România Liberă, decembrie 1967 (Anul 25, nr. 7190-7216)
1967-12-01 / nr. 7190
A TEZAURULUI COMPETENŢEI I SE DESCHID LARG PORŢILE romovarea largă a procesului de însuşire a conducerii şi organizării producţiei, ca urmare a grijii conducerii de partid şi de stat, se află în ţara noastră în centrul atenţiei, făcînd parte integrantă din vasta acţiune de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii. In acest cadru de preocupări complexe a apărut şi şi-a început activitatea în preajma Bucureştiului, la Otopeni, Centrul de perfecţionare a pregătirii cadrelor de conducere din întreprinderi (CEPECA), centru ce beneficiază de asistenţa Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi a Biroului Internaţional al Muncii. La primii săi paşi,CEPECA şi-a propus, prin organizarea a cinci programe experimentale, să iniţieze pe participanţii cadre de conducere din întreprinderi şi ministere, specialişti din diferite ramuri ale economiei naţionale — asupra cadrului general privind tehnicile şi metodele moderne de conducere şi organizare a producţiei şi a muncii, răspunzînd cît mai bine sarcinilor stabilite de Congresul al IX-lea al P.C.R. cu privire la perfecţionarea conducerii şi planificării economiei naţionale şi în acelaşi timp să experimenteze metodele de instruire specifice Centrului, rezultate din experienţa unor centre şi institute similare din străinătate, adaptate la specificul şi necesităţile economiei noastre. Aleasă la participanţii primei serii de cursuri Se poate spune astăzi, deşi s-au scurs doar trei luni de la inaugurarea cursurilor, că activitatea Centrului de la Otopeni a început să fie simţită dincolo de porţile lui, în fabrici şi uzine, în ministere şi institute . Centrul pulsează viu în viaţa economică a ţării. Să vedem în ce mod. Pentru aceasta ne-am oprit în cîteva fabrici, uzine, institute de proiectări şi ministere, acolo unde s-au reîntors de curînd la posturile lor, participanţii la prima serie de cursuri. — Cu toată experienţa pe care o am — ne-a spus primul nostru interlocutor, ing. A. BLAGA, director general în Ministerul Industriei Chimice — noţiunile însuşite la primul ciclu al cursului I mi-au deschis foarte multe porţi noi, remarcindu-se în mod deosebit metodele folosite în procesul nostru de instruire. Dintre acestea s-a impus, prin noutate şi eficienţă, metoda „cazurilor“, metodă care pune în faţa participanţilor o situaţie practică din întreprindere, în toate amănuntele ei, urmînd ca aceştia să analizeze, să discute şi să fundamenteze soluţiile, după care prezintă şi susţin pe cele optime. — PUTEŢI SA NE RELATAŢI PE SCURT O ASEMENEA DEZBATERE ? — îmi aduc bine aminte, de pildă, de „cazul" prezentat de ing. Constantin Pîrvu, directorul general al Uzinei de radiatoare, echipament metalic, obiecte și armături sanitare, care a suscitat un deosebit interes. In cadrul temei „Analiza organizării conducerii şi coordonării uzinei“, s-a abordat cu prioritate, pe baza deficienţelor constatate în structura existentă, problema realizării unei conduceri operative a sectorului tehnic şi economie, stabilirea şi delimitarea unor raporturi de coordonare precise între verigile organizatorice ale întreprinderii. A apărut astfel raţională propunerea de a crea funcţia de director economic, coordonator a trei compartimente şi a trei servicii, precum şi trecerea în sarcina directorului general a serviciului de organizare a producţiei. Din discuţiile purtate, s-a conturat în acest mod un cadru organizatoric care realizează legături mai bune şi mai concrete între diferitele compartimente ale Întreprinderii. Experţii centrului pe terenul uzinei La Uzina de autocamioane „Steagul Roşu" din Braşov, am cunoscut un alt participant la cursul de perfecţionare în conducerea întreprinderii : VICTOR ŞTEFAN, contabil şef, de 21 de ani în întreprindere în aceeaşi specialitate. — Fiecare dintre participanţii la cursuri — ne-a declarat Victor Ştefan — şi-a început activitatea la Centru, pornind de la premisa, verificată de practică, că oricît de priceput s-ar considera un conducător de întreprindere, evoluţia economiei îi confruntă permanent cu numeroase probleme noi. Pe această linie am apreciat ca deosebit de utile noţiunile primite In domeniul conducerii personalului, latură de multe ori neglijată pină acum la noi. S-a făcut mai mult decît o simplă punere în temă ; practic s-a stabilit cum trebuie acţionat pe tărîmul recrutării, selecţionării şi formării personalului. — SE POATE VORBI DE O APLICABILITATE IMEDIATĂ A EXPERIENŢEI NOI DOBlNDITE ? — Desigur. Reîntors în uzină după primul ciclu al cursului, am putut acţiona în cîteva direcţii importante. Una din ele se referă la acţiunea de simplificare a formularisticii. Am obţinut astfel rezultate bune în reducerea volumului de formulare de la documentele de evidenţă contabilă a materialelor, obiectelor de inventar şi produselor, excluzînd paralelismele şi dublurile existente pînă acum. In biroul contabilului-şef al uzinei „Steagul Roşu“, am întîlnit şi un grup de experţi ai Centrului de la Otopeni. ESTE O SIMPLĂ VIZITĂ DE CURTOAZIE ? — Nicidecum — ne precizează din capul locului dr. DAN ONICESCU. O parte dintre participanţii la cursuri sînt vizitaţi de experţii Centrului, în întreprinderile lor, pentru a colabora cu ei la aplicarea cît mai corespunzătoare a noţiunilor asimilate şi la elaborarea unor lucrări individuale. — In acest cadru — completează Ing. CORNELIU RUSSU — preocuparea noastră se îndreaptă în două direcţii principale. Una se referă la elaborarea tematicii şi canalizarea studiului. iar alta, ce se dezvoltă pe măsură ce cunoaştem realităţile din întreprindere, la sugerarea unor aspecte autorului lucrării. Este deci şi o documentare utilă pentru cadrele Centrului. Cel de-al treilea membru al grupului era un expert străin din partea Biroului Internaţional al Muncii. L-am întrebat : — CE EXPERIENŢĂ ADUCEŢI ŞI CUM APRECIAŢI LA ACEST ÎNCEPUT DE DRUM, COLABORAREA CU EXPERŢII ROMÂNI ? — Experienţa de care mă întrebaţi — ne-a răspuns economistul PIERRE DIARD — şi pe care o aduc cu mine punind-o în slujba Centrului, se poate rezuma la aceea de conducător financiar a trei mari întreprinderi de talie internaţională. In momentul de faţă una din preocupările mele de bază se îndreaptă spre înţelegerea deplină a fenomenelor economice, de orice natură, care se petrec în România. De la început trebuie să subliniez in acest sens că am găsit multă simpatie la colegii români, ceea ce arată ca perfect posibilă o colaborare fructuoasă. Sunt deosebit de optimist in activitatea de expert pe care am început-o în ţara dv„ căci am remarcat un spirit colectiv de gindire ce creează după părerea mea o excelentă bază de aplicare a formelor noi de conducere. O latură esenţială: aplicabilitatea imediată Pe participanţii la cursul III — de specializare în studiul muncii — i-am găsit încă în sălile de studiu ale Centrului de la Otopeni. Printre cei din prima serie, ale căror cursuri nu s-au încheiat încă, l-am întîlnit pe ŞTEFAN TOFAN, economist în Ministerul Industriei Construcţiilor. — ŞTIM CA ACEST CURS ARE MENIREA SĂ FORMEZE SPECIALIŞTI CARE VOR FI UTILIZAŢI DE CĂTRE MINISTERE IN PREGĂTIREA DE CADRE IN STUDIUL MUNCII. CARE VĂ SUNT IN ACEST SENS INTENŢIILE DUPĂ ABSOLVIRE? — Planul pe care mi l-am propus are două etape — ne-a precizat Ştefan Tofan. In prima voi începe cu studierea unor întreprinderi din sectorul materialelor de construcţii, lucrind efectiv la elaborarea unei documentaţii proprii, propagind metodele noi de studiul muncii însuşite la curs. Pe această bază urmează să ţin un aceleaşi întreprinderi o serie de conferinţe pe această temă. în etapa a II-a proiectez, în cîteva cicluri, cursuri restrînse cu oameni din întreprinderi, cursuri ce vor alterna cu lucrări practice în fabrici. învăţăm să... învăţăm Iată-ne acum la capătul unei largi investigaţii care ne-a prilejuit, prin intermediul unor participanţi la cursuri, să cunoaştem cum a debutat în viaţa economică a ţării Centrul de perfecţionare a pregătirii cadrelor de conducere din întreprinderi. încheierea primei serii de cursuri a permis şi conducerii Centrului să stabilească o seamă de concluzii. Iată ce ne-a declarat în acest sens ing. ION NICULESCU, directorul acestui veritabil centru al competenţei : — Activitatea desfăşurată pînă în prezent în cadrul programelor experimentale, conduce la aprecierea că programele, conţinutul lor, metodele de instruire şi cadrul organizatoric au permis efectuarea unui schimb larg de experienţă şi însuşirea temeinică a tehnicilor şi metodelor moderne de conducere şi organizare a producţiei şi a muncii. Din analizele sistematice efectuate împreună cu participanţii la cursuri şi recent cu cadre de conducere din ministerele economice, au reieşit şi o serie de aspecte noi. LA UNA DIN ACESTE ANALIZE, UNUL DINTRE PARTICIPANŢI SE REFEREA LA PRINCIPIUL „învăţăm să învăţăm“. CUM SE APLICĂ IN ACTIVITATEA CENTRULUI? Cum a debutat in viaţa economică a ţării Centrul de perfecţionare a cadrelor de conducere din întreprinderi — Practic căutăm în permanenţă să perfecţionăm programele cu care am început. In cazul cursurilor IV şi V, de pildă, a rezultat necesitatea reprofilării acestora şi instituirii unui nou program in vederea adîncirii problemelor legate de organizarea fluxului informaţional şi creării condiţiilor necesare pentru introducerea în întreprinderi a mijloacelor de calcul mecanografice şi electronice. S-a mai desprins concluzia că pentru îmbunătăţirea în continuare a conţinutului programelor şi ridicarea eficienţei aplicaţiilor practice, se impune ca în cadrul Centrului să se dezvolte treptat activitatea de cercetare aplicativă, prin rezolvarea problemelor concrete dintr-o serie de întreprinderi pilot în vederea creării unei experienţe proprii specifice ţării noastre, care să poată constitui model pentru rezolvarea aspectelor similare din alte unităţi. La acestea ing. VLAD NECŞULESCU, directorul de studii al Centrului, a ţinut să adauge : — Ţinînd seama de obiectivele puse în faţa economiei de Proiectul de Directive ale C.C. al P.C.R. şi de concluziile obţinute din activitatea desfăşurată în acest an, Centrul îşi propune pentru 1968 continuarea pe de o parte a programelor organizate în 1967 — aducîndu-li-se îmbunătăţiri în privinţa conţinutului şi organizării — iar pe de altă parte, iniţierea unor programe experimentale în cadrul cărora să se adincească anumite laturi ale conducerii şi organizării producţiei şi a muncii. Ne mai despart puţine zile de data începerii lucrărilor Conferinţei Naţionale a partidului, eveniment de seamă în viaţa ţării. Pretutindeni dezbaterea Proiectului de Directive ale C.C. al P.C.R. a cumulat importante propuneri menite să ducă la perfecţionarea conducerii şi planificării economiei naţionale. In acest cadru de avînt creator, acţiunea de aşezare pe baze ştiinţifice a organizării producţiei şi a muncii — iniţiată de conducerea partidului — trebuie să cunoască o amplificare şi o aprofundare, încadrîndu-se mai bine în efortul general pentru ridicarea eficienţei activităţii economice. De la primii săi paşi, Centrul de perfecţionare a cadrelor de conducere din întreprinderi vine să dea un puternic imbold acestei ample acţiuni, creîndu-i o bază de competenţă. Dar trebuie ţinut seama că acest Centru nu poate cuprinde decît treptat cadrele din economie. Nu se poate deci aştepta, nu trebuie permise pauze sau reduceri de intensitate în acţiunea începută. Rămîne astfel ca o datorie de prim ordin a conducerilor de întreprinderi şi ministere de a-şi conjuga eforturile pentru ca studiile întreprinse pînă acum, completate cu noi propuneri, să fie aplicate neîntîrziat, dînd acţiunii de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii continuitatea şi extinderea de care are nevoie. TUDOR GHEORGHIU O lege - cadru pentru ministerele economice Folosirea noilor forme de organizare a conducerii industriale propuse de Proiectul de Directive ale C.C. al P.C.R. — întreprindere, centrala industrială, minister economic — forme bazate pe aplicarea principiului conducerii si muncii colective şi pe apropierea conducerii de producţie, condiţii esenţiale în elaborarea şi aplicarea operativă a soluţiilor optime de îmbunătăţire a proceselor de producţie, va conduce în mod sigur, la înlăturarea lipsurilor manifestate pe această linie. Din însăşi definirea şi atribuţiile acestor trei verigi, prin care urmează să se realizeze conducerea activităţii din industria republicană rezultă o serie de aspecte ce se vor repercuta favorabil asupra creşterii eficienţei întregii activităţi productive. In acest cadru un rol de seamă revine ministerului economic. In primul rînd, ministerul economic ca organ central de stat care înfăptuieşte politica economică a partidului şi guvernului în domeniile lui de activitate va fi degrevat de o serie de sarcini care imprimau activităţii sale un caracter de centralism excesiv, de tutelă măruntă asupra activităţii întreprinderilor în subordine şi care nu-i dădeau posibilitatea concentrării forţelor sale spre problemele Petre Bănuţeanu Directorul direcţiei plan şi organizarea muncii din Ministerul Industriei Chimice majore de dezvoltare în perspectivă, în concordanţă cu cerinţele economiei naţionale şi ale obţinerii unei eficienţe economice maxime. Astfel, în cadrul ministerului nostru — începînd de la conducerea direcţiilor generale şi pînă la conducerea ministerului — o mare parte din timp se foloseşte pentru rezolvarea unor probleme de aprovizionare cu materii prime şi materiale. De asemenea, o mare parte din specialiştii din minister îndeplinesc atribuţii de „constatare“ a fenomenelor ce se petrec în întreprinderi şi de întocmire a unui mare număr de note informative ce conţin justificarea unor nerealizări, ceea ce imprimă muncii un caracter mai mult administrativ şi nu dă posibilitatea aducerii unei contribuţii directe la soluţionarea problemelor majore, de fond, ale activităţii unităţilor. Prin măsurile preconizate, existenţa unui minister economic care în cadrul unui aparat restrîns de specialişti trebuie să aibă ca preocupare centrală problemele de studii şi programe privind proporţiile, niveluriile de dezvoltare a ramurilor pe care le coordonează, se aduce o contribuţie mai eficientă la dezvoltarea forţelor de producţie. Ţinînd seama că printre atribuţiile ministerelor economice sunt şi acelea legate de elaborarea proiectului planului de dezvoltare a ramurii precum şi răspunderea, în calitate de titular de plan, de înfăptuirea planului întregii ramuri, consider necesară elaborarea unei „legi-cadru“ pentru organizarea şi funcţionarea ministerelor economice, care să precizeze şi să delimiteze atribuţiile şi răspunderile acestora în cadrul marelui lor profil în funcţie de numărul de compartimente ce intră în structura lor organizatorică şi de aparatul de lucru cu care urmează a fi dotate. Elaborarea legii-cadru de organizare şi funcţionare a ministerelor, alături de statutul-tip al centralelor industriale şi întreprinderilor are, după părerea mea, o deosebită importanţă, atît pentru evitarea în viitor a tendinţelor de centralism excesiv, cit şi pentru delimitarea precisă a răspunderilor pe cele trei verigi de conducere a industriei. Realizarea măsurilor preconizate privind atribuţiile şi răspunderile acestor verigi, depinde în mare măsură şi de elaborarea unui sistem informaţional raţional, corespunzător atît actualului stadiu de dezvoltare a economiei noastre naţionale, cit şi noilor atribuţii şi competenţe ce revin centralelor industriale, întreprinderilor şi ministerelor economice. Avînd în vedere că astăzi circulă un volum mare de informaţii — dări de seamă aprobate şi neaprobate — propun ca în cadrul Direcţiei Centrale de Statistică să se formeze o comisie din reprezentanţi ai organelor centrale şi ministerelor economice, care să elaboreze un sistem unitar informaţional, corespunzător noii etape de dezvoltare socialistă a României. Un accent deosebit se pune în cadrul măsurilor preconizate pe existența unui control economic şi financiar operativ şi eficient. Pe această linie consider necesar ca în cadrul ministerelor economice, compartimentul de control să nu se mărginească numai la controlul financiar, ci el trebuie să cuprindă întreaga activitate tehnico-economică a ministerului. In acest scop, compartimentul de control trebuie să fie dotat atît cu cadre de specialitate tehnică, cît și cu cele economico-financiare. Numai într-o astfel de alcătuire, compartimentul de control al ministerului economic, poate să-şi aducă o contribuţie la îndrumarea şi controlul activităţii unităţilor economice subordonate, atribuţie rezultată din însăşi definirea lui ca minister economic. Relaţii directe între comerţ şi industrie (Urmare din pag. I) de stat faţă de activitatea unităţilor de industrie locală, îmbunătăţirea dotării şi tehnologiei, contractarea directă a mărfurilor între ogranizaţiile comerciale unificate şi întreprinderile de industrie locală, vor putea duce la înlăturarea multora din neajunsurile actuale. Cunoscînd necesităţile din întreaga ţară, Ministerul Comerţului Interior — prin organele sale şi prin organizaţiile comerciale unificate locale — va putea asigura orientarea producţiei industriei locale spre acele mărfuri mai mult solicitate de populaţie, ca şi spre cele propuse pentru asimilare. O altă problemă este aceea a reţinerii unor întreprinderi de industrie locală de a trece la producţia de articole mărunte de valoare scăzută pe unitatea de produs şi de serie mică sau a tendinţei de a scoate din producţie asemenea articole, chiar atunci cind sunt rentabile şi nu ridică probleme de productivitate. Această tendinţă este datorată faptului că realizarea unei mari diversităţi de produse necesită eforturi organizatorice mai mari, nerăsplătite prin beneficiile realizate de întreprinderi, valoarea beneficiului calculîndu-se prin aplicarea de procente nediferenţiate stimulator la valoarea totală a producţiei marfă. Astfel, actuala metodologie permite unei întreprinderi să prefere ca o tonă de metal să fie transformată în fir de dulapuri de fier, în loc de a fabrica un număr mare de articole mărunte de uz gospodăresc. Ca atare, propun ca organele centrale de resort să analizeze şi acest aspect al problemei, elaborind soluţii pentru modificarea actualei metodologii, în sensul stimulării producţiei de articole mărunte pe plan local. Sunt convins că adoptarea unor asemenea măsuri de către industrie (republicană şi locală) şi de către comerţ, în vederea perfecţionării sistemului de relaţii între ele, a lărgirii atribuţiilor pe plan local, a asigurării unui contact direct între unităţile productive şi cele de desfacere, va contribui la asigurarea unei mai bune cunoaşteri şi satisfaceri a cerinţelor cumpărătorilor, la mai buna aprovizionare a populaţiei. I DOCUMENTELOR PLENAREI C.C. AL P.C.R Din propunerile participanţilor la dezbateri Consider util ca în centrala industrială de care va aparţine uzina noastră să fie înglobate şi u. Şef de secţie nităţile care fac organe de asamla U.C.M. Reşiţa I blare. In felul acesta se va asi---------------------------------------1 gura o conlucrare mai directă de la uzinarea produsului şi pînă la montarea lui finală. Directorul întreprinderii „Electrometor“Timişoara Pavel Nicoara Propun ca stimularea pentru executarea ireproşabilă a planului de export să se facă nu în funcţie de nivelul depăşirii planului, ci sub formă de cotă- parte faţă de întreaga sarcină. In felul acesta, întreprinderile vor fi interesate să contracteze de la bun început cu întreprinderile de export, să se preocupe pentru asimilarea şi realizarea unor produse competitive. Ar fi de dorit ca centralele industriale să aibă o uzină pentru executarea pieselor necesare autoutilării pentru piese de schimb, precum și o unitate specializată în producerea sculelor și dispozitivelor, deservind toate întreprinderile ce vor fi reunite în centrală. ----------------------------------------1 Actuala formă organizato-Ing. N. Stelian ‘rică din f°raf '■ brigăzi, sectii, Directorul întreprinderii întreprinderi, trusturi, direcde foraj Tg. Ocna |ie generala in minister, este ---------------------------------------1 supraîncărcată cu verigi intermediare, ceea ce îngreunează atît transmiterea planului şi a dispoziţiilor de lucru cît şi controlul îndeplinirii sarcinilor. Pentru a informa direcţia generală asupra stadiului lucrărilor de foraj în fiecare zi, cadrele tehnice, începînd de la maistrul de foraj, şeful secţiei, inginerul şef al întreprinderii, inginerul şef al trustului, colectează şi transmit informaţii şi programe de lucru (aşa numitul raport de foraj), care absoarbe o bună parte din timpul de lucru al acestora. Stabilirea programelor de lucru prin forurile tutelare s-a dovedit greoaie, lipsită de operativitate, ea ducînd la o seamă de complicaţii datorită necunoaşterii concrete a situaţiilor de fapt. Pentru ridicarea pe o treaptă superioară a activităţii economice în foraj, socot necesar în primul rînd să se renunţe la unele verigi intermediare inutile cum sînt: trustul şi direcţia generală, care pînă acum nu se ocupau decit de dispecerat şi de informarea organelor imediat superioare. In al doilea rînd, se impune simplificarea actualelor rapoarte de foraj, în sensul de a se face o selecţie riguroasă a informaţiilor cerute la fiecare nivel, precum şi a perioadelor la care urmează să se facă comunicările respective. Cred că cea mai mare parte a datelor de la sonde trebuie să se oprească la nivelul secţiei, urmînd ca la întreprindere să ajungă doar cazurile mai grave. Raportul de foraj s-ar putea comunica săptămînal sau decadal. In felul acesta cadrele de specialitate nu şi-ar mai pierde timpul cu raportări inutile, ci s-ar ocupa de îndrumarea tehnică, de rezolvarea operativă a problemelor tehnice şi organizatorice impuse de condiţiile concrete în fiecare unitate. -----------------------------------------1 Noile unităţi administrative Melentie Suciu ,care vor f un fantă, în căzui Secretarul Comitetului n.°sîTM cTMffxc .O râşeneștiexecutiv al Sfatului aiba atribuţii lărgite asupra mopopului orăşenesc Orsdss Idului de execuţie a bugetului ce ---------------------------------------■* le-a fost încredinţat, astfel incit executarea construcţiilor de mai mică valoare — din buget sau investiţii — să rămînă la latitudinea organului administrativ local fără a mai fi nevoie de avize şi aprobări din partea forurilor tutelare. Virarea creditelor în timpul anului financiar — de la o clasificație bugetară la alta, de la o destinație la alta, — să se facă de organul local, în lumina actelor normative elaborate de organele centrale, fără a mai fi nevoie de alte aprobări. ...Unitățile de construcţii, de industrie locală, cele de comerţ, să fie subordonate numai organului administrativ teritorial pe raza căruia activează, deoarece scoaterea lor de sub tutela aparatului respectiv — situaţia de acuma din oraşul nostru — dă naştere la o seamă de anomalii şi greutăţi de natură subiectivă. E. Dăscălache Gh. Ioniţoiu Director adjunct la direcţia de control şi revizie pentru regiunea Bacău Prin înfiinţarea, la nivelul centralelor industriale, a unor comisii, a căror activitate să fie delimitată în timp, cu sarcini precise de identificare şi valorificare a utilajelor disponibile, se vor putea stabili măsurile corespunzătoare de redistribuire a acestora. Faptul că astăzi nu există un sistem informaţional permanent şi bine organizat privind disponibilităţile de utilaje din economie face ca, în timp ce în unele sectoare există utilaje ce stau nefolosite, în altele, se resimte lipsa acestora. Pentru înlăturarea acestui neajuns se simte nevoia întocmirii periodice (eventual semestrial) a unor cataloage — publicaţie unică pe economie — care să cuprindă toate utilajele disponibile, grupate pe categorii — ministere şi întreprinderi. Acestea ar urma să fie difuzate tuturor întreprinderilor, institutelor de proiectări, centralelor industriale precum şi marilor unităţi bugetare. Nici actuala metodologie de transferare a mijloacelor fixe nu mai corespunde etapei actuale. Sunt necesare măsuri de îmbunătăţire a acesteia, în sensul acordării unor mai largi competenţe conducătorilor de întreprinderi pentru aprobarea unor transferuri de utilaje, stabilindu-se in acest sens eventuale plafoane valorice. Lorincz Zoltán Economist-şef la Filiala regională Tg. Mureş a Băncii de investiţii Lărgirea competenţelor unităţilor bancare operative cere din partea lor o răspundere crescândă în ce priveşte folosirea eficientă a pîrghiilor pe care le au la îndemînă, o receptivitate sporită faţă de tot ce este nou, calea principală în această direcţie constituind o cunoaştere temeinică a economiei întreprinderii. De aceea sunt de părere că o serie de sarcini de control, cu caracter gestionar, să fie trecute în seama exclusivă a organelor Ministerului Finanţelor iar Banca să-şi îndrepte atenţia spre problemele cu specific bancar, cum ar fi analiza indicatorilor economico-financiari, în vederea luării unor măsuri — prin instrumentele de care dispune — ca fondurile puse la dispoziţia întreprinderilor să fie utilizate cu maximă eficienţă. De asemenea, consider că stabilirea trimestrială de către centrala băncii pentru unitățile bancare teritoriale a unor plafoane globale de credite, ar contribui la o mobilitate crescîndă în ce privește manevrarea acestora, urmînd ca împrumuturile acordate să fie încadrate in aceste plafoane. nr. 7190 — 1.XII.1967 — pag. a S-a rrRomânia liberă" Cercetarea agricolă şi cerinţele practicii Ing. Tiberiu Mureşan Directorul Institutului de cercetări pentru cereale şi plante tehnice Fundulea Proiectul Directivelor C.C. al P.C.R. cu privire la perfecţionarea conducerii şi planificării economiei naţionale subliniază necesitatea ca, prin institutele sale de cercetări, Consiliul Superior al Agriculturii să-şi sporească contribuţia la promovarea şi introducerea în producţie a progresului tehnic şi să participe activ la rezolvarea celor mai actuale probleme pe care le ridică nevoile agriculturii. Pe această linie se înscrie în primul rînd, înfiinţarea unor noi institute de cercetări în agricultură, care au menirea de a intensifica studiile în unele domenii. Amplasarea noilor institute în bazine naturale cu tradiţie şi specific profilului acestora, cît şi organizarea cercetărilor ştiinţifice din agricultură în cadrul unor unităţi mari de producţie, care au rol de staţiipilot, vor asigura, fără îndoială, verificarea şi generalizarea mai rapidă în producţie a rezultatelor muncii de cercetare. Activitatea noilor institute cît şi a celor înfiinţate anterior se desfăşoară, după cum se ştie, intr-o reţea de staţiuni experimentale. In noile condiţii, se pune însă cu insistenţă, după părerea noastră, problema reanalizării principiilor de organizare a acestei reţele şi a raporturilor care trebuie să existe intre staţiuni şi institutele de profil. Tendinţa de organizare a unui număr mare de staţiuni experimentale repartizate pe regiuni administrative, similare institutelor de profil ca structură a tematicii de cercetare, ca sarcini şi dotare, este greşită, o asemenea reţea fiind lipsită de eficienţă economică, nejusificată ştiinţific. Pentru ca cercetarea ştiinţifică să se afle pe toate lungimile de undă ale necesităţilor stringente ale producţiei, pentru folosirea mai judicioasă a bazei materiale de care dispune cercetarea şi a cadrelor de cercetători este necesară continuarea şi urgentarea lucrărilor de îmbunătăţire a reţelei de staţiuni experimentale. Cercetarea fundamentală trebuie totodată organizată şi dotată la nivelul tehnicii moderne, ceea ce impune concentrarea ei numai în institutele de profil, în care colective bine pregătite şi,organizate fac posibilă folosirea judicioasă a investiţiilor şi accelerarea ritmului de soluţionare a problemelor. Desfăşurarea în bune condiţiuni a activităţii de cercetare în reţeaua de staţiuni a fiecărui institut de profil solicită, pe lingă cele arătate mai sus, să se asigure posibilitatea dirijării nemijlocite de către aceste institute a bazei materiale și a cadrelor afectate sectorului respectiv, în conformitate cu cerințele reale ale acestuia. Aplicarea unei asemenea măsuri va face loc realizării unui raport mai just între sarcinile de cercetare pe de o parte şi baza materială necesară realizării lor. Această îmbunătăţire în sistemul organizatoric al reţelei de cercetare din agricultură va permite eliminarea verigilor intermediare în sistemul de finanţare şi coordonare a acţiunilor şi a paralelismelor inutile, va duce la creşterea operativităţii atit în atacarea şi rezolvarea problemelor, cît şi în introducerea şi generalizarea rezultatelor obţinute în activitatea practică de producţie. Drumul dintre cercetare şi practică va fi astfel foarte mult scurtat. Dar pentru a se obţine asemenea succese se cere ca şi practicienii să aibă mai multă încredere în recomandările elaborate pe baza cercetărilor ştiinţifice, să îmbrăţişeze cu mai multă hotărîre noul. Trebuie spus însă că se mai întîlnesc cazuri cînd, datorită comodităţii unor cadre din administraţie sau a unui birocratism excesiv, nu se creează condiţii favorabile utilizării în practică a unor rezultate deosebit de valoroase, izvorîte din activitatea de cercetare. In acest sens, opinăm că este deosebit de utilă perfecţionarea sistemului informaţional al practicienilor. Asigurarea unităţilor cu un bogat material informativ privind rezultatele cercetării ştiinţifice, organizarea unor instruiri sistematice a specialiştilor, în primul rînd in institutele de profil, şi găsirea unor modalităţi de stimulare atit a cercetătorilor, dar mai ales a practicienilor, în direcţia aplicării soluţiilor eficiente furnizate de cercetarea ştiinţifică vor determina, după părerea noastră, o valorificare optimă şi mai rapidă a rezultatelor cercetării ştiinţifice, ceea ce se va reflecta, în final, într-o mai accentuată sporire a producţiei agricole. In acelaşi scop, prezintă o deosebită însemnătate îmbunătăţirea componenţei consiliului ştiinţific şi a comitetului de direcţie din cadrul institutelor de profil şi al staţiunilor experimentale. In componenţa consiliilor ştiinţifice consider că trebuie să facă parte, pe lingă cadrele din institutele de cercetări sau staţiunile experimentale şi din institutele de învăţămînt precizate în Directive, şi tehnologişefi ai întreprinderilor agricole, specialişti de profil din cadrul consiliilor agricole regionale şi raionale şi specialişti din alte unităţi agricole din zona respectivă. Dezbaterile largi din cadrul şedinţelor de lucru ale Consiliului ştiinţific vor trebui să precizeze atît căile concrete de promovare, în practică a metodelor avansate, cît şi formele de angrenare pe această linie a specialiştilor care lucrează în unităţile agricole de producţie.