România Liberă, iulie 1967 (Anul 25, nr. 7061-7086)

1967-07-22 / nr. 7079

Anul XXV nr.­­ 7079 • Sîmbătă 22 iulie 1967 4 pagini 30 bani ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA Spre magistrala electrificată Ploieşti - Braşov Prima locomotivă electrică românească A­u trecut şapte ani de când a pornit în prima sa cursă cea dinţii loco­motivă Diesel-Electrică de 2100 cai putere construită la Craiova. Ieri, constructorii cra­­ioveni au sărbătorit un nou succes : prima locomotivă elec­trică de 6 580 cai-putere, de fabricaţie românească, şi-a în­cheiat „probele de casă“ fiind pregătită pentru a efectua „probele de parcurs“ pe linia electrificată Ploieşti-Braşov. O dată cu LE-1 de pe liniile uzinale, a plecat în exploatare şi locomotiva Diesel-electrică cu numărul 500. Acestor suc­cese li se adaugă depăşirea sarcinilor de plan la toţi indi­catorii pe prima jumătate a anului, depăşirea sarcinilor la export cu 18 milioane lei, rezultate concludente ale orga­nizării ştiinţifice a producţiei şi a muncii. „Anii care au trecut de la construcţia prototipului pri­mei locomotive Diesel-elec­­trice ne informează tehnolo­gul Florea Burdubuş, au îm­bogăţit experienţa constructo­rilor concomitent cu utilarea corespunzătoare, mecanizarea a numeroase operaţii, lărgirea suprafeţelor de producţie şi organizarea de linii tehnolo­gice de prelucrare. In compa­raţie cu prototipul, la con­strucţia unei locomotive se fo­loseşte azi un volum de muncă calculat în ore de numai 17 la sută, preţul de cost fiind redus aproape la jumătate. Aceiaşi factori au condus şi la un alt rezultat. In comparaţie cu prima locomotivă Diesel-elec­trică, la prototipul locomotivei electrice de 6580 cai-putere volumul orelor de muncă a fost redus cu aproape o tre­ime. Grupa tehnologică se o­­cupă acum, în funcţie de ex­perienţa dobîndită la con­strucţia prototipului, de pu­nerea la punct a fabricaţiei de serie, de reducerea ciclului de producţie în condiţiile asigu­rării unei calităţi ireproşabile. „Deşi noua locomotivă elec­trică de 6580 cai-putere este înzestrată cu echipament elec­tric mai complex decît loco­motiva Diesel-electrică, expe­rienţa dobîndită in decursul a­­nilor a permis abordarea cu competenţă a tuturor proble­melor tehnologice şi construc­tive, ne pune la curent ingi­nerul Albert Marx, şeful sec­ţiei de montaj.Realizările des­pre care se vorbeşte azi con­stituie expresia dragostei de muncă a întregului nostru colectiv, dorinţa neclintită de a îndeplini sarcinile trasate de cel de al IX-lea Congres al Partidului Comunist Român, între care şi asimilarea noii locomotive electrice“. Evenimentele din aceste zile, au fost sărbătorite, ieri la „Electroputere", printr-un însufleţit miting, în care con­structori, muncitori, proiec­tanţi şi tehnologi au vorbit despre activitatea desfăşurată pentru însuşirea fabricaţiei puternicei maşini, despre dru­mul parcurs pe linia îndepli­nirii sarcinii ce a primit-o uzina de a-şi aduce o contri­buţie sporită la modernizarea transporturilor noastre fero­viare. In încheiere, cei prezenţi au trimis o telegramă Comitetului Central al Partidului Co­munist Român, tovarăşului Nicolae Ceauşescu, prin care, vestind evenimentele din viaţa uzinei, asigură conducerea de partid că vor acorda în con­tinuare cea mai mare atenţie îndeplinirii sarcinilor ce le revin pentru înzestrarea căilor noastre ferate la nivelul teh­nicii­ celei mai avansate. I. BECHERU corespondentul „României libere“ în dezbatere problemele dezvoltării Invăţămîntului superior Are cuvintul: prof. ing. V. NICOLAU rectorul Institutului de construcţii — Bucureşti P­ublicarea în presă a Stu­diului privind dezvoltarea Invăţămîntului superior mi-a produs un­ sentiment de mare satisfacţie. Plasat în con­textul actual al politicii de lar­gă perspectivă a partidului şi statului, de desăvîrşire a con­strucţiei socialiste, de creştere a responsabilităţii individului şi colectivităţii pentru propăşirea societăţii româneşti, proiectul prezintă un ansamblu de mă­suri care, perfectate şi aplicate cu consecvenţă, vor ridica neîn­doielnic pe o treaptă mai înaltă învăţămîntul superior din ţara noastră. Măsurile preconizate sunt foar­­te necesare. învăţămîntul nos­tru superior s-a dezvoltat mult, dar nevoile au crescut şi mai mult, în aceşti ani. Persistă de asemenea o seamă de deficienţe de structură şi de funcţionali­tate. Prin prevederile sale rea­liste, bine chibzuite şi care ţin seama de condiţiile noastre spe­cifice, studiul dă răspuns ne­voilor actuale dar mai ales ce­lor de viitor. Aş dori să-mi spun şi eu cî­­teva păreri în legătură cu unele prevederi ale studiului, gînduri rezultate desigur dintr-o primă confruntare cu vastul material ce ne-a fost oferit. Privitor la durata învățămîn­­tului superior, în general, şi a celui de subingineri sau con­ductori tehnici, în special — propuneri cu care sunt de acord — trebuie totuşi, să ţinem sea­ma de gradul de pregătire al absolvenţilor pe care îl asigu­ră, la ora actuală, liceul. In ţara noastră au lucrat cu bune rezultate asemenea con­ductori tehnici şi subingineri, în construcţii şi arhitectură, în electro­tehnică şi minerit, ca şi în alte sectoare. Durata studii­lor lor era de 3 ani. Putem de­sigur să-i pregătim şi în 2 ani, aşa cum preconizează Studiul. Dar cu condiţia ca liceul să le asigure o pregătire tehnică de bază, cunoştinţe suficiente de matematică, fizică, chimie şi desen. In condiţiile unui plan de învăţămînt de 2 ani, facul­tatea de conductori tehnici nu-şi mai poate permite reluarea unor astfel de discipline. In acelaşi timp, liceul de speciali­tate ar trebui să asigure însu­şirea desenului linear şi a geo­metriei descriptive. Propun deci ca, concomitent, să fie revăzută şi programa liceelor de speciali­tate — care ar trebui să renunţe la studierea unor discipline cu caracter de specialitate, preda­te acum fără o bază teoretică corespunzătoare — şi în schimb să asigure cunoştinţele de bază cu caracter aplicativ. In acest fel putem rămîne la formula școlilor de conductori tehnici cu durata de 2 ani. In caz con­­continuare în pag. a 2­ al „OMUL DE SMI -DUPĂ PRIMUL AN DE STAGIU“ TELEGRAME Excelenţei Sale Domnului CHARLES DE GAULLE Preşedintele Republicii Franceze Palatul Elysee PARIS Cu prilejul sărbătorii naţionale a­ Franţei, în numele Con­siliului de Stat, al poporului român şi al meu personal, adre­sez Excelenţei Voastre şi poporului francez prieten felicitări cordiale şi cele mai bune urări de prosperitate şi fericire, îmi exprim convingerea, Domnule Preşedinte, că bunele relaţii existente între ţările noastre vor continua să se dezvolte, a ambelor­ popoare, al păcii şi colaborării inter­ in interesul naţionale. CHIVU STOICA Președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Excelenţei Sale Domnului CHIVU STOICA Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste RomâniaBUCUREŞTI Mulţumesc călduros Excelenţei Voastre pentru amabilul mesaj adresat cu ocazia zilei de 14 iulie în numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România şi al său personal. Doresc ca relaţiile amicale şi de încredere care unesc cele două ţări ale noastre să se dezvolte în continuare. Vă rog să primiţi, Domnule Preşedinte, expresia înaltei şi înUar­i Tale CHARLES DE GAULLE Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! Creste * numărul locuinţelor * proprietate personală Constructorii bucureşteni au pus, pină în prezent, la dispoziţia solicitatorilor a­­proape 600 de apartamente. Alte 250 sunt în curs de re­cepţie, iar din cele 7195 aflate în lucru, mai bine de 2 000 vor fi terminate în tri­mestrul III. In regiunile Ar­geş, Banat, Braşov, Galaţi, Iaşi şi oraşul Constanţa, se află, în momentul de faţă, în lucru peste 3 200 de aparta­mente. Dintre acestea aproape 50 la sută sunt în stadii avan­sate de execuţie. La recepţionarea locuinţe­lor, ce au fost terminate până acum, noii proprietari le-au acordat, atît pentru aspectul lor arhitectonic, cit şi pentru execuţia finisajelor, numai calificativul de bine şi foarte bine. Datorită acestui fapt, numărul cererilor pentru lo­cuinţe proprietate personală este în continuă creştere. Final de seceriş în Tulcea AURUL NISIPURILOR R­espirau adine, uniform ; stăteau roată în jurul buto­iului cu apă şi tăceau. Era ora unei neobişnuite recu­legeri. După aproape două săptămîni­, aveau răgazul să urmărească căderea lentă a soarelui în Deltă. Femeile îşi scoseseră basmalele şi, şi alta, îşi aranjau părul, mişeîndu-şi capul într-o parte. Coborîseră de cîteva minute de pe platformele combinelor, unde, cu feţele acoperite de tifon sau batiste, arătau ca nişte orientale, şi se pregăteau de plecare , nu înainte de a privi cu toţii miriştea întinsă, incen­diată de amurg, încă mai soseau bărbaţi ; ultimii au venit căru­ţaşii şi combinierii. Fiecare fă­cea acelaşi lucru : se spăla cu mulţi pumni de apă şi se aşeza pe pămîntul cald. Unii trăgeau cu nesaţ din ţigară, fără să mai existe pericolul focului. Griul era acum departe, expediat cu camioanele spre hambare, paiele strînse în dreptunghiuri cu chingi de sîrmă, se înșirau uni­form pe cîmp. — S-a terminat, spune intr-un tîrziu agronomul PAUL AN­­TONIU. Stă în picioare, spriji­nit in baston, se apleacă, ridică alt spic scăpat din paletele com­binelor, îl sfarmă în pumn, su­flă pleava şi priveşte grăunţele galbene rămase în cutele palmei. Şi continuă meditativ :Am aici cea mai bună recoltă de grlu din istoria Mahmudiei. E rodul pămîntului, dar pămînt a fost alei dintotdeauna ; dacă pămînt se puteau numi nisipurile ce existau pină acum cîţiva ani prin părţile noastre... De-a lungul braţului Sf. Gheorghe, Dunărea a aruncat în secole, peste maluri, şi ape şi­ nisipuri. Primăvara, mai ales, pescarii din satele ce se înşiră pe malul braţului circulau cu lotcile pe uliţe, care vara devin adevărate plaje fierbinţi. Prin­ 1953-54 cîţiva zeci de cooperatori din Mahmudia priveau cu inima îndoită griul semănat în sără­­turi şi nisipuri. Prima recoltă n-a prea fost încurajatoare ; ceva peste o mie de kilograme la hectar îi putea determina pe noii agricultori să se întoarcă la... năvod. Nu vom reface dru­mul parcurs în deceniul urmă­tor de mahmudeni (ca şi cei din Sarinasuf, Murighiol, Dunavăţ) cînd încet-încet pămîntul nisi­pos, înnobilat cu îngrăşăminte, arat cu tractoare, a devenit din ce în ce mai darnic. Firescul proces al mecanizării şi chimi­zării agriculturii noastre a dat oamenilor ceea ce 11 se cuvine. Mia de kilograme s-a dublat, astăzi triplîndu-se. Nu sînt rare situaţiile cînd hectare întregi, zeci de hectare dau şi mai mult. — începusem recoltarea într-o zonă semănată cu Bezostaia, ne povestea brigadierul de cîmp DUMITRU DIMIDOV. Priveam combinele şi nu-mi venea să cred : nu înaintau mai de loc, şi totuşi căruţaşii de-abia pridi­deau să încarce sacii ce se scur­geau de pe platformele combi­nelor. Era ca-n basmul cu peria aruncată de Ileana Cosinzeana în calea vrăjitoarei. Dintr-un VALENTIN HOSSU (Continuare In pag. a 2­ ai I La Uzina de alumină din Oradea se construiesc două silozuri moderne cu o capacitate totală de 3 600 tone. In fotografie secţia de calcinare şi noile silozuri construite recent. Foto : MIHAI POPESCU SOSIREA DIN OLANDA A TOVARĂŞULUI ION GHEORGHE MAURER Vineri după-amiază s-a înapoiat în Capitală, venind de la Haga, preşedintele Con­siliului de Miniştri al Repu­blicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, care a făcut o vizită oficială în O­­landa, la invitaţia guvernu­lui acestei ţări. In timpul vizitei, premierul român a fost însoţit de Cor­neliu Mănescu, ministrul a­­facerilor externe, Angelo Mi­­culescu, prim vicepreşedinte al Consiliului Superior al Agriculturii, George Elian, ambasadorul României la Haga, de consilieri şi experţi. La sosire, pe aeroportul Băneasa, emit prezenţi to­varăşii Gheorghe­­Apostol, Alexandru Bîrlădeanu, Emil Bodnaraş, Ilie Verdeţ, Petre Blajovici, Roman Moldovan, Grigore Geamănu, secretarul Consiliului de Stat şi mem­bri ai guvernului. Au fost de faţă D. H. Vis­scher, însărcinatul cu afaceri ad-interim al Olandei la Bucureşti şi membrii amba­sadei. (Agerpres) La sosire, pe aeroportul Băneasa TELEGRAMĂ Tovarăşului WLADYSLAW GOMULKA Prim-secretar al Comitetului Central al P.M.U.P. Tovarăşului EDWARD OCHAR Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Polone Tovarăşului JOZEF CYRANKIEWICZ Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Polone VARŞOVIA In numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Consiliului de Stat, Consiliului de Miniştri ale Repu­blicii Socialiste România, al întregului popor român şi al nostru personal, vă transmitem dumneavoastră şi poporului frate polonez un salut prietenesc şi calde felicitări, cu prilejul celei de-a XXIII-a aniversări a eliberării Poloniei. Poporul român se bucură din toată inima pentru succesele însemnate obţinute de oamenii muncii sub conducerea P.M.U.P., în opera de edificare socialistă, de dezvoltare multilaterală şi înflorire a Republicii Populare Polone. Ne exprimăm şi cu acest prilej convingerea că relaţiile de prietenie şi colaborare dintre ţările şi partidele noastre vor continua să­ se dezvolte, pe baza principiilor marxism-leninis­­mului şi internaţionalismului socialist, în interesul celor două popoare, al unităţii ţărilor socialiste, al cauzei socialismului şi păcii. De ziua marii sărbători, vă urăm dumneavoastră şi între­gului popor polonez, noi succese în construirea socialismului. NICOLAE CEAUŞESCU Secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român CHIVU STOICA Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România COMUNICAT cu privire la vizita în Olanda a preşedintelui Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer La invitaţia guver­nului o­­landez, preşedintele Consiliu­lui de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer şi ministrul afacerilor externe al Repu­blicii Socialiste România, Corneliu Mănescu, au făcut o vizită oficială în Olanda în­tre 17 şi 21 iulie 1967. Invitaţia a fost făcută cu prilejul vizitei în România, în cursul lunii ianuarie a aces­tui an, a ministrului olandez al afacerilor externe, J.M.A.H. Luns. Preşedintele Consiliului de Miniştri şi ministrul aface­rilor externe au fost primiţi la Palatul Soesdijk de către Majestatea Sa Regina, care i-a reţinut la dejun. Preşedintele Consiliului de Miniştri şi ministrul afaceri­lor externe au făcut vizite primului ministru al Olan­dei şi preşedinţilor primei şi celei de a doua Camere ale Statelor Generale. Cu ocazia vizitei în oraşul Amsterdam, preşedintele Con­siliului de Miniştri al Româ­niei a depus o coroană la Monumentul Naţional în me­moria morţilor din cel de al doilea război mondial. In cursul şederii lor în O­­landa, preşedintele Consiliu­lui de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer şi ministrul afacerilor externe, Corneliu Mănescu, au vizitat lucrări de amena­jări hidraulice şi poldere, pre­cum şi unele întreprinderi industriale olandeze. Preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer şi ministrul afacerilor ex­terne, Corneliu Mănescu, au avut convorbiri cu primul ministru al Olandei, Piet de Jong şi cu ministrul afaceri­lor externe, Joseph Luns, cu privire la dezvoltarea relaţi­ilor româno-olandeze şi la principalele probleme inter­naţionale. La convorbiri au mai par­ticipat : Din partea română : Ange­lo Miculescu, prim-vicepre­­şedinte al Consiliului Supe­rior al Agriculturii, George Elian, ambasadorul Româ­niei la Haga, Mircea Bălă­­nescu, ambasador, director în Ministerul Afacerilor Ex­terne, Mircea Bădică, direc­tor în Ministerul Comerțului Exterior. Din partea olandeză : H. J. de Koster, secretar de stat al afacerilor externe, J. B. Ha­­verkorn van Rijsewijk, am­basadorul Olandei la Bucu­rești, J. A. de Ranitz, director general al afacerilor politice din Ministerul Afacerilor Ex­terne, W.P.H. van Oorschot, director general al relaţiilor economice externe din Minis­terul Afacerilor Economice, D. M. Ringnalda, consilier la Cabinetul primului minis­tru, M. C. van der Burcht van Lichternbergh, director al Direcţiei pentru Europa din Ministerul Afacerilor Exter­ne, P. J. Polak, şeful biroului pentru Europa Răsăriteană din Ministerul Afacerilor Ex­terne. Cele două părţi şi-au ex­primat satisfacţia în legătură cu faptul că între România şi Olanda în prezent nu există probleme în suspensie şi că relaţiile dintre ele se dezvol­tă favorabil în interesul am­belor părţi şi în spiritul prie­teniei existente între popoare­le român şi olandez. Ele au fost de acord că schimburile economice dintre România şi Olanda se lărgesc continuu şi că progresele eco­nomice importante realizate de către cele două ţări oferă multiple posibilităţi pentru extinderea acestor schimburi. Pentru încurajarea colaboră­rii în domeniile industriei şi tehnicii, miniştrii de externe român şi olandez au semnat un acord de cooperare econo-­ mică, industrială şi tehnică, în vederea promovării co­merţului româno-olandez şi a cooperării dintre serviciile veterinare român şi olandez miniştrii de externe au sem­nat, la 20 iulie 1967, un acord veterinar. S-a hotărît, de asemenea, ca într-un viitor apropiat să aibă loc negocieri privind încheierea unui acord de transporturi rutiere între cele două ţări. Exprimînd dorinţa de a dezvolta şi mai mult legături­le culturale şi ştiinţifice din­tre cele două ţări, guvernele român şi olandez au stabilit încheierea în viitorul apro­piat, a unui program de apli­care a acordului cultural semnat în luna ianuarie 1967, ale cărui instrumente de ra­tificare au fost schimbate la Haga la 20 iulie 1967. Au avut loc, de asemenea, într-o atmosferă de sincerita­te, discuţii cu privire la pro­bleme internaţionale actuale, printre care, au figurat pe primul plan, problemele eu­ropene, precum şi situaţia din Vietnam şi din Orient­ Mijlociu. Cele două părţi au subliniat că în condiţiile actuale sar­cina primordială a tuturor statelor, mari sau mici, este de a depune eforturi susţi­nute în vederea întăririi pă­­ cii. Ele şi-au exprimat convin­gerea că cele două ţări sunt în măsură să joace un rol ac­tiv în găsirea unor soluţii pentru problemele existente şi că ele pot astfel contribui la slăbirea încordării inter­naţionale. Cele două guverne şi-au exprimat neliniştea în legătu­ră cu situaţia din Vietnam şi şi-au expus poziţiile faţă de această problemă. Ele au sub­liniat necesitatea reglemen­tării neîntîrziate a acestui conflict, pe baza acordurilor de la Geneva din 1954, astfel încît poporul vietnamez să aibă posibilitatea de a-şi ho­tărî singur soarta. Părţile consideră că adop­tarea unei soluţii durabile a conflictului din Orientul Mij­lociu nu este posibilă decît prin tratative, duse într-un spirit de echitate, între părţi­le direct interesate, cu condi­ţia de a fi respectate, intere­sele fundamentale ale tuturor statelor, precum şi existenţa lor independentă şi suverană. Cele două părţi acordă o mare importanţă luării unor măsuri eficace, precum şi în­treprinderii unor acţiuni e­­nergice în vederea dezarmă­rii, în scopul realizării unei mai mari securităţi în lume. în ceea ce priveşte proble­mele europene, partea olan­deză a amintit că s-a raliat, printre altele, iniţiativei ro­mâne exprimate într-o rezo­luţie, adoptată la cea de-a XX-a sesiune a Adunării Ge­nerale a Organizaţiei Naţiu­nilor Unite, referitoare la promovarea bunelor relaţii dintre ţările europene, în le­gătură cu convocarea unei conferinţe în problema secu­rităţii europene, cele două părţi împărtăşesc părerea că pentru a-şi atinge scopul, o asemenea conferinţă trebuie să fie temeinic pregătită. Părţile română şi olandeză şi-au exprimat acordul asu­pra importanţei unor ase­menea vizite reciproce pe care îşi propun să le continue şi în viitor, pentru promovarea înţelegerii şi încrederii reci­proce între state, în interesul păcii internaţionale.

Next