Romînia Liberă, mai 1962 (Anul 20, nr. 5457-5482)
1962-05-01 / nr. 5457
Pag. 2-0 Lucrările Sesiunii extraordinare a Marii Adunări Naţionale Cuvintul tovarăşului Alexandru Moghioroş Tovarăşi, Sesiunea de faţă a Marii Adunări Naţionale este cu adevărat o sesiune extraordinară. Cînd îţi roteşti privirea prin această măreaţă sală vezi un tablou viu al democraţiei noastre socialiste. Alături de deputaţi se află preşedinţii gospodăriilor agricole colective din întreaga ţară, directori ai gospodăriilor agricole de stat şi staţiunilor de maşini şi tractoare, ingineri agronomi, muncitori din întreprinderi, cercetători din institute agricole şi academicieni, scriitori, oameni de artă, activişti de partid şi de stat. Aceasta este adevărata democraţie în care oamenii muncii cu braţele şi cu mintea participă nemijlocit la conducerea treburilor de stat, discută cu pricepere şi spirit de răspundere problemele complexe ale desăvîrşirii construcţiei socialiste în patria noastră. Evenimentul istoric pentru care ne-am adunat aici este — aşa cum a arătat în Raportul său tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej — trecerea întregii ţărănimi din ţara noastră pe drumul luminos al gospodăriei colective, victoria socialismului la sate. Această importantă victorie se datoreşte fermităţii cu care partidul a urmat politica leninistă de construire a socialismului la sate, aplicării ei creatoare la condiţiile concrete din ţara noastră, găsirii în fiecare etapă a unor soluţii juste în rezolvarea problemelor dificile pe care le ridică trecerea milioanelor de mici producători agricoli pe făgaşul vieţii noi socialiste. La temelia întregii munci pentru transformarea socialistă a agriculturii noastre a stat linia politică elaborată de istorica Plenară din 3—5 martie 1949 a Comitetului Central. Una din principalele merite ale acestei politici constă în aprecierea justă a rolului formelor simple în trecerea ţărănimii pe calea socialismului. Plenara a subliniat în mod deosebit că această trecere trebuie să se facă aşa cum a arătat Lenin : „Pe calea cit mai simplă, mai uşoară şi mai accesibilă pentru ţărani”. Dezvoltarea formelor simple de cooperaţie la sate a fost considerată ca un mijloc important al educării milioanelor de ţărani în spiritul gospodăririi în comun. „A merge pe această cale — spunea tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej in Raportul său la Plenara din 1949 — înseamnă a duce ţărănimea muncitoare spre gospodăria colectivă pe drumul care poate fi înţeles şi acceptat de aceasta, căci îmbină interesele ei individuale cu cele generale ale economiei naţionale”. Aplicarea acestei linii juste s-a concretizat apoi în crearea întovărăşirilor agricole ca o formă simplă de cooperativizare accesibilă masei ţărăneşti din ţara noastră şi potrivită gradului ei de dezvoltare de atunci. Astăzi cînd facem bilanţul etapei pe care am parcurs-o este necesar să ne reamintim că lupta pentru colectivizarea agriculturii n-a fost lipsită de greutăţi, de piedici, de încercări de a abate partidul de la politica sa leninistă După cum se ştie, grupul fracţionist, antipartinic, a negat importanţa formelor simple de cooperativizare şi îndeosebi a întovărăşirilor şi a preconizat trecerea directă la gospodăria colectivă a masei ţărănimii, deşi pentru aceasta nu existau atunci nici premize materiale, nici condiţii subiective. Pe de altă parte acest grup a folosit forţa şi metodele de constrîngere în acţiunea de colectivizare, a încălcat principiul liberului consimţămînt. Toate acestea au frînat procesul de transformare socialistă a agriculturii şi au lovit în alianţa muncitorească-ţărănească Timp îndelungat Ana Pauker a sabotat elaborarea statutului întovărăşirilor. Este meritul conducerii partidului, şi în primul rînd al tovarăşului Gheorghiu-Obj, că acest statut a fost totuşi elaborat şi că împotriva voinţei deviatorilor s-a trecut la organizarea de întovărăşiri agricole Dacă pînă în anul 1952 nu se crease nici o singură întovărăşire, în 1958 existau 12 748 de întovărăşiri După ce Comitetul Central al partidului a zdrobit grupul antipartinic şi l-a înlăturat din conducerea de partid şi de stat, s-a deschis drum larg muncii răbdătoare pentru atragerea ţărănimii spre agricultura socialistă. Pentru milioanele de ţărani muncitori întovărăşirile agricole au fost o foarte bună şcoală primară unde au învăţat abecedarul agriculturii socialiste şi pe care au promovat-o cu nota 1 fi, trecînd în masă în scorla superioară a gospodăriei agricole colective. Partidul nostru a întărit necontenit alienţa muncitorească-ţărănească. El a învins cu succes piedicile şi greutăţile Astăzi întregul popor sărbătoreşte cu entuziasm ca pe o măreaţă victorie încheierea procesului făurirea relaţiilor de producţie socialiste în toate ramurile economiei naţionale. Tovarăşi, în această sesiune numeroşi deputaţişi invitaţi au vorbit pe larg despre gospodăriile colective, despre minunatele rezultate obţinute şi experienţa acumulată de aceste unităţi agricole, despre perspectivele luminoase ce se deschid în faţa lor. Aş vrea să subliniez însemnătatea şi caracterul nou pe care-l capătă în condiţiile agriculturii colectivizate, schimbul dintre oraş şi sat — una din temeliile alianţei muncitoreşti - ţărăneşti. Astăzi schimbul dintre oraş şi sat oglindeşte în mod just relaţiile noi dintre două clase prietene, care au interesul comun de a dezvolta industria şi agricultura, întreaga economie naţională, şi de a asigura pe această bază, ridicarea continuă a bunăstării poporului. Lucrurile n-au stat aşa cu mai mulţi ani în urmă. Incepînd din 1948 fondul central de produse agricole se forma în principal prin sistemul cotelor obligatorii Dar acest sistem nu stimula producţia şi nici nu cointeresa pe ţărani Acaparînd poziţii cheie în conducerea economiei, grupul antipartinic, fracţionist a impus o politică de preţuri care ducea la subminarea gospodăriilor ţărăneşti. Pentru produsele predate de ţărani erau stabilite preţuri mult sub nivelul preţului de cost. Pe lingă faimoasele planuri de cultură, ţăranii mai primeau şi planuri de livrări care se băteau cap în cap între ele. Care a fost rezultatul ? Ţăranii nu respectau aceste planuri pentru că nu erau interesaţi s-o facă. Mulţi dintre ei lăsau în paragină pămînturile şi în consecinţă suprafeţele cultivate şi producţia scădeau. Mergînd pe linia lor criminală, antipopulară, fracţioniştii au luat măsuri represive, au organizat procese în masă împotriva ţăranilor muncitori care nu-şi puteau îndeplini obligaţiile către stat. La aceasta mai trebuie adăugat că an de an, în mod deliberat, prin planul de stat, ei au impus micşorarea suprafeţelor cultivate cu porumb. Din 1948 pînă în 1952 aceste suprafeţe au scăzut cu peste 800.000 de ha. Acestea şi alte măsuri similare au produs imense daune economice şi politice. Ţara noastră, cunoscută ca producătoare şi exportatoare de cereale, ajunsese în situaţia de a fi nevoită să importe — cîţiva ani — grîu şi alte produse agricole şi să menţină un timp îndelungat sistemul de cartele în aprovizionarea populaţiei. După zdrobirea devierii, încă în 1953, conducerea partidului a luat o serie de măsuri pentru aplicarea principiului leninist al cointeresării materiale. In 1956, Comitetul Central a hotărît desfiinţarea cotelor obligatorii pentru produsele agricole şi generalizarea sistemului de contractări şi achiziţii. în felul acesta s-au introdus noi relaţii de schimb, pe baza cărora ţăranii vînd statului producţia-marfă la liberă învoială. Aceasta a însemnat o cotitură radicală în legăturile economice dintre oraş şi sat. După şase ani de aplicare, contractările au devenit metoda dominantă în relaţiile de schimb, dovedindu-şi pe deplin trăinicia. Acest sistem asigură împletirea intereselor generale ale statului cu interesele ţărănimii colectiviste, în acelaşi timp el reprezintă o pîrghie economică importantă pentru îndrumarea producţiei, potrivit nevoilor economiei naţionale şi intereselor gospodăriilor colective. De la această tribună mai mulţi tovarăşi au vorbit despre starea de nesiguranţă, coşmarul în care a trăit ţărănimea muncitoare în timpul regimului burghezomoşieresc. Unul din aspectele acelor vremuri de urgie, era acela că ţăranii nu ştiau niciodată dacă-şi vor putea vinde produsele şi la ce preţ. Dar ei aveau nevoie de bani nu numai pentru a-şi cumpăra mărfurile industriale trebuincioase, ci şi pentru a-şi plăti impozitele grele către stat şi dobînzile ruinătoare la moşieri şi cămătari. Ţăranii erau obligaţi să-şi vîndă produsele la negustori pe preţuri de nimic. Astăzi, prin contractele încheiate, gospodăriile colective au asigurată desfacerea întregii producţii-marfă la preţuri avantajoase şi stabile. Majoritatea gospodăriilor colective încheie contracte pe mai mulţi ani, în felul acesta ele au siguranţa vînzării produselor lor pe o perioadă îndelungată şi ştiu ce şi cut să producă. Pentru cantităţile de produse contractate, statul acordă gospodăriilor colective arvune care reprezintă de fapt adevărate credite fără dobîndă. Aceste arvune sunt folosite pentru nevoile producţiei şi dau gospodăriilor colective posibilitatea de a acorda colectiviştilor cu regularitate avansuri în bani în cursul anului. Astfel în anul 1961 statul a acordat în total, în afară de creditele de investiţii şi de producţie, arvuni în valoare de 1.100.000.030 lei Toate aceste măsuri au făcut ca să crească continuu livrările de produse agricole catre stat pe bază de contracte. în 1961, s-a contractat Cil gospodăriile colective de peste 2 ori mai mult griu şi porumb, de peste 1,5 ori mai multă carne decit în 1957. Vreau sa aduc la cunoştinţa sesiunii Marii Adunări Naţionale, că in 1962 pentru prima dată contractările pentru principalele produse agricole prevăzute în plan au fost încheiate înaintea terminării insamintarilor de primăvară, în felul acesta a înţeles ţărănimea noastră colectivistă să răspundă sprijinului pe care-l primeşte permanent din partea clasei muncitoare. Avem convingerea fermă că gospodăriile colective vor dezvolta an de an vînzările produselor agricole pe bază de contracte reciproc avantajoase, care duc nemijlocit la întărirea lor economică şi asigură aprovizionarea oamenilor muncii de la oraşe cu produse agroalimentare şi a industriei cu materii prime agricole. Tovarăşi, Partidul a acordat o importanţă deosebită gospodăriilor agricole de stat, sectorul cel mai înaintat al agriculturii noastre socialiste. După cum se ştie, partidul a pus în faţa gospodăriilor de stat sarcina de a produce mari cantităţi de cereale, carne, lapte şi alte produse pentru a deveni o sursă importantă şi sigură de formare a fondului central al statului. Totodată ele trebuie să acorde gospodăriilor colective un sprijin permanent în întărirea şi dezvoltarea lor economică, furnizîndu-le seminţe de sol, material săditor viti-pomicol şi animale de rasă, să constituie o pildă vie de gospodărie socialistă pentru întreaga noastră agricultură Şi in privinţa activităţii gospodăriilor agricole de stat partidul a avut de luptat împotriva poziţiei sabotoare a deviatorilor. Aceştia nu numai că au împiedicat dezvoltarea bazei tehnice materiale a gospodăriilor de stat, dar au încercat chiar să le lichideze. Această încercare însă n-a reuşit. Tovarăşul Gheorghiu-Dej personal s-a preocupat de înzestrarea tehnică a sectorului de stat al agriculturii. Acestor unităţi li s-au alocat în perioada 1956-1961 peste 8 miliarde lei din care cea mai mare parte a fost destinată dotării cu mijloace tehnice. Prin organizarea mai raţională a procesului de producţie şi aplicarea pe scară largă a metodelor agrozootehnice înaintate, gospodăriile de stat au obţinut realizări importante. In perioada la care ne referim, producţia globală cit şi producţia-marfă a gospodăriilor agricole de stat a crescut de aproape 4 ori, valoarea producţiei globale a ajuns în 1961 la circa 7 miliarde lei. Contribuţia gospodăriilor de stat la formarea fondului central a fost an de an tot mai mare, ajungînd în 1961 să reprezinte 36 la sută la grîu, 23 la sută la porumb, 48 la sută la carne de porc, 33 la sută la lapte, 40 la sută la struguri. In acelaşi timp, ele au livrat gospodăriilor colective numai în ultimii cinci ani peste 450 mii tone seminţe de grîu şi aproape 60 de mii tone seminţe de porumb de mare productivitate, circa 10 milioane pomi altoiţi şi 16 milioane viţe altoite, din soiurile cele mai valoroase, precum şi peste 5 mii de taurine, 50 de mii porcine şi 70 de mii ovine de rasă superioară. Aceste realizări confirmă justeţea aprecierii partidului că gospodăriile agricole de stat — ca formă superioară de agricultură socialistă — pot şi trebuie să joace un rol esenţial în creşterea producţiei globale şi marfă, în asigurarea fondului central cu cereale, carne, lapte şi alte produse, iar a gospodăriilor agricole colective cu seminţe de soi şi cu animale de rasă. Pentru realizarea sarcinilor trasate de Congresul al III-lea al partidului, în gospodăriile agricole de stat procesul de producţie trebuie să fie organizat pe mari suprafeţe de cereale, incomplexe viticole, pomicole şi sere pentru legume, unităţi specializate în creşterea vacilor pentru lapte, taurinelor şi porcilor la îngrăşat, în creşterea păsărilor pentru ouă şi carne. Aşa cum a arătat tovarăşul Gheorghiu- Dej la recenta Plenară a Comitetului Central, producţia în gospodăriile de stat trebuie să capete din ce în ce mai mult caracterul producţiei industriale. Muncitorii, inginerii şi tehnicienii, prin munca lor harnică, pot şi trebuie să ridice continuu rentabilitatea unităţilor în care lucrează, să vegheze la îmbunătăţirea calităţii produselor, să ridice activitatea tuturor gospodăriilor de stat la nivelul cerinţelor noii etape de dezvoltare a agriculturii noastre socialiste. Tovarăşi, încheierea colectivizării a pus la ordinea zilei cerinţa înlocuirii vechiului sistem de conducere a agriculturii depăşit, rămas în urma vieţii, cu un sistem nou de conducere, radical schimbat, cu o nouă formă de organizare care să permită folosirea deplină a posibilităţilor şi avantajelor marii agriculturi socialiste. Stilul de muncă şi metodele birocratice generate de vechiul sistem de conducere a agriculturii au devenit o frină în organizarea mai bună a producţiei, în creşterea şi folosirea mai raţională a cadrelor, în valorificarea mai deplină a hărniciei şi priceperii milioanelor de ţărani. Este meritul partidului nostru şi a Comitetului său Central de a fi găsit o asemenea formă nouă de organizare care să permită legarea conducerii agriculturii pe diferite trepte cu baza acesteia, unitatea de producţie. Consiliul Superior al Agriculturii şi consiliile agricole regionale şi raionale îmbină conducerea competentă cu cercetarea ştiinţifică şi cu activitatea gospodăriilor colective, a gospodăriilor de stat şi staţiunilor de maşini şi tractoare şi totodată creează cadrul larg pentru desfăşurarea iniţiativei celor ce realizează practic şi efectiv producţia agricolă. Participarea nemijlocită a celor mai pregătite cadre de specialişti la conducerea agriculturii are o însemnătate deosebită. Ea creează condiţiile rezolvării cu succes a sarcinilor complexe de răspundere ca : îndrumarea muncii de întărire economico-organizatorică a gospodăriilor colective; conducerea activităţii de producţie şi economică a gospodăriilor de stat şi a staţiunilor de maşini şi tractoare ; îndrumarea activităţii de cercetare ştiinţifică ; organizarea introducerii şi generalizării în producţie a realizărilor ştiinţei şi practicii agricole avansate ; asigurarea pregătirii cadrelor agricole şi repartizarea lor justă în producţie etc. Sarcina noastră este acum de a aplica în viaţă hotărîrile partidului, de a introduce de sus pînă jos noul sistem de organizare şi de conducere a agriculturii, de a folosi un stil şi metode de muncă corespunzătoare. Trebuie să muncim astfel incit să obţinem încă în cursul acestui an recolte mari de cereale şi produse animale. Sprijinindu-se pe industria noastră şi în primul rînd pe industria constructoare de maşini şi chimică în continuă dezvoltare, pe ajutorul neprecupeţit al clasei muncitoare, ţărănimea colectivistă, muncitorii din gospodăriile de stat şi staţiunile de maşini şi tractoare vor face faţă cu cinste acestei sarcini De la această înaltă tribună, preşedinţi de gospodării colective români, maghiari, germani şi alte naţionalităţi au exprimat în cuvinte înflăcărate satisfacţia lor pentru încheierea cu succes a colectivizării agriculturii, recunoştinţa lor nemărginită pentru partidul nostru sub a cărei conducere a fost înfăptuită această victorie, însufleţiţi de marile perspective pe care încheierea colectivizării agriculturii le deschide în faţa poporului nostru, muncitorii, ţăranii înfrăţiţi în muncă pe pămînturile gospodăriilor colective, oamenii de ştiinţă, inginerii şi specialiştii din agricultură se unesc şi mai mult în jurul Comitetului Central în frunte cu încercatul nostru conducător — tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej. Să muncim cu şi mai mult elan pentru înflorirea agriculturii, dezvoltarea întregii economii, pentru desăvîrşirea construirii socialismului în scumpa noastră natrie — Republica Populară Romînă. (Cuvîntarea a fost subliniată prin puternice aplauze), dar a trasat o linie clară, leninistă, în opera de transformare socialistă a agriculturii. încă de atunci partidul a aratat că reorganizarea agriculturii pe baze socialiste presupune dezvoltarea industriei grele în stare să pună la dispoziţia agriculturii tractoarele şi maşinile de care are nevoie, presupune formarea unor cadre de agronomi capabili să conducă agricultura după cele mai perfecţionate metode ştiinţifice, presupune o munca politică sistematică, răbdătoare, de lămurire şi convingere a masei ţărănimii sărace şi mijlocaşe despre superioritatea gospodăriilor colective. în acelaşi timp, partidul sublinia că reorganizarea agriculturii pe baze socialiste presupune întărirea continuă a alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare, luptă notărită pentru îngrădirea chiaburimi şi lichidarea ei ca clasă. Tocmai datorită aplicării acestei linii juste clarvăzătoare a putut fi obţinută strălucita victorie a încheierii colectivizării agriculturii. Pe bună dreptate au arătat în cadrul dezbaterilor unii dintre vorbitori că in aplicarea acestor principii, pe lingă greutăţile inerente înfăptuirii unei asemenea profunde transformări revoluţionare ca schimbarea din temelii a înfăţişării satului, a relaţiilor de producţie din agricultură, partidul şi poporul nostru au avut de înfruntat şi greutăţile provocate de activitatea antipartinică a grupului reacţionist Pauker-Juca. Prin activitatea lor duşmănoasă, începînd cu minimalizarea importanţei întovărăşirilor agricole şi mergind pmna la acţiunea provocatoare — arestarea a zeci de mii de ţărani cărora li se înscenau procese publice la sate — fracţioniştii căutau să slăbească încrederea ţărănimii în calea arătată de partid, să lovească în alianţa muncitorească-ţărănească — baza politică de neclintit a regimului nostru democrat-popular. Tovarăşi, Partidul a desfăşurat o uriaşă muncă politică-organizatorică pentru a convinge ţărănimea muncitoare că singurul drum care duce spre fericire şi belşug este drumul agriculturii socialiste. Este demn de subliniat faptul că in toată această perioadă în ţara noastră atît producţia vegetală cit şi şeptelul au crescut simţitor. Aceasta dovedeşte elocvent capacitatea organizatorică a partidului, a conducerii sale, temeinica cunoaştere a condiţiilor reale din ţara noastră şi a cerinţelor legilor obiective ale dezvoltării sociale. Aşa cum a arătat tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, caracteristic pentru procesul de transformare socialistă a agriculturii a fost înaintarea treptată, continuă, pe măsura convingerii ţărănimii de a trece pe drumul agriculturii socialiste şi pe măsura creării bazei tehnice materiale necesare. Argumentul cel mai convingător pentru ţăranii individuali de a păşi cu încredere pe drumul socialismului l-au constituit recoltele superioare obţinute de gospodăriile agricole colective. Dotarea an de an a agriculturii cu mijloace mecanizate şi substanţe chimice, superioritatea muncii în colectiv, entuziasmul şi hărnicia ţărănimii noastre colectiviste au făcut ca pămînturile fără haturi să dea rod tot mai bogat. Este grăitor faptul că, în 1961, gospodăriile colective au obţinut în medie la ha cu aproape 550 de kg grîu şi aproape 850 de kg porumb boabe mai mult decit gospodăriile individuale. Există condiţii ca în viitor să sporim şi mai mult producţia medie de produse agricole la hectar. Aceasta constituie o mare rezervă de bogăţie pentru ţara noastră, un adevărat izvor de bunăstare şi belşug. După cum se ştie suprafaţa arabilă a ţării noastre este aproximativ de 10 milioane hectare. Aceasta înseamnă că fiecare kilogram obţinut în plus la un hectar este egal cu un spor de 1000 de vagoane produse agricole. Pentru a ne face o imagine despre uriaşa superioritate a agriculturii socialiste e suficient să calculăm sporul de cereale pe suprafaţa însâminţată anul acesta. Dacă luăm ca bază de calcul sporul realizat la hectar în 1901, asta înseamnă, raportat la cele 3.200.000 ha semănate cu grîu şi la cele 3.900.000 de ha semănate cu porumb, în plus, în comparaţie cu producţia agriculturii farimiţate in parcele individuale, de 1.760.000 de tone grîu (mai mult decit întregul consum al populaţiei urbane) şi 3.315.000 de tone porumb boabe. Aceste cifre vorbesc de la sine, cu o deosebită putere de convingere despre posibilităţile uriaşe de dezvoltare a agriculturii reorganizate pe baze socialiste. Ele reprezintă venituri mai mari pentru colectivişti, mai buna aprovizionare a populaţiei orăşeneşti, mai multă materie primă pentru industrie şi export. Intr-un cuvînt, aceasta înseamnă creşterea belşugului ţărănimii, a întregului popor. Imaginea de astăzi a satului romînesc vine să demonstreze în faţa tuturor cit de jalnice au fost şi sînt pronosticurile apologeţilor capitalismului despre „falimentul" agriculturii socialiste. Să poftească aceşti profeţi mincinoşi să vadă — dacă le vine la îndemînă — cum înfloresc satele patriei noastre sub soarele dătător de viaţă al socialismului. Tovarăşi, Raportul prezentat de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej a arătat în mod concis şi cu claritate poziţia ţării noastre faţă de principalele probleme ale situaţiei internaţionale. Alături de celelalte ţări socialiste, Republica Populară Romînă aduce o contribuţie activă la apărarea păcii şi securităţii popoarelor. în politica sa externă statul nostru militează cu perseverenţă pentru dezarmarea generală şi totală, pentru rezolvarea paşnică a tuturor diferendelor internaţionale, pentru victoria principiilor coexistenţei paşnice şi dezvoltarea colaborării între state. Nu putem însă privi nepăsători cum în Occident cercurile agresive imperialiste continuă cursa înarmărilor, sporesc alocaţiile pentru scopuri războinice, reiau experienţele nucleare, uneltesc noi agresiuni, în asemenea condiţii nu-i suficient ca popoarele ţărilor socialiste să dorească pacea. Se cere totodată ca braţul lor înarmat, forţele lor armate, să fie în stare să apere pacea întrucît, atît timp cit se menţine imperialismul continuă să existe şi primejdia unui război mondial, poporul nostru, ca şi popoarele celorlalte state socialiste, se îngrijeşte în modul cuvenit de ridicarea capacităţii de apărare a patriei. Nu este un secret faptul că forţa militară a lagărului socialist constituie un fac- tor hotărîtor care temperează zelul războinic, al unor cercuri influente din Apus. Astăzi, imperialismul nu mai poate dicta după bunul său plac soarta popoarelor. Un nou război mondial poate fi preîntîmpinat pentru că raportul de forţe pe arena mondială s-a schimbat şi se schimbă continuu în favoarea forţelor păcii şi socialismului. Tovarăşi, Armata noastră populară, făurită şi condusă de partid, îşi îndeplineşte cu cinste misiunea încredinţată de poporul muncitor. Militarii de toate gradele se instruiesc zi de zi cu perseverenţă şi abnegaţie pentru a stăpîni la perfecţie meseria armelor, pentru a ridica necontenit capacitatea de luptă a unităţilor. Vă asigurăm tovarăşi, că poporul nostru are toate temeiurile să-şi desfăşoare cu deplină încredere în viitor munca sa paşnică, creatoare. El se poate bizui cu nădejde pe armata sa care — prin grija partidului şi guvernului — este înzestrată cu tot ce este necesar pentru ca, în strînsă unire cu armatele celorlalte state participante la Tratatul de la Varşovia, să apere cu vigilenţă cuceririle revoluţionare ale popoarelor lagărului socialist, cauza păcii şi socialismului. Recent, după cum aţi luat cunoştinţă din presă, pe teritoriul R. P. Ungare au avut loc aplicaţii cu trupe şi state majore ale forţelor armate unite ale ţărilor participante la Tratatul de la Varşovia. Au participat trupe ale statelor majore sovietice, ungare şi române. Aplicaţiile au demonstrat înalta capacitate de luptă a tuturor trupelor participante şi a tehnicii militare. Vă pot declara că armata noastră s-a prezentat bine. Aprecierile Comandamentului forţelor unite ale ţărilor participante la Tratatul de la Varşovia la adresa capacităţii organizatorice a statelor noastre majore, a iscusinţei şi priceperii militarilor noştri in mînuirea tehnicii moderne şi modul de a acţiona conform cerinţelor cîmpului de luptă modern, au fost bune şi foarte bune. Aceste rezultate constituie pentru noi un imbold de a munci şi pe mai departe cu perseverenţă, cu simţ de răspundere, pentru a ridica necontenit capacitatea de luptă a armatei noastre, pentru a fi gata în orice moment să îndeplinim cu cinste orice misiune pe care ne-ar încredinţa-o partidul şi guvernul. Armata noastră, trup din trupul şi singe din sîngele poporului, este o armată cu adevărat populară. De la soldat până la general, ea este legată prin mii de fire de poporul muncitor, are aceleaşi interese şi năzuinţe. Scut al intereselor poporului şi al Republicii Populare Române, şcoală a po-s porului - iată misiunea încredinţată de“ partid armatei. Îndeplinind această sar- • cină, armata contribuie activ la educarea tinerilor veniţi să-şi satisfacă stagiul mi-rtlitar la formarea lor ca cetăţeni cu o înaltă conştiinţă politică. Comandanţii şi organele politice, organizaţiile de partid şi,, organizaţiile U.T.M. din armată, desfăşoară zi de zi o muncă educativă perseverentă, spre a dezvolta în rindurile militarilor înalte trăsături morale şi de luptă, spre a le ridica continuu nivelul politic şi ideologic. In sistemul de invăţămînt politic din^ armată, care cuprinde pe toţi militarii,',^ o parte însemnată a lecţiilor şi seminarii-.. lor este consacrată cunoaşterii probleme- ^ lor de construcţie socialistă. încă în Ra-’.* portul prezentat la plenara C. C. al P.M.R. din 1949 de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej se sublinia că : „...In rin-',, durile ostaşilor Armatei Republicii Populare Române trebuie dusă o muncă de lămurire asupra drumului de ridicare gospodăriei ţărăneşti şi de pregătire din- ■ tre ostaşii de frunte, de buni agitatori şi^* propagandişti, pentru popularizarea gos-v. podăriei colective“. îndeplinind această sarcină, armata şi-a adus contribuţia la lămurirea fiilor de ţărani îmbrăcaţi în haine mitare asupra superiorităţii gospodăriei colective. Şi în viitor, în armată, prin munca po- litică desfăşurată, vom face ca fiecare tî-,Unăr, după terminarea stagiului militar, să fie nu numai stăpîn pe meseria armelor" dar să se reîntoarcă la locul de muncă" cu cunoştinţe politice, tehnice şi gospodăreşti îmbogăţite, plin de hotărîre de a" lupta cu tot elanul tinereţii, cu întreaga", sa, capacitate, pentru înfăptuirea politicii partidului, pentru întărirea şi înflorirea patriei noastre. Succesele pe care poporul nostru le obţine, sub conducerea partidului, sporesc”, avîntul militarilor, fac să crească şi mai" mult încrederea în propriile lor forţe, încheierea colectivizării agriculturii şi făurirea economiei socialiste unitare, deter-' minînd o dezvoltare şi mai impetuoasă aforţelor de producţie, a întregii economii naţionale, înseamnă totodată şi sporirea,, capacităţii de apărare a patriei. r1 Tovarăşi, Culmea pe care am ajuns prin vieto-‘r ria definitivă a socialismului în ora-"!, şele şi satele patriei ne-a apropiat şi mai mult de desăvîrşirea construcţiei socialiste şi trecerea treptată la construi-" rea comunismului. Sesiunea Marii Adunări Naţionale, care s-a transformat intr-un adevărat Congres al lucrătorilor din agricultură, stabileşte noi şi însufleţitoare sar-* cini pe acest drum însorit. Ele vor fi cu siguranţă îndeplinite de eroica noastrăclasă muncitoare, de harnica ţărănime colectivistă, de intelectualitatea devotată fără margini poporului. Chezăşie este politica înţeleaptă a partidului, conducerea" sa leninistă în frunte cu tovarăşul" Gheorghe Gheorghiu-Dej. „ (Cuvîntarea a fost subliniată prin pu- ■ ternice aplauze). producţiei agricole vegetale şi animale, ale valorificării prin contractări cu statul a unor cantităţi tot mai mari de produse..., în anul 1962, pentru a întări şi dezvolta proprietatea gospodăriei colective şi pentru a mări valoarea zilei-muncă, ne-am propus să obţinem 2.000 kg de grîu iar, hectar, 1.800 kg de floarea-soarelui la ha, 3.500 kg de porumb boabe la ha, iar pe" o suprafaţă de 400 ha să obţinem ce! pu-~ţin 5.000 kg de porumb boabe la ha un teren neirigat. Dacă socotim numai pro-’oducţia pe care o vom obţine de pe aceste 400 hectare cu porumb reiese că ea este egală cu producţia care se realiza altădată" de pe 2.800 ha. Eu sunt de aproape 4 ani preşedintă al gospodăriei, după ce 3 ani am fost briga-odieră de cîmp. Fiind una dintre primele femei din gospodărie promovate în mumia, de conducere, m-am izbit la început deai multe greutăţi datorită faptului că oame ninii nu prea aveau încredere în capacitatea a« femei'or. In trecut femeile de la sate erau tare chinuite şi oropsite. 1 1 U Astăzi însă este cu totul altfel In noua'c rînduială a vierii din gospodăria colectivă ti femeia are condiţii pentru a se ridica şi o a se bucura cu adevărat de toate drep-ir t, urile cetăţeneşti create de regimul nos-, tru, pentru a-şi aduce contribuţia la bustul mers a! gospodăriei şi la activitatea' obşteasca. Brigada legumicolă este con-ri dusă de o femeie iar în celelalte brigăzi, mai multe femei sunt şefe de echipă şi,, conduc cu pricepere munca de care răs- , pund în timpul campaniilor agricole noi organizăm creşe şi grădiniţe unde copiii cu., lectiviştilor sunt bine îngrijiţi şi educaţi, astfel că părinţii lor pot munci fără grijă pe ogoarele gospodăriei. „ Daţi-mi voie ca în numele colectivişti- lor din Plopeni să mulţumesc din adîncul inimii partidului nostru iubit, tovarăşului-' Gheorghe^ Gheorghiu-Dej, pentru viaţa luminoasă pe care o trăim şi pentru mi- ' nunatele perspective pe care le-a deschis^' în faţa noastră. Ne angajăm să muncim" cu şi mai mult spor şi să contribuim din toate puterile la înflorirea scumpei noas-1- tre patrii. o Cuvintul tovarăşei MARIA NISTOR preşedinta gospodăriei colective din comuna Plopeni, regiunea Dobrocea ” Sunt fericită că particip ca invitată la sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naţionale cu prilejul încheierii colectivizării agriculturii în întreaga ţară. In comuna noastră Plopeni, ca şi în întreaga regiune Dobrogea, ultimele familii de ţărani muncitori au intrat în gospodăria colectivă în toamna anului 1857. în cei 4 ani care au trecut de atunci multe s-au schimbat în viaţa colectiviştilor,in înfăţişarea satului nostru, a pămîntului. De aceea noi ne dăm foarte bine seama că prin încheierea colectivizării agriculturii în toată ţara poporul nostru, sub conducerea înţeleaptă a partidului, a obţinut o măreaţă victorie, care deschide perspective largi de făurire a unei vieţi tot mai îmbelşugate şi fericite. înainte vreme pămîntul din raza satului nostru dădea producţii foarte mici. Muncind individual, ţăranii muncitori realizau pînă la 500 kg de grîu la hectar şi circa 700 kg de porumb boabe. In afară de aceasta, din totalul suprafeţei agricole a satului circa 300 hectare erau complet neproductive , mărăcinişuri, răzoare, şanţuri şi terenuri pietroase pe dealuri, iar aproape 100 ha din terenurile productive erau ocupate cu vii hibride. In 1961 producţiile medii la hectar obţinute de gospodăria noastră, în comparaţie cu anul 1957, au crescut cu 386 kg la grîu, cu 2.189 kg la porumb, cu 891 kg la floarea-soarelui. De asemenea, a crescut cu 1.285 litri producţia medie de lapte pe fiecare vacă furajată. Datorită creşterii din an în an a veniturilor, noi am avut posibilitatea să mărim în mod corespunzător averea obştească a gospodăriei colective şi îndeosebi fondul de bază. De la 1.165.000 lei, cit era în 1957, fondul de bază al gospodăriei a ajuns la 3.740.000 lei în 1961, revenind cite 105.000 lei la 100 de hectare. Faţă de alte gospodării, această cifră este încă mică, dar ţinînd seama că în 1957 noi aveam numai 32.000 lei fond de bază la 100 de hectare, putem spune că gospodăria a mers pe un drum sănătos, de continuă întărire economică şi organizatorică şi are toate posibilităţile să obţină rezultate şi mai bune. Realizările noastre de pînă acum sînt rodul ajutorului dat de partid şi de stat, al muncii colectiviştilor pentru sporirea Tovarăşi. Cuvintul tovarăşului Leontin Sălăjan ăşt deputaţi şi invitaţi, ai voie ca de la această tribună im bucuria şi însufleţirea nemării care militarii forţelor noastre au salutat, împreună cu întregul ncheierea colectivizării agncuntuniment de importanţă istorică pe desăvîrşirii construcţiei socialişti ţara noastră, însemnătatea victoriei socialismului la sate, profundă transformare revoluţionară săvîrşită în relaţiile de producţie din agricultură, în felul de a munci, gîndi şi a trăi al ţăranului, perspectivele însorite şi sarcinile concrete care stau în faţa agriculturii noastre socialiste în noua etapă, au fost profund şi multilateral analizate în Raportul prezentat de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej cu care mă declar pe deplin de acord. Expresie strălucită a încrederii şi hotărîrii cu care ţărănimea urmează calea arătată de partid, terminarea colectivizării agriculturii confirmă o dată mai mult justeţea politicii partidului nostru, caracterul ei realist şi profund ştiinţific. Cu 13 ani în urmă, la istorica plenară din martie 1949 a Comitetului Central, parti România liberă Marți 1 mai 1962 — nr. Si." 7 Cuvintul tovarăşului Mânescu ministrul Afacerilor Externe Stimaţi tovarăşi şi tovarăşe, Această modernă şi monumentală construcţie de oţel şi sticlă găzduieşte sesiunea forului suprem al puterii de stat, chemat să-şi desfăşoare lucrările în legătură cu evenimentul de importanţă istorică pentru ţara noastră — încheierea colectivizării agriculturii în Republica Populară Romînă. In cuvîntările rostite de la această tribună ca şi în ecourile pe care le are sesiunea în întreaga ţară se reflectă sentimentele de satisfacţie şi îndreptăţită mîndrie ale poporului nostru faţă de această măreaţă victorie, hotărîrea sa fermă de a munci cu şi mai mult avînt pentru înflorirea Republicii Populare Romíne, încrederea sa în politica Partidului Muncitoresc Romín, a Comitetului său Central în frunte cu tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej. Ecoul acestor lucrări depăşeşte graniţele ţării noastre, ele fiind urmărite şi în străinătate cu atenţie şi interes. Prietenii îşi exprimă cu acest prilej bucuria şi preţuirea plină de dragoste frăţească şi stimă pentru realizările poporului nostru in construcţia socialistă. Şi, trebuie arătat că chiar şi dintre aceia cărora socialismul şi comunismul nu le sunt pe plac, mulţi se văd nevoiţi să recunoască, in faţa faptelor incontestabile, succesele ţării noastre, eficienţa politicii partidului şi guvernului de rapidă dezvoltare economică şi culturală a Republicii Populare Romine. Este interesant de remarcat că în ultimul timp unii observatori din Occident — chiar și din cei care nu se distingeau in general printr-o informare obiectivă despre tara noastră, — vorbesc despre un proces dedescoperire a noii Romînii". Iată, de pildă, ce scria nu de mult ziarul , american „New York Herald Tribune" : „Comunismul imprimă Romîniei schimbări care, după toate probabilităţile, vor determina Occidentul să revizuiască aprecierea asupra acestei ţări. Concepţia tradiţională despre Romînia ca fiind mai curînd un stat balcanic neeficient va trebui să fie revizuită ca urmare a mişcării pe care comuniştii au imprimat-o aici“. Iar în continuare ziarul american se întreba, citez din nou cum este posibil că : (Continuare în pag. a 3-a)