Romînia Liberă, noiembrie 1958 (Anul 16, nr. 4374-4398)
1958-11-01 / nr. 4374
Direcția Generală a Hidrocentralei Director general Ing. A. GILBERT IN CINSTEA ZILEI DE 7 NOIEMBRIE TELEGRAMA Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romín, Tovarăşului GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ Consiliului de Miniştri al R. P. Romín, Tovarăşului CHIVU STOICA BUCUREŞTI In cinstea marii sărbători, cea de-a 41.a aniversare a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, constructorii Hidrocentralei V. I. Lenin Bicaz şi-au luat angajamentul de a-şi îndeplini planul anual de betoane a barajului — 254.000 mc. — pînă la data de 7 Noiembrie 1958. Raportăm că la 28 octombrie 1958 angajamentul luat a fost îndeplinit cu 64 zile înainte de sarcina anuală şi cu 10 zile mai devreme faţă de angajamentul luat. La 1 noiembrie se va termina şi blindajul tunelului, adică cu 61 zile înainte de planul anual. Ne angajăm ca şi de aici înainte să nu precupeţim nici un efort pentru a da patriei noastre, înainte de termen şi la un preţ cit mai redus, această mare construcţie a planului de electrificare — Hidrocentrala V. I. Lenin de la Bicaz. Trăiască cea de-a 41-a aniversare a Mării Revoluţii Socialiste din Octombrie ! Trăiască P.M.R., Iniţiatorul şi organizatorul victoriilor noastre ! Comitetul raional P.M.R. Bicaz prim-secretar GHEORGHE CONDREA Comitetul sindical Bicaz preşedinte TIBERHI SARKOSI Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Chemare la întrecere PITEŞTI (de la corespondentul nostru). Ieri după amiază, în cadrul unui miting, colectivul de muncă al întreprinderii de poduri metalice şi prefabricate din beton din Piteşti a desbătut căile de reducere a preţului de cost al elementelor prefabricate din beton. Analizînd rezultatele obţinute în întrecerea socialistă în cinstea zilei de 7 Noiembrie, muncitorii şi tehnicienii au ajuns la concluzia că sunt condiţii pentru o mai bună organizare a procesului de producţie şi că se pot obţine mai mari economii. Cu acest prilej s-a lansat o chemare la întrecere către atelierele mari de prefabricate din Bucureşti, Oraşul Stalin, Roman, Turda şi Giurgiu, pentru ca începînd de la 7 Noiembrie să reducă preţul de cost al betoanelor ieftinind prin aceasta costul construcţiilor din prefabricate. In această chemare muncitorii s-au angajat să reducă preţul de cost al grinzilor pentru planşee şi plăcii plane 35 la sută, al betoanelor în chesoane, traverse de căi ferate, blocuri mari, panouri pentru pereţi cu 25 la sută şi al betoanelor în grinzi precomprimate cu 10 la sută. rte cunoştinţă U uzinele „Tudor Vladimirescu“ Instantanee despre prietenie Dinu Ion are 29 de ani. E fiu de acar, el însuşi ------------------------1 ajustor mecanic la Atelierul C.F.R.-Ploeşti. Ajustor — pînă în 1953. De atunci începe — cum o declară simplu — marea schimbare a profesiei lui, a vieţii lui. In 1957 devine inginer. Azi tînărul acesta, simpatic, brunet şi vînjos, e şeful sectorului prototip, sector hotărîtor în uzină. Pasiuni ? Fireşte, autobuzele In primul rînd şi cu deosebire cutiile de viteze hidraulice. Proiectul lui de diplomă a tratat această problemă. Alte pasiuni : cărţile, aparatul de fotografiat, motocicleta... Studiile ŞI le-a făcut în Uniunea Sovietică. E recunoscător statului sovietic şi constructorilor de automobile în general şi personal lui Boris Falkievici, Levin Grigorovici şi Semion Ivanovici. Profesorului Faikievici, şeful catedrei auto de la Institutul din Moscova, pentru că ,,s-a ocupat de români ca de feciorii lui“, pentru că a fost cald, sever, meticulos şi necruţător, pentru că atunci cînd i-a adus o fotografie a primului autobuz realizat la Bucureşti la „Mao Tze-dun“ şi i-a mărturisit pasiunea sa pentru autobuze, l-a încurajat şi i-a promis sprijin; asistentului Levin care i-a înţeles pasiunea pentru cutiile de viteze hidraulice şi care i-a venit în ajutor acordîndu-i multe ore suplimentare (din timpul său liber); lui Semion Ivanovici — Instructorul care l-a învăţat să conducă maşina şi pentru felul cum l-a învăţat să iubească maşinile. S-a întors din Uniunea Sovietică de aproape doi ani. Visul lui de a construi autobuze romîneşti se împlineşte. Cele văzute şi învăţate în Uniune nu se pot uita. La uzinele ZIM, unde a făcut practică în lanul IV, a văzut cum se probează instalaţia pneumatică. Aci, la T. Vladimirescu, care face abia primii paşi în construcţia de autobuze, proba se executa într-altfel : după ce autobuzul ieşea din hală, se băga muncitorul sub el şi-l proba în condiţii necorespunzătoare. Deficienţele se reparau mai greu. Dinu Ion n-a uitat experienţa sovietică şi a propus introducerea probei la banc, în hală, ca la ZIM. Tot astfel a propus metoda aflată la ZIM pentru probarea rezervoarelor, înlocuind munca manuală a lăcătuşului cu probarea prin introducerea de aer comprimat. Metoda e automată, rapidă, ieftină. E mulţumit şi el şi lăcătuşul. Acum cînd se preocupă de mutarea la spate a motorului la autobuzul TV2, cînd îl preocupă experimentarea de noi variante la schimbătorul de viteză (care le produce încă multe necazuri), cînd capul lui fierbe de formule variate pentru o aerisire mai bună sau ușurarea profilelor, — îmi mărturisește sentimentele lui pentru Boris Faikievici. — N-am să-l uit niciodată pe omul acesta care nu accepta calculul fără probă.. .Țin ni'hte că odată i-am prezentati un proiect al încălzirii și papa- V. ANGHELACHE (Continuare In pag. 3-a) mim hilm ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ MODERNIZAREA PROCESULUI DE PRODUCŢIE Comunistul Ioan Szabó de la uzinele „Ianos Helibak" din Cluj împreună cu utemista Vera Costin lucrează la uscarea pe plăci de sticlă a pieilor pentru feţe prelucrate din piei porcine, fapt care a dus la îmbunătăţirea calităţii şi sporirea randamentului. Fotó: AGERPRES Şi-au îndeplinit artgajamentul Metal economisit din care se pot fabrica 276 autocamioane ORAŞUL STALIN (de la corespondentul nostru)."— Constructorii de autocamioane de la uzinele „Steagul Roşu" Oraşul Stalin au obţinut un nou succes în întrecerea socialistă. Ei au reuşit să realizeze pe întreg anul angajamentul în ce privește economiile de metal. Din cele 1291 tone metal economisit pînă în prezent se pot fabrica 276 de autocamioane. Bogăţia livezilor In aceste zile încărcate de aurul toamnei cetăţenilor Capitalei li s-a oferit o plăcută surpriză: originala expoziţie de fructe, amenajată pe Calea Victoriei, lingă Palatul Telefoanelor. Atrage îndeosebi atenţia, întruchiparea miniaturală a unei clădiri construită numai din... mere. „Zidurile" celor trei corpuri ale acestei interesante clădiri etalează roş-galbenul „Domneştilor", „rozul „Creţeştilor", varietatea de culori a merelor din alte soiuri. Orînduirea celor peste 20.000 de mere de la această expoziţie a solicitat un efort deosebit din partea lucrătorilor unităţii Nr. 5 a O.C.L. Aprozar, în frunte cu responsabilul S. Sarchizian. După o muncă plină de migală, desfăşurată timp de cinci zile, ei culeg acum roadele, desfăcînd zilnie din stoc circa 1500 kg. de mere. O prezentare asemănătoare se întîlneşte şi la standurile din B-dul Domniţei, B-dul 6 Martie, B.dul Republicii, ca şi din alte puncte ale Capitalei. Buna aprovizionare cu fructe — şi îndeosebi cu mere — a fost posibilă în acest an, datorită recoltei abundente obţinute, îndeosebi în bazinele pomicole din regiunile Piteşti, Ploeşti, Baia Mare, Suceava şi Cluj. Pe loturile demonstrative din comunele situate în preajma staţiunii experimentale hortiviticole Voineşti, raionul Tîrgovişte — în urma aplicării metodelor ştiinţifice de lucru — producţiile de mere recoltate de ţăranii muncitori au ajuns pînă la 20.000 kg. la hectar. O producţie asemănătoare au obţinut şi membrii cooperativei agricole de producţie curentă din comuna Starchiojd, raionul Teleajen. Tot astfel, cultivind felurite soiuri de mereu de la .Jonathan" şi „Parmen auriu" şi pînă la ..Creţeşti“ şi folosind metode agrotehnice înaintate, au dobîndit însemnate producţii medii la hectar pombuitorii din gospodăriile de stat Seini şi Livada, regiunea Baia Mare, colectiviştii din satele Văleni şi Noaptea, regiunea Piteşti, cei din Găgeni, regiunea Ploeşti etc. Abundenţa recoltei permite efectuarea unor achiziţii însemnate de fructe. Prin unităţile O.C.L. Aprozar din întreaga ţară s-a prevăzut să se desfacă în acest an cu 18.500 tone de mere mai mult decât anul trecut. O preocupare intensă există şi pentru conservarea merelor peste iarnă, însllozîndu-se pînă în prezent circa 7.000 tone de mere. Bunele rezultate obţinute constituie un îndemn pentru pomicultori de a se pregăti pentru recolta viitoare. In livezile aflate pe rod, de pe acum trebuie curăţite crengile rupte şi uscate, trebuie efectuat aratul şi îngrăşatul terenului, iar mai apoi văruitul tulpinelor. Aceeaşi atenţie este necesar a fi acordată plantărilor de toamnă, care asigură o prindere mai mare decît în primăvară. Text: MIRCEA SCRIPCA Foto : M. POPESCU Anul XVI nr. 4374 4 pagini 20 bani Sîmbătă 1 noiembrie 1958 -iOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO întreprinderea „Filatura Romînea- | scă de Bumbac“ 8 îşi profilează pro- | ducţia pe fire piep- g tunate, astfel că in- 8 cepind cu anul vii- 8 tor să producă nu- g mai acest gen de fire. La ce servesc firele pieptănate, cu ce se deosebesc ele de cele cardate obişnuite, este un lucru puţin cunoscut de cei neiniţiaţi. Firele pieptănate sunt mai subţiri, au fineţe mai mare, din ele fabricîndu-se ţesături superioare (poplin, balonzeids) mult secitate de populaţie, in desfăşurarea acestei acţiuni aportul substanţial este chemat să-l aducă secţia pieptănat, secţia cheie, al cărei organizator este maistrul Gheorghe Ionescu. In acest sector s-au produs în cursul acestui an multe transformări. Au fost aduse o serie de maşini noi, iar altele reamplasate. In total au fost reamplasate 32 de maşini. Dacă ţinem seama că pentru fiecare lucrare de reamplasare au fost, necesare şase zile, este de la sine înţeles că planul ar fi trebuit să fie mult stingherit. Şi totuşi... El a fost realizat şi depăşit lună de lună. Cum a fost posibil oare acest lucru ? — In condiţiile deosebite în care lucrează, colectivul nostru — ne-a spus maistrul Gh. Ionescu — ne-am îndreptat atenţia spre creşterea randamentului la maşini şi îmbunătăţirea calităţii. Aşa, de pildă, pe baza unei inovaţii propuse de cîţiva tehnicieni din fabrică, am modificat excentricul de la maşinile de pieptănat, astfel incit faţă de anul trecut randamentul acestor maşini aproape că s-a dublat. Apoi, pentru că procesul de pieptănare nu se desfăşura întotdeauna uniform, în secţii au fost luate o seamă de măsuri astfel că acum fiecare capăt de maşină piaptănă la fel. Discuţia avută cu Gh. Ionescu mi s-a părut deosebit de semnificativă, sub raportul efortului pe care colectivul „Filaturii Romîneşti de Bumbac“ îl face pentru îndeplinirea şi depăşirea tuturor sarcinilor de plan. Căci este un lucru ştiut şi bine înţeles in fabrica aceasta ! Cu cît sarcinile de plan mereu crescute sunt îndeplinite prin forţele proprii, prin strădania şi munca creatoare a fiecărui lucrător şi tehnician, cu atît mai mari sunt posibilităţile pentru realizarea de beneficii şi deci pentru crearea fondului Întreprinderii, mijloc de seamă pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţa ale întregului colectiv. La bilanţul activităţii încheiate pe primele nouă luni ala acestui an, s-au putut constata rezultatele acestor strădanii. Valoarea producţiei globale a reprezentat în acest interval de timp o depăşire de 3,60 la sută, în timp ce planul fondului de salarii a crescut cu 2,25 la sută. Sarcina productivităţii muncii a fost depăşită cu 2,68 la sută în raport cu o creştere a salariului mediu de 1,21 la sută. In spatele acestor cifre în aparenţă seci, care oglindesc o bună corelaţie a indicatorilor principali ai planului, se întrevede de fapt efortul întregului colectiv al întreprinderii. Folosirea din plin a capacităţii utilajului, introducerea ■ şi urmărirea aplicării regulilor de exploatare tehnică, executarea în termen şi de bună calitate a reparaţiilor, au dus la o creştere a indicelui de utilizare în trimestrul III, de pildă, cu 0,59 la sută. Aplicarea metodelor înaintate de muncă, instruirea muncitorilor mai noi de către cei buni şi cu mai mare experienţă în vederea adaptării mînuirilor corecte, pregătirea cadrelor prin şcoli de calificare (în trimestrul I au absolvit cursurile de calificare 61 de ajutori de maiştri şi fi- I latoare) şi pe locul de muncă, iată mij- 8 loacele cele mai mjjdicate care au cregat baza materială 8 pentru realizarea I sarcinii de creştere OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOC.8 O depăşire a productivităţii muncii. Lupta pentru creşterea productivităţii muncii s-a împletit cu cea privind realizarea de economii. Lucrul acesta se reflectă cel mai bine în nivelul preţului de cost. Faţă de sarcina de plan de plus 5,43 la sută, muncitorii şi tenniscienii de la F.R.B. au realizat în trimestrul III al acestui an, prin economisirea materiilor prime, scăderea cheltuielilor generale ale întreprinderii, un preţ de cost redus cu 2,11 la sută. Aceste succese merituoase au făcut ca muncitorii şi tehnicienii uzinei, pe lingă creşterea ciştigului, rezultată din depăşirea normelor, să poată dispune şi de un fond a! întreprinderii important. Tovarăşul M. Liber, contabilul şef al fabricii, ne-a spus în legătură cu această problemă : — Vedeţi cifrele din formularul ce-dăm în faţă. In primele nouă luni, fabrica a realizat beneficii peste plan in valoare de 253.000 de lei din care prin efort propriu 229.000 de lei. Pe această cale, adică a realizării de beneficii peste plan fabrica a putut preleva 91.489 lei pentru fondul întreprinderii. La aceștia se adaugă 118.000 Iei din beneficiul planificat. Un calcul sumar arată că pînă în prezent colectivul fabricii dispune de un fond al întreprinderii de 200.000 lei și avem certitudinea că ptnă la sfârșitul anului această sumă va crește. CL RADULESCU • Prin eforturi proprii••• In legătură cu constituirea fondului întreprinderii la „Filatura Romîneasca de Bumbac“ tpo OO OO <50 oo oo oo oo oo oo oooo eooooooooooooooooooooo©' TRIUMFUL TEATRULUI SOVIETIC Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie 1917, care a răsturnat pentru totdeauna ordinea burgheză într-una din cele mai de seamă ţări ale lumii, a înscris pe toate planurile vieţii materiale şi spirituale, deci şi în teatru, o revoluţie. Un teatru nou, — tînăr, ce e drept, dar clădit pe experienţa de valoare universală a vechiului teatru realist rus, — s-a născut şi a crescut sub Puterea Sovietică. Privit astăzi, în perspectiva anilor, teatrul sovietic ne apare ca singura salvare posibilă a teatrului din marasmul decadenţei burgheze. Naşterea primelor spectacole de care masele aveau nevoie, care să constituie o pildă prin însuşi nivelul lor artistic şi să atragă toate forţele într-un singur front de creaţie, avea să fie opera unui întreg deceniu. Mai întîi teatrul îşi căuta noii spectatori care nu mai puteau fi unii şi aceiaşi cu cei din Rusia prerevoluţionară, cînd la teatru veneau de obicei reprezentanţii păturii „celor zece mii“. Astfel au apărut estradele în pieţe, pe fronturi, la mitinguri, la serbări de masă. Artiştii profesionişti sau amatori întruchipau pe scene publice eroi ai realităţii imediate. Marile piese despre revoluţia şi războiul civil încă nu fuseseră scrise. Dar viaţa le cerea, se aşeza la ordinea zilei. Cu aceeaşi ardoare, făuritorii revoluţiei care cu braţele lor porniseră, după expresia lui Marx, la „asaltul cerului" revendicau acum satire usturătoare la adresa lumii vechi, prăbuşite. Gorki și Maiakovski au sprijinit cu pana lor tînărul teatru sovietic. Astfel, încetul cu încetul teatrul nou și-a clădit temeliile. Dintre oamenii de teatru pe care Rusia îl avea în acea vreme, Konstantin Sergheevici Stanislavski şi-a asumat sarcina epocală — şi a dus-o la bun sfîrşit — de a crea o nouă teororie scenică. Aceasta însă nu înseamnă că opera de renaştere a teatrului în anii revoluţiei a fost creaţia unui singur om. Partidul Comunist şi Lenin personal au îndrumat arta sovietică pe căile progresului, cu răbdare şi înţelegere faţă de complexitatea fenomenului. Lenin a fost acela care, indicând perspectiva, a atras atenţia nu odată că în artă „esenţialul constă în situaţia individuală, în analizarea caracterelor şi a psihicului tipurilor date“ (opere vol. 35 pag. 141 ed. rusă). Şi nu e cîtuşi de puţin întimplător că Stanislavski reia această idee în 1928 : „E puţin să redai revoluţia printr-o mulţime ce merge cu steaguri. Revoluţia trebuie redată prin sufletul omului“. Bătălia pentru crearea eroului revoluţionar începuse. Teatrul sovietic avea un sprijin de seamă în activitatea lui K. S. Stanislavski, a lui V. I. Nerakovici-Dancenko, F. B. Vahtangov şi alţii. Acum trebuiau piese care să fie jucate. In 1927, la aniversarea unui deceniu de la Revoluţie, Teatrul de Artă căuta o piesă bună cu care să întâmpine măreaţa sărbătoare. Vsevolod Ivanov, care scrisese nişte „Povestiri despre partizani“, a fost remarcat şi, în colaborare cu el, regizorii K. S. Stanislavski şi I. I. Sudakov, au extras drama devenită apoi un excepţional eveniment în istoria teatrului sovietic: „Trenul blindat 14—69". Tot astfel, la Teatrul Consiliului Central al Sindicatelor a fost atras V. Bill.Bolotcrkovski care scrisese „Uraganul". Conducătorul teatrului, F. Liubimov-Lanskoi, a aflat in manuscrisul în care alții nu reuşiseră să vadă (Continuare in pag. 3-a) »••••»••at.«». VI. Maximilian artist al poporului din R.P.R. t —T» Israelul face din nou jocul colonialiştilor d După cum au anunţat ziarele şi la agenţiile de presă, Israelul încearcă să pună la cale unele provocări agresive împotriva Iordaniei. In Israel a început mobilizarea generală şi concentrarea forţelor sale armate în regiunea de frontieră cu Iordania. Aceasta, sub motivul că odată cu retragerea trupelor britanice din Iordania, acolo ar putea izbucni tulburări, ca urmare a puternicei opoziţii populare împotriva regimului corupt şi prooccidental al regelui Hussein, ceea ce ar constitui, chipurile, o primejdie pentru Israelul învecinat. Aceste planuri agresive ale Israelului împotriva Iordaniei nu sint noi. De pildă, in iulie, cind în Iordania se înteţea mişcarea populară, purtătorii de cuvint ai Israelului au declarat că in caz că regele Hussein ar fi răsturnat de popor, Israelul va intra cu forţele sale armate in Iordania, avind ca prim obiectiv ocuparea malului vestic al fluviului Iordan. Reamintind aceste declaraţii israeliene, agenţia americană „ASSOCIATED PRESS", arăta incă acum citeva zile că „retragerea trupelor britanice ar putea constitui semnalul pentru o nouă serie de tulburări în Iordania şi astfel să mărească posibilitatea linei acţiuni din partea Israelului“. Dedesubturile acţiunilor Israelului sunt evidente. Urzelile sale agresive împotriva Iordaniei sunt menite să ofere imperialiştilor colonialişti din occident, noi pretexte de intervenţie armată şi Orientul Apropiat şi Mijlociu, cu scopul de a reprima mişcarea popoarelor arabe pentru eliberare naţională şi întărirea independenţei lor. Astfel, Israelul demonstrează din nou că a luat asupra sa rolul de unealtă a colonialiştilor, rolul de jandarm al intereselor colonialiste in această regiune a lumii. (Drept care, imperialiştii îi şi livrează încontinuu, şi din belşug, armament). Nu este, de altfel, pentru prima oară, că Israelul acţionează făţiş in interesul occidentului. Aşa a procedat şi acum doi ani, in cazul agresiunii împotriva Egiptului. E un fapt bine cunoscut că această agresiune a fost dezlănţuită in urma naţionalizării de către guvernul egiptean a Companiei Canalului de Suez, ale cărei acţiuni deosebit de profitabile erau deţinute, in cea mai mare parte, de monopoliştii englezi şi francezi. Nein,drăznind însă să atace direct Egiptul, de teama reacţiei opiniei publice mondiale, cercurile conducătoare din Marea Britanie şi Franţa au recurs la serviciile Israelului. E ştiut că atunci cind au pornit atacul armat asupra Egiptului, Anglia şi Franţa au invocat drept motiv al intervenţiei lor militare, interneţia de a împiedica, chipurile, extinderea conflictului dintre Israel şi Egipt. E evident insă, că era vorba doar de un pretext. Şi nici măcar unul „găsit“, ci unul minuţios pregătit dinainte. In această privinţă o carte nu de mult apărută la Paris, intitulată „Secretele expediţiei din Egipt", dă o serie de amănunte interesantei Autorii cărţii sunt fraţii Bromberg, ale căror legături cu cercurile oficiale şi militare franceze suspuse, sunt notorii. (De la ele au şi obţinut amănuntele, pînă atunci secrete, in legătură cu pregătirea agresiunii de la Suez). Ei arată intre altele că după ce Londra şi Parisul au căzut de acord asupra planului de a folosi atacul Israelului drept pretext intervenţiei pregătite (plan despre care Eden a exclamat entuziasmat: ,,Straşnică idee!" şi întrebat fiind care va fi atitudinea Statelor Unite, a răspuns categoric „nu ne vor opri") intre 17 și 21 octombrie 1956 au avut loc consultări telefonice neintrerupte între Paris și Tel Aviv. Iar cu o săptămină înainte de dezlănţuirea atacului, la 22 octombrie, Bené Gurion, preşedintele Israelului, a sosit in secret cu avionul la Paris, unde, pe aerodromul militar Villacoublay, a dus in mare taină tratative cu premierul francez de atunci, Guy Moliet, după care a şi plecat îndată. Apoi pregătirea agresiunii s-a înteţit, iar la 29 octombrie armata Israelului a invadat Egiptul, oferind pretextul mult dorit cercurilor conducătoare engleze şi franceze. Acum Israelul se pretează din nou la acţiuni similare. El face aşadar din nou jocul colonialiştilor, oferindu-le astfel prilejul să intervină în Orientul Apropiat şi să aprindă un nou focar de război in această parte a lumii. Poporul nostru, care din punct de vedere geografic se află în apropierea acestei regiuni a globului, e profund interesat ca acolo să domnească liniştea. De aceea, el nu poate privi cu nepăsare acţiunile agresive prin care Israelul (executant fidel al directivelor puterilor occidentale) ameninţă iarăşi pacea lumii. A. STANCIU RAZE INFRAROŞII UTILIZATE IN PROCESUL DE PRODUCŢIE In cadrul serviciului metalurgului şef al uzinelor „Steagul Roşu“ din Oraşul Stalin se întreprind interesante încercări in legătură cu experimentarea utilizării razelor infraroşii în procesul de producţie. Este vorba de radianţi care să funcţioneze pe bază de becuri electrice şi de radianţi bazaţi pe arderea gazului metan intr-un amestec de aer, din arderea căruia rezultă raze calorice de tip infraroşii. Folosite în procesul de producţie, razele infraroşii vor contribui prin rapiditatea uscării pieselor şi prin calitatea executării operaţiilor la o simţitoare creştere a productivităţii muncii. Construcţia cuptorului Siemens Martin nr. 3 de la Hunedoara se apropie de sfirşit HUNEDOARA (de la corespon-dentul nostru). Constructorii de pe şantierul noii oţelării de la Hunedoara obţin importante succese, fiforturile lor se îndreaptă acum să realizeze cel de al treilea cuptor de 185 tone. În ziua de 29 octombrie ei au terminat zidirea bolţii suspendate a noului cuptor, realizînd această lucrare cu mult înainte de termen. Acum ei munceşte la zidul refractar din părţile laterale şi spatele cuptorului. După calculele făcute, săptămîna viitoare va fi terminată construcția celui de al treilea cuptor al noii oțelării. In preajma deschiderii Expoziţiei Anuale de Grafica Uniunea Artiştilor Plastici pregăteşte Expoziţia Anuală de Grafică. Artiştii graficieni îşi definitivează cele mai bune lucrări în vederea participării la expoziţie. In clişeu : Graficiană Cornelia Dăneţ pregăteşte pentru expoziţie lucrarea intitulată „Rîndit la moară“. Foto: AGERPRES Pregătiri pentru apropiata campanie de recoltare a stufului în curind, în întreaga Deltă a Dunării începe campania de recoltare a stufului, campanie care va duce la o creştere de 80 la sută a cantităţilor recoltate. De data aceasta şi procentul de recoltare mecanizată se va ridica datorită noilor maşini, la 47 la sută. Pentru buna funcţionare a maşinilor s-au mai înfiinţat încă 3 ateliere fixe şi 8 mobile. In cadrul pregătirilor făcute s-au extins şi amenajările stuficole, executîndu-se cca. 38 km canale dragate, 14 km diguri şi 300.000 mp. platforme pentru depozitat stuful. Pentru a se îmbunătăţi legătura între diferite sectoare de lucru ale Deltei, recent s-au dat in funcţiune 6 instalaţii de radiocomunicaţie sosite din R. D. Germană.