Romînia Liberă, februarie 1962 (Anul 20, nr. 5380-5403)

1962-02-01 / nr. 5380

Pag. 4-a Adunarea Generală condamnat acţiunile în Angola NEW YORK 31 (Agerpres). — TASS transmite: Cu 99 de voturi pentru, două contra (Spania şi Republica Sud-Africană) şi o abţinere (Franţa) cea de-a 16-a sesiune a Adunării Generale a O.N.U. a adop­tat la 30 ianuarie o rezoluţie care „condamnă hotărît măsurile repre­sive şi operaţiunile armate împotriva poporului angolez, precum şi refuzul de a i se acord­a drepturile omului şi libertăţile fundamentale". In rezoluţie se subliniază că „re­fuzul persistent al Portugaliei de a recunoaşte năzuinţele legitime ale poporului angolez la autodeterminare şi independenţă constituie o sursa permanentă de fricţiuni internaţio­nale şi implică un pericol pentru pa­cea şi securitatea internaţională“. Rezoluţia confirmă în mod solemn dreptul inalienabil al poporului an­golez la autodeterminare şi indepen­denţă şi cere punerea în libertate a deţinuţilor politici, constituirea unor organe politice alese în mod liber şi reprezentative în vederea transfe­rării puterii către poporul angolez; cere tuturor statelor să refuze Portu­galiei orice sprijin şi ajutor care ar putea fi folosite de ea pentru repri­marea poporului angolez , recomandă Consiliului de Securitate să urmă­rească în permanenţă situaţia din Angola. După cum s-a mai anunţat, această rezoluţie a fost prezentată de delega­ţiile a 45 state afro-asiatice, printre care R.P. Mongolă, India, Indonezia, Ceylon, Birmania, Etiopia, Ghana, Guineea. Deşi delegaţiile unor puteri colo­niale, ca S.U.A. şi Anglia, au votat, de asemenea, în favoarea rezoluţiei, ele au obţinut scoaterea­ din aceasta a unei prevederi foarte importante. Această prevedere impunea Comite­tului special pentru examinarea apli­cării Declaraţiei cu privire la acor­darea independenţei ţărilor şi po­poarelor coloniale, constituit de cea de-a 16-a sesiune,­­ obligaţia de a „pune în studiu cu procedura de ur­genţă problema anglieză pentru a obţine dobîndirea rapidă a indepen­denţei de către popor­ Angolei“. După cum se vede, cuvîntul indepen­denţă nu este c­î­tu­ş­i de puţin pe pla­cul colonialiştilor. Această prevedere a fost scoasă­ din proiectul iniţial de rezoluţie, deşi paragraful respectiv, pus separat la vot,­­a obţinut 44 de voturi pentru, în timp ce contra au votat 32 de de­legaţii (în majoritate ţări ale blocu­lui occidental sau direct subordonate lor). Dar pentru menţinerea prevede­rii menţionate erau necesare două treimi din voturi. Un număr considerabil de voturi a întrunit proiectul de rezoluţie prezen­tat de Bulgaria şi Polonia, care pre­vedea sancţiuni' împotriva Portugaliei pentru a o sili''si ajuna capăt ,razbo-­­iului colonial din Angola. Pentru, pro­iect au votat delegaţiile a 26 de ţări, printre­ care cele ale ţărilor socialiste, Indoneziei, Indiei, R.A.U., Sudanului, Etiopiei, Ghanei, Guineei, Irakului, Tangani­ăi. k . Un aparat pentru recăpătarea vocii MOSCOVA 31 (Agerpres). — Specialiştii sovietici au construit un aparat cu ajutorul căruia per­soanele lipsite de facultatea vor­birii îşi pot recăpăta vocea. A­­cesta constă dintr-un tub de mase plastice în care este mon­tat un vibrator miniatural. Vibra­torul este legat de un generator minuscul cu semicond­uctori, ali­mentat de o baterie de buzunar. Aparatul înlocuieşte coardele vo­cale bolnave şi, pus în contact cu organele normale ale vorbirii — limba, buze — produce o vor­bire clară şi destul de puternică. In acelaşi timp el restabileşte timbrul inițial al vocii persoanei respective. Expunerea lui Waldeck Rochet la o adunare a comuniștilor din suburbia pariziană Romainviile PARIS 31 (Agerpres). — La 31 ianuarie ziarul „L’Huma­nité“ a pu­blicat o expunere a cuvântării ros­tite de Waldeck Rochet, secretar general adjunct al Partidului Comu­nist Francez, la o adunare a comu­niştilor în suburbia pariziană Ro­mainville. Waldeck Rochet a arătat că, în ul­tima vreme situaţia internă din Fran­ţa se caracterizează prin accentua­rea pericolului fascist, în urma spri­jinului pe care „Organizaţia armată secretă“ (O.A.S.) îl găseşte în rîn­­durile armatei, poliţiei şi administra­ţiei, precum şi datorită atitudinii de toleranţă adoptate de guvern. Partidul Comunist Francez, a spus W. Rochet în continuare, consideră că pericolul serios al fascismului­­ re­clamă o desfăşurare şi mai puternică a acţiunilor, antifasciste ale poporu­lui. Obstacolul­­principal în calea rea­lizării unităţii de acţiune este poli­tica de sciziune şi compromisuri cu reacţiunea, pe care o promovează liderii socialişti de dreapta. Aceşti lideri, a subliniat vorbito­rul, nu numai că desfăşoară o acti­vitate scizionistă, ci şi pactizează cu forţele reacţionare care simpatizea­ză făţiş cu C.A.S. Recent, fostul pre­şedinte Vincent Auriol a avut între­vederi cu unele personalităţi de dreapta, inclusiv cu mareşalul Juin, prieten al ultracolonialiştilor alge­rieni. In cursul acestor întrevederi a fost discutată problema formării unui pretins „guvern de unitate na­ţională, din care să facă parte even­tual unele elemente aşa-zise „demo­cratice“ din „Organizaţia armată secretă“. Recent de tot, socialistul Guy Mal­let, radicalul Maurice Faure, Colin, liderul partidului M.R.P., şi „indepen­dentul“ Antoine Pinay au discutat îm­preună diverse forme ale alianţei po­litice care, în funcţie de împrejurări, ar putea fi încheiată sub oblăduirea lui de Gaulle sau fără aceasta. Asemenea manevre şi tranzacţii de culise nu fac decît să încurajeze „Or­ganizaţia armată secretă“. Conducăto­rii acestei grupări criminale au făcut cunoscut că vor fi satisfăcuţi de un guvern din care să facă parte un ministru sau doi, cunoscuţi ca adepţi ai Algeriei franceze, de exemplu Soustelle şi Lacoste, alături de oa­meni politici ca Guy Mollet, Antoine Pinay, André Colin. Ei vor ca Salan să fie numit comisar suprem al Fran­ţei în Algeria. Este cu totul evident că în acest mod nu se poate ajunge la pace, ci se pot doar crea noi obstacole în calea realizării unui acord asupra păcii în Algeria. In aceste condiţii, a spus W. Ro­chet în încheiere, devine clar că dacă vrem să realizăm un front unic al clasei muncitoare şi forţelor demo­cratice, trebuie să demascam în ochii oamenilor muncii socialişti politica de sciziune şi compromisuri cu reac­­ţiunea, pe care o promovează liderii socialişti de dreapta de teapa lui Guy Mollet. '•y y ■-w' r} ' Demonstraţie de protest la Paris împotriva acţiunilor teroriste ale O.A.S. D­­upă prelungiri repetate, într-o atmosferă de evidentă nervozi­tate şi dezamăgire pentru dele­gaţia S.U.A., conferinţa C.S.A. de la Punta del Este s-a terminat ieri. Diplo­maţia Statelor Unite, care conta pe a­­doptarea proiectelor sale iniţiale, a su­ferit un incontestabil eşec, ce reprezin­tă reeditarea pe plan diplomatic a în­­fringerii suferite la Playa Giron de atacatorii Cubei, in primăvara anului trecut. La conferinţa abia încheiată Statele Unite au încercat să joace o carte mare. Ele au venit aici cu inten­ţia fermă ,de a obţine din partea Or­ganizaţiei Statelor Americane o aşa­­zisă „condamnare" a Cubei care să implice o rupere a tuturor relaţiilor dintre ţările latino-americane şi­ statul cuban ; să pregătească, pe această bază, o „acţiune colectivă“ a tuturor statelor americane împotriva Cubei, a­­dică o agresiune directă, colectivă, în care S.U.A. să dea armele iar ţările Americii Latine să pună la bătaie car­nea de tun... in acest scop S.U.A. au desfăşurat încă cu mult înaintea con­ferinţei o intensă activitate, de culise în care presiunile şi şantajul au alter­nat cu promisiunile şi corupţia. Di­plomaţia americană a fluturat în chip ademenitor şi semnificativ proiectul „Alianţa pentru progres" (de ajuto­rare a Americii Latine) . Dacă vreţi să obţineţi ajutorul, lăsaui să se înţelea­gă destul de clar reprezentanţii S.U.A., atunci votaţi cu noi la Punta del Este... Ce urmăresc Statele Unite prin po­litica lor anticubană ? Evident, izo­larea Cubei şi apoi invadarea ei, stă­vilirea avântului revoluţionar care ani­mă America Latină, torpilarea luptei tot mai puternice dusă­ de popoarele latino-americane împotriva înfeudării economico-politice de către monopo­lurile din S.U.A. Dar tocmai acest lucru nu-l doresc popoarele Americii Latine. Sub pre­siunea lor, într-un fel sau altul, o serie de guverne latino-americane au acţio­nat la Punta del Este împotriva politicii anticubane a S.U.A. Acesta este sensul bătăliei diplomatice care s-a desfăşu­rat acolo mai mult de o săptămână, al împotrivirii pe care a întîmpînat-o domnul Dean Rusk, scretarul de­­ stat al Statelor Unite,­ în încercarea sa de a aduna cu­ mai multe voturi. Printre ţările care s-au împotrivit la Punta del Este politicii americane s-au numărat între altele Brazilia (52.000.000 locuitori), Argentina (20.000.000), Me­xic (25.000.000). Pentru fiecare din ele - ca şi pentru toate celelalte ţări ale emisferei — monopolurile S.U.A. au cam acelaşi rol ca lipitoarea pe trupul unui om sănătos. In decursul unei e­­poci istorice, acestor ţări - repetăm , ca şi altor state din America Latină - li s-a impus o structură economică unilaterală în cadrul căreia piaţa de­pinde de exportul cîtorva feluri de materii prime agricole sau mi­nerale, iar în­ timp ce preţul mate­riilor lor prime de export scade mereu, mărfurile industriale de im­port costă tot mai scump, lată un exemplu din multe artere : preţul me­diu al cafelei braziliene a scăzut în ultimii ani de la mai mult de 86 de dolari sacul de 60 kg, la sub 55 do­lari (ca expresie valorică cafeaua re­prezintă 70 la sută din exportul Bra­ziliei), ceea ce a însemnat o lovitură grea pentru economia braziliană. Limitarea - din cauza crizei din S.U.A. — a Importurilor din America Latină, ridicarea de noi­­ şi noi barie­re protecţioniste, împiedicarea­­ cu ajutorul Fondului Monetar Internaţio­nal (în realitate organ controlat de Statele Unite)­­ a dezvoltării indus­triei naţionale, concurenţa cu ajutorul dumpingului — iată numai o parte din măsurile care au lovit greu în ultimii ani în economia Braziliei, Mexicului, Argentinei şi celorlalte state din A­­merica Latină. Cît priveşte ajutorul S.U.A. „Alianţa pentru progres" el nu va putea produce transformări esen­ţiale în situaţia grea a Americii Lati­­ne. Nu degeaba ministrul de Externe al Braziliei, Dantas, a declarat în­­tr-una din şedinţele plenare de la Punta del Este că „greutăţile care stau în faţa luptei pentru aspiraţiile demo­cratice ale popoarelor americane sunt datorate următorilor factori : inegali­tatea in distribuirea veniturilor naţio­nale, nivelul scăzut al veniturilor pe cap de locuitor şi intervenţia continuă a grupurilor economice naţionale şi internaţionale“. A aproba nemijlocit politica S.U.A. de la Punta del Este, îndreptată îm­potriva Cubei care a reuşit să se e­­libereze de sub jugul monopolurilor americane, ar fi echivalat cu apro­barea generală a politicii americane, inclusiv jaful monopolist, inclusiv d­os­­vârta „alianţei pentru progres“ ca fals remediu, al marilor greutăţi economi­ce. Şi Brazilia, Argentina, Mexic, Chile, Ecuador, Bolivia n-au aprobat planu­rile în care îşi pusese atîta speranţă domnul Dean Rusk. În condiţiile opoziţiei celor mai mari ţări ale continentului, diplomaţii ame­ricani au recurs la manevre ample de culise. O agenţie de presă vorbea des­pre „graba" cu care Rush alerga de la o delegaţie­­ la alta. Senatori din delegaţia americană au exercitat pre­siuni asupra Braziliei, mai ales după cuvîntarea lui Dantas. Unii purtători de cuvînt ai delegaţiei Statelor Unite au încercat să exercite presiuni evo­­cînd „impresia rea“ pe care ar pro­duce-o situaţia de la conferinţă asu­pra congresului S.U.A. care „tocmai“ se pregăteşte să discute planul „Ali­anţei pentru progres"..­ Nereuşind în acest fel, delegaţia S.U.A. a fost nevoită să recurgă la o soluţie de compromis, care să ducă la eliminarea Cubei din C.S.A., şi la a­­plicarea embargoului asupra exportu­lui de arme din ţările continentale în Cuba. Dar nici o asemenea formulă nu a putut obţine unanimitatea dori­tă de S.U.A. Rezultatul votării a în­semnat un duş rece pentru domnul Rusk. Pentru ansamblul rezoluţiei au votat doar 13 ţări mici ale căror gu­verne sunt înfeudate monopolurilor a­­mericane şi a căror populaţie luată la un loc e mai mică de 2,5 ori decît populaţia Braziliei, Argentinei, Mexicu­lui, statului Chile, Boliviei şi Ecuadoru­lui, ai căror reprezentanţi au­­refuzat să voteze proiectul S.U.A. la Punta del Este, abţinîndu-se. „O lovitură grea", astfel aprecia agenţia „Associated Press" rezultatul votului final. Factorul economic a jucat desigur un rol important in această „Playa Giron" a diplomaţiei americane. O contribuţie la fel de importantă a a­vut însă şi un alt element. Prestigiul Cubei în America Latină este enorm, exemplul Cubei este mobilizator — masele largi ale continentului s-au manifestat ferm împotriva oricărei ac­ţiuni­ anticubane. In zilele conferinţei au avut loc în tot continentul ample acţiuni de solidaritate cu Cuba, al căror ecou a răsunat până şi în săli­le conferinţei de la Punta del Este. Făcîndu-se purtătorul de cuvînt al a­­­cestor năzuinţe, delegaţia Cubei la O.S.A., condusă de preşedintele Cor­ticos, a apărat cu energie dreptul po­poarelor latino-americane de a-şi ho­tărî singure soarta, de a se elibera de sub dominaţia monopolurilor imperia­liste. Ziarul „New York Herald Tri­bune“ recunoştea că „unora dintre cele mai mări­ şi mai puternice state la sud de Rio G­rande le este teamă să ia măsuri hotărîte împotriva lui Castro, datorită simpatiilor faţă de Castro din rândurile propriilor po­poare". „Un mare număr de latino-ameri­­cani n-au avut niciodată posibilitatea să se bucure de drepturile umane fun­damentale", scria anul trecut John Planck în „New York Times Magazin". Şi tot el trăgea concluzia că „America Latină este coaptă pentru revoluţie... Peste tot se simte o nouă presiune, răsună noi revendicări care supun u­­nei influenţe periculoase instituţiile e­­xistente". Acest ziarist a simţit suflul înnoitor care se abate şi asupra Ame­ricii Latine­­ s-a dovedit mai sensibil, mai perspicace decît mulţi diplomaţi de la Departamentul de stat. Se poate afirma că repriza de la Punta del Este a complotului anticu­­ban a eşuat la fel ca cea de la Playa Giron, la fel cum va eşua orice alt complot care urmăreşte exportul de contrarevoluţie în ţările care s-au eli­berat din ghearele monopolurilor. U. VALUREANU 0 „Playa Giron 4 4 Temperaturi scăzute şi viscole în Italia şi Elveţia • De trei zile în Elveţia se con­stată o temperatură neobişnuit de scăzută. In nordul ţării temperatura a scăzut la minus 15 grade, iar în staţiunile climaterice Davos şi Saint Maurice — la minus 22—25 grade.’ In regiunea lacului Geneva bat vînturi puternice. (Ag.). • Un val excesiv de frig şi nin­soare s-a abătut asupra Italiei in­ special în regiunea munţilor, Abruzzi, unde peste 100 de sate sunt în în­tregime izolate, ca urmare a neobiş­nuitelor căderi de zăpadă şi a­ vîn­­tului care atinge viteze de peste 100 km pe oră. (France Presse). Român­ia liberă Noi defecţiuni tehnice descoperite la racheta „Atlas" CAP CANAVERAL 31 (Agerpres). Agenţiile de presă relatează că la 30 ianuarie purtătorul de cuvînt oficial al Administraţiei naţionale pentru problemele aeronauticii şi cercetarea spaţiului cosmic a S.U.A. a anunţat amînarea „încercării de lansare a unei nave „Mercury-Atlas“ având­ la bord un pui pîmă la o dată de după 13­ februarie“. După cum transmite agenţia Fran­ce Presse, amânarea, care survine după altele anterioare, este conse­cinţa unor noi dificultăţi tehnice descoperite l­a bordul rachetei „Atlas“. „Dificultăţi pe cît de importante pe atît de neprevăzute au fost des­coperite de către tehnicienii însăr­cinaţi cu umplerea rezervoarelor de carburanţi“, relatează aceeaşi agen­ţie, subliniind că înainte de antepe­­nultimla aminare a lansării se des­coperise o altă defecțiune a siste­mului de alimentare cu oxigen a ca­binei în care urma să ia loc cosmo­nautul. Un subiect neplăcut­­ pentru presa burgheză din Anglia] — .———--—-- Corespondenţă din Londra — D­e citeva săptămîni presa brita­nică păstrează multă discre­ţie cu privire la problema interzicerii experienţelor cu arma nucleară şi la întreaga problemă a dezarmării generale. S-au scris foar­te puţine articole de fond iar „ex­perţii“ s-au abţinut şi ei de la co­mentarii. După convorbirile purtate la sfir­­şitul anului trecut — când primul ministru Macmillan şi preşedintele Kennedy au hotărit, în primul rînd, reluarea experienţelor atomice in atmosferă — am asistat la o scădere a volumului de materiale publicate de presa burgheză în aceste pro­bleme. Probabil există o strînsă le­gătură. Marţi dimineaţa — în urma torpi­lării convorbirilor de la Geneva — numai două ziare de mare tiraj au publicat articole de fond consacrate acestei probleme: „Guardian“ şi „Daily Worker". Ziarul „Guardian" a încercat să arunce, cum era şi de aşteptat, vina asupra Uniunii Sovie­tice. In numărul său de miercuri dimineaţa, ziarul „Daily Mail“ se fo­loseşte de aceeaşi tactică pentru ca apoi să adauge : „Occidentul tre­buie să-şi rezerve dreptul de a re­lua experienţele în atmosferă“. Ziarul „Daily Worker" demască rolul pe care l-a avut Occidentul în sabotarea tratativelor arătînd că o­­pinia publică din Vest trebuie să obţină ca actualul impas să nu în­semne „sfîrşitul drumului", şi sub­liniază că popoarele trebuie să im­pună realizarea unui acord cu pri­vire la încetarea experienţelor cu armele nucleare şi la dezarmarea generală şi totală. Presa■­ burgheză caută totodată să treacă sub tăcere faptul că în anul trecut Occidentul s-a declarat de a­­cord că propunerile sale de control nu sunt esenţiale pentru descope­rirea experienţelor efectuate în at­mosferă şi sub apă. A reaminti a­­cest lucru înseamnă a recunoaşte cinstit că Uniunea Sovietică are dreptate. Rezultatul acestor manevre poate fi judecat după faptul că o parte importantă a populaţiei doreşte şi mai puternic, să se pună capăt tu­turor experienţelor nucleare şi-şi exprimă acest lucru prin diferite acţiuni publice. In diferite ziare a­ţi apărut anunţul (publicat alăturat — n.r.) că se fac înscrieri şi pregătiri pentru marşul antinuclear de la Alderm­astan din 20-23 aprilie. Co­municarea Consiliului Mondial al Păcii că în luna iulie se va organiza la Moscova un Congres mondial pentru dezarmare şi pace constituie de pe acum un subiect central al discuţiilor şi se prevăd interesante acţiuni de masă în pregătirea lui. Tactica tăcerii adoptată de gu­vernul britanic şi presa respectivă reflectă fără îndoială intenţia de a asigura un climat liniştit, favorabil începerii de către Occident a expe­rienţelor nucleare în atmosferă. în toate aceste probleme este vi­zibil că Statele Unite au ultimul cuvînt şi că guvernul britanic nu dovedeşte de loc că duce o politică independentă. Se aşteaptă ca partidul laburist să dea, publicităţii un document si­multan cu deschiderea conferinţei dezarmării, de la Geneva din martie, în discuţii particulare conducătorii partidului laburist arată că Marea Britanie nu este reprezentată la tra­tative de un diplomat sau un minis­tru de prim rang care să fie însăr­cinat în mod special cu astfel de probleme şi că guvernul britanic ar trebui să ia în considerare mai se­rios acest lucru, dacă vrea să par­ticipe eficient și constructiv la tra­tativele din martie. Acum citeva zile eminentul fizi­cian profesor P. M. Blackett a trimis o scrisoare ziarului „Times“ în care se spune printre altele: „Dacă Marea Britanie insistă spre a-şi menţine politica sa, a independenţei stocu­rilor nucleare şi dacă, ca o conse­cinţă a acestui fapt, Germania occi­dentală obţine şi ea arme nucleare, atunci Marea Britanie va purta o mare parte din răspunderea pentru toate urmările incalculabile ce ar­ decurge din aceasta". Este mare numărul englezilor care speră că Statele Unite, deşi doresc să reînceapă experienţele nucleare în atmosferă, vor fi reţinute de la a­­ceasta de forţa opiniei publice mon­diale. Statele Unite vor fi nevoite, fără îndoială, să ia in considerare şi faptul că Uniunea Sovietică a ară­tat limpede că nu va sta la o parte privind la reluarea experienţelor de către Occident fără ca acest lucru să primească riposta cuvenită, fapt care nu avantajează de loc calculele oc­cidentale. Toţi aceşti factori la un loc pot determina ca in cursul acestui an să se manifeste o cotitură in rezolvarea problemei dezarmării generale şi totale. 31 ianuarie pepz. ALAN BROWN Name ..... , .....—— .....— ■ . ■■ ...Name •„ Address -----------------------------—„----„----- Address ______..... I I SIGN ON NOW FOR THE ALDERMASTOfM m#*m: MARCH, 1962 G l/l APRIL 20, ŰE 21. 22. 23 to the Campaign for Nuclear Disarmament. 2 Carthusian Street, E.C.I. CLErkenwell 5146 t wish to march with you at Easter. Please .end further detaila. 1 cannot march with vou but send C. t. d. cowards expenses. { Lovitură puternică pentru prestigiul Statelor Unite in America Latină PUNTA DEL ESTE 31 (Agerpres). După nouă zile de neîntrerupte ma­nevre de culise şi presiuni puternice din partea delegaţiei S.U.A., la Punita del Este s-a încheiat cea de-a 8-a conferinţă consultativă a miniştrilor Afacerilor Externe ai ţărilor membre ale C.S.A. Confe­rinţa a adoptat cu 14 voturi pen­tru, şase abţineri şi­ un vot contra o rezoluţie în care condamnă orîn­­duirea existentă în Cuba ca fiind „incompatibilă“ cu „idealurile“ sis­temului int­er­american, precum şi o rezoluţie cu privire la excluderea Cubei din C.S.A. Cele 14 voturi re­prezintă exact limita minimă nece­sară pentru adoptarea rezoluţiilor. Potrivit chiar relatărilor agenţii­lor de presă occidentale, condiţiile în care a fost obţinut votul de la Punta del Este pot fi considerate drept o lovitură puternică adusă prestigiului Statelor Unite în Ame­rica Latină­ Comentând victoria a la Pyrrhus obţinută de S.U.A. la Punta del Este, agenţia Associated Press sub­liniază că „abţinerea de la votul asupra excluderii Cubei din U.S.A. a celor şase ţări (Brazilia, Argen­tina, Mexic, Chile, Bolivia, Ecua­dor — n.r.) incluzînd cele mai mari şi influente ţări din America La­tină, constituie o grea lovitură pen­tru politica americană şi dovedeşte profunda sciziune existentă în sinul sistemului interamerican“. Caracterul­ iluzoriu al „majorităţii* obţinută cu atîta truda de delega­ţia americană, este de altfel scoasă în relief de aceeaşi agenţie care arată că „cele şase ţări care s-au totul de la Punta del Este a dovedit profunda sciziune din sinul sistemului interamerican obţinut de la votul privind exclu­derea Cubei au o populaţie de 140 milioane de locuitori, adică de două ori şi jumătate mai mult decît toate cele 13 ţări latino-americane care au votat pentru rezoluţie“. asupra proiectului de lege privind planul „Alianţa pentru progres“, „ni­meni nu va trebui să se mire dacă ţările care nu au sprijinit adoptarea unei atitudini severe faţă de Cuba nu vor fi favorizate”. Senatorul Smathers a mers şi mai departe sub­liniind că „trebuie micşorat ajutorul economic acordat ţărilor Americii La­tine care nu ne-au sprijinit împotri­va lui Castro”. £odooo<£dca,oo tjt eb00000000^­ ?. Referindu-se la guvernele ţări- 8 I lor care sprijină poziţia S.U.A la 8 § Punta del Este, ziarul New York 3 g Herald Tribune scrie : Ele re- s g prezintă minoritatea latino-ameri- g 8 cânilor şi în unele cazuri se află 8 8 sub o puternică influenţă din par- 8 I tea noastră. Orice poziţie a State- 3 g lor Unite care ignorează opinia § g Argentinei şi Braziliei, chiar dacă S 8 acestea sunt în minoritate în tim- g ti pul votării, nu poate conta pe spri- 8 I jinul emisferei în ansamblu. | &OCOOOOOOOOOO, 0000003000 30'.|* WASHINGTON 31 (Agerpres).—Şti­rea că şase ţări latino-americane au refuzat să se alăture manevrelor a­­gresive ale Statelor Unite împotriva Cubei şi s-au abţinut cînd s-a tre­cut la vot la conferinţa U.S.A. de la Punta del Este a stîrnit­ iritare la Washington. După cum transmite a­­genţia United Press International, cercuri ale Congresului S.U.A. au ce­rut ca împotriva acestor ţări să fie adoptate sancţiuni economice. Potri­vit agenţiei, senatorul George Sma­thers a declarat imediat după aflarea votului de la Punta del Este că atunci cînd Congresul va începe dezbaterile Joi I februarie 1962—nr. 5380 1 fi­u sau fârâ C. S. A„ noi tot vom învinge Declaraţiile preşedintelui Cubei, Dorticos PUNTA DEL ESTIS 31 (Agerpres). „Am venit la această conferinţă pentru a ne expune poziţia, dar nu în calitate de acuzaţi, ci ca acuza­tori ai imperialismului american”, a declarat preşedintele Cubei, OSVAL­DO DORTICOS, şeful delegaţiei cu­­bane, la şedinţa plenară a conferin­ţei O.S.A., consacrată discutării şi adoptării proiectelor de rezoluţii, în numele guvernului Cubei el a res­pins toate „documentele” adoptate de conferinţă, calificîndu-le ca o încălcare a normelor internaţionale în vigoare. Conferinţa urmăreşte să transfor­me o organizaţie regională a O.N.U. într-un bloc militar-politic cu carac­ter anticomunist, a spus Dorticos. Prin aceasta Organizaţia Statelor A­­mericane se exclude în mod auto­mat din O.N.U. Nu s-a reuşit să se adopte sancţiuni împotriva Cubei. Pentru a evita o înfrîngere, se fac încercări de a se strecura măcar de­claraţii politice. Revoluţia cubană a dat ţăranilor pămînt, a lichidat şomajul, analfa­betismul, mizeria. Dacă C.S.A. cre­de că este incompatibilă cu aceste realizări, Cuba nu consideră o mare cinste de a face parte din această or­ganizaţie. Orice hotărîre s-ar adop­ta în legătură cu excluderea Cubei din sistemul U.S.A., Cuba va conti­nua să rămînă pe continentul ame­rican. Referindu-se la punctul din decla­raţie în care se vorbeşte despre a­­jutorul acordat de U.R.S.S. Cubei, Dorticos i-a întrebat pe miniştri: „Dar unde a fost C.S.A. cînd asupra Cubei a planat primejdia unei inter­venţii militare ?“. Am acceptat ajutorul U.R.S.S., a spus Dorticos, cu ajutorul unei ţări prietene în condiţiile primejdiei unei agresiuni directe împotriva ţării noastre. Nici o rezoluţie nu va pu­tea să împiedice dezvoltarea revo­luţiei cubane, a declarat el, nu va putea să împiedice întărirea relaţi­i­lor prieteneşti cu ţările socialiste. Plecăm liniştiţi de la această con­­ferinţă, deoarece ştim că nu rezolu­­ţiile, ci popoarele făuresc istoria. Continentul american va fi liber, cu­ adevărat liber. Cu sau fără C.S.A., noi tot vom învinge !“. a Redacţia : Piaţa Scinteii, TeL 17.60.10. Administraţia­­ 17.60.20. Interior 1.400. Abonamentele se primesc la toate oficiile poştale, factorii poştali şi difuzorii din întreprinderi şi instituţii Tiparul Combinatul Poligrafic Casa Scînteii

Next