă pe Mircea Şt. Spirea, care atît în primăvară cit şi pe timpul întreţinerii culturilor şi a­ secerişului este mereu pe lista fruntaşilor. El a termi­nat secerişul cu o săptămînă înaintea celor­lalţi iar pămîntul l-a dezmiriştit şi însămîn­­ţat cu porumb furajer. In cultură dublă are însămînţat porumbul furajer şi ţăranul mun­citor Radu N. Buturugă care şi-a cărat sno­pii la arie din vreme. In timpul liber la arie Articolul semnat de directorul căminului cultural vorbeşte ţăranilor despre ceea ce vor putea face în scurtele intervale de timp liber pe care le vor avea la arte. Ei vor putea asculta articole din presă, fragmente de cârji literare sau prezentări de broşuri agrotehnice care vor fi citite de membri ai corpului didactic. Articolul pomeneşte şi despre brigada­ artistică de agitaţie care a luat fiinţă în comuna Dridu cu ocazia treie­­rişului. Pentru început brigada numi prea numeroasă. Ea e formată din cîţiva meş­teri ai fluierului, flautului şi... frunzei: Barbu Neacşu, Dumitru Borănescu, Stere Cristea. Din brigadă va face parte şi tînăra Ruxandra Mihăilă, car© recită de minune. De două ori pe săptămînă brigada­ artistică va da programe la arie. Pe timpul recol­tării ea şi-a propus şi un schimb de expe­rienţă cu brigada artistică din comuna Moldoveni. Caricatura ajută La o gazetă de perete articolele interesea­ză fireşte, dar cel mai „gustate“ sunt caricaturile. Să pri­vim o clipă desene­le gazetei noastre de arie. Primtr-un lan nesecerat aleargă cu o plasă, de fluturi în mină­tor, preşedinte al sfatului popular să prindă chi­taniţ.* nr. 1. Caricatura e însoţită de un catren. A zburat, e la distanţă cu­ rivnita lor chitanță. Cum s-o prinzi ne­­mpiedecat Prin lanul ne­secerat? Alături, şeful tar­lalei „în pămînturi“ care nu dă date reale de pe teren stă de vorbă cu un cioroi. Cioroiaş eu negre pene, Du-te tu, mie mi-e lene ! Dă fuga şi ripor­te­ază Ce pe cimpu­ri se lucrează!... Nu sunt trecuţi cu vederea nici codaşii la seceriş. Ei sînt înfăţişaţi sub chipul unui ţăran stînd sub o umbrelă . Ce nu seceri nea cutare ? Zici că plouă? Ţi se pare? Ce se-aude pic, pic, pic. Sunt boabe care cad din spic ! A sosit gazeta la alte Toţi erau curioşi s-o vadă. Pînă şi ba­­tezarul îşi lungise gîtul să zărească şi el ceva­ de la locul său. Lingă grămezile de grîu s-au bulucit curând toţi ţăranii care erau pe arie. — Apoi de acum ştiu că Stelian Niţă n-o să mai aducă­ date „din burtă“. — Ce zici de codaşii la seceriş ? Constan­­tin Gh. V. Ion şi Constantin Turigă s-or simţi cu musca pe căciulă? Exclamaţiile şi hohotele de rîs arată că scopul caricaturilor a fost atins.­ ­ Succesul pe care l-a avut gazeta de arie a arătat că această formă a muncii politice de masă are un deosebit rol în educarea şi mobilizarea ţărănimii muncitoare. In centrul muncii culturale ce se duce la arie trebuie să stea gazeta de arie. Ea are rolul de a stimula fruntaşii precum şi de a semnala şi condamna orice fenomen nega­tiv care apare în procesul muncii. Să, nu existe nici o arie fără suplimentul de ga­zetă. Nu este cazul ca cei care n-au avut norocul să fie vizitaţi şi ajutaţi de brigada de graficieni să motiveze că n-au forţe su­ficiente pentru a scoate o gazetă vie şi in­teresantă... Spuneţi­ lucrurilor pe nume, şi articolele vor fi interesante. Ar fi de mare folos pentru satele noastre extinderea ini­ţiativei luată de Uniunea Artiştilor Plastici de a-şi trimite membrii pe teren. Prin aceasta şi-ar da mai departe contri­buţia ei efectivă în lupta pentru sporirea recoltei. Ţăranii muncitori aşteaptă cu dra­goste să mai primească astfel de vizite. In aşteptare totuşi, este bine să se apuce cît mai repede, ei înşişi, de alcătuirea gazete­lor de aici. GABRIELA BUCUR V. N. CEAUȘU MIRCEA ST. SPIRCA fruntaș ,al recoltelor , bogate din­­ comuna Dridu Desen de EUGEN TARU 16 martie 1951. Data aceasta nu o va uita niciodată mai­strul Petre David. In ziua aceea de primă­vară timpurie, împreună cu Gurino Mercu­riale, Gh. Tinciu, Tom­a Rădulescu şi ingine­rul Nicolae Dariciuc, înfipseseră hotărîţi tîr­­năcoapele în Coasta Popii în căutarea cărbu­nelui. Mina aceasta de comunişti, care cunoşteau nişte „picioare de cărbune“, ce se întindeau pînă în regiunea Godenilor discutase mai înainte problema pe îndelete şi cu temei în Comitetul de Partid care socotise opor­tună deschiderea unei noi exploatări. Aşa s-a făcut că din ziua aceea, ei au por­nit „să mine“ în steril planul înclinat cu a­­jutorul unui granic pe care îl legaseră de un prun. Au lucrat­ pînă la 8 mai 1951. Atunci au dat „afară“ primii vagoneţi cu cărbune. Cărbunele purta deasupra braţe întregi de flori risipite de minerii veniţi să-i întîmpine, ca participe la victoria lor. Munca, pricepe­rea şi abnegaţia comuniştilor au fost răsplă­tite de zăcăffrîntul bogat de cărbune desco­perit. Acesta este în scurte cuvinte, dar bogat în fapte, actul de naştere al minei Godeni din cadrul întreprinderii Carbonifere Cimpu­lung. De acolo, de sus, de pe Coasta Popii, de unde cu patru ani în urmă deschisese băie­­rile bogate ale pămîrttulu­i, Petre David cu­prindea cu privirea întreg peisajul şi ex­plica : — Nu era nimic în această vale decit ca­sele ce se văd acoperite cu şiţă. Şi acum iată ce s-a întîmplat. Acoperişurile de şiţă , înconjurate de petecele de verdeaţă ale copa­cilor se pierd printre cele roşcate, de ţiglă. Ţigla am adus-o noi. Acolo este cantina, dincolo staţionarul, dincolo blocul muncito­resc, birourile, atelierele electrice, mecanice, baia, lămpăria, clubul. Şi de fiecare dată degetele butucănoase indicau alte obiective. Uitîndu-te la mîini şi la case le vedeai împreună. Da, aceste mîini şi altele asemenea, au ridicat clădirile de faţă. Au dat viaţă nouă meleagurilor ale ■ căror, singure bogăţii erau odinioară vitele ce păşteau alene pe islazuri şi roadele pomi­lor. Acum, peste deal, se lasă purtaţi pe liniile funicularului, vagoneţi plini care pleacă de acolo, din schelăria aceea înaltă peste care străluceşte o stea roşie, semn al biruitorilor. Acum maistrul David Vorbeşte chiar des­pre puţurile de extracţie. — Primul a fost lucrat în cade de lemn. Al doilea, şi glasul îi capătă alt timbru, a fost terminat de curind. Este lucrat din be­ton, cu maşini şi două colivii moderne şi cu o mare capacitate de extracţie. Tinereţe I­n nici un act oficial mina de la Go­deni nu poartă numele de mina tine­retului. Numele este purtat însă din gură în gură, este în inimile minerilor. Nu numai faptul că mina are doar 4 ani de existenţă determină pe inginerul Po­­povici, pe secretarul de partid Hera, pe Dureci, pe Năstase şi chiar pe Petre Bă­nică să afirme că mina Godeni este o mină a tineretului. Ea este într-adevăr a tinereţii, deoarece, pe statele de plată nu figurează decit vreo 10 mineri vîrstnici, restul fiind tineri, din valea aceasta, din codrii Sucevei ori cîmpiile mănoase ale Dunării. De ase­menea pentru că maşinile sunt scoase de curind din fabrici, pentru că se munceş­te altcum de cum au apucat bătrînii. Aici totul este nou: mina, oamenii, utila­jele, munca. La început întîlneai și aici burghiile de mină, baroasele. Treptat ele au dispărut. Au apărut perforatoarele mecanice, cratere, ha­­veze, combin­a. — Prin 1952, povestește inginerul Po­­povici, s-a introdus prima haveză sovietică. Un havator de la Poenari, Iosif Mureşanu, a venit şi-a învăţat minerii de aici cum trebuie să lucreze cu ea. S-au bucurat oa­menii de maşină, au îndrăgit-o şi au mai cerut altele de felul ei. , Peste un an s-a adus combina Donbas. Ne­cazul care-l aveam se datora faptului că nu o puteam întrebuinţa ca să dea maximum de randament. Din cauza structurii straturilor a lucrat un timp fără încărcător. Acum, am căpătat experienţă. Pe baza ob­servaţiilor făcute „lucrăm“ la o inovaţie. Cu dispozitivele concepute vom reuşi ca maşina să funcţioneze fără întreruperi într-un abataj nou. Discuţia cu inginerul Popovici sare sprin­tenă de la o problemă la alta, de la un as­pect la altul din activitatea minei: — Aţi auzit de G.T.K. 35 M ? Nu ? Este ultimul model sovietic de haveză. Un exem­plar se află jos în abatajul frontal. — Aţi cunoscut­­pe Aldea, Deleanu, Coşar­că? Nu? Sunt cei mai buni havatori ai noş­tri. Trebuie, trebuie neapărat să-i vedeţi. — Ştiţi că metoda graficului ciclic se apli­că la toate pregătirile şi la jumătate din a­­bataje? Şi inginerul Popovici povesteşte mereu. Ci­fre şi oameni răsar din spusele sale : ...Năstase Vasile, cel mai harnic miner din întreprindere... ...Nicolae Taciuc avea o brigadă slabă. L-a­ ajutat maistrul Gurino şi a devenit frun­taş. Tot aşa despre Borcoş, Petre Bănică... Cel mai bun dintre buni T­înărul Vasile Năstase este cel mai b­un miner din bazin, deţinător al unui steag de fruntaş pe întreaga industrie carboniferă din ţară. Cei care-l întîlnesc după ce au auzit vorbindu-se de el — dacă şi-au închipuit cumva că Năstase îşi datorează succesele­­unei­ forţe fi­zice excepţionale — au o surpriză. Năstase are el o palmă pe care o simţi toartă în mină cînd ţi-o întinde, dar nu se poate spune că-i un atlet. Are ochii verzui şi pă­rul blond. Ca­ iarba şi aurul holdelor coapte din cîm­pia Dunării de unde se trage. A intrat în abataj cu doi ani în urmă Pentru prima dată în viaţă, Ion Pîslaru l-a învăţat mineritul. A devenit brigadier. De-a­tunci „a mai crescut“ şi el 4 mineri. La început îi venise greu. Ştia să se­cere, să poarte caii, să descifreze limba pă­sărilor, dar cum­­să nu-i vină greu în pînte­­cele pămîntului, cu doi ortaci şi cu nişte lămpaşe. S-a deprins însă. Şi acum surîde cînd îşi aminteşte de vremea aceea. A stat intr-un abataj un an încheiat, apoi a cerut şi a ie­­şit la pregătire. La spus inginerul să apli­ce „ciclul“. L-a aplicat. A devenit meşter. Intr-o lună „a scos“ 89 de cicluri. Gît despre lucrările pe care le tocmeşte Năstase, chiar directorul întreprinderii care „s-a născut între mineri“ obişnuieşte să spună că rar a pomenit treabă făcută cu atîta pricepere. Năstase nu face un secret din faptul că munca îi aduce un cîştig fru­mos, 3—4.000 lei lunar, că din banii aceştia şi-a îndestulat casa şi familia. Tov. Buzea l-a întrebat mai zilele trecute: — Am auzit că „te-a luat“ Coravu. Aşa-i Năstase? — Nu-i nimic. Vorbeşte lumea, răspunsese brigadierul şi începuse să socotească cît a lucrat el, cît a lucrat şi Coravu. Pe toate le ştia. Dacă „ne ia“ cineva, apoi cu ce obraz mai intrăm în mină?, adăugase el rîzînd. Suzeta Malanchciu­ ovestea Suzetei este simplă. Aidoma atîtor poveşti rupte din viaţa creată în anii regimului nostru. Cu un an in urmă intra pe poarta Întreprinderii ca absolventă a şcolii medii tehnice de cărbune. Alte absolvente solicitau­­ posturi,, pe la investiţii, sau la mecanică, pe la suprafaţă în orice caz. Ea a cerut să lucreze în subteran. Vorbele ei sunt acestea: „îmi place mina. Mai oboseşti jos, dar uiţi cînd ieşi afară“. A lucrat o lună la o comandă de saltere pentru cratere şi într-o zi de septembrie i-a spus maistrului Conci: — Tov. maistru, vreau să merg să lucrez pe haveză. A fost dată ca ajutoare la Marin Miulescu. A învăţat să taie, să poarte maşina. Şi de atunci taie, taie zeci de metri de perete ne­gricios. — Ştii tovarăşe, de o săptămînă, două, lu­crez pe o haveză nouă, G.T.K. 35 M. Este o minunăţie. Şi în cuvinte repezi, pe care abia ai timp să le însemni, povesteşte ce a­­vantaje are cea mai modernă maşină de ha­vat : viteza se reglează automat, este mai uşoară, mecanismele mai simple şi cite al­tele. A tăiat într-o zi 20 metri, în alta 16 metri, după nevoile frontului. De la maşina sovietică, Suzeta trece la al­te lucruri. Lucruri legate de viaţa ei, de via­ţa minei. Că perforatoarele au ajuns să fie prea puţine. Că maistrul Vlăduţa este mai slab ca Oprea, care este plecat în concediu. Că în abatajul său s-a introdus lumina elec­trică. Că maistrul Stănică, deşi a făcut o inovaţie, nu vede cu ochi buni femeile în mină, şi parcă într-adins în urma ei au mai intrat şi lucrează încă 14 femei în subteran. Că vrea să urmeze institutul... Dar cite lucruri nu afli de la Suzeta, combiniera fruntaşă de la Godeni ! Fapte şi oameni V­iaţa unei mine nu poate fi cu­prinsă în descrierea a cîţiva oameni. In fiecare zi se petrec atitea fapte care îţi atrag atenţia. Se cere doar să le prinzi rostul şi vei înţelege întreaga bogăţie care zace în inimile minerilor. Era o zi de repaos. Tov. director Sergiu Boboc venise la mină. A intrat în subte­ran. Acolo jos, însă nu era zi de repaos. Se lucra vîrtos. S-a supărat directorul de aşa încălcare a disciplinei.­­ Ci alţiva din cei 70 mineri au căutat să-l­­ îmbuneze. Motivau că ei cam rămăseseră cu planul in urmă. Nu din vina lor. Şi să fie codaşi nu le convenea. Aşa că se sfătuiseră cum s-o scoată la capăt şi singura soluţie fusese aceasta: „un şut voluntar“. Cit priveşte pe tov. gospodar, spuneau tot ei, să nu-l pedepseşti. Nu-i vinovat cu nimic. El nu a vrut să ne lase. Dar l-au luat nişte băieţi cu vorba intr-o parte şi noi am intrat, aşa că... Planul în acea vreme a fost însă salvat. ★ Ştefan Nistor a venit după ce s-a deschis mina. Este de fel de prin Dîmboviţa, aşa îl cunosc oamenii. Habar nu avea de mine­rit. A muncit, a învăţat. A ajuns brigadier. A urmat o şcoală şi iată-o maistru. Şi-a luat fată din sa­t şi acum două luni a intrat într-o locuinţă nouă, făcută cu împrumut de la stat. Acum are de toate: meserie bună, nevastă harnică şi casă du­pă plac. Iată ce i-a dăruit lui mina tineretului.„ Aş vrea­ să spun două vorbe despre Ion Dureci. Este maistru artificier la un raion. In cîteva luni l-au cunoscut toţi şi îl res­pectă. De cu­rînd i-au trimis să-i reprezinte, la marea întîlnire de la Varşovia. Acum Dureci povesteşte tinerilor din Argentina, Iran ori Norvegia, despre mina lor, des­pre Suzeta, despre Olteana ord David, des­pre Năstase, despre mina Godeni, despre patria sa cea dragă. Secretarul de partid, D. Hera, felicitase mi­nerii pentru producţia pe care o extrăseseră în ziua precedentă. Acolo l-am întilnit pe Pe­tre Bănică. Purta o pălărie neagră cu boruri mari (nu se schimbase încă). Pe obraz îi crescuse barba. Nuimai fire albe. Ochii însă îi erau de-o vioiciune deosebită. L-am văzut apoi mergînd voiniceşte alături de ceilalţi spre puţ. Ultimele sale cuvinte îmi rămă­seseră bine întipărite în minte. „Cum să îmbătrîneşti clnd viaţa este mereu tînără“, DAN BIŢICA Corespondentul „Rominiei libere d­in regiunea Piteşti TINERETUL­UI MINA P­ O —____________________________.--------- miit jipmwj---------------------------­ Romsnia liberă Scrisoare către redacţia Atenţie mai mare bojdeucii lui Creangă Acum citeva zile, întro frumoasă dimineaţă de vară am vizitat monumentele istorice şi culturale din Iaşi. Am trecut prin faţa Uni­versităţii ".A. I. Cuza," cu maiestuoasele statui ale lui Mihail Kogălniceanu şi Mihail Emi­­nescu, apoi am mers in cunoscuta grădină a Copoului urale am văzut bronzurile repre­­zentind figurile clasicilor noştri­­Mihail Emi­­nescu, Ion Creangă, Dolavrancea, a marelui muzician George Enescu­. M-am oprit o clipă şi la străvechiul tei al lui Eminescu, admi­­rindu-l. Ieşind de la Copou, am ţinut să văd Mitro­polia, biserica Trei Ierarhi, apoi am trecut pe lingă statuia lui Gheorghe Asachi şi pe Ungă aceea a lui Ştefan cel Mare. Dimi­neaţa aceasta, pe care am consacrat-o mo­numentelor care vorbesc despre vechile tra­diţii istorice şi de cultură ale Iaşilor, a fost pentru mine cu adevărat incîntătoare. In acea zi mi-am­ continuat drumul, dorind să zăbovesc cîteva clipe la bojdeuca marelui povestitor Ion Creangă. Mă aşteptam să gă­­sesc aci multe lucruri interesante, mărturii despre viaţa şi opera marelui nostru povesti­tor. Dar am rămas surprins, decepţionat, de goliciunea camerelor. In bojdeucă nu se află decit cîteva tablouri şi manuscrise, foarte puţine de altfel la număr. Secţia culturală a regiunii Iaşi ar tre­bui să se seziseze de aceasta şi să ia măsurile cele mai potrivite pentru a ame­­naja cum se cuvine casa în care a trăit şi scris autorul minunatelor „Amintiri cu­­ copilărie". Bojdeuca trebuie să devină cu adevărat o casă-muzeu, cum sunt atitea vi­­ară, bine organizate. Aşa cum este bună­oară casa-muzeu a nedespărţitului prieten al lui Creangă, poetul Mihail Eminescu. EUGEN I. POPOVICI Corespondent voluntar N. R. Din cercetarea făcută de către re­dacţie rezultă că secţia culturală a sfatului popular regional Iaşi neglijează problema amenajării corespunzătoare a bojdeucii lui Creangă. Deşi casa este vizitată în perma­nenţă de numeroşi vizitatori, secţia cultura­lă regională nu a dovedit destul spirit gospodăresc pentru întreţinerea acestui lo­cal. Localul însuşi mai are nevoie de amena­jări, grădina din faţa bojdeucii nu este bine întreţinută, iar stradela pe care se afla situată bojdeuca nu e îngrijită. In ceea ce priveşte completarea materialu­lui documentar, amintim că la minăstirea Golia se află obiecte personale ale marelui nostru scriitor, care sunt ţinute acolo în loc să fie aduse şi aşezate în bojdeucă, aşa cum ar fi firesc. Faţă de aceste lipsuri serioase, sfatul popular regional Iași are — ca și Ministerul Culturii de altfel — datoria să ia toate măsurile ce se impun. O nouă plantă a florei R.P.R. CLUJ (de la corespondentul nostru). — Acum 100 de ani, un botanist din Alba, Iu­­lia a semnalat o plantă nouă, cu floarea violetă. In anii care au urmat sute de bota­­nişti s-au deplasat pe urmele cercetătorului, pe dealul din Alba Iul­ia şi pe locurile îm­prejmuitoare. Zadarnice au fost însă efor­turile lor: planta semnalată n-a putut fi gă­sită. S-a presupus de mai mulţi specialişti că botanistul în cauză asemănase planta cu o alta apropiată. Iată însă că un alt iubitor al plantelor conferenţiarul universitar Eugen Ghişa, de la Facultatea de ştiinţe naturale din Cluj — a dat de firul lucrurilor. El a descoperit planta în cauză la Uioara, a­vînd toate ca­racteristicile prevăzute. Ea trăieşte de obicei în U.R.S.S., la cotul Volgai, în nordul Spa­niei şi al Italiei şi poartă denumirea ştiin­ţifică de „Globularia Willkomurii“. Datorită cercetărilor botanistului clujean s-a văzut că planta aceasta trăieşte şi în ţara noastră. Noua plantă descoperită în flora patriei noastre a fost pusă intr-un herbari special, i­a­r săminţa ei a fost trimisă în U.R.S.S., Institutului „Komarov“, precum şi altor in­stitute științifice din străinătate. Descrierea ei vai fi inclusă intr-unul din volumele monu­mentalei lucrări „Flora Republicii Populare Române“, lucrare planificată să apară în 12 volume. Mărfi 2 august 1955 — Nr. 5369 Carnet cultural — Din scrisoriie oamenilor muncii — La muzeul din Cimpulung Creșterea continuă a numărului vizitato­rilor muzeului regional Cimpulung - Moldove­nesc nu este deloc întimplatoare ci rezultatul firesc al unei munci dusă cu interes și dra­goste de colectivul de conducere pentru­­ în­frumuseţarea şi îmbogăţirea muzeului. Va­riate sunt metodele şi iniţiativele folosite pen­tru popularizarea obiectelor de valoare is­torică şi culturală expuse acolo. Pe lingă vitrine, panouri şi alte mijloace de agitaţie, directorul muzeului Al. Vasilescu a iniţiat transmiterea săptămînală, in cadrul emisiu­nilor locale ale Staţiei de radioficare, a rubri­cii „Să ne cunoaştem oraşul şi raionul“. Evocînd trecutul glorios al oamenilor ce au trăit pe meleagurile sucevene, aceste ru­brici fac cunoscute frumuseţile naturii şi ale artei şi creaţiei populare şi popularizează realizările regimului nostru. In prezent co­lectivul muzeului revizuieşte obiectele expuse, îmbogăţind materialul cu noi piese. De ase­menea, lucrează la reamenajarea sălii de picturi şi a aceleia care oglindeşte orîndui­­rea capitalistă. Este demn de relevat intere­sul manifestat de unii colaboratori de felul învăţătorului Eduard Lepeţchi, care a strîns şi predat muzeului numeroase piese intere­sante. Munca rodnică a acestui muzeu îndreptă­ţeşte aprecieri ca aceia a dr. S. Sonnenreich de la Institutul Medico-Farmaceutic din Iaşi care în albumul de impresii a scris: „Este foarte îmbucurător că de la o dată la alta cînd vizitezi oraşul constaţi că se re­uşeşte să se pună bazele unui muzeu tot mai bine organizat“. Alţi vizitatori din Bucureşti şi din alte oraşe ale ţării califică muzeul din Cimpulung ca pe unul dintre cele mai bine organizate muzee regionale. (A. IGNATESCU). Formaţiile artistice de amatori din Pe­­trila se pregătesc te­meinic pentru cel de al IV-lea concurs pe ţară al echipelor artisti­ce de amatori. Nu de mult, în cadrul şantie­rului de construcţii a luat fiinţă o nouă brigadă artistică de agitaţie al cărei prim spectacol a fost difuzat la staţia de radio­­ficare. Alt spectacol l-a prezentat pe scena clubului „Constructorul“ din Petrila. Brigă­zile artistice de agitaţie de la mina „7 No­iembrie“, s-au deplasat, împreună cu echipa de dansuri populare şi formaţia orchestrală, în comuna Sîntămăria-Orlea dînd două spectacole foarte reuşite pentru ţăranii mun­citori şi muncitorii de la gospodăria anexă „Minerul“. Un spectacol reuşit al acestor brigăzi a fost şi acel dat pentru copiii oa­menilor muncii veniţi la odihnă la Nălaţi. Cititori tot mai numeros. Primul spectacol cu piesa „Armata păcii“ a fost prezentat de curind de către cercul dramatic al ansamblului artistic „Mineril“ (VASILE UNGUREANU). Biblioteca raională Rădăuţi­­duce o mun­ca intensă pentru popu­­larizar­ea şi difuzar­ea cărţii. Roadele acestei munci se fac tot mai mult simţite, in primul semestru al anului, un număr de 1043 persoane au citit aproape 10.000 cărţi. Muncitorul Ştefan Şutea este un cititor pasionat. El a citit îrn ultimele 6 luni 72 de Cărţi. Asemenea lui mai sunt mulţi­ ci­titori care în această perioadă au luat de la bibliotecă între 50 şi 80 cărţi. Pentru a se veni in­ ajutorul bibliotecilor căminelor cul­turale din raion, în semestrul I salariaţii bi­bliotecii raionale s-au deplasat in mai mul­te comune. Sprijinul primit a folosit atît bibliotecilor din Marginea, Voevodeasa, D­ a­­mostea cît şi celorlalte. Ele şi-au îmbunătă­ţit simţitor munca. In ultimul timp, bibliote­ca raională a organizat , şi o bibliotecă mo­bilă la şcoala medie de băieţi din Rădăuţi (GIGI SONNTAG). „Librăria Standuri­­lor“ din oraşul Ploeşti a întreprins o susţi­nută acţiune de papa­­n­terare apărute în colecţia „Meridiane“. In întreprinderile „Construcţii Conducte“, „23 August“, „Tâbăcăria poporului“ şi altele s-au ţi­nut în acest scop 10 recenzii prin care salariaţii au fost informaţi asupra con­ţinutului unor cărţi apărute în această co­lecţie. In acelaşi timp Editura de Stat pentru Literatură şi Artă în colaborare cu C.L.D.C. Ploeşti a organizat o întîlnire cu cititorii din oraşul Ploeşti în cadrul căreia un delegat al editurii a vorbit despre viitoarele publicaţii care vor apare în această co­lecţie. In urma acestor acţiuni numai în cîteva întreprinderi au fost difuzate 500 cărţi apă­rute în colecţia „Meridiane“ (M. SAINER). Nu de mult la coo­­perativa meşteşugă­rească de croitorie „23 August“ din Tg. Jiu a luat fiinţă o brigadă artistică, formată din 30 tineri printre care se numără solişti vocali, recitatori, etc. Brigada a şi început să se pregătească pentru prezentarea unui program artistic cuprinzînd numere legate de specificul muncii întreprinderii. Primul spectacol va cuprinde cupletul „Investiţii de chiuleală“, monologul „O referenţă model“, cîntecul satiric „Suveicuţa fermecată“ şi al­tele (I. SBIRCIOG). Brigada artistică Pregătiri pentru concurs Acţiune de popularizare larizare a lucrărilor TABERE PIONIEREŞTI Zorile unei noi dimi­neţi se ivesc peste dealurile Gheorghieni­­lor anunţînd o zi pri­elnică pentru excursii In curtea taberei de pionieri a C.C.S. cei 111 copii veniţi din diferite regiuni ale ţării pentru a-şi pe­trece aci vacanţa de vară s-au adunat să chibzuiască Itinera­­riul unei excursii, înainte de plecare. Raportul apoi incolo­­narea și în clteva ceasuri vor fi acolo sus dincolo de dealuri, pe culmile înalte. Foto: NICU VASILE

Next