Romînia Liberă, octombrie 1958 (Anul 16, nr. 4347-4373)

1958-10-14 / nr. 4358

Pag. 2-0 Sa conducem cu competenţa economia locala Industria locală a regiunii Iaşi şi cerinţele de consum ale pieţii O situaţie existentă la sfatul popular al regiunii Iaşi atrage pe loc luarea aminte celui care o citeşte. Se arata acolo că în anul 1951, industria locală a acestei regiuni era reprezentată prin citeva unități — parte din ele mari si prese de ulei — cu o activitate redu­sa, slab înzestrate cu utilaj și care produceau doar 19 articole de consum Același document arată mai departe cum acest sector al economiei locale s-a dezvoltat an de an, ajungînd ca în prezent el să cuprindă 13 întreprin­deri cu 230 unitop, a căror producţie de bunuri industriale şi alimentare este obţinută, în mare parte, prin valorifi­carea bogăţiilor naturale ale regiunii. Produsele industriei locale a regi-­­unii Iaşi ca : mobila şi vata de croi­torie fabricate de către întreprinderea economică „Drumul socialismului” din Bârlad ; preparatele de carne produse în unităţile întreprinderii vasluiene „Vasile Roaită” ; unele articole meta­lice de uz casnic şi materiale necesare construcţiilor de locuinţe realizate în unităţile industriei locale din oraşul Iaşi, etc., se bucură de o înaltă apre­ciere din partea consumatorilor pentru calitatea şi aspectul lor prezentabil.­­ Nu e suficient numai nomenclatorul In ciuda incontestabilelor realizări pe care le-a înregistrat pînă acum, in­dustria locală a regiunii Iaşi foloseşte însă prea puţin posibilităţile ce i-au fost create spre a contribui la o mai b­ună aprovizionare a populaţiei, ră­­minind datoare consumatorilor o seamă de produse strict necesare. A­­ceastă situaţie este determinată de lipia de grijă pe care o manifestă co-­e­ctivul unor unităţi pentru continua îmbogăţire a sortimentelor cît şi pen­tru producerea unor articole aşa zise „mărunte” dar care-şi găsesc o largă căutare în magazinele de desfacere cum ar fi: cuiere, bătătoare de sîrmă, mături, minere pentru uşi, coşuri, ba­lamale, etc. Ar fi greşit să se creadă că asemenea articole sunt greu de con­fecţionat pe plan local. Dimpotrivă. An de an ele apar în nomenclatorul pe care industria locală îl prezintă O.C.L. -urilor spre a fi oferite pieţei de con­sum. De fiecare dată însă, ele rămîn simple petice de hîrtie, deoarece co­menzile făcute nu sunt respectate de către însăşi întreprinderile ofertante. Aşa, bunăoară, la sfîrşitul anului trecut, O.C.L. Produse Industriale a comandat la întreprinderea economică „Proletarul” Iaşi diferite articole de uz casnic din lemn, comandă care nici pînă acum nu a fost livrată pe motiv că întreprinderea respectivă nu are condiţii corespunzătoare pentru con­fecţionarea produselor. La fel s-a în­­tîmplat şi cu cantitatea de 50­ tone bis­cuiţi ce trebuiau livrate încă la înce­putul anului întreprinderii comerţului cu ridicata Iaşi — I.C.R.A. şi din care nu s-a trimis nici un kilogram, condu­cerea întreprinderii răspunzînd într-un târziu, că... nu produce un asemenea articol. Şi pentru că a fost pomenit numele, întreprinderii „Proletarul” tre­buie arătat că numai lipsa de interes pentru adaptarea unor simple stanţe la utilajul de fabricaţie a pastelor fă­inoase face ca aci să se realizeze doar o singură varietate de fidea, şi acea­sta de proastă calitate. Iată explicaţia pentru care acest produs nu este so­licitat pe piaţă. Nu poate fi trecută cu vederea nici slaba calitate a oţetului pe c­are îl furnizează, uneori, fabrica de Interes local din Zorleni. Unitatea beneficia­ră I.C.R.A. a trebuit să returneze de curînd o cantitate de 25.000 litri oţet cu impurităţi în el, lucru care, pe lin­gă că a adus prejudicii avutului ob­ştesc, dar a creat neajunsuri în apro­vizionarea pieţei cu acest produs atît de solicitat în sezonul de toamnă. Cînd resursele locale nu sunt valorificate Deficienţele care se manifestă In participarea industriei locale la buna aprovizionare a populaţiei îşi au ră­dăcina şi în slaba preocupare pentru valorificarea deplină a bogăţiilor na­turale de pe cuprinsul regiunii. Un exemplu îl oferă modul în care sînt ex­ploatate bazinele piscicole ale acestui sector economic. Astfel, deşi organi­zaţiile comerciale cer continuu să li se livreze peşte proaspăt din bălţile întreprinderii raionale Murgeni, aceste cereri rămîn totdeauna fără nici un rezultat. Motivul ? Secţia de industrie locală a regiunii apreciază că nu tre­buie să-ţi baţi capul într-o asemenea afacere unde trebuie să te ocupi cu ambalatul peştelui, cu transportul lui la Iaşi cînd este mai uşor să-l distri­bui pe loc la Murgeni, deşi aci cerin­ţele de peşte­ sunt aproape neînsemna­te,­faţă de volumul dirijat spre des­facere. Se poate afirma cu toată hotărîrea că neajunsurile semnalate în activita­tea industriei locale din regiunea Iaşi ar fi fost înlăturate dacă acest sector economic s-ar fi bucurat de mai multă atenţie din partea sfaturilor populare respective. Dar nu poate fi vorba de atenţie cînd comitetul executiv al o­­raşului Iaşi, bunăoară, continuă să conducă „în general” economia locală şi nu asigură o îndrumare şi un con­trol practic, pe teren. Unde duce o a­­semenea conducere îţi vorbeşte şi ur­mătorul fapt: întreprinderea de inte­res local „23 August” produce obiecte metalice de uz casnic, pe care în­să O.C.L. Produse Industriale Iaşi tre­buie să le aducă tocmai de la Baza de desfacere Bacău a produselor metalo­­chimice spre a fi vîndute cumpărători­lor ieşeni. Cum de s-a ajuns la această situaţie? Explicaţia este simplă. Regi­unea Iaşi este singura din ţară care nu are pe teritoriul său o bază de desfacere a produselor metalo-chimice pentru comerţul cu ridicata­ deoarece sfatul popular orăşenesc — în ciuda nenumăratelor demersuri făcute în de­curs de cîtiva ani, nu s-a hotărît încă să ia măsuri pentru amenajarea unui local necesar depozitării produselor. In felul acesta, mărfurile ce ies de pe poarta întreprinderii „23 August”, după ce se plimbă în camioane prin faţa magazinelor comerciale ale oraşului, sunt transportate cu trenul pînă la Ba­cău­­pentru a fi aduse din nou la Iaşi spre Vînzare. Lipsa unui local cores­punzător împiedică de altfel şi secţia de încălţăminte a întreprinderii econo­mice „Proletarul“ — recent înfiinţată — sa-şi sporească capacitatea de pro­ducţie, aceasta fiind foarte limitată din cauza spaţiului necorespunzător pe care-l ocupă. Cunoaşterea temeinică, plină de gri­jă, a necesităţilor de consum ale pieţii, însoţită de masuri practice în stare sa ducă la satisfacerea lor, iată ce trebuie să facă de îndată comitetele executive ale sfaturilor populare şi conducerile întreprinderilor de interes local din re­giunea Iaşi pentru a-şi aduce contri­buţia lor la buna aprovizionare a populaţiei cu mărfuri care să cores­pundă necesităţilor de consum locale. M. BERAM corespondentul „Rominiei libere“ in regiunea Iaşi să fie eroică, toare şi partinică Ar fi fost desi­gur foarte îmbucu­rător dacă Teatrul Armatei, care ne-a prezentat anul tre­cut cel mai mare număr de piese o­­riginale, ar fi găsit­­şi pentru deschide­rea actualei stagi­uni o piesă nouă, însoţind astfel rea­firmarea tematicii .Sale fundamentale,­­ care trebuie patriotică, lui plă­­cu­t­ îm­bogăţire a dramaturgiei romîneşti rea­­list-socialiste. Obligaţia de a recurge la o dramă care a fost scrisă şi s-a mai reprezentat acum vreo nouă-zece ani, este rezultatul unor deficienţe gemene ale teatrului şi dramaturgiei, din ultima vreme, cînd scriitori şi con­ducători de teatre au pierdut din ve­dere ierarhia de importanţă şi de urgenţă ■ a temelor, pe care, trebuie­ să le dezbată arta şi literatura, noastră­ Rosturile permanente ale „Teatrului Armatei cereau ca prima cortină să se ridice asupra unei opere de mare avînt patriotic şi revoluţionar, de a­­dînc răsunet istoric, de actualitate. Această operă nu s-­a aflat în pro­ducţia recentă a dramaturgiei noas­tre , e un fap­t ce trebuie, să ne în­demne cu atît mai mult să medităm asupra învăţăturilor partidului, care cere literaturii şi scriitorilor noştri să se pătrundă de importanţa tematicei majore a actualităţii. Deşi Teatrul Armatei n-a prezen­tat o piesă nouă, pe măsura cerinţe­lor, totuşi e bine că a ales o lucrare mai veche, dar valoroasă, dînd ast­fel, poate, şi autorului imboldul nece­sar pentru a o revizui şi ameliora din perspectiva succeselor dobîndite în frontul ideologic şi artistic în ultimii zece ani, ca şi din aceea a propriei sale experienţe scriitoriceşti, faţă de originalul său de acum zece ani dra­ma eroică „Ultimul mesaj“ se pre­zintă serios remaniată. Astfel încît piesa cu care s-a deschis stagiunea cea nouă a Teatrului Armatei, nu e o piesă nouă, dar nu e nici una ve­che... Nu încape îndoială că partea cea mai bună şi mai durabilă a literaturii lui Lautrenţiu Fulga este partea con­sacrată războiului nedrept, antisovie­­tic şi luptei eroice a ostaşilor noştri în războiul antifascist. Spunind acea­sta, mă gîndesc atît la cele două ver­siuni ale dramei „Ultimul mesaj", cit şi l­a primul volum din ciclul său de fofflane intitulat „Eroica“. Deşi nimic nu poate fi mai naiv şi mai periculos decit de a încerca să netezeşti şi să scurtezi drumurile unui scriitor, nu mă pot împiedica de a regreta că scriitorul se lasă abătut de la această mare temă a sa, pentru a întârzia în ispitele unor nebuloase veleităţi filo­­zofico-istorico-poematice, de tipul ace­lui „Meşterul Manole“ reprezentat tot pe scena Teatrului Armatei, în stagiu­nea trecută. Acel ce a citit sau a văzut acum Zece ani „Ultimul mesaj", a citit acum vreo trei, patru ani, romanul ,,Eroica“ şi a văzut azi „Ultimul mesaj“ în noua sa versiune, va descoperi cu cel mai mare interes unitatea de viziune a tuturor acestor opere. Şi va înţelege temele care au căpătat în conştiinţa scriitorului unele cristali­zări definitive. îrn acelaşi timp, acest cititor atent va putea urmări şi unele linii de evoluţie şi selectări succesive in cadrul viziunii şi chiar a schemei generale. Astfel, el va putea remarca anumite tipuri umane permanente şi comunei; desigur că sublocotenentul Corbu din „Eroica“, nu este altul de­cât căpitanul Zarandu din „Ultimul mesaj“, adică reprezentantul acelei forţe a ofiţerimii cinstite, a cărei conştiinţă confuză a început să fie limpezită de acţiunea şi învăţătura comuniştilor, de exemplul minunat al armatei sovietice , desigur că Bogdan, Caporalul comunist din „Ultimul me­saj", învăţătorul, sfătuitorul şi că­lăuzitorul întregii companii, Zarandu, seamănă ca două picături de apă tot cu un caporal, al cărui nume îmi sca­pă acum, şi care în „Eroica“ joacă, pe­­planul epic mult mai larg, acelaşi rol esenţial, desigur că bestialul co­lonel­­Rudeanu („Ultimul mesaj“) şi fiorosul colonel Giurgea („Eroica“) sunt ţinut şi acelaşi personaj, după cum ‘piciorul Dobre şi locotenentul Mora din dramă, sunt repeto­fidele, dar mai sintetice, ale acelor ofiţeri reacţionari şi cruzi care, în roman, constituie statul major, credincios şi stupid, al celui din urma. In acelaşi timp, pe linia acelor evoluţii diferen­ţiale pomenite mai sus, se poate con­stata cum medicul din „Eroica" se desparte hotărît de prototipul său, doctorul Timuş, din „Ultimul mesaj", pentru a urma o cale mult mai intere­santă şi a deveni astfel un om şi un caz mult mai interesant. Şi mai inte­resante de observat, sînt imaginile generale, substanţa Umană comună : masa de soldaţi din cele trei opere este absolut aceeaşi, hrănită din a­­celaşi proces psihologic, practicînd acelaşi stil moral şi vorbind a aceeaşi limba. Iar atmosfera generală, natu­ral pentru perioada de timp comună celor două (sau trei) opere, adică pentru perioada războiului antisovie­­tic, este aceea a unei vedenii sumbre, în nenumărate nuanţe de negru, pe al cărei fond oamenii se mişcă într-o tensiune sufletească pe care în ciuda artei anumite rarefieri a Mişcărilor exterioare, o simţim a fi pe graniţa supremei cotituri individuale şi co­lective. Fapt e că în sufletul lui Fulga războiul are o hartă bine şi definitiv desenată, pe care în „Ultimul mesaj" o citim la o scară ceva mai redusă, aceea necesitată de concentrarea dra­matică. E o dramă, în totalitatea ei, emoţionantă şi convingătoare, căci dramaturgul a ştiut să înfăţişeze e­­voluţia unui grup de soldaţi dispe­raţi, pesimişti, înspăimintaţi pe fron­tul antisovietic, unde fuseseră tîrîţi, soldaţi hotărîţi şi gata de faptă în războiul antifascist, soldaţi deveniţi luptători­ conştienţi şi eroici pentru o cauză care depăşeşte, în timp, în­­frîngerea fascismului şi care este în­săşi cauza poporului eliberat pornit să-şi construiască o viaţă rromă. Des­făşurarea acestei epopei, cu un în­ceput atît de tragic, cu un final atît de luminos, poate constitui firul unei construcţii dramatice emoţionante şi ,iUltimul mesaj" este, fără îndoială, o asemenea construcţie. Ea evidenţiază drama poporului urât într-un război ticălos, drama poporului dispreţuit şi asuprit de o burghezie lacomă şi egoistă. Ea evidenţiază patriotismul libertăţii şi dreptăţii populare, patrio­tismul frăţiei internaţionale a popoa­relor libere dezvăluind rolul decisiv jucat în cele mai grele împrejurări de partidul comunist, învăţător de suflete şi conducător de acţiune. Piesa lui Fulga dovedeşte capacita­tea de emoţie pe care faptele istorice o poartă în ele, atunci cînd sînt bine înţelese şi analizate în adevă­rata lor perspectivă istorică ; conţi­nutul de artă al istoriei este imens şi aceasta se demonstrează prin o­­pera lui Fulga, care captivează mai ales prin latura ei de cronică directă, şi mult mai puţin prin latura de scriere literară, prin conflictul dra­matic, prin portretizare. De aceea, actul I este şi rămîne cel mai bun act al piesei, care scade implacabil de la început spre sfîrşit. Ce ciudat ! Se pare că tocmai actul I este cel care a rămas în forma primă, de acum zece ani! Desigur că această linie coborîtoare are o mulţime de cauze, printre care trebuie pomenite lipsa de organizare şi concretizare dramatică, tendinţa impenitentă a scriitorului de a literaturiza vorbirea şi de a o transforma în scop şi chiar voluptate (un soldat ţăran se rosteş­te astfel : „Eu nu mai gîndesc... eu sunt doar flacără şi ţipăt... şi merg să răpun moartea“), dorinţa de sce­ne tari, pe care el le-ar vrea de mare tensiune psihologică, dar care, nejustificate printr-o cauzalitate dra­matică rămîn, iarăşi, pur verbale, cum ar fi rechizitorul simulat, for­mulat de doctorul Timiş în actul III, sau scena jocului de şah în ace­laşi act. Cauza principală rămîne însă lipsa de adîncire şi de preci­zare a raporturilor dintre căpitanul Zarafiou şi caporalul comunist Bog­dan, care fac ca primul să fie de un Contur foarte inegal, — cînd sub­ţire şi modest, cînd revărsat şi îm­bătat de Vorbe, iar cel de al doilea, reprezentantul şi factorul decisiv al acţiunii comuniste între soldaţi, să se topească consecvent, încet, încet, pînă la o totală inexistenţă în ultimul act. Aci rezidă slăbiciunea cea mai grea a dramei, mult mai mult decit în ciudatele şi incomprehensibilele com­portări din final ale colonelului Ru­deanu şi acoliţilor săi. Dacă autorul ar fi insistat asupra acestui nod al piesei sale (sau dacă o va face de aci înainte) desigur că „Ultimul me­saj” n-ar merita decît laude, pentru justa orientare generală, pentru senti­mentul înălţător de patriotism şi e­­roism popular care o străbate şi pentru buna reconstituire a unui mo­ment istoric din cele mai extraordi­nare. Spectacolul realizat de Teatrul Ar­matei este, ca şi drama însăşi, mul­ţumitor în totalitatea sa. Ritmul este uneori lânced ; adeseori, se face sim­ţită descompunerea unităţii psihoo­­gice colective, şi transformarea exa­gerată a grupului în individualităţi cu orbită proprie , trebuia să aibă şi regia o contribuţie a sa şi o inter­venţie originală, şi ea n-a putut fi decît aceasta, într-o dramă care-şi poartă regia în sine însăşi, şi care nu avea nevoie de alt „interpret“ şi de altă „viziune” decît a autorului însuşi. Dar cît de coherent, cît de devotat şi cît de inspirat s-a dovedit, în schimb, întreg mănunchiul de ac­tori ! Incepînd cu Florin Stroe, inte­ligentul, migălosul, atentul interpret al căpitanului Zarandu, actor de muncă substanţială cu care se poate întotdeauna păşi la o realizare inte­resantă , apoi cu Geo Maican, în rolul colonelului Rudeanu, umflat, poltron şi ticălos, foarte fidel spiritului lite­rar al autorului, şi cei doi acoliţi ai săi, C. Neacşu şi Toni Zaharian . Cu grupul­ de soldaţi constituit din Pe­tru Popa, George Constantin, Sandu Sticlaru, Vlad Săndulescu, Sebastian Radovici şi George Buznea, cu bu­nele apariţii foarte episodice ale lui George Sion, Dan Nicolae şi Ion Po­nea ; şi chiar cu Gh. Cîmpeatru, in­terpretul rolului-cheie al piesei, capo­ralul comunist Bogdan, care mai tre­buie însă să lucreze la rolul său. RADU POPESCU CRONICA TEATRALA „Ultimul mesaj“ de Laurenţiu Fulga TEATRUL ARMATEI Operaţii chirurgicale televizate Un post de televiziune a fost pus în sala de operaţii a clinicii chirurgi­cale, de la spitalul Colţea. Prin inter­mediul său, operaţiile ce se efectuează în sala de chirurgie sunt transmise şi pot fi văzute în amfiteatru, pe un ecran de dimensiunile de 120/160 cm., sau din laborator pe un ecran mai mic. Intre sala de operaţii şi amfi­teatru există posibilitatea de comuni­care, astfel că se poate răspunde di­verselor întrebări puse de cei ce vi­zionează intervenţia chirurgicală prin televiziune. Prima transmisie s-a efectuat în condiții foarte bune. Concurs de librete şi scenarii coregrafice Pentru a veni în sprijinul colective­lor coregrafice de amatori de la sate şi oraşe, care se preocupă de crearea dansurilor cu subiect, Casa Centrală a Creaţiei Populare a iniţiat un con­curs de librete şi scenarii coregrafice. La concurs se primesc: a. Librete pentru dansuri solistice (solo, duet, trio) b. Librete pentru dansuri de an­samblu cu durată de maximum 20’. c. Librete complete cu scenarii coregrafi­ce pentru dansuri de ansamblu cu o durată de maximum 20’. Lucrările se predau pînă la 15 noiem­brie 1958, pe adresa : Casa Centrală a Creaţiei Populare Bucureşti, Piaţa Scânteii nr. 1. Concursul este prevăzut cu premii între 500 şi 4000 lei. Informaţii suplimentare se pot lua de la Casele Regionale ale Creaţiei Popu­lare. DIN SĂLILE TRIBUNALELOR Trafic de influenţă Nichifor Cioab­ă în loc de a munci cinstit, a ales calea cea mai uşoară, şi anume aceea de a profita de naivi­tatea unor cetăţeni, promiţiindu-le că, în schimbul unor sume de bani, să intervină pe la diferite organe de stat pentru a se soluţiona favorabil cererile acestora. După ce lua banii, dispărea, Tribunalul popular raional 1 Mai judecind faptele comise de Nichifor Cioab­ă, l-a condamnat la 4 ani în­chisoare corecţională pentru trafic de influenţă, sentinţă ce a rămas defi­nitivă prin respingerea recursului. Delapidatori condamnaţi Vişan Mănuş, responsabil şi Nedelcu Maria, Utiizătoare la unitatea „Ali­mentara“ din str. Colindelor 11, ra­ionul Lenin, într-o lună de zile au păgubit avutul obştesc, însuşindu-şi leanii şi mărfuri în sumă de 6.063 lei. Tribunalul popular al raionului Le­nin judecind cauza şi ţintind seam­a că Vişan Mănuş este şi recidivist, l-a condamnat la 5 ani închisoare corec­­ţională, iar i pe Nedelcu Maria la 3 ani, sentinţă răm­înînd definitivă prin respingerea recursului. Furt din avutul obştesc Batruţa Petre, Bănuţă Marin şî Cioară Gh., abia transferaţi de la în­treprinderea de panificaţie „II Iunie“ la fabrica de pîine „Pionierul“, au şi început să urzească planuri de a-şi crea surse de venituri ilicite prin sus­trageri din fabrică. Au încercat să-l atragă de partea lor pe magazlonierul Roşu C. dar nu au reuşit. Roşu C., muncitor cinstit, a anunţat conducerea întreprinderii „Pionierul” despre ticăloşia celor trei şi astfel au fost surprinşi pe cînd încercau să înstrăineze cantitatea de 503 pâini sus­trase din fabrică. Cauza a fost judeca­tă de Tribunalul popular al paionului 1 Mai, care i-a condamnat la cîte 1 an şi 3 luni închisoare corecţio­nală. Sentinţa a rămas definitivă prin res­pingerea recursului de către Tribuna­lul Capitalei. ★ ★ România liberă Faza regională a Festivalului bienal de teatru „I.L Garagiale“ Timp de două zile şi-au dat întâl­nire în Capitală formaţii artistice de amatori din Săbăreni, Chimnogi, Moa­ra Săracă, Bolintin-Vaie, Cernica, Sălcuţa, Daia, Giurgiu şi Alexandria. Oameni de felurite vîrste şi meserii, s-au întâlnit pe aceeaşi scenă în cali­tate de artişti amatori, pentru a-şi disputa primele locuri în cadrul în­trecerii din regiunea Bucureşti a Fe­stivalului bienal de teatru „I. L. Ca­­ragiale". Am urmărit interpreţi amatori de un real talent. Faptul că aceşti artişti amatori se fixează cu contururi pre­cise în mintea spectatorului repre­zintă meritul acestor oameni care au îndrăgit teatrul, care închină orele lor libere repetiţiilor îndelungate, care au învăţat ca în fiecare rol să pună o fărîmă din sufletul şi personalitatea lor. Aceasta reprezintă de cele mai multe ori cheia succesului de care se bucură una sau alta dintre numeroa­sele formaţii artistice de amatori. Păcat însă, că aceste merite nu sunt conjugate întotdeauna şi cu celelalte elemente care a­r putea să determine creşterea acestor colective. Şi acest Festival bienal al teatrelor a reliefat odată mai mult sărăcia de piese în­tr-un act şi lipsa lor de varietate te­matică. Din cele nouă colective de teatru care s-au prezentat la în­trecerea pe regiunea Bucureşti, trei au prezentat aceeaşi piesă „Tir­­gul inimilor“, iar două au jucat „Bărbatul fără opinci“. De ce? Pen­tru că toate cele nouă farmacii pro­veneau din mediul sătesc şi era firesc să interpreteze lucrări dramatice scurte care să aducă pe scenă oameni şi întâmplări din viaţa satului. Or, piese bune, realizate, valoroase, axate pe o asemenea tematică, există foarte puţine­ Problema a mai fost adesea discutată în rîrtdul oamenilor de spe­cialitate ,dar continuă să rămînă şi astăzi o „problemă". Dar aici ajungem la un alt fapt pe care şi acest festival îl scoate la lumină : interpreţii amatori sînt foarte adesea văduviţi de o îndrumare ar­tistică, susţinută, competentă, în stare să determine o simţitoare ridicare a nivelului lor artistic. Scrisorile metodice pe care le trimit casele regionale de creaţie populară rămin totuşi nişte sfaturi generale, concretizate în cu­vinte scrise pe hîrtie. Instructorii însă au nevoie să vadă pe viu cum se rea­lizează o scenă, cum se joacă cutare fragment, ce defecţiuni trebuie evitate in regia unui spectacol. Toate acestea trebuie văzute, nu povestite. Pornind de la premiza că Festivalul nu este numai o trecere în revistă a formaţiilor care activează — indife­rent cum, desfăşurarea festivalului ar fi putut acoperi măcar unele lipsuri ale acestor colective. Discuţiile juriu­lui cu interpreţii după prezentarea spectacolelor — care sunt prevăzute în regulament — aveau tocmai acea­stă menire. Dar juriul de la faza re­giunii Bucureşti s-a limitat la obser­vaţii foarte succinte, generale şi su­perficiale, de genul „un ţăran nu are asemenea freză” sau „cişmele cumpă­rate de la cooperativă trebuiau să fie noi“. Este limpede că asemenea indi­caţii nu sunt de natură să lămurească pe artiştii amatori asupra lucrurilor bune şi a celor proaste din specta­colul lor. Iar dacă artiştii­­amatori pun în munca lor pasiune, se stră­duiesc să înveţe roluri, fac eforturi ca să-şi desăvîrşească interpretarea, ni se pare firesc ca organele care au sarcina să-i îndrume -- casele de creaţie şi secţiile de învăţămînt şi cul­tură ale sfaturilor populare — să do­­vedească o preocupare cel puţin egală pentru filifica lor. PIA RADULESCU O scenă din piesa „Bărbatul fără opinci" în interpretarea colectivului căminului cultural din comuna Dala, raionul Giurgiu. Foto A. CONSTANTINESCU Deschiderea cursurilor universităţilor populare muncitoreşti Astăzi se vor deschide în Capitală cursurile la unele universităţi popu­lare muncitoreşti. Se vor deschide cursurile organizate la Trustul Ali­mentaţiei Publice — raionul Tudor Vladimirescu, Trustul Alimentaţiei Publice — raionul I. V. Stalin şi Combinatul Casa Scînteii. In cursul zilei de mîine va avea loc deschide­rea cursurilor la Complexul C.F.R.­­Griviţa Roşie; LT.B. ■— Ştefan cel Mare ; Întreprinderea de Salubritate Bucureşti şi Clubul „Constructorul“. Vineri 17 octombrie aceeaşi festivi­tate de deschidere se va desfăşura la Combinatul Griviţa Roşie şi uzinele „23 August“. In oraşele Ploeşti, Cluj, Suceava, Iaşi, Petroşani, Craiova, Timişoara, Oradea, Baia Mare, Tg. Mureş, Ga­laţi, Brăila, Cîmpina, Bacău, Roman, Sibiu, Mediaş, Arad, Sighişoara şi Turda deschiderea festivă a cursuri­lor va avea loc mîine 15 octombrie. Marți n­­otembrie 1999 — «*■ S­PORT Campionatul categoriei A de fotbal Etapa de duminică a campionatului categoriei A de fotbal a fost dominată de derbiul formaţiilor bucureştene. Spectacolul oferit de cele patru echipe care au alcătuit programul cuplat de la stadionul ,,23 August", nu a fost de natură să mulţumească decit in parte numeroasa asistentă. Spunem în parte, deoarece doar partida din des­chidere Progresul—Rapid a reușit să captiveze datorită aspectului său dina­mic, palpitant, in timp ce înt­ilnirea Dinamo—C.C.A. a fost departe de ni­velul scontat. In ansamblul etapei s-au înregistrat următoarele rezultate: Rapid—Progre­sul 0—3; C.C.A.—Dinamo Bucureşti 0—2; Jiul Petroşani—Dinamo B­acău 2—1; U.T. Arad—Steagul Roşu 2—1; Farul Constanţa—Ştiinţa Timişoara 4-1. Campionatul categoriei A de fotbal va fi întrerupt diin nou — întrerupere pe care, repetăm, nu o socotim reco­mandabilă — pînă la începutul lui no­iembrie, lăsîn­d toc pregătirilor pentru locurile cu R. P. Ungară și Turcia. Scor exagerat — dar victorie incontestabila Chiar dacă scorul este prea mare — 3—0 (1—0) — faţă de raportul de forțe care s-au înfruntat pe stadionul „23 August”, în prezenţa a 80.000 de spec­tatori, Progresul Bucureşti a obţinut o victorie perfect meritată, care nu poate fi contestată, în compania „echipei care vine“, tânăra şi talentata formaţie a Rapidului. După o scurtă perioadă de dominare a Rapidului, în care in­terval de timp s-a relevat forma ex­cepţională a portarului Mîndru. Pro­gresul ia pus stăpînire pe joc şi a ma­nifestat o bună orientare tactică, mult calm şi o deosebită eficacitate. învin­gătorii îşi datorează succesul în pri­mul rînd jocului foarte bun prestat de linia intermediară, căreia debutul lui Pereţ i-a mărit şi randamentul ofen­siv. De altfel, echipa Progresului a arătat în acest meci, mai mult decît în cele susţinute de la începutul cam­pionatului şi pînă acum, că începe să-şi însuşească cu succes un principiu nou al fotbalului modern şi anume îm­pletirea acţiunilor individuale cu jocul colectiv. In această privinţă, am putut remarca jocul plin de îndrăzneală şi de fantezie al interului stânga Dinule­­scu, ale cărui acţiuni au derutat apă­rarea feroviară şi au fost în­ centrul tuturor fazelor de gol realizate sau nu.Rapid a căzut după primirea golului înscris de Bianciu și a recuperat greu după pauză. Iar cînd Seredai a fost accidentat la un atac nereglementar comis în careu de Soare, dar nesanc­­țion­at de arbitrul T. Asztalos, echipa a dispărut din joc. Eșecul feroviarilor trebuie însă atribuit liniei sale de mij­locaşi Stancu şi Bodo, care au jucat slab, Macri, în mai mică măsură Grea­­vu (ale cărui „intrări” nu sînt de cele mai multe ori corecte). Copil şi Sere­dai au fost singurii jucători care au dat un randament aproape de normal. ST­­RADU Un joc care a contrazis aşteptările Ca spectacol, întâlnirea Dinamo Bucureşti—C.C.A., disputată în „vede­ta” cuplajului de pe stadionul „23 Au­gust”, a însemnat o cruntă deziluzie. Toate recomandările de cea mai proas­pătă dată, privind valoarea actuală a celor două formaţii, s-au dovedit contra­zise de aspectele disputei. Mai ales a decepţionat formaţia C.C.A. la numai o săptămînă după frumoasa comporta­re din partida cu Petrolul. Au fost in­existenţi Constantin, Zavoda I, Ale­­xandrescu şi Tătaru (adică aproape întreaga înaintare), dar şi în apărare au săvîrşit greşeli multe — şi unele grave — Toma, Zavoda II, Bone. Dinamo s-a priceput să le folosească toate acestea, într-o zi cînd — ca joc — a marcat, de asemenea o scădere. Puternică, irezistibilă, s-a dovedit însă puterea de luptă a echipei, voinţa de-a învinge, încăpăţînarea de-a relua me­reu şi mereu de la capăt, dincolo de toate stângăciile comise, acţiunile cu care să se apropie de poarta adver­să. Asta în timp ce apărarea dinamo­­vistă­­în ordine , Cosm­a, Motroc, Po­pa, Nunweiller, nu şi-a acordat nici o secundă de odihnă, nu a cedat nici un pas. Aşa a învins, pe merit, Dina­mo cu scorul de 2—0, — prin punctele înscrise de Ene I (min. 43), şi Szakacs I (min. 85) — chiar dacă golurile au urmat după greşelile comise de Toma şi, respectiv, Zavoda II. In jocul celor două echipe, recapitu­­lînd, au lipsit acţiunile clare, bine le­gate, care tin de măiestria fotbalistică şi asigură reuşita spectacolului. In schimb, am reţinut în multe dintre due­lurile dintre jucători o înăsprire a du­rităţii. In clima lui acesta Gacoveanu şi-a permis gestul reprobabil şi con­damnabil să lovească intenţionat pe Nunweiller — pentru că a fost rosto­golit în plină viteză de mijlocaşul di­­namovist, cu o piedică grosolană. Mă­car aici am fi vrut să vedem intervenţia hotărîtă a arbitrului conducător al par­tidei, D. Schulder (duminică neobişnuit de şovăielnic), care n-ar fi greşit da­că ar fi eliminat ambii jucători vinovaţi , pentru că în acţiuni care pot periclita integritatea corporală a unui jucător (piedici grosolane, ,,cosiri“,­ etc.), vi­novaţii trebuie să fie scoşi din joc, cum fără ezitare se cuvine procedat cu bătăuşi,, cu cei ce confundă terenul de sport cu maidanul. B. BERCEANU Au fost alcătuite pentru întîlnirile In cursul zilei de ieri Federaţia ro­mina de fotbal a alcătuit loturile de fotbal ale ţării noastre pentru întîl­nirile cu reprezentativele R. P. Unga­re de la 26 octombrie. LOTUL A (antrenori A. Botescu şi Ilie Oană)­­ Toma, Mîndru — Grea­­vu, Caricaş, Macri, Popa — Al. Va­sile, Nunweiller, Bone, — Oaidă, Con­stantin, Dinulescu, Ciosescu, Eftimie, Tătaru, V. Anghel. LOTUL B (antrenori I. Lupaş şi R. Ghiuriţan) : Cosma, Voinescu, — Naghi (Tractorul), Cojocaru, I. Lazăr, Soare — Jenei, Nedelcu, Mîhăilescu, — Haşoti, Fusulan, Zaharia, Mesza­ loturile de fotbal cu R. P. Ungară roş II, Vasilescu, Campo, Cacoveantly Lcrctor TINERET: (antrenori F. Rónay, şi B. Marian) : Todor, Uţu, — Stah­il, Naghi (C.C.A.), Motroc, Panait II — Bodo,­­ Stancu, Ţîrcovnicu — Copila Drăgoi, Ghibea, Ene II, Asan, Gram, Georgescu, Văcaru. Pentru joi au fost fixate următoare­­le întâlniri de pregătire: Lotul A— C. C.A. N­, la Bucureşti; Lotul B— Steagul Roşu la Oraşul Stalin; Lotul Tineret—C.S.A. Sibiu la Sibiu. Duminică lotul A va juca la Bucu­reşti cu Jiul Petroşani, pe stadionul „23 August“, iar lotul B cu Ştiința la Cluj. IOLANDA BALAŞ — maestra emerită a sportului In cadrul unei festivităţi ce a avut loc la sediul U.C.F.S., excelenta noas­tră atletă IOLANDA BALAŞ, record­mană mondială şi campioana Europei la săritura în înălţime, a fost distinsă cu titlul de maestră emerită a sportu­lui. Această înaltă distincţie acorda­tă sportivilor noştri fruntaşi, vine să răsplătească eforturile şi performan­ţele deosebite obţinute de Iolanda Ba­­laş. Suntem­ convinşi că titlul de maes­tră emerită va stimula şi mai mult ac­tivitatea viitoare a Iolandei Balaş, care nu va precupeţi nici un efort pentru a duce actualul record mon­dial tot mai sus, pentru a obţine noi succese de seamă pentru mişcarea sportivă din ţara noastră. ioo ©o oo oo ©o eto dooo ooói PE SCURT 8 »In cea de a treia ediţie a în- 8 tîlnirii cu Wismut Karl Marx Stadt 3 din „Cupa campionilor europeni” , la fotbal, desfăşurată duminică la­­ Kiev, Petrolul Ploeşti a pierdut cu 1­0-4. 8 » întâlnirea de rugbi R. D. Ger-8 mană—R.P.R. desfăşurată duminică 11 la Brandenburg s-a încheiat cu sco-­­ rul de 5—5 p » Aseară s-a disputat runda a 8­9-a a campionatului republican fa­il minin de șah. Iată rezultatele înre- 8 gistrate: Elena Sigalas—Elena U- 8 dudec 1—0; Natalia Iliescu—D. Ma­­o­cri 1—0; M­. Teodorescu—R. Reicher 8 1—0; L. Giuroiu—E. Polihroniade 8 D—I. Partidele Rogojevici—Maho- 8 lescu­ și Perevoznic—Rădăcină s-au terminat remiză. Restul partidelor s-au întrerupt. Astăzi după ant­azui se dispută runda a 10-a.­­ In prim­ia rundă ia finalei celei de-a 13-a Olimpiade de șah s-au înregistrat următoarele rezultate: U.R.S.S.—S.U.A. 2—2; R.F. Ger­mană—Elveţia 3—1 ; Austria—R.P. Bulgaria 2—1 (1) ; R. Cehoslovacă —Anglia 3—1 ; Argentina—Spania 3—1 ; Iugoslavia—R.D. Germană 3V2—Vi. Rezultate din runda a 2-a : U.R.S.S.—R.F. Germană 2—1 (1) ; S.U.A.—Argentina 1 Va—­ Vi; Anglie —Spania 1 — 1 (2) ; R.D. Germană —R. Cehoslovacă 1—1 (2) ; Austria —Iugoslavia 0/s—Va (2) ! Elveția.— R.P. Bulgaria l'/a­'/a- 18888 8 88 8 8 8 8 8 8 8 88 88 88888 ac OO OO OO OO C» OO OÓ OO' 8 ^öoOCiöoctoooooooooooooooooooctooooooooooóooo ooooóooooooooooooóooooooo6ooooooooooooooooooooooooooooc$ Manifestări muzicale în Capitală MARŢI 14 octom­brie orele 20 (sala Atelieului R.P.R.) — Concept simfonic extraordinar­­ „Tu­­dor Vladimirescu“, oratoriu eroic în 3 părţi pentru solişti, cor şi orchestră de (Ch. Dumitrescu, maestru emerit al artei, laureat al Premiului de Stat. Dirijor: George Georgescu, artist al poporului, laureat al Premiului de Stat. Solişti. P. Ştefănes­­cu-Toangă, artist al poporului, laureat al Premiului de Stat , Maria Voloşescu, Viorel Ban, Pantelimon Frunză, Alexan­dru Voinescu. MIERCURI 15 octombrie, orele 20 (sala Dalles). — Concert de muzică de cameră — în cinstea „Lunii prieteniei rom­îno-sovietice". Interpreţi: Cornelia Gavrilescu, artistă emerită, laureată a Premiului de Stat, soprană — Vladimir Orlov, artist emerit, laureat al Premiu­­lui de Stat, violoncel—Radu Dragan, pian — Marieta Demian, pian şi „Cvar­tetul Theodorescu" compus din : Alex. Theodorescu artist emerit, vioara I-a — Rudolf Miruţ, vioara II-a, Alex. Ră­­dulescu­­ violă, Iuliu Bonis, violoncel In program : Prokofiev ‘ Sonata op. 119 în do major pentru violoncel şi pian : Lieduri de Rimski-Korsakov, Ceaikovski, Rachmaninov, Glier şi Mi­hail Jóra; Ion Dumitrescu: Cvartet t­r. 1 în do major. JOI 16 octombrie (Ateneul R.P.R.) 10,45 . Concertul orchestrei simfonice Radio dirijată de Emanoil Elenescu, ar­tist emerit, în program : Simfonia I-a de Kostakovici, Concertul pentru violon­cel şi orchestră de Lalo (solist Vladimir Orlov) şi Simfonieta de Ion Dumitrescu. SIMBATA 13 octombrie orele 17 (sala Dalles) — Concert-lecţie cu tema : „Muzica instrumentală şi imaginile ei“. Conferenţiar : Gabriela Deleanu. SIMBATA 18 octombrie, orele 20 şi duminică, 19 octombrie, orele 11 (sala Ateneului R.P.R.) concert simfonic. Di­rijor :Mihai Brediceanu. In program: Vivaldi: Concerto grosso In la minor: Paul Constantinescu : Concertul pentru vioară şi orchestră (prima audiţie). So­list : Ştefan Gheorghiu, artist emerit; Şostakovici: Simfonia XI (prima audi­ţie). . DUMINICA 19 octombrie la orele 20 (sala Ateneului R.P.R.), se repetă Con­certul festiv — 100 ani de la moartea lui Barbu Lăutariu — dat de Orebesi­a Barbu Lăutaru" a Filarmonicii de Stat „George Enescu". Dirijor : Nicu Stănescu, artist emerit, laureat al Pre­­miului de Stat. Soliști : Fănică Luca, Maria Lătărețu, Angela Moldovan, Emil Gavriș, Dan Moisescu, Damian Luca, Ion Zlotea. TEATRUL DE STAT „VALEA JIULUI“ A ÎMPLINIT 10 DE ACTIVITATE Zilele acestea, Teatrul de Stat „Va­lea Jiului” din Petroșani a împlinit un deceniu de activitate odată cu pre­zentarea loi premieră la Deva, în ca­­drul turneului pe care­ îl face în rar­giune, a piesei „Ruptura" de Bort Lavreniev. In cei 10 ani de la prima său spectacol, colectivul teatrului a da 3.200 de reprezentații, care au fost ur­mărite de peste 969.000 spectatori.

Next