România Liberă, februarie 1967 (Anul 25, nr. 6933-6956)
1967-02-01 / nr. 6933
TRIBUNA ECO !iOMICĂ, • TRIBUNA ECONOMICĂ • TRIBUNA ECO!IOMICA AGRICULTURII, MAŞINI ŞI UTILAJE DE ÎNALT NIVEL TEHNIC Ing. N. Constantin adjunct al ministrului industriei construcţiilor de maşini In faţa Industriei constructoare de maşini. Plenara C.C. al P.C.R. din decembrie anul trecut a pus sarcini deosebit de mari a căror realizare se va reflecta in diversificarea producţiei, in creşterea nivelului tehnic al acesteia. In mod deosebit pentru constructorii de maşini agricole s-a subliniat cu tărie sarcina de a asigura la termen un număr sporit şi variat de maşini şi utilaje de Înalt nivel tehnic, înfăptuirea exemplară a programului pus de partid in faţa noastră, a celor care alături de muncitorii şi inginerii de pe ogoare ne aducem contribuţia la sporirea rodniciei pâmintului, va sta la baza mecanizării agriculturii. Măsurile luate pînă în prezent, în lumina indicaţiilor partidului, vor asigura agriculturii în următorii ani cele peste 100 de tipuri de maşini agricole şi tractoare necesare, realizate la un nivel tehnic corespunzător exigenţelor cerute de o tehnică modernă şi de o exploatare adecvată unor producţii din ce în ce mai mari. Ansamblul acestor măsuri face ca industria constructoare de maşini şi anume ramura aferentă uzinelor de maşini agricole să-şi ridice nivelul producţiei pînă în anul 1970 cu peste 65 la sută faţă de anul 1965. Pentru acoperirea sporului de producţie precum şi ridicarea nivelului tehnic calitativ al produselor, s-a şi aprobat ca, începînd cu anul 1968 să înceapă construirea uneia dintre cele mai mari uzine de maşini agricole din ţară. In prezent, programul de diversificare al parcului de maşini agricole este stabilit şi cele zece uzine specializate în construcţia de maşini agricole au trecut laînfăptuirea lui. In anul 1966 au fost prevăzute asimilarea şi introducerea în fabricaţie a 6 noi tipuri de utilaje realizate în totalitate, iar programul de asimilări pentru anul 1967 cuprinde peste 80 de maşini agricole din care o mare parte sunt încă de pe acum cu faze realizate. Analizele în comun făcute periodic de către C.S.A. şi M.I.C.M. asigură respectarea strictă a tuturor termenelor stabilite. O grijă deosebită în această direcţie acordă Uzina de ventilatoare care are în fabricaţie maşini de combătut dăunătorii şi uzina „7 Noiembrie“ dinCraiova. Este necesar însă ca în aceeaşi măsură să se mobilizeze şi celelalte unităţi printre care şi colectivul uzinei „Semănătoarea“ — Bucureşti, care are sarcini deosebite privind asigurarea bazei tehnico-materiale cu utilaje de mare complexitate. O sarcină foarte importantă pe care constructorii de maşini agricole trebuie s-o rezolve în perioada imediat următoare este ridicarea continuă a nivelului tehnic al producţiei., Avînd în faţă în permanenţă indicaţiile Plenarei C.C. al P.C.R. din 21—23 decembrie 1966, dezbaterile care au avut loc în întreprinderile noastre pe marginea cifrelor de plan din acest an au scos la iveală o serie de rezerve importante pentru a căror valorificare s-au propus măsuri corespunzătoare. Aplicarea operativă a acestora va trebui să elimine deficiențele ce mai persistă în fabricaţia de maşini agricole şi în special în ceea ce priveşte reducerea consumului de metal, modernizarea produselor existente in fabricaţie şi ridicarea niivelului calitativ al acestora. Avînd în vedere rezultatele obţinute pînă în prezent, în acest an va trebui mai mult activizată iniţiativa inginerilor şi tehnicienilor de la uzinele „Semănătoarea“, Tehnometal şi Topleţ, în scopul analizei amănunţite a posibilităţilor care le au de modernizare continuă a produselor : semănătoare pentru plante prăşitoare tip SPC 6, cositoarea purtată CPM 2. 1, selector de cereale SU 4, nivelator tractat, mori cu ciocane etc. produse care, deşi sunt de mulţi ani în fabricaţie, nu şi-au îmbunătăţit cu nimic performanţele iniţiale. Şi analizele iniţiate în cadrul uzinelor de maşini agricole, la începutul acestui an, au dat bune rezultate, pe baza lor completîndu-se substanţial planurile de măsuri tehnico-organizatorice. Colectivul uzinei Topleţ, de exemplu, a arătat că prin reproiectarea a o serie de repere cu consum mare de metal, va economisi în 1967 peste 30 tone de laminate. Şi celelalte uzine vor trebui să iniţieze asemenea analize. Astfel uzina „7 Noiembrie“ — Craiova, care în 1966 a depăşit consumul de metal la majoritatea produselor executate, va trebui să ia o serie de măsuri privind aprovizionarea corespunzătoare a sortimentelor de materiale în gama prevăzută de documentaţie, cît şi reproiectarea unor produse ca : remorca cisternă pe un ax şi două axe, tipizarea unor repere ce se pot utiliza la toate produsele existente în fabricaţie ; îmbunătăţirea nivelului tehnic al remorcilor cisterne care depăşesc astăzi cu mult greutatea proprie în raport cu greutatea transportată şi în comparaţie cu alte produse similare din alte ţări. Uzina de ventilatoare din Bucureşti va trebui să analizeze temeinic maşinile agricole existente în fabricaţie, întrucît din analizele făcute rezultă că majoritatea caracteristicilor acestor maşini sunt posibil de îmbunătăţit, atît prin reducerea greutăţii materialelor utilizate, înlocuind o mare parte din neferoase, în special cu materiale plastice cît şi din punct de vedere al performanţelor obţinute. Dacă luăm, de exemplu, maşina de stropit şi prăfuit tip MSPP în comparaţie cu maşina de stropit MSP 300 modernizată de curînd, se vede că aceasta din urmă realizează aproximativ aceleaşi performanţe, însă cu o greutate mai mică cu circa 100 kg ceea ce conduce la un preţ de cost mai redus cu aproximativ 20 la sută, în acelaşi timp se asigură un coeficient de siguranţă în lucru de 0,94—0,96. Aceeaşi preocupare trebuie s-o manifeste şi întreprinderea de proiectări şi prototipuri pentru maşini agricole Otopeni, care pe baza cercetărilor ce le face trebuie să creeze maşini agricole din ce în ce mai bune în condiţiile reducerii consumului de metal şi ridicarea nivelului tehnic al produselor existente în fabricaţie. Acest important centru de cercetare, proiectare şi execuţie de prototipuri pentru agricultură, trebuie să colaboreze permanent cu uzinele constructoare de maşini agricole, să-şi îmbunătăţească activitatea de proiectare şi urmărire a produselor, eliminind la încercări, în totalitate, prin soluţiile constructive date, toate deficienţele care apar. De asemenea, faţă de noul program de asimilări stabilit pentru anii 1967—1970 trebuie să se găsească măsurile necesare în scopul scurtării termenelor de asimilare, introducerea a cît mai multor soluţii originale, care să permită ca toate produsele ce se vor fabrica să fie cerute la export. Pentru realizarea în cît mai bune condiţiuni a acestor probleme este necesar ca şi organele de specialitate din Consiliul Superior al Agriculturii să colaboreze mai strîns şi mai operativ cu uzinele constructoare de maşini agricole, în acelaşi timp este necesar să se îmbunătăţească condiţiile de colaborare între întreprinderea de proiectări şi prototipuri pentru maşini agricole din cadrul M.I.C.M. şi Institutul de cercetări maşini agricole din C.S.A., ambele instituţii avînd un profil asemănător în cercetarea şi dotarea agriculturii cu noi maşini agricole. Considerăm că pentru înlăturarea unor paralelisme şi pentru scurtarea termenelor de asimilare este încă actuală propunerea de unificare într-un singur institut puternic a forţelor celor două întreprinderi, creînd astfel condiţii mai bune de realizare a programului de diversificare a parcului de maşini agricole şi tractoare cerut de agricultura noastră socialistă. Neajunsurile întîmpinate în folosirea capacităţii existente, pregătirea tehnică a fabricaţiei, raţionalizarea circulaţiei materiilor, materialelor semifabricate şi produselor, organizarea locurilor de muncă, sunt încă rezerve care pot ridica substanţial nivelul producţiei. Este de datoria fiecărui inginer, tehnician, lucrător să-şi pună la contribuţie toată experienţa şi capacitatea de lucru, pentru a aduce la îndeplinire programul complex de măsuri stabilit în scopul asigurării unei producţii complexe de înalt nivel tehnic şi de o diversitate corespunzătoare nevoilor agriculturii. In acelaşi timp, pentru a veni în ajutorul agriculturii, unităţile ministerului nostru care realizează piese de schimb, vor trebui să acorde o atenţie deosebită executării acestora în așa fel ca fiecare contract să fie realizat în termen. Totodată este necesar ca împreună cu C.S.A. să stabilim măsuri comune care să ducă la reducerea consumului exagerat de piese de schimb. Muncitorii, inginerii și tehnicienii din acest sector al industriei constructoare de mașini vor depune toate eforturile pentru îndeplinirea sarcinilor trasate de Plenara C.C. al P.C.R. din decembrie anul trecut referitoare la sprijinul ce trebuie să-l acordăm agriculturii. într-o tînără unitate a industriei chimice Refugiul dotaţiilor poate fi demolat De la an la an, ca o consecinţă directă a ritmului susţinut de industrializare, îşi semnalează prezenţa în economia naţională, în cele mai diverse ramuri ale producţiei materiale, noi şi noi obiective industriale. Impresionantul volum de investiţii ce se va realiza în cincinal exprimă de altfel cît se poate de limpede efortul major pe care statul nostru îl face pentru a dezvolta potenţialul economic al ţării. Apreciind că în economie există mari rezerve nevalorificate, Plenara C. C. al P.C.R. din decembrie anul trecut a formulat sarcini precise privind direcţiile în care trebuie acţionat, cu fermitate, pentru a determina ridicarea întregii activităţi economice pe o treaptă nouă, calitativ superioară. In aceste condiţii este firesc ca tocmai tinerele vlăstare ale industriei — ce dispun de o modernă şi puternică bază tehnico-materială — să-şi aducă neîntîrziat contribuţia la reducerea cheltuielilor de producţie, să se încadreze cît mai repede în parametrii rentabilităţii, semn sigur al unei munci eficiente, judicios organizate. De aceea, activitatea infructuoasă, generatoare de pierderi, a unor întreprinderi noi — este drept, puţine la număr — contravine flagrant intereselor economiei naţionale, reprezintă o adevărată anomalie. Intr-o asemenea situaţie se află şi Fabrica de celuloză şi hîrtie Palas-Constanţa. Din prima lună de funcţionare şi pînă în prezent, cînd numai cîteva luni despart întreprinderea de termenul planificat pentru atingerea capacităţii proiectate, cheltuielile efective de producţie au depăşit substanţial preţul de vînzare al produselor. Numai în anul 1966 întreprinderea a consumat din fondurile statului, prin dotaţiile primite, aproape treizeci milioane de lei. O analiză a planului financiar al anului a cărei primă lună tocmai o încheiem atestă permanentizarea acestei stări de lucruri. Deci şi în 1967 întreprinderea va trăi pe spinarea altora. „Faţă de perioada precedentă — ne spune inginer CONSTANTIN RADU, director tehnic — dotaţia este mult diminuată. Cauza menţinerii ei o constituie, în primul rând, nerespectarea structurii producţiei prevăzută prin proiect. Pe de altă parte, persistă încă deficienţe de natură internă, organizatorice, a căror consecinţă imediată se materializează in depăşirea costurilor planificate“. Sintetică, declaraţia interlocutorului nostru surprinde principalele laturi ale problemei. Urmărind firul acestora, vom încerca să dezvăluim cauzele ce menţin întreprinderea într-o postură singulară, în afara frontului larg al unităţilor ce concură la formarea acumulărilor socialiste. Aşadar, primul aspect-necorelarea situaţiei de fapt cu cea prefigurată în actul de naştere al întreprinderii (asupra acestuia, de altfel, s-a „apăsat“ cu deosebită stăruinţă, el constituind „cauza obiectivă" în spatele căreia pot fi ascunse şi parte din deficienţele interne). Intr-adevăr, lucrul este uşor demonstrabil, datorită fabricării unor alte sortimente, neprevăzute (carton tip E) precum şi schimbării ponderii în total a celor rămase pe poziţii (hîrtie de scris) echilibrul economic al fabricii se resimte evident. Este interesant de relevat faptul că — la nivelul sarcinilor de plan curente — în condiţiile respectării structurii proiectate s-ar fi putut obţine beneficii de peste 10 milioane lei. Ce factori se opun deci valorificării acestor resurse potenţiale ? Am cerut în acest sens părerea Direcţiei generale a industriei celulozei şi hîrtiei, forul coordonator al întreprinderii. Răspunsul a fost categoric şi concis : nu există cerere de consum pentru sortimentele prevăzute de proiectant. Trebuie să mărturisim că explicaţia direcţiei generale — pe care nu o contestăm — nu elucidează decit aspectul de moment, imediat, al problemei. Este firesc să nu se producă dacă nu sunt posibilităţi de consum, deşi proiectantul ar fi trebuit să ştie asta înainte de a se aşeza la planşetă. Dar chiar aşa fiind, odată documentaţia elaborată, rolul acestuia nu se încheie. Interesul major al finalităţii creaţiei sale este producţia obiectivului respectiv şi nu o producţie oarecare, ci atingerea integrală a tuturor indicatorilor prevăzuţi. Studiul tehnico-economic, pe care se bazează aprobarea oricărei investiţii, trebuie să răspundă în mare măsură unor probleme de viitor, raportul producţie-consum presupunînd structural evoluţia în timp. Incompatibilitatea dintre cerinţele reale şi cele „proiectate“ — autor IPCFS — rezidă tocmai intr-un studiu de perspectivă puţin aprofundat, fapt ce implică atît responsabilitatea autorilor cît şi a acelora care l-au avizat. O ilustrare vie a ideii subliniate mai sus o constituie de altfel planul de rentabilizare al întreprinderii — întocmit în comun cu reprezentanţi ai direcţiei generale şi proiectantului — care îşi propune realizarea acestui obiectiv în 1968, bazîndu-se, în ceea ce priveşte structura sortimentelor, pe o soluţie de compromis între proiect şi cerinţele beneficiarilor. „Situaţia (rentabilizarea) este prezentată — cităm dintr-un document întocmit cu această ocazie — la atingerea capacităţii de producţie a maşinii de hîrtie, incepînd cu anul 1968, cînd se vor realiza condiţiile de a fabrica şi comercializa noul sortiment“. Dar termenul de atingere a capacităţii proiectate la maşina citată — condiţie de bază pentru autori — este stabilit, şi aşa prea larg, la sfîrşitul semestrului X a.c. şi nicidecum anul viitor. Rezultă aşadar, prin bunăvoinţa organelor de drept, un interval de şase luni, timp în care întreprinderea va continua să consume fonduri alocate de la buget. In ceea ce priveşte condiţiile de a comercializa noile sortimente, hîrtii tratate — ele se pot fabrica încă de acum — trebuie arătat că pînă în prezent nu s-a făcut nimic în această direcţie. Sub paravanul lipsei de cerere, autentic la un prim contact, prospectarea pieţii interne şi externe s-a amînat sine die. Faptul că într-un singur an situaţia se poate îmbunătăţi o dovedeşte. La începutul acestor rînduri directorul tehnic al întreprinderii amintea despre deficienţele ce se fac simţite în activitatea secţiilor de producţie. Să ne oprim deci asupra acestui capitol, al rezervelor interne, a căror valorificare depinde de priceperea şi hărnicia colectivului, de exigenţa faţă de muncă pe care conducerea întreprinderii o imprimă. Pe prim plan în această ordine de idei se situează rebuturile, denumite aici bracuri. Deşi ele se reintroduc în procesul de producţie — pierderile de materie primă fiind astfel eliminate — se realizează, bineînţeles, un consum suplimentar de capacităţi, servicii şi forţă de muncă. Datorită nerespectării prescripţiilor tehnologice, neîntreţinerii corespunzătoare a utilajelor şi lipsei de competenţă a unor operatori, materializate toate într-un proces ridicat de rebut, producţia anului 1966 a fost diminuată cu circa 700 de tone hîrtie, o cantitate echivalentă obţinîndu-se, în consecinţă, cu costuri suplimentare de pînă la 20 la sută. In acelaşi sens asupra producţiei au acţionat opririle neprevăzute ale utilajelor : 2 000 tone de hîrtie şi peste 500 tone de celuloză s-ar fi putut obţine în timpul afectat de aceste hiatusuri nejustificate. O situaţie a cheltuielilor neproductive pe care ne-a pus-o la dispoziţie contabilul şef al întreprinderii, Valeriu Bădărău, se impune şi ea prin proporţiile cifrelor înscrise : sute de mii de lei au grevat nejustificat cheltuielile de producţie. De altfel spiritul de minimă exigenţă, de asigurare a unei vieţi uşoare, este prezent la FCH Palas încă din etapa muncii de planificare. Un recent control al Ministerului Finanţelor a sustras din dotaţia planificată pentru acest an, ca nefondată, o sumă nu mai mică de... 4 milioane, lei. In aceste condiţii, cu atît mai reprobabilă apare atitudinea de „sprijinire“ a direcţiei generale care trasează pe acest an o sarcină de reducere a preţului de cost mai mică chiar decît cea solicitată de întreprindere (9,3 la sută faţă de 14,24 !) Fără îndoială, nu acesta este drumul care conduce la rentabilizarea întreprinderii, la justificarea economică a existenţei sale. Alături de ideile ce se desprind din cele • O direcţie generală îngăduitoare cu preţul de cost al producţiei 9 Valoarea unei „erori“ de planificare: patru milioane de lei relevate pînă acum, consemnăm mai jos cîteva propuneri a căror realizare, după părerea specialiştilor consultaţi, ar conduce nemijlocit la diminuarea cheltuielilor de producţie : • Se impune astfel realizarea unei instalaţii pentru utilizarea leşiilor reziduale rezultate de la fabricaţia celulozei. Prin evaporarea şi arderea acestora, se pot comercializa sărurile obţinute, preţul de cost pe tona de produs reducîndu-se cu pînă la 10 la sută. • La ora actuală încă nu se foloseşte la maximum circulaţia în sistem închis a apei, una dintre cele mai costisitoare materii prime pentru întreprindere. Prin unele mici amenajări, realizabile din fonduri de mică mecanizare, s-ar putea reduce considerabil cheltuielile aferente. Totodată, se cer imediat revizuite instalaţia de prindere a fibrelor din apele reziduale — care funcţionează sub randamentul normal — şi modalitatea de valorificare a materialului fibros recuperat din apele grase de la secţia de celuloză (în momentul de faţă acestea se vînd la un preţ minim în loc a fi reintroduse în circuitul tehnologic, ceea ce ar fi în beneficiul net al întreprinderii). • Unii interlocutori au relevat necesitatea înfiinţării unui dispecerat care printr-o judicioasă programare a producţiei ar elimina desele întreruperi determinate de schimbarea sortimentelor. In germene, acest sistem de dirijare a producţiei există. Pentru a-l ridica la nivelul cerinţelor reale este nevoie oare de o intervenţie exterioară ? • Direcţia generală tutelară trebuie să rezolve neîntîrziat problemele legate de întreţinerea anumitor utilaje. Datorită lipsei de mijloace propriişi a găsirii unei soluţii pe plan local) rectificarea valţurilor de la maşina de hîrtie şi a altor piese de gabarit mare se face la... Suceava, Timişoara sau Buşteni. Puse cap la cap, cheltuielile legate de transportul acestora, plus cele din întreruperea producţiei, reprezintă un argument peste care, evident, nu se poate trece uşor. Practica ascunderii unor deficienţe proprii în spatele dotaţiilor de stat, profund dăunătoare intereselor economiei naţionale, se resimte în întreaga activitate a Fabricii de celuloză şi hîrtie Palas-Constanţa. Scurta istorie a existenţei întreprinderii demonstrează că vinovaţi de aceasta se fac atît proiectantul cît şi organele de resort din cadrul Ministerului Industriei Chimice. De aceea, în lumina indicaţiilor Plenarei C.C. al P.C.R. din decembrie 1966, se cer întreprinse acţiuni hotărîte, orientate concentric spre un singur obiectiv : rentabilizarea întreprinderii, renunţarea la pierderile „planificate“, expresii ale unei grave anomalii economice. FL. RADULESCU-BOTICA Şedinţă de colegiu la Ministerul Industriei Chimice întrunit ieri în şedinţă de lucru, colegiul Ministerului Industriei Chimice a analizat modul de realizare a planului pe 1966, precum şi stadiul de aplicare a măsurilor necesare îndeplinirii în cele mai bune condiţiuni a sarcinilor celui de-al doilea an al cincinalului. S-a subliniat cu acest prilej că la realizările dobîndite nu toate direcţiile generale ale ministerului respectiv şi-au adus contribuţia stabilită, unele din ele — Direcţia generală a industriei chimice anorganice, Direcţia generală a industriei petrochimice, Direcţia generală a industriei celulozei şi hîrtiei — neîndeplinind integral o serie de importanţi indicatori de plan. In această lumină, majoritatea participanţilor la dezbateri au căutat să elucideze problemele principale care stau în acest an în faţa sectoarelor de care răspund, analizîndu-le tocmai prin prisma greutăţilor şi deficienţelor semnalate în 1966. Colegiul şi-a putut astfel îndrepta atenţia spre principalele platforme ale industriei chimice, accentuînd cu deosebire aspectele majore privind eliminarea unor lipsuri în respectarea punerii în funcţie a noilor obiective, în atingerea parametrilor proiectaţi, în însuşirea şi respectarea proceselor tehnologice, în întreţinerea utilajelor mecanice şi electrice. Pe bună dreptate au fost subliniate şi o seamă importantă de rezerve interne a căror valorificare întîrzie, mai ales în domeniul reducerii consumurilor specifice de materii prime şi materiale auxiliare. Dat fiind că în prima lună din acest an persistă încă o serie de deficienţe care s-au semnalat şi în anumite perioade din 1966, s-a accentuat în cadrul colegiului necesitatea îmbunătăţirii planului de măsuri, cît şi a urmăririi aplicării fiecărei prevederi stabilite. Factor hotărîtor pe acest plan rămîne în continuare ridicarea activităţii întregului aparat al ministerului la nivelul cerinţelor actuale. După amiază, în cea de-a doua parte a şedinţei, colegiul Ministerului Industriei Chimice a analizat, pentru o serie de noi investiţii, studiile tehnicoeconomice respective. La scara sutimii de milimetru Foiţe de cupru, strălucind în ape roşcate — iată ce produc instalaţiile pe care fotografia noastră le redau parţial. Specialiştii laboratorului de izolanţi organici de la Institutul de cercetări şi proiectări pentru industria electrotehnică din Capitală — cei care au conceput şi realizat aceste instalaţii — le denumesc folii şi le măsoară în sutimi de milimetru. Pentru ca să se încadreze în normele impuse de viitoarele lor utilizări industriale, amintitele foiţe trebuie să aibă grosimea de numai 35 sutimi de milimetru, îndelungata cale pe care o străbat foliile de cupru pînă ce devin apte pentru a fi folosite în industria electronică sau electrotehnică se desfăşoară în incinta I.C.P.E.-Bucureşti. De la Fabrica de cabluri şi materiale izolante, staţie finală a realizării produsului finit, care capătă denumirea de material stratificat placat cu cupru, acesta trece la întreprinderea de piese radio şi semiconductori-Băneasa, unde devine circuit imprimat. Şi după ce a trecut şi prin filiera Uzinelor Electronica sau Electromagnetica, îl regăsim în uzul cotidian. Este suficient să deschidem cutia unui aparat de radio cu tranzistor, de pildă, pentru ca să-l zărim. El este prezent sub forma unei plăci subţiri care reconstituie, pe un singur plan orizontal, toate legăturile complicate care — în mod obişnuit — se realizează prin intermediul a numeroase sîrme cositorite. Pe acest suport sunt montate toate elementele electronice — tranzistori, condensatori, rezistenţe. Avantajele circuitelor imprimate ? Iată numai cîteva. Posibilitatea de mecanizare a operaţiilor de montare a aparaturii electronice; realizarea unor montaje mai compacte, avînd o greutate şi un volum redus; creşterea siguranţei în funcţionarea aparaturii. Şi — in sfîrşit — perspectivele. Prima serie de placaje industriale a fost realizată de abia în urmă cu o lună şi ceva. Urmează experimentarea pe scară mai largă a ceeaa ce s-a înfăptuit. Scopul : punerea la dispoziţia specialiştilor din industrie a tuturor elementelor tehnologice necesare proiectării industriale a acestor instalaţii care — atunci cînd vor intra în funcţiune — vor permite fabricarea în ţară a unor produse mult solicitate şi pînă în prezent importat. nr. 6933 — 1.II.1967 — pag. a 3-a „Romădlia liberă" EXPERIENŢE NECUNOSCUTE Situaţia în care se găseşte astăzi industria locală, faţă de sarcinile ce-i revin în anii cincinalului, impune o mai atentă studiere a organizării şi a nivelului de înzestrare tehnică a celor mai bune unităţi din acest sector şi generalizarea cu maximă operativitate a experienţei bune ce s-a cîştigat. A trecut un an din cincinal, dar bilanţul drumului parcurs oglindeşte încetineala cu care se înaintează. Ştiinţa organizării pătrunde destul de greu în întreprinderile din acest sector. Cauzele sunt multiple. Se ştie, de exemplu, că în afara fondurilor de investiţii pe care le primeşte industria locală întreprinderile sfaturilor populare pot şi trebuie să apeleze cu mai multă convingere la creditele de mică mecanizare. Şi totuşi folosirea creditelor se face destul de timid, neorganizat, iar, atunci cînd există iniţiativă nu sunt forţe, nu există experienţă. In regiunea Iaşi, de pildă, nivelul de înzestrare al unităţilor locale este scăzut. Mica mecanizare nu poate fi folosită deoarece pe de o parte lipseşte o anume experienţă, iar pe de altă parte persistă încă serioase deficienţe la capitolul proiectare. Intîmplător ieşenii au descoperit la Cluj documentaţiile de care au nevoie şi cu mici adaptări le vor folosi cu avantaje certe, legate de operativitate. Dar de ce întîmplător şi nu organizat ? De ce acest gen de colaborare între sfaturile populare regionale nu l-ar putea iniţia şi sprijini Comitetul de stat pentru îndrumarea şi controlul organelor locale ale administraţiei de stat ? Mai ales că greutăţile întîmpinate de acestea în pregătirea documentaţiei le sunt cunoscute. S-ar putea stabili teme pentru studii şi documentaţii care ar fi repartizate spre rezolvare unor colective deja formate în unele regiuni, după care ele ar fi folosite în tot sectorul industriei locale. Studiile ar trebui să aibă ca obiect atît creditele de mică mecanizare, cît şi rentabilizarea unor produse sau diversificarea sortimentelor. In paralel se cer a fi cunoscute şi generalizate şi anumite elemente de organizare iniţiate în diferite regiuni. De exemplu la Galaţi s-a organizat o grupă specială de proiectare pentru industria locală sub îndrumarea Comitetului executiv al Sfatului popular regional, sfatul popular al Capitalei a înfiinţat un nucleu de proiectare pentru investiţii şi reparaţii capitale la Institutul „Proiect" Bucureşti iar la Iaşi se încearcă înfiinţarea unei asemenea grupe la una din marile întreprinderi ale oraşului „Progresul“, care va executa proiecte pentru lucrări de mică mecanizare, reparaţii capitale şi studii de organizare a producţiei în flux pentru toate întreprinderile din regiune. Sunt încercări, experienţe, care merită a fi analizate, urmînd ca cele mai bune să fie generalizate cu operativitate. In aceeaşi ordine de idei ne întrebăm de ce experienţa sfatului popular regional Banat, care şi-a organizat astfel industria locală îneît toate întreprinderile depind de secţia de specialitate a sfatului, desfiinţînd treptele intermediare (raion, oraş etc.), nu este generalizată în toate regiunile ? Avantajele sunt evidente : industria locală a regiunii Banat reuşeşte să livreze la fondul pieţii o gamă variată de produse, deosebit de apreciate de cumpărători. Se pare deci că, pe linia cunoaşterii şi valorificării experienţei, sprijinul şi îndrumarea de specialitate pe care trebuie s-o asigure CSICOLAS este încă destul de slabă. Organizarea ştiinţifică a întregii activităţi a întreprinderilor industriei locale poate să dea roade numai dacă va avea la bază reorganizarea sectorului. In această direcţie s-au şi făcut studii, s-au indicat soluţii. Deci posibilităţi există. Ca să beneficiem de ele încă în anii actualului cincinal soluţiile ar trebui să fie şi aplicate. Ing. C. AMARIŢEI