Romînia Liberă, ianuarie 1959 (Anul 17, nr. 4425-4449)
1959-01-03 / nr. 4425
Pag. 2-a REVELION 1959 t at ss x ras r*t esc *: «faw» cec mm wa O seară frumoasă, eu cer senin ţi... fără zăps^dă. Seara Anului Nou 1959. E multă veselie peste tot. Dar poţi oare să o cuprinzi într-o sumară schiţare de condei? Totuşi încercăm. Reporterii noştri Viorica Ciorbagîu, M. Alexandru, A. Mihalcea si Pia Rădulescu vă prezintă in rindurile ce urmează citeva aspecte ale felului cum a fost sărbătorit revelionul de către oamenii muncii din ţara noastră. Noapte de carnaval Ultima seară a vechiului an a coborît peste oraş un văl des de ceaţă. Totuşi becurile clipesc jucăuşe şi veselia celorcare se pregătesc să primească un nou an se simte la fiecare pas. Palatul Republicii e gătit feeric ca pentru bal. Reflectoare puternice îi scaldă faţada în lumini strălucitoare. Din sălile somptuoase răzbat acorduri de vals. Aşteptăm anul 1959. E un prag şi-n curînd va intra în lume, încăperile palatului sînt luminate. In fostul palat a! regilor petrec în noaptea asta peste 2000 de tineri muncitori fruntaşi în producţie din întreprinderile bucureştene, tineri intelectuali merituoşi, studenţi români şi străini şi elevi fruntaşi la învăţătură, tineri militari ai armatei noastre populare. In balcoane au apărut douăzeci de trompetişti îmbrăcaţi în costume firetate. Trei semnale prelungi vestesc începerea Carnavalului organizat de comitetul U.T.M. Bucureşti. Oaspeţii sunt primiţi cu mare cinste de Sîriziana şi Pepelea, Harap Alb şi Ileana Cosînzeana. Dintre gazdelecostumate nu lipsesc nici alte personaje din basmele noastre care seamănă în jur multa veselie. Iar oaspeţii... Sâncercăm să-i identificăm pe cîţiva care bineînţeles nu poartă mască, lată-l pe Stelian Ghedov, lăcătuş — montor la uzinele „Tudor Vladimirescu“. Alături de el păşeşte sfios o tînără cu obrajii îmbujoraţi. Soţie? Nu încă, logodnică. In grupul lor e şi Cornel Dumitrescu tot de la uzinele „Tudor Vladimirescu“. Ioh Borceanu, lăcătuş la uzinele „23 August“ pare cam posomorit. El a venit neînsoţit. Dar uite că s-a luminat A apărut o fată , Elena Păcuraru, urzitoare la „Industria Bumbacului “*. Noi ne vedem mai departe de drum şi lăsăm pe cei doi să se simtă cu adevărat bine... In fosta sală ,,a tronului“, discută un grup de studenţi. Unii din ei sunt romîni, alţii sínt străini. Totuşi se înţeleg foarte bine, deşi Djafar Lawira (Indonezia), venit de curînd la noi în ţară, ştie doar cîteva cuvinte romîneşti. In vîrtejul dansului n-ai nevoie însă de vorbe. Mai e un ceas pînă la miezul nopţii. Şapte flăcăi voinici cu cămăşi înflorate au năvălit de-afară pocnind din bice şi chiuind. Sunt cei cu pluguşorul. Orchestra a tăcut. Lumea s-a adunat în jurul flăcăilor să le asculte urarea. În fosta „sală de recepţii“, în cea „a tronului“, dansul s-a a pornit iar. Apoi, cu puţin înainte de miezul nopţii, Virgil Trofin, prim secretar al C.C. al U.T.M. a unat tinerilor fruntaşi sănătate, fericire şi succese tot mai mari în muncă. Deodată, miezul nopţii de ajun, vestit prin salve de tun a bătut şi-n porţile palatului. Sîntem în 1959 ! Ciocnet de pahare, sărutări... In curte, fanfara a slobozit melodia unei hore îndrăcite şi toată lumea a năvălit afară prinzîndu-se în roata jocului. Cascade de argint, sori rotitori şi facle aprinse, mii de steluţe multicolore scăpărau cu pocnet în jur. Rîsul şi jocul tinerilor a inundat pină î n zori întregul palat locuit odinioară de capul Încoronat al clasei exploatatoare din ţara noastră, răsturnată şi alungată pentru totdeauna de clasa muncitoare, de părinţii tineretului care în anii noştri poate munci şi petrece cu tot elanul, cu toată voioşia. A fost o noapte de carnaval cu adevărat unică. Un carnaval închinat tinerilor fruntaşi pentru munca lor spornică în anul care a trecut. Două, revelioane la ore diferite Va fi închipuit vreodată că In aceeaşi seară, In acelaşi oraş şi mai,ales In acelaşi restaurant, se pot serba deodată două revelioane ? Cum ? Destul de simplu■ In noaptea anului nou, restaurantul Lido a găzduit nu numai bucureşteni, ci şi un grup de turişti cehoslovaci. In ţara oaspeţilor noştri anul nou soseşte cu o oră mai tirziu. Aşa s-a inttmplat că la ora 12 s-au închinat paharele pentru sărbătorirea tinărului au sosit în ţara noastră, iar la ora 1, pentru sosirea sa în ţara prietenă. Prilej dublu de bucurie şi puternice demonstraţii de prietenie. Din propria s-i iniţiativă ospătarul Ilie Ionescu a învăţat pe dinafară citeva cuvinte cehe In care ura oaspeţilor „ani mulţi şi fericire". El le-a rostit emoţionat. Urarea i-a fost primită cum se cuvine. 39 perechi de braţe l-au prins pe rind şi... „cele mai frumoase fete m-au sărutat" se mîndreşte el- Deh! După cel de al doilea revelion, oricii de puternic străluceau luminile candelabrelor de cristal- era greu să deosebeşti cehii de romini. Vesel şi fericit, tineretul celor două ţări unite prin lupta comună pentru socialism închinau paharele şi „discutau" aprins (mai mult prin semne) dind impresia unei singure familii. Tradiţionalul vise, vinul bun şi muzica veselă, au contribuit şi ele la crearea unei atmosfere calde şi prietenoase. Programul orchestrei Lido s-a prelungit cu o oră peste timpul fixat. Din programul artistic de estradă multe numere, cuplete, dans, muzică au fost bisate. Seara, s-a terminat aşa cum se întîmplă de obicei.. în zorii zilei anului viitor. Printre ceferişti şi metalurgişti La atelierele Griviţa Roşie, ceferiştii au petrecut revelionul în sala noii cantine-restaurant, sală cu o capacitate de 2000 locuri. Cei 600 de invitaţi au avut aşadar suficient loc şi pentru dans... Veselia şi voia lor bună a fost urmarea succeselor obţinute în anul 1958, succese care se reflectă în depăşirea planului de producţie, creşterea productivităţii muncii cu 1,45 la sută şi scăderea preţului de cost cu 2,12 la sută, realizîndu-se astfel o economie de 4.500.000 lei. Tuturor celor de faţă tov. Gh. Borş, secretarul comitetului de partid şi un delegat din partea Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor le-a transmis un cald salut şi multe felicitări. A luat apoi cuvîntul muzica... Formaţia instrumentală a complexului avînd ca solişti pe Lucia Florea, funcţionară şi pe Dumitru Dumitrescu, sudor, a susţinut greul programului, care n-a fost deloc... uşor. Sala de festivităţi a uzinelor „Steaua Roşie“, devenise neîncăpătoare. Muncitorii, inginerii, funcţionarii uzinei veniseră cu familiile şi chiar cu copiii. „Cinste fruntaşilor în producţie“ glăsuia un panou fixat pe fundalul scenei. Prin munca lor şi a întregului colectiv, uzina a realizat o producţie de tonaj pe anul 1958 cu 80 la sută mai mare decât în 1948. Cap, linişte ! Se rosteşte un toast: ,,Să ridicăm paharul pentru viitorul fericit al Republicii noastre“, a spus directorul Dobrin. Sute de pahare, al strungarului Aurel Vlad, al lăcătuşului Vasile Lungu, al maistrului Nicolae Constantin, al maistrului Gheorghe Popa, al şefului de secţie Vasile Ghiţă şi al altora se alătură paharului ridicat de directorul uzinei. Paharele se golesc pînă la fund. Se rostesc numeroase alte urări. O horă mare cuprinde întreaga asistenţă. Apoi alta şi alta. In creierul munţilor Un revelion la cabană este o ideie încîntătoare pentru amatorii de ascensiuni şi îndrăgostiţii peisajelor de munte. Este drept, pentru realizarea unei asemenea idei este necesar puţin curaj şi mai mult antrenament — calităţi care nu au lipsit celor ce şi-au petrecut revelionul în creierul munţilor. Cu siguranţă, nu v-aţi gîndit dragi cititori că, în ultima după-amiază a anului 1958 — cînd dumneavoastră eraţi ocupaţi să împodobiţi casa, să cumpăraţi sifoane sau să faceţi coadă la coafor — că există tineri care, echipaţi în bocanci, şi hanorar şi purtind rucksacuri în spinare, urcă tăcuţi şi preocupaţi coastele munţilor în monom. Ţinta lor ? Cioplea, Susai. Trei Brazi. Poiana Secuilor, Miham, Cota 1500. Vîrful cu Dor, Poiana Stînii sau Piatra Arsă. Oboseală, frig, vînt, distanţe, nu au putut constitui vreun impediment pentru excursionişti. Poate tocmai pentru că şi-au ciştigat cu efort plăcerea de a întîmpina anul 1959 la cabane, bucuria şi veselia revelionului a fost cu atît mai mare, sporită şi de faptul că primele pahare le-au ciocnit la miezul nopţii cu tovarăşii de muncă. Căci, trebuie să ştiţi că din multe întreprinderi şi instituţii din Bucureşti şi din ţară, au plecat să facă revelionul la cabane grupuri mari de oameni. La cabana ,.Trei Brazi“ au petrecut revelionul mai mulţi muncitori de la „Filatura Romînească de Bumbac“. Celelalte cabane au găzduit muncitori de la uzinele „Semănătoarea“, Filatura „Dacia“, întreprinderea „Tehnica nouă“, de la Oficiul central farmaceutic, cooperativa „Titan“, etc. Şi nici în creierul munţilor nu au lipsit de pe mesele lungi de lemn tradiţionalele sarmale şi purcehişul de lapte legat la gît cu fundă roşie. In primele secunde ale anului nou, liniştea adîncă dinîmpărăţia brazilor veşnic verzi, a fost întreruptă de primul „La mulţi ani“ strigat din uşa cabanei. Urarea a fost luată de vînt şi împrăştiată în patru colţuri, strigătul s-a rostogolit cu viteză pînă jos, la poalele munţilor. Şi din hăul văilor a răspuns ecoul, mulţumind pentru urare. 99La mulţi ani spus în doua limbi Departe de ţară, la Odessa, într-un restaurant unde urările s-au făcut in două limbi, şi-au petrecut revelionul turiştii romîni alături de sovietici. O convorbire telefonică cu tov. Traian Popescu, director la O.N.T.-Carpaţi ne-a furnizat mai multe amănunte in acest sens: — In marele şi elegantul restaurant „Krasnii" din Odessa, turiştii veniţi cu motonava, „Transilvania", ciocnesc împreună primele pahare. Se fac obişnuitele urări care, deşi exprimă aceleaşi dorinţe, au sonorizări foarte felurite. Şi peste puţin timp, turiştii — îndemnaţi de cele mai proaspete impresii ale călătoriei lor — încep să și le împărtășească. Sunt reînviate primele clipe cind ei au mutat acele ceasurilor de mină după ora sovietică. Apoi, fiecare caută să stabilească ceea ce l-a impresionat mai mult: Teatrul de operă — o splendidă realizare arhitectonică, impunătoarea statuie a ,lui Pușkin, aspectul general al Odessei scăldată în luminile bogate ale becurilor colorate şi ale firmelor cu neon, uriaşul pom de iarnă în faţa căruia satelitul ciocneşte o cupă cu pămintul sub privirea melancolică a lunii, magazinele cu cadouri archi-aglomerate de cumpărători veseli şi bine-inţeles... grăbiţi, sau portul lui-, minat feeric unde printre alte vast, turiştii au recunoscut uşor motonava noastră, împodobită cu o stea mare roşie. Cum era şi firesc pînă la urmă nimeni nu a putut să se, hotărască asupra lucrului, care i-a plăcut cel mai mult la Odessa. Nici inginerul Ion Orban de la Oraşul Stalin, nici Anton Gogan, timplar mecanic din Timişoara, nici medicul Tiberiu Chioreanu de la spitalul Calţea, nici măcar,acad. prof. Eugen Bădăran. Cînd ceasurile bucureştene arătau miezul nopţii şi anunţau sosirea noului an, în restaurantul „Krasnii" din Odessa, patru tineri turişti romîni işi făceau loc in dreptul microfonului. In liniştea stabilită pentru moment, ei au făcut primele urări prin intermediul... tradiţionalei sorcove. Şi pină in zorii zilei, clinchetul paharelor, muzica şi veselia, nu au contenit. După cum, acelaşi binecunoscut şi internaţional „La mulţi ani" a continuat să fie urat şi pe puntea motonavei, in limba romînă şi rusă, de aceşti oameni care nu vor uita prieteniile legate in noaptea revelionului 1959. ★ 1 La carnavalul tineretului de la Palatul Republicii, un grup de studenţi români şi străini se întreţin prieteneşte. Foto: A. CONSTANTINESCU Romanul lui Al. I. Ştefănescu, nu este o carte pentru copii, aşa cum sugerează, poate, coperta. „Să nu fugi singur prin ploaie este într-adevăr un roman despre cei mici, — şi nu numai despre ei, — dar care se adresează cu precădere „celor mari“. Aceştia vor fi, fără îndoială, lectorii pasionaţi ai cărţii în care vor recunoaşte crîmpeii din propria lor experienţă de viaţă, persistente încă în memoria celor mai mulţi dintre noi. Scrise sub unghiul de vedere al omului matur, cărţile despre copilărie din trecut purtau adesea în ele dorinţa de idealizare. Exista un fel de,exotism cu invitaţia de a evada, înapoi în timp către „vîrsta de aur“ a copilăriei, către o stare de beatitudine socotită un apanaj al anilor celor mai fragezi. Era întreţinută iluzia unei copilării peste timp şi peste societate, aceeaşi în palate şi bordeie, pretutindeni senină şi surizătoare. Există, fără îndoială, un „etern infantil“ în sensul acelor dispoziţii psihice şi trăsături de caracter care au fost, sînt şi vor rămîne ale copilăriei. Dar peste zestrea de simţăminte, de visuri şi de dorinţi ale copilăriei se înfigeau altădată, de timpuriu în sufletul copilului fără de copilărie cu brutalitate, ca nişte săgeţi otrăvite grijile existenţei. La vîrsta cinci deschidea ochi miraţi spre viaţă, aşteptînd răspunsuri la toate întrebările, aceşti copii prindeau să încerce gustul amar al celor dinţii dezamăgiri Către asemenea mici „eroi“ care şi-au cules primele cunoştinţe despre lumea înconjurătoare nu din jocurile naive ale copilăriei şi nici din cărţile de citire, ci din şcoala aspră a vieţii îşi îndreaptă atenţia autorul cărţii. Ne aflăm în perioada imediat următoare eliberării. Ocrotite de elemente duşmănoase şi corupte, specula şi sabotajul fac ravagii împiedicînd normalizarea vieţii. Sub conducerea partidului, forţele progresiste luptă cu înverşunare pentru triumful deplin al democraţiei, pentru stîrpirea tuturor relelor rămase de la vechiul regim, pentru instalarea puterii populare. Toate acestea nu sînt cunoscute micului Marin „al lui Roată" pe care domnul Lică Postolache, om cu dare de mină, cu slugi şi cu prăvălii, exploatator cinic a! copiilor pe care-i foloseşte drept vînzători de covrigi, îi ia din Baloteştii Mehedinţilor ca să-i înveţe „meseria — brăţară de aur“. Lumea, aşa cum o vede Marin al lui Roată, deschide înaintea noastră o viziune stranie şi originală, deformată de imaginaţia copilului care încearcă, întîiaşi dată, impresii cu totul neobişnuite. Pentru micul mehedinţean, Bucureştii sînt foarte multe sate la un loc, aşa de multe că trebuie să mergi o săptămînă ca să le dai de capăt, iar tramvaiele — case mari pe roate, vopsite cenuşiu, cu geamuri, care merg singure şi fac un zgomot grozav. Viaţa în Capitală ridică mari şi însemnate probleme. E greu de înţeles, de pildă, pentru ce atîta lume se urcă — în tramvaie —, de ce nu întîlneşti pe uliţe nici plăvani şi nici cai, de ce în sfîrşit oamenii trec fără să-şi dea bineţe unul altuia decît arareori... Dar universul acesta de „miracole“ rămîne pentru Marin Roată, fiu al unei familii de ţărani săraci, o licărire de moment, ca de altfel şi cei dinţii ani ai copilăriei sale lipsită de bucurii. împrejurările in care nimereşte nu-i dau răgaz să se simtă copil. La poarta vieţii şi înaintea tuturor tainelor ei nu stă bunica, nici mama, care să-l călăuzească. Marin dă piept cu lumea, singur, ca un „bărbat“ ce este, iar lumea aceasta, lumea lui „naşu“ Lică şi a dulăilor săi îl întîmpină duşmănoasă şi nepăsătoare, batjocoritoare şi rece. Povestea vânzătorilor de covrigi din podul lui Lică Postolache, în care fiinţe tot aşa de oropsite ca şi mehedinţeanul Marin, repetau fiecare în felul său o existenţă de vietate hăituită, n-ar fi depăşit în semnificaţie oricare istorioară duioasă, cu toate că adevărată din trecut, cu copii orfani şi năpăstuiţi, cu bucurii înăbuşite şi năzuinţi neîmplinite, dacă în anii copilăriei micilor eroi n-ar fi pătruns, ca o adiere de primăvară, suflul vieţii noi. Existau dincolo de porţile totdeauna zăvorite ale lui Lică Postolache apărători ai celor oropsiţi şi ai tuturor copilăriilor, oameni care vor pătrunde în viaţa „covrigarilor“ făcîndu i să-şi recapete anii irosiţi într-o existenţă neomenească, ajutîndu-i să-şi redobindească copilăria. Aceştia erau comuniştii, oameni care au însemnat pentru Marin Roată, pentru prietenii lui şi pentru generaţiile de mai tirziu, — care nu vor cunoaşte niciodată umilinţele şi mizeria — şcoli, cămine, cărţi, adevărata meserie „brăţară de aur“. Pătrunzînd în lumea copilăriei, a unei anume copilării care şi păstrează prospeţimea şi frumuseţea, în ciuda împrejurărilor vitrege pe care este chemată să le înfrunte, scriitorul ne avertizează, prin atitudinea pe care o adoptă faţă de materialul de viaţă prezentat, că în casa copilăriei lui Marin şi a tovarăşilor săi noi nu sîntem decît oaspeţi, chemaţi să privim, să cugetăm, altminteri decît o fac micii eroi ai cării. Autorul „vizitator“, el însuşi, ca şi noi, arătîndu-se un fin analist al sufletului copilului nu Îmbrăţişează întotdeauna un unghi de vedere „infantil“ asupra lucrurilor menţinind o anumită detaşare a omului matur, ceea ce permite să pătrundă mai adine în mecanismul intim al faptelor, să extindă aria de investigaţie dincolo de limitele acţiunii şi ale conflictului. S-ar putea cita în acest sens modul cum sunt punctate artistic unele momente semnificative din viaţa lui Marin. Sunt cele două scene legate de apariţia unei fetiţe, a unei făpturi „cu ochi mari, primăvărateci, încărcaţi cu o lumină îngerească, de un albastru slab ca cerul de iarnă“, o fiinţă care a rostit, cu sau fără ştire, din întimplare sau dintr o pornire de moment, o vorbă neobişnuit de bună, de mîngiietoare, auzită de Marin, băiatul cu coşul de rovrigi : „Ce ochi frumoşi are !...“. Se înfiripa oare în sufletul copilului un sentiment nou şi tulburător, era numai setea de mîngîiere, dorinţa de a auzi dincolo de înjurăturile de fiecare zi din podul sordid al „naşului“ un cuvînt cald, spus cu sinceritate şi omenie sau, în starea aceea nelămurită, se topeau amîndouă aceste simţăminte ? Paginile care evocă acest episod sînt scrise cu un lirism discret, fără sentimentalism dulceag, iar cititorul le parcurge încercînd o reală şi intensă emoţie. Evoluţia lui Marin către actul pe care-l săvîrşeşte din propriu îndemn — fuga definitivă de la Lică Postolache — este gradată artistic, astfel incît nu depăşeşte niciodată limitele verosimilului ferind personajul, de anumite stridenţe care ar fi putut să precipite ori să forţeze desfăşurarea acţiunii. Marin străbate drumul intortochiat, din clipa cînd camionul domnului Postolache îl aduce la oraş, tot atît de neştiutor ca şi viţelul luat din acelaşi sat,, în a cărui tovărăşie îl pune scriitorul, cu uşoară ostentaţie, pînă în ziua cînd se hotărăşte să arate unei echipe cetăţeneşti de luptă împotriva speculei, lo, cui unde „naşul“ dosise mărfuri în scocuri necinstite. Printr-o simbolică alegere, tovarăşul apropiat al micului ţăran din Mehedinţi, iniţiatorul evadării din mijlocul „covrigarilor“ şi deţinătorul proiectului de viitor („Mergem la Băneasa... Intrăm la şantier... Am eu un prieten acolo, care mi-a spus... Acolo să mergem bă, la comunişti...“) este fostul „jurnalist" — vinzător de ziare Fane, orăşean şi bucureştean, fiu al unei familii de muncitori pieriţi într-un bombardament. Spuneam la început că „Să nu fugi singur prin ploaie“ este o carte despre copii, dar nu numai despre ei. In afara unor personaje pozitive care apar schiţate mai sumar, către sfârşitul cărţii, „maturii" din cartea lui Al. I. Ştefănescu sunt, în marea lor majoritate, cei ce maculează şi întunecă cu prezenţa şi faptele lor copilăria lui Marin şi a tovarăşilor săi de suferinţă : speculantul Lică Postolache şi consoarta dumb sale Mimi, a cărei lectură predilectă şi permanentă este „Theodora, împărăteasa Bizanţului“, fostul legionar Mielu şi nevasta sa tîmpă Leana, subcomisarul şnerţar Fănică şi avocatul, doctor în tlient de la Paris, Georges Papoudoff. Toţi aceştia delimitează cadrul social de desfăşurare a acţiunii, scriitorul fixând în imagini, figuri de sinistră memorie ale trecutului nu prea îndepărtat. Scrisă cu dragoste pentru cei mici şi cu un talent evident, care nu este numai de povestitor, ci şi de romancier, cartea lui AL I. .Ştefănescu este menită să câştige repede adeziunea cititorilor. BORIS BUZILA CRONICA LITERARĂ 99Sâ nu fum singur prin ploaie de AL I. ȘTEFĂNESCU Editura Tineretului România libera Centrul şcolar agricol din Tecuci . * av. 4 Numeroşi ţărani muncitori din împrejurimile Tecuciului urmează cursurile centrului şcolar agricol de 3 ani din această localitate. După absolvirea şcolii proaspeţii tehnicieni agricoli sunt repartizaţi în producţie. In clişeu: Un grup de elevi de la această şcoală la o lecţie practică de fitotehnie. Foto : AGERPRES CLUJ (de la corespondentul nostru). La uzina „Ianoş Herbak" s-a făcut de curînd bilanţul acţiunii care s-a desfăşurat pentru reducerea consumurilor specifice de materiale. Calculele au arătat că de la începutul anului trecut s-au realizat economii în valoare de 1.226.375 lei. De subliniat este faptul că în ultimele trei luni — perioadă care s-a scurs de la data cînd a fost formulat angajamentul — s-au economisit 570.375 lei, ceea ce reprezintă aproape jumătate din totalul economiilor pe întregul an, realizate prin reducerea consumurilor specifice. In cursul ultimului trimestru 1958 la uzina clujană s-au economisit 3.500 metri pătraţi piele pentru feţe, 4.212 kg. talpă, 34.500 kg. piei crude porcine, 12.700 kg- piei crude bovine, 2.900 kg. cauciuc brut, 1.850 kg. tanin pur. Numai din pielea pentru feţe se pot confecţiona aproape 20.000 perechi de încălţăminte. C.E.C. Casa de Economii şi Consemnaţiuni LISTA OFICIALĂ DE CÎŞTIGURI la obligaţiunile CEC 8% cu câştiguri Tragerile din 31 decembrie 1958 în obiecte următoarelor obligaţiuni : Obligaţiunile care mi au ieşit câştigătoare la aceste trageri participă din oficiu« tragerea 1» sorţi lunară şi a câştigurilor suplimentare in obiecte care va avea loc la 31 ianuarie 1959. La uzina „fartoş Herbak‘ 1.226.375 lei economii TRAGEREA DE BAZA TRAGEREA SUPLIMENTARA sNr/RO -----*-Numărul seriei N-rul Obligaţiunii Valoarea câştigului s 2 - 2-1ve n Numărul seriei N-rul Obligațiunii Valoarea câștigului K * I V 18842 50 75.0001 05973 35 100.0001 06858 27 50.0001* 10949 20 75.0001 04697 01 25.0001 13173 14 50.0001 0691 21 25.0001 21840 32 50.0001 22688 47 25.0001 06932 10 25.0001 01408 38 10.0001 08429 13 25.0001 10550 36 10.0001 16351 46 25.0001 11164 16 10.0001 24168 04 25.0001 13307 37 10.0001 16655 44 10.000 terminația terminația seriei seriei 25 005 42 5.000 25 966 02 10.000 25 942 30 5.000 25 109 38 5.000 250 09 43 1.000 250 49 02 1.000 250 26 16 1.0001.000.000 5601.000.000 308 Seria 21780 02916 05329 06167 Nr. Seria Nr. 36 23176 24 10 04008 43 45 11547 16 77 12908 41 Simbătă 3 ianuarie 1959 — nr. 4426 Prima zi de lucru în noul an Fiecare cuptor, 60 tone oţel peste plan (Urmare din pag. 1-a făcut un dar important: Echipa de la cuptorul nr. 2 a elaborat prima şarjă a anului 1959. Deşi pregătită mai mult de jumătate în anul trecut, ea are o semnificaţie deosebită: prima şarjă a anului a fost o şarjă rapidă. Ea a constituit numai începutul. In prima zi a anului cele 3 schimburi de oţeluri au elaborat 10 şarje rapide şi au dat însemnate cantităţi de metal peste plan. Fiecare cuptor a produs cu peste 60 de tone oţel mai mult decît prevedea planul zilei. Şarja cu cel mai mare randament de penicilină IAŞI (de la corespondentul nostru) . Cu prilejul noului an, colectivul Fabricii de Antibiotice din Moscova a oferit colegilor lor de la Fabrica de antibiotice din Iaşi un nepreţuit dar sub forma unei noi metode pentru îmbunătăţirea procesului de fabricaţie a penicilinei. Punerea in practică a acestei metode a determinat ca PRIMA ŞARJA ELABORATA IN ANUL 1959 SA CONŢINĂ CEL MAI MARE RANDAMENT DE PENICILINA DIN ISTORIA FABRICII — CIRCA 3.100 UNITĂŢI INTERNAŢIONALE PE CENTIMETRU CUB — OBŢININDU-SE IN PLUS CCA. 200.000 FIOLE CU PENICILINA. Intr-o fabrică de pline E un lucru obişnuit ca în prima zi a anului nou muncitorii din sectorul de panificaţie să fie prezenţi la datorie. Şi e firesc să fie aşa... Aprovizionarea populaţiei cu pîine nu poate înceta nici un moment. Iată-ne aşadar, în vizită la întreprinderea de panificaţie „Steagul Roşu“ din Capitală. — „La noi se lucrează şi se lucrează cu spor încă din prima zi a anului — ne-a spus ing. Bălan, şeful producţiei — Au şi fost transportate către centrele de pîine din raionul Lenin, pe care le deserveşte fabrica noastră, primele 50.000 kg. pîine neagră şi 38.000 bucăţi pîine albă fabricate în anul 1959“. „Vom produce pîine de bună calitate“ — acesta este angajamentul cu care cocătorii Gheorghe Iordache, Ion Băleanu, Marin Opincă, modelatoarele Maria Popa, Alexandrina Sgîianu şi toţi ceilalţi lucrători din fabrică au păşit în noul an. In sprijinul angajamentului lor vin şi măsurile tehnico,organizatorice care urmează să fie aplicate în fabrică ,în acest an. Aşa după cum am aflat, încă din primele zile vor fi puse în funcţiune încă 6 malaxoare noi, care vor permite o frământare uniformă a aluatului. La secţia franzelărie, se vor monta două maşini de modelat, iar pentru a asigura un transport corespunzător al produselor finite, atit in secţia brutărie cît şi în cea de franzelărie vor fi introduse benzi transfontoare. Şi... fiind vorba de un deziderat mai vechi al populaţiei, în acest an sunt prevăzute măsuri pentru transportul în lădiţe speciale de la fabrică la centre a întregii cantităţi de pîine. =0= In „Cupa campionilor europeni» la handbal redus Dinamo Bucureşti întîlneşte Partizan Bjelovar (R. P.F. Iugoslavia) Echipa bucureşteană de handbal redus Dinamo va debuta la 11 ianuarie în prima ediţie a competiţiei internaţionale „Cupa campionilor europeni“. Handbaliştii români vor întâlni: echipa Partizan Bielovar, campioana R.P.F. Iugoslavia. Jocul se va disputa la • La 1 ianuarie şi-a început turneul în S.U.A, echipa selecţionată de hochei pe gheaţă a U.R.S.S. In primul meci echipa sovietică a întâlnit formaţia S.U.A. cu care a terminat la egalitate 5—5, întâlnirea s-a disputat la Madison Square Garden în prezenţa a peste 10.000 spectatori. • In cadrul competiţiei internaţionale de hochei pe gheaţă dotată cu „Cupa Alierii“ joi la Stockholm echipa „Aripile Sovietelor“ — Moscova a învins cu scorul de 5—3 formaţia Gudtempler-Idrotsklub Evle. (Suedia). • Pînă în prezent la campionatele internaţionale de tenis de masă ale R.P.R. au confirmat participarea R.P. Bulgaria, R. D. Germană, R. P. Ungară, Belgia, Franţa, R. P. Polonă şi Suedia. Se aşteaptă răspunsurile federaţiilor din R. P. F. Iugoslavia, Austria şi Anglia. Printre viitorii oaspeţi Zagreb. In această competiţie întâlnirile nu se desfăşoară şi retur. Echipa învingătoare din acest meci se va califica in turul doi, urmind ca viitoarea formaţie pe care o va întîlni să fie desemnată prin tragere la sorţi. (Agerpres) ai oraşului Constanţa se numără cam- pionii europeni Z. Berezik, Eva Koczian (R. P. Ungară, Larsson (Suedia), Amouretti (Franţa), Ivanova (R. P. Bulgaria) etc. • In urma unui plebiscit, ziariştii de sport din U.R.S.S. au desemnat pe cei mai buni zece sportivi sovietici , ai anului 1958. Pe primul loc în clasament se află recordmanul european al probei de decatlon, V. Kuznețov, care a întrunit 275 puncte. Locul doi este ocupat de patinatorul O. Goncearenko campion mondial absolut cu 256 puncte iar pe locul trei se află gimnastul B. Sahlin cu 198 puncte. • Echipa selecţionată secundă de fotbal a R. P. Ungare şi-a început turneul în Tunisia jucînd pe stadionul „Municipal“ cu formaţia reprezentativă a ţării. Fotbaliştii maghiari au repurtat victoria cu scorul de 3—0 (2—0). Ştiri