Romînia Liberă, noiembrie 1955 (Anul 13, nr. 3443-3468)

1955-11-01 / nr. 3443

O cit mai bună deservire a călătorilor pe calea ferată Intr-o scrisoare adresată nu de mult ziarului nostru, un cititor ne povestea următoarea întîmplare: „In mai toate gările, scrie el, există afişe îmbietoare care sfătu­iesc pe cetăţeni că cel mai bun prieten într-o călătorie este cartea. Am urmat acest îndemn. Urcîn­­du-mă în trenul auto-motor care circulă între Galaţi şi Bucureşti, speram să-mi petrec în mod plăcut timpul cît durează călătoria, cufun­­dindu-mă în lectura unei cărţi. Am avut însă o deziluzie. In întregul vagon nu ardeau decît două becuri palide, care abia dacă reuşeau să împrăştie puţin întunericul. Se pare că organele C.F.R. nu sunt de acord cu sfatul de pe afişele amintite“ — îşi încheiea cititorul scrisoarea. Fără îndoială că întîmplarea din I trenul Galaţi-Bucureşti nu poate fi I generalizată, după cum nu au un I caracter general nici alte defici-­­­­­enţe care mai dăinuie pe alocuri , în transportul pe calea ferată. Pro­­gresele făcute în ultimul timp în direcţia unei deserviri cît mai civi­lizate a călătorilor, exigenţa în mod justificat sporită a acestora faţă de condiţiile de transport, fac însă ca şi aceste lipsuri aparent mărunte să fie foarte neplăcute, în­lăturarea lor fiind o necesitate im­perioasă.De cele mai multe ori lipsurile existente se datoresc spiritului bi­rocratic, lipsei de iniţiativă şi de interes pentru buna deservire a că­lătorilor, din partea unor lucrători din aparatul căilor ferate. Această stare de lucruri este favorizată de controlul insuficient şi de surprin­zătoarea îngăduinţă cu care orga­nele superioare ale Ministerului Căilor Ferate trec peste aceste pro­bleme „neglijabile“. De ce de pildă gara din Cîmpia Turzii sau cea din Craiova sînt în­tr-o asemenea stare de necurăţenie încît numai plăcere nu poate face unui cetăţean să aştepte acolo un ■Y tren? Oare aceasta este o problemă­­atît de grea încît să nu-şi găsească rezolvarea? Exemplul felului în care este întreţinută gara Sighi­şoara bunăoară, sau numeroase alte gări din ţară dovedeşte contrariul. Este nevoie însă de o mînă de gos­podar, cu dragoste pentru locul lui de muncă, pentru miile de oameni ce se perindă zilnic prin gară, întrebări ca cea de sus se pot pune multe. De ce unele trenuri în­­t­rzie fără nici o justificare? De ce pe alocuri în gări camera „mamei şi copilului“ s-a transformat în orice, afară de scopul pentru care a fost înfiinţată? De ce unii con­ductori şi controlori au o atitudine necorespunzătoare faţă de publicul călător? Întrebări la care de cele mai multe ori este greu de răspuns, întrucât nu există nici un fel de condiţii obiective care să motiveze aceste stări de lucruri.Numeroase deficienţe persistă încă şi la casele de bilete. Călătorii se plîng adesea că ghişeele din gări se deschid abia în preajma so­sirii trenurilor, ceea ce provoacă îmbulzeală şi discuţii, că uneori tichetele de locuri se dau ,,pe sprin­ceană“, că unii casieri uită să dea rest, cazul casierei Constanţa Ian­­culescu din Iţcani, de exemplu. La Suceava, Biroul Oficial de Voiaj este instalat într-un local cu totul necorespunzător. In unele vagoane­­restaurant se serveşte un meni ne­corespunzător şi sortimente reduse de alimente. Pe alocuri în gări chioşcurile de ziare stau închise tocmai la ore cînd trec trenurile. Iată o seamă de lucruri mărunte în aparenţă, dar importante în rea­litate. Remedierea acestor lipsuri ar duce la asigurarea unor condiţii şi mai bune de călătorie pe calea ferată. Pentru aceasta nu se cer nici fonduri de investiţii, nici com­plicate măsuri organizatorice. Este nevoie doar mai multă dragos­te, mai multă preocupare, pen­tru numeroşii oameni ai muncii care umplu în fiecare zi trenurile de călători, se cere mai mult spirit gospodăresc din partea lucrătorilor din căile ferate, indiferent de gra­dul de răspundere al muncii lor. Se cere în acelaşi timp un con­trol mai sistematic şi o exigenţă sporită din partea conducerii Mi­nisterului Căilor Ferate. Organele de control ale ministerului au dato­ria de a trage la răspundere pe toţi acei care, n­eglijînd interesele oamenilor muncii care călătoresc zilnic cu trenul, creează prejudicii prestigiului căilor noastre ferate. îmbunătăţirea muncii personalu­lui ceferist, nu este însă singurul factor de care depinde ridicarea pe o treaptă superioară a condiţiilor de transport. In egală măsură in­fluenţează şi felul în care călătorii înţeleg ei înşişi să sprijine această acţiune. Dacă toţi cetăţenii care că­lătoresc pe calea ferată ar privi va­goanele ca un bun al lor, al tutu­ror, dacă s-ar îngriji să se păstreze curăţenia, dacă ar respecta regula­mentul de călătorie, sarcinile per­sonalului care deserveşte trenurile ar fi considerabil uşurate. Există toate condiţiile pentru ca pe zi ce trece călătoria pe calea fe­rată să fie tot mai plăcută, tot mai comodă. Rămîne doar ca toţi cei in­teresaţi să-şi aducă aportul la a­­ceastă acţiune. Finalele crosului de mase „Să întîmpinăm 7 Noiembrie Intr-un cadru sărbătoresc, duminică a luat sfîrşit pe Hipodromul Băneasa populara competiţie sportivă crosul de mase „Să întîmpinăm 7 Noiembrie“. Deşi timpul a fost rece, numeroşi spectatori au venit să asiste la între­cerea celor mai buni 400 de crasişti ca­lificaţi, din sutele de mii de tineri şi tinere care au participat la întrecerile preliminare ale competiţiei. Printre finalişti se găseau muncitori, ţărani colectivişti, funcţionari, elevi, militari, studenţi din toate regiunile, ţării. Rezultatele înregistrate au scos în evidenţă forma bună şi pregătirea se­rioasă în vederea finalelor a­crosişti­­lor din regiunea Piteşti. Ei au reali­zat excelenta performanţă de a se cla­sa pe primul loc în trei din cele patru probe disputate. Aceasta este o dova­dă a muncii temeinice de pregătire şi a voinţei de victorie care i-a animat pe tinerii atleţi din diferitele centre ale regiunii Piteşti. Iată cîştigătorii celor 4 probe: juni­oare (1.000 m.) : individual: W. Kli­­men (reg. Stalin) ; pe echipe : Recolta Boţeşti (reg. Piteşti) ; juniori (3.000 m.) : individual: Florea Lupan (reg. Bucureşti); pe echipe : Şcoala medie­ ­ de 16 ani Rm. Vîlcea (reg. Piteşti) ; senioare (1.500 m.) individual: E­­lena Gheorghe (reg., Constanţa) ; pe echipe: Voinţa Rm. Vîlcea (reg. Pi­teşti) ; seniori (6.000 m.) pe echipe : Dinamo Oraşul Stalin. La trecerea unui obstacol /\ c 7 î \ k Să ne cunoaştem patria! In ţara noastră sînt multe locuri frumoase şi multe aşezări trainice fău­rite de oameni, dar din toate cite sînt, puţine au faima Cotnarului. Barem a­­tunci cînd e vorba de bunurile alese pe care ţara noastră le face, Cotnărul are totdeauna loc de cinste. Străinii şi pămîntenii care au însemnat cite ceva d­in scrierile lor, despre Moldova, n-au putut să nu stăruie, cu vorbă de mare laudă, la Cotnari. Orice vor fi fost eu­­ preoţi misionari, neguţători ori diplomaţi, toţi, fără osebire, au găsit de­ cuviinţă să cinstească ca pe un lucru de seamă ihtonit în părţile noastre, vinul de Cotnar. Şi din cele mărturisite nu s-ar părea c-au judecat după vorbele oamenilor ci mai cu sea­mă după îndelungată şi plăcută cer­cetare. Aşa îşi va fi făcut pă­erea, fără îndoială şi Petru cel Mare, ţanul Ru­siei, care, după cum povesteşte bătri­­nul Neculce, la masa domnească de la laşi „se ospăta şi se veselea prea frumos cu vin de­ Cotnar“ şi „lăuda vinul foarte". Lăudat, pomenit in a­­mintiri plăcute şi felurite, snoave, Cot­­narul, umila aşezare de pe dealurile din Vecinătatea Hîrlăului, a intrat in istorie. Despre biserica veche, bănuită ctitorie a lui Ştefan cel Mare, despre cea din­­tii „academie“ pe care aventurierul Ileraclide Despotul a intemeiat-o la Cotnari, se ştie şi se vorbeşte mult prea puţin Despre stejăriştile de odi­nioară care, după cum povesteşte cro­nicarul, ar fi fost făcute cu ruşinarea prinşilor de război, despre documen­tele vechi şi urmele trecutului, la fel de puţine lucruri se spun. Despre Cot­nari, tot omul vorbeşte cu un singur înţeles : un loc din Moldova unde se face vin nemaipomenit. Nici Dimitrie Cantemir, acum mai bine de­­trei veacuri, n-avea o altă părere. Cel pu­ţin în „Descripţia Moldaviai" spune despre Cotnar că este : „un tîrg prin nimica alta mai înseninat, decît prin vii alese, care întrec desigur pe toate celelalte“. Vinul a făcut şi face faima Cotna­rului ; el cinsteşte locul. Dar nu-i mai puţin adevărat că tot aşa cum vinul dă faima locurilor acelea, ele dau viilor putere să rodească viţă de soi. Cu alte cuvinte, Cotnărul e vestit prin vin bun şi vinul e bun pentru că se face la Cotnari. De ce? s-ar putea întreba unii. Simplu de tot: pentru că dealurile de la Cotnari au un anu­me soi de pămînt, în care viţa de vis găseşte hrană aleasă, şi apoi, tot aces­te dealuri sînt in aşa fel aşezate, de primesc multă lumină de la soare. Din tainice prefaceri subpămîntene, din nevăzută lucrare în frunze şi in cior­chinii de aur, s-alege puterea poame­lor de la Cotnari. Puterea acelor poa­me care dau vinul parfumat şi îmbie­tor, mai drag Dabijăi-Vodă decit dom­nia Moldovei. Hazul din stihurile lui Jim­inescu şi oftatul de după moarte al beţivului voevod s-ar părea că spun un dram de adevăr: Cînd eram vodă la Moldova Hăg­ăduiam pe la Cotnari, Vierii toţi îmi ştiau slova Şi-aveam şi grivne-n buzunar... Adevărul e că cine-a băut vin de la Cotnari, greu e să-l uite. După cum şi mai greu cel care şi-a tras su­flarea într-un colăel, cu must proaspăt ori,, mai norocos, a băut, pe aşezate, vin din cel vechi. Dar pentru o şi mai bună înţele­gere, îngăduit fie-mi să pomenesc ia­răşi de Dimitrie Cantemir, care pre­ţuia vinul de la Cotnari. „îndrăznesc, să afirm..— scria el — că este mai tare, şi mai bun decit toate vinurile eu­ropene, chiar şi decît Tokai. Astfel, dacă se ţine trei ani intr-o pivniţă a­­dîncă de piatră, cum se face la noi, un al patrulea an se face aşa de tare, că ia foc ca rachiul Cel mai tare de cap abia poate­ să bea al treilea pa­har de vin şi îndată se îmbată, dar nu are dureri de cap". Cele spuse de învăţatul domn mol­dovean arată, socot, şi preţul podgo­riilor de la Cotnari, însemnate bo­găţii, ele au fost totdeauna ispită mare. Domnii Moldovei le dădeau în paza şi administrarea nemijlocită a marelui paharnic — treaptă înaltă de boierie. Alai tîrziu, podgoriile Cotna­rului, au trecut, fărămiţale, din mlini lacome în altele şi mai lacome. Pentru viile de aici se purtau ani de-a rîndul judecăţi peste judecăţi. In vreme ce vierii din Cotnari, cei care din tată in fiu moşteneau meşteşugul viilor şi tai­nele podgoriilor, trăiau într-un lanţ de cătune viaţa amărîtă a tuturor trudi­torilor pămintului. De bucurie aveau parte, poate, în vremea culesului, in voioşia cintecului care umplea văzdu­hul Dar iernile, cătunele tăceau şi nevoia se strecea ghimpe in suflete. Ca peste tot locul, şi la Cotnari, via­ţa celor care împlineau cu silnicie a­­vuţiile altora era săracă, umilă, amă­­rită. Vrăjmăşia dintre stăpinii Cotna­rului şi truditorii lui, nimic şi nimeni n-au putut-o îndupleca. Nici judeţele aspre, nici momelile. Acuma dacă urci la Cotnari, peste dealurile largi, tolănite leneş la soare, afli că vestitele podgorii sunt ale sta­tului, bun al nostru, al tuturora, gos­podăria agricolă de stat Cotnari. Şi dacă poposeşti, mai afli mul­te. Ţi se mai spun şi acum poveşti despre vinul cel vechi, care se ţine nu­mai in cămaşa lui, ţi se arată la locul paraclisului ruini de pivniţi păstrate, cum spun unii, de pe vremea bunului Ştefan Vodă. Dar odată cu cele de de­mult, asculţi şi cele noi despre Cot­nari. Şi afli că aici, în locul unde se face vinul vestit, mulţi oameni fac cercetări, potrivesc soiuri alese, stu­diază solul, căldura. Specialiştii mun­cesc alături de podgorenii bătrini, buni cunoscători şi, împreună, se străduiesc să facă din Cotnari prilej de sporită mindrie pentru viticultura din ţara noastră. Dealungul veacurilor, Cotnărul a trecut cu faima şi istoria lui, pină-n vremea noastră. A cunoscut marea duşmănie a celor care pentru un po­gon de vie erau în stare să facă fără şovăială moarte de om. A cunoscut dragostea celor care lucrau in trecut, pentru plată de batjocură, dar care acum zece ani stăpîni, l-au luat în seama lor ca pe un bun drag. In anii ce vin, podgoriile vestite au să-şi crească rodul. De la Cotnari avem să primim spre bucuria noastră, sticle cu pecete, aşa cum se cuvine vinului de soi. Şi avem să spunem atunci, ca şi acum, că in suişul anilor, bătinul Contari întinereşte odată cu toată via­ţa ţării. VIRGIL DANCIULESCU î c T N A R I I ( / Proletari din toate ţările, uniţi-văl­ imim lima ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ Anul XIII Nr. 3443 4 pagini 20 bani Marți noiembrie 1955 Motoare romîneşti produse în serie Pe poarta uzinelor „23 August“ ies zilnic tot felul de maşini şi motoare, menite să satisfacă în măsură tot mai mare cerinţele industriei noastre în plină dezvoltare. In clişeu: La bancul de probe maistrul Gheorghe Dinu împreună cu Ion Stan şi Marin Seceleanu, urmărind rodajul motorului cu 12 cilin­dri în V, de 450 N­P, produs în serie. Foto : NICU VASILE Discută cifrele de plan ale anului 1956 ARAD (de la corespondentul nos­tru). In cadrul unor consfătuiri care s-au ţinut zilele trecute, muncitorii, tehnicienii şi funcţionarii de la uzi­nele textile „30 Decembrie“ din Arad au discutat cifrele de plan pe anul 1956 şi au făcut o serie de propuneri ,în vederea înfăptuirii lor. In vederea dezvoltării succeselor dobîndite pînă acum numeroşi munci­tori şi tehnicieni au făcut în cadrul acestor consfătuiri propuneri preţioase pentru îmbunătăţirea muncii. Filato­rul A. Leucovici, de pildă, a propus să fie înlocuite fusele descalibrate şi s-a angajat să reducă cu 100 la sută fusele inactive. Friederich Feher, şeful secţiei ţesătorie, a făcut propunerea să se mărească sala de lucru a ţesă­­toriei şi să se extindă mecanizarea la transporturi prin folosirea autocarelor electrice. In urma discutării cifrelor de plan pe 1956 și a propunerilor făcute de muncitori, conducerea uzinei a și tre­cut la întocmirea unor proiecte. Fruntaşă pe ţară CONSTANŢA (de la trimisul nos­tru). — Ieri, într-un cadru festiv, Uniunea regională a cooperativelor de consum Constanţa, a primit Steagul Roşu de fruntaşă pe ţară. Printre realizările dobîndite în cursul acestui an, Uniunea regională Constanţa a îndeplinit în proporţie de 143 la sută planul de achiziţii, 1 10 la sută planul de desfacere şi 109,8 la sută fondul social. O nouă piesă romînească După cea dinţii premieră a sta­giunii actuale — piesa „Preludiul“ de Ana Novac, prezentată, la Tea­trul Tineretului — o nouă piesă ori­ginală a intrat în repertoriul tea­trelor din Capitală. Este vorba de piesa „,La ora 6...“ de Petru Du­­mitriu şi Sonia Filip, care se joacă de cîteva , zile pe scena Teatrului Armatei (sala Magheru). Regia a­­cestui nou , spectacol este semnată de George­­Rafael. * In clișeu : O scenă din actul I. Foto : AGERPRES In cinstea zilei de 7 Noiembrie şi a Congresului partidului In regiunea Piteşti însămînţările se apropie de sfîrşit PITEŞTI (de la corespondentul nostru). — Din satele şi comunele regiunii Piteşti sosesc noi veşti despre a­­vîntul cu care lucrează oamenii muncii la însămînţarea păioaselor de toamnă. Pînă la data de 30 octombrie în întreaga regiune s-a însăminţat peste 93 la sută din su­prafaţa planificată. Fruntaşe sînt raioanele Topoloveni şi Găeşti unde sarcinile de plan au fost deja îndeplinite. In raioanele Costeşti, Slatina, Vedea, Curtea de Argeş s-au însăminţat peste 94 la sută din suprafeţe. La succesele pe care oamenii muncii de pe ogoarele regiunii Bucureşti le obţin în cinstea zilei de 7 Noiembrie şi a celui de al IIea Congres al P.M.R. s-a adăugat o nouă victorie : în seara zilei de 29 octombrie, colectiviştii şi ţăranii muncitori cu gospodării individuale din raio­nul Vîrtoape au terminat însămînţările, situîndu-se astfel fruntaşi pe regiune. Schimb de onoare la uzina „Tudor Vladimirescu“ însufleţit de rezultatele obţinute pînă acum în construi­rea de maşini necesare agriculturii, colectivul uzinei me­talurgice „Tudor Vladimirescu“ din Capitală a realizat in ziua de 29 octombrie, ziua schimbului de onoare in cinstea lui 7 Noiembrie, 4 batoze şi 8 remorci peste plan. La acest rezultat au contribuit toate secţiile uzinei. Secţia strungărie, de pildă, condusă de comunistul Tra­ien Bodea, a depăşit norma cu 250 la sută. Printre frun­taşi se situează comunistul Dionisie Bertelan şi utemistul Aurel Pavel. In ziua schimbului de onoare secţia batoze, condusă de comunistul Dumitru Constantinescu, care a asigurat aprovizionarea secţiei cu materialele necesare şi a îndrumat pe ceilalţi maiştri din secţie, a obţinut o de­păşire de 139 la sută. S-au evidenţiat brigada condusă de utemistul Teofil Popa şi cea condusă de utemistul Constantin Dănescu, organizator de grupă sindicală. Bri­gada de femei de la împletit trioare, condusă de Viorica Dumitrescu şi-a depăşit planul cu 180 la sută. ORAŞUL STALIN.­­ La propune­rea comuniştilor, în cinstea Congresu­lui partidului, constructorii de trac­toare de la uzinele „Ernst Thä­mann“ din Oraşul Stalin au discutat în or­ganizaţiile de bază şi în grupele sin­dicale posibilitatea aplicării­ şi în în­treprinderea lor a iniţiativei petroliş­tilor de la sonda 1109 Moineşti, de ridicare a muncii schimbului de noap­te la nivelul celui de zi. La oţelărie, unde sînt create condi­ La nivelul schimbului de ţii optime, muncitorii au hotărît să dea cu 7 sută mai multă producţie­­marfă în schimbul de noapte decît în schimbul de zi. Pentru aceasta, oţe­­larii sprijiniţi de inginerii V. Kova­­cevici, Victor Miţă şi Ilie Dumitrescu au luat măsuri din timp pentru a aproviziona locurile de muncă cu fier vechi şi alte materii necesare schim­bului de noapte pentru funcţionarea din plin a tuturor cuptoarelor elec­trice. In acelaşi timp, muncitorii din secţia maistrului Teodor Jeamăneagră au confecţionat toate formele nece­sare pentru turnarea oţelului. In noap­tea de 29 spre 30 octombrie, cînd s-a aplicat pentru prima dată această ini­ţiativă preţioasă datorită muncii în­sufleţite a oţelarilor schimbul de noapte a dat cu 9 tone mai mult oţel de bună calitate decît schimbul de zi. Şi muncitorii din atelierul curăţă­torie şi tratamentul pieselor turnate au reuşit să dea în aceeaşi noapte cu 1264 kg. mai multe piese decît schimbul de zi. Noi construcţii pentru mineri PETROŞANI.„Luptind pentru a tra­duce în viaţă angajamentele luate în cinstea zilei de 7 Noiembrie şi a Congresului partidului, muncitorii de pe şantierele de construcţii din Valea Jiului obţin frumoase succese în muncă. Zilele trecute constructorii din Petro­şani au dat în folosinţă 12 apartamente din blocul nr. 5. Acum ei execută ulti­mele lucrări de finisare la celelalte 24 de apartamente din blocul nr. 5 şi la restul de 18 apartamen­e d­e blocul nr. 10, care vor fi date în folosinţă peste cîteva zile. Pe celelalte şon­ere d­e Valea Jiului sínt în curs de terminare numeroase magazine. Astfel, la Vu­can şi F­ctrila sínt complet gata 6 maga­zine, clădite la parterul unor blocuri din nou­, cartier muncitoresc. Alte 6 magazine şi un nou restaurant sínt in curs de terminare la Lonea ,­ Uri­­canî. Pe şantierele de construcţii se mun­ceşte intens ca pînă la 23 decembrie să fie date în folosinţă mizerilor încă 5£0 de apartamente, două noi cinemato­grafe şi alte constru­ţii cuprinse în angajament. (Agerpres) Angajamentele sfaturilor populare CRAIOVA (de la corespondentul nostru). Mobilizînd tot mai mulţi oa­meni ai muncii în acţiunea de gospo­dărire a satelor şi oraşelor, sfaturile populare din regiunea Craiova s-au angajat ca, în cinstea celui de al 11-lea Congres al Partidului, să obţină noi succese în muncă. Angajamentele privind sectorul in­dustriei locale prevăd, printre altele, terminarea, construcţiilor,la fabrica de cărămizi din Băileşti, construirea a două mori în comunele Bengeşti,­ raio­nul Novaci, şi Dozeşti, raionul Olteţ şi construirea unui nou cuptor, tip furnal, de ars varal, la Vîrciorova. In sectorul gospodăriei comunale, se va îmbunătăţi deservirea locali­tăţilor Pleniţa, Calafat, Corabia şi Strehaia cu energie electrică. In oraşul Craiova se vor termina şi da în folosinţă două noi blocuri mun­citoreşti cu un număr de 36 aparta­mente. Prin reparaţii şi lucrări noi vor fi pavate 30.003 m.p. trotuare şi 70.000 m.p. ca­darîm. In acelaşi timp, vor fi executate reparaţii capi­tale la şosele pe o lungime de 40 km. şi vor fi refăcute 24 poduri de lemn şi beton armat. Dealungul şoselelor şi drumurilor comunale vor fi plantaţi 18.009 poeţi de pomi fructiferi. Prin autoimpunere vor fi construite 113 şcoli şi 15 localuri de cămine cul­turale, iar în oraşul Craiova va fi ter­minată construcţia localului Filarmo­nicii de stat. ORAŞUL STALIN (de la corespon­dentul nostru) Pentru a întîmpini cel de al doilea Congres al partidului cu noi realizări în muncă, sfaturile populare din regiunea S'.a'in, și-au luat o serie de angajamente. Astfel în in­dustria locală planul va fi îndeplinit pînă la 20 decembrie 1955, dîndu-se în cursul trimestrului IV al acestui an produse în valoare de 47.000.000 lei. In oraşul Cisnădie, va intra în func­ţiune o nouă fabrică de pîine, iar la Dumbrăveni se vor construi încă două cuptoare. Hala pentru fabricarea bachelitei de la Mediaş va fi terminată, iar în Ora­şul Stalih va lua fiinţă o spălătorie industrială. Pentru dezvoltarea creş­terii animalelor, în raioanele Făgăraş şi Tîrnăveni vor fi organizate două întreprinderi agrozootehnice. Totodată la întreprinderea agrozootehnică din oraşul Agnita, se va amenaja încă un eleşteu pe o suprafaţă de 90 ha. Tot în cinstea Congresului P.M.R. vor fi terminate prin autoimpunere pînă la 1 decembrie, 35 şcoli, 35 cămine cul­turale, 44 poduri, 29 grajduri comunale şi alte 77 lucrări. De asemenea vor mai fi date în folosinţă numeroase cons­trucţii pentru agricultură în gospodă­riile agricole colective: 16 grajduri, 6 maternități pentru scroafe, 12 magazii pentru depozitarea cerealelor și 8 saivane. Scrisoare deschisă ~ Catre colegii de promoţie ai inginerului agronom Octavian Fodor Am ales acest mijloc ciudat de corespondenţă tocmai în i­rtelerul fostului dvs. coleg de facultate, cu care aţi petrecut patru ani de zi e la Cluj. Sînteţi şi dvs. tineri ingi­neri agronomi care lucraţi în di­­fe­rite colţuri ale ţării, ajutaţi oa­menilor muncii de pe ogoare in lupta pentru cucerirea de recolte bogate, pentru făurirea unei vieţi noi, îmbelşugate. Tocmai de a­­ceea nu vă poate fi indiferent ceea ce se petrece cu colegul dvs. Octa­­vian Fodor. înainte de toate să vă spunem unde se află: la Brîncove­­neşti — o frumoasă comună de pe valea Mureşului, raionul Reghin. E inginerul punctului agricol şi are în raza lui de activitate gospo­dăriile colective din Ideciu de Jos şi Ideciu de Sus, întovărăşirea din satul Idicel, gospodăriile indi­viduale ale ţăranilor muncitori din Brîncoveneşti, etc. E cam multişor de cînd inginerul agronom Fodor a fost pus în această muncă de răspundere. De atu,taci,­­la secţia agricolă a sfatului popular raional Reghin au sosit 35 de reclamaţii în scris şi cu mult mai multe re­clamaţii şi plîngeri verbale. Nu e­­xistă şedinţă în care să nu se scoa­le cineva de la Ideeiu de Jos sau Idicel, şi să nu vorbească despre superficialitatea inginerului Octa­­vian Fodor, despre lipsa de răs­pundere de care dă dovadă în mun­că. La gospodăria colectivă din I­­deeiu de Jos nu se deplasează cu lunile. La întovărăşirea din Idicel dacă a fost de două ori. In schimb la Tg. Mureş pleacă de 2-3 ori pe săptămână. Se vorbeşte că cel mai mare necaz al tînărului inginer a­­gronom­, este acela că pe asfalt şi trotuare de piatră nu creşte nici griul nici porumbul. Cei care răs­pund de munca lui,­­—• inginerul Csengeri, şeful secţiei agricole ra­ionale şi inginerul şef al direcţiei agricole regionale, Ion Cîmpeanu — care nu sînt cu mult mai bă­­trîni decît el — deci înţeleg toane­le sale „tinereşti“ au încercat foar­te multe metode pentru a-l trezi la realitate. Au vorbit cu el perso­nal, între „patru ochi“, l-au criti­cat in şedinţe —­ poate, poate cri­tica colectivă îi va trezi conştiin­ţa. A fost criticat de vreo trei ori şi în ziarele regionale cu speranţa că se va îndrepta. S-a stat de vor­bă cu tatăl tînărului inginer, un om cinstit, care mulţumise plin de recunoştinţă regimului democrat­­popular că prin acordarea burse­lor i-a permis fiului său să ajun­gă c­m învăţat. Fiind tras la răs­pundere de părinţi Octavian Fodor s-a supărat pe tatăl său şi nu mai vrea să ştie de el. Tînărul in­giner are un salariu inimos, tova­răşii de la raion s-au gindit să-l retrogradeze pe o perioadă de timp cu o clasă de salarizare. A­­cum ing. Octavian Fodor umblă cu „ameninţări“ că-şi dă demisia, pleacă de la punctul agricol din raion. Dacă ar fi lucrat măcar ceva , poate s-ar răzgândi tova­răşii. Dar acum, atît opinia celor­­lalţi tineri ingineri şi tehnicieni, cît şi a ţăranilor muncitori pe care ar fi trebuit să-i ajute îi este atît de potrivnică încît Octavian. _ Fo­dor este ameninţat să-şi piardă definitiv încrederea patm­milor. Poate că şi dvs. foştii lui colegi de promoţie, veţi spune: „De ce atâta vîlvă în jurul lui Octavian Fodor? Daţi-l afară şi gata“. Dealtfel de această părere au mai fost şi alţi colegi de muncă. Poate că aş­a ar trebui să se procedeze. Dar e vorba despre un tînăr specia­list în care poporul a investit mult. E vorba de un inginer agronom care acum — în regimul nostru — are posibilităţi nelimitate de muncă, de creaţie. Poate fi ceva mai frumos decît să-i înveţi pe oameni şi să-i ajuţi în lupta pen­tru a cuceri de la natură cu­ mai multe bogăţii, pe care să le pună apoi în slujba poporului, a propăşi­rii patriei? Şeful secţiei agricole raionale — timarul inginer Csen­geri ne-a spus că Octavian Fodor deşi pare insensibil faţă de păre­rile colegilor de­ muncă, preţuieşte încă şi acum prietenia şi părerile foştilor colegi de facultate. Poate dvs. l-aţi putea ajuta să înţeleagă ce înseamnă misiunea unui ingi­ner agronom. Impărtăşiţi-i din experienţa muncii dvs., scrieţi-i despre greutăţile de care v-aţi lo­vit fără îndoială cu toţii, despre succesele pe care le-aţi obţinut. Spuneţi-i că este un om netrebnic acela care nesocoteşte tot ceea ce a primit de la popor şi n­u resti­tuie nimic poporului. Scrisorile şi vizitele îl vor găsi uşor. Vă dăm şi adresa exactă: ing. agronom Octavian Fodor, sfa­tul popular al comunei Brîncove­­neşti, raionul Reghin, Regiunea A­­utonomă Maghiară“. Sper­în­d că inginerul Fodor nu va deveni pînă la urmă un rebut, vă salută tovărăşeşte. V. KONYA Corespondentul „Rominiei libere" in Regiunea Autonomă Maghiară

Next