România Liberă, decembrie 1967 (Anul 25, nr. 7190-7216)

1967-12-01 / nr. 7190

A TEZAURULUI COMPETENŢEI I SE DESCHID LARG PORŢILE­ romovarea largă a procesului de însuşire a conducerii şi organiză­rii producţiei, ca urmare a grijii conducerii de partid şi de stat, se află în ţara noastră în centrul atenţiei, fă­­cînd parte integrantă din vasta acţiu­ne de organizare ştiinţifică a produc­ţiei şi a muncii. In acest cadru de pre­ocupări complexe a apărut şi şi-a în­ceput activitatea în preajma Bucureş­­tiului, la Otopeni, Centrul de perfec­ţionare a pregătirii cadrelor de condu­cere din întreprinderi (CEPECA), cen­tru ce beneficiază de asistenţa Progra­mului Naţiunilor Unite pentru Dezvol­tare şi a Biroului Internaţional al Muncii. La primii săi paşi,CEPECA şi-a pro­pus, prin organizarea a cinci progra­me experimentale, să iniţieze pe par­ticipanţi­i cadre de conducere din în­treprinderi şi ministere, specialişti din diferite ramuri ale economiei naţio­nale — asupra cadrului general privind tehnicile şi metodele moderne de con­ducere şi organizare a producţiei şi a muncii, răspunzînd cît mai bine sarci­nilor stabilite de Congresul al IX-lea al P.C.R. cu privire la perfecţionarea conducerii şi planificării economiei na­ţionale şi în acelaşi timp să experimen­teze metodele de instruire specifice Centrului, rezultate din experienţa u­­nor centre şi institute similare din străinătate, adaptate la specificul şi necesităţile economiei noastre. Aleasă la participanţii primei serii de cursuri Se poate spune astăzi, deşi s-au scurs doar trei luni de la inaugurarea cursurilor, că activitatea Centrului de la Otopeni a început să fie simţită dincolo de porţile lui, în fabrici şi u­­zine, în ministere şi institute . Centrul pulsează viu în viaţa economică a ţă­rii. Să vedem în ce mod. Pentru a­­ceasta ne-am oprit în cîteva fabrici, uzine, institute de proiectări şi minis­tere, acolo unde s-au reîntors de cu­­rînd la posturile lor, participanţii la prima serie de cursuri. — Cu toată experienţa pe care o am — ne-a spus primul nostru inter­locutor, ing. A. BLAGA, director ge­neral în Ministerul Industriei Chimice — noţiunile însuşite la primul ciclu al cursului I mi-au deschis foarte multe porţi noi, remarcindu-se în mod deo­sebit metodele folosite în procesul nostru de instruire. Dintre acestea s-a impus, prin noutate şi eficienţă, me­toda „cazurilor“, metodă care pune în faţa participanţilor o situaţie practică din întreprindere, în toate amănunte­le ei, urmînd ca aceştia să analizeze, să discute şi să fundamenteze soluţiile, după care prezintă şi susţin pe cele optime. — PUTEŢI SA NE RELATAŢI PE SCURT O ASEMENEA DEZBA­TERE ? — îmi aduc bine aminte, de pildă, de „cazul" prezentat de ing. Constan­tin Pîrvu, directorul general al Uzinei de radiatoare, echipament metalic, o­­biecte și armături sanitare, care a sus­citat un deosebit interes. In cadrul temei „Analiza organizării conducerii şi coordonării uzinei“, s-a abordat cu prioritate, pe baza deficienţelor con­statate în structura existentă, proble­ma realizării unei conduceri operative a sectorului tehnic şi economie, stabi­lirea şi delimitarea unor raporturi de coordonare precise între verigile or­ganizatorice ale întreprinderii. A a­­părut astfel raţională propunerea de a crea funcţia de director economic, co­ordonator a trei compartimente şi a trei servicii, precum şi trecerea în sarcina directorului general a serviciu­lui de organizare a producţiei. Din dis­cuţiile purtate, s-a conturat în acest mod un cadru organizatoric care rea­lizează legături mai bune şi mai con­crete între diferitele compartimente ale Întreprinderii. Experţii centrului pe terenul uzinei La Uzina de autocamioane „Steagul Roşu" din Braşov, am cunoscut un alt participant la cursul de perfecţionare în conducerea întreprinderii : VICTOR ŞTEFAN, contabil şef, de 21 de ani în întreprindere în aceeaşi speciali­tate. — Fiecare dintre participanţii la cursuri — ne-a declarat Victor Ştefan — şi-a început activitatea la Centru, pornind de la premisa, verificată de practică, că oricît de priceput s-ar considera un conducător de întreprin­dere, evoluţia economiei îi confruntă permanent cu numeroase probleme noi. Pe această linie am apreciat ca deosebit de utile noţiunile primite In domeniul conducerii personalului, la­tură de multe ori neglijată pină acum la noi. S-a făcut mai mult decît o simplă punere în temă ; practic s-a stabilit cum trebuie acţionat pe tărî­­mul recrutării, selecţionării şi formării personalului. — SE POATE VORBI DE O A­­PLICABILITATE IMEDIATĂ A EXPERIENŢEI NOI DOBlNDITE ? — Desigur. Reîntors în uzină după primul ciclu al cursului, am putut ac­ţiona în cîteva direcţii importante. Una din ele se referă la acţiunea de simplificare a formularisticii. Am ob­ţinut astfel rezultate bune în reduce­rea volumului de formulare de la do­cumentele de evidenţă contabilă a ma­terialelor, obiectelor de inventar şi produselor, excluzînd paralelismele şi dublurile existente pînă acum. In biroul contabilului-şef al uzinei „Steagul Roşu“, am întîlnit şi un grup de experţi ai Centrului de la Otopeni.­ ­ ESTE O SIMPLĂ VIZITĂ DE CURTOAZIE ? — Nicidecum — ne precizează din capul locului dr. DAN ONICESCU. O parte dintre participanţii la cursuri sînt vizitaţi de experţii Centrului, în întreprinderile lor, pentru a colabora cu ei la aplicarea cît mai corespunză­toare a noţiunilor asimilate şi la ela­borarea unor lucrări individuale. — In acest cadru — completează Ing. CORNELIU RUSSU — preocupa­rea noastră se îndreaptă în două di­recţii principale. Una se referă la ela­borarea tematicii şi canalizarea stu­diului. iar alta, ce se dezvoltă pe mă­sură ce cunoaştem realităţile din în­treprindere, la sugerarea unor aspec­te autorului lucrării. Este deci şi o documentare utilă pentru cadrele Cen­trului. Cel de-al treilea membru al grupu­lui era un expert străin din partea Bi­roului Internaţional al Muncii. L-am întrebat : — CE EXPERIENŢĂ ADUCEŢI ŞI CUM APRECIAŢI LA ACEST ÎNCEPUT DE DRUM, COLABORA­REA CU EXPERŢII ROMÂNI ? — Experienţa de care mă întrebaţi — ne-a răspuns economistul PIERRE DIARD — şi pe care o aduc cu mine punind-o în slujba Centrului, se poate rezuma la aceea de conducător finan­ciar a trei mari întreprinderi de talie internaţională. In momentul de faţă una din preocupările mele de bază se îndreaptă spre înţelegerea deplină a fenomenelor economice, de orice na­tură, care se petrec în România. De la început trebuie să subliniez in a­­cest sens că am găsit multă simpatie la colegii români, ceea ce arată ca perfect posibilă o colaborare fructuoa­să. Sunt deosebit de optimist in acti­vitatea de expert pe care am înce­­put-o în ţara dv„ căci am remarcat un spirit colectiv de gindire ce creează după părerea mea o excelentă bază de aplicare a formelor noi de conducere. O latură esenţială: aplicabilitatea imediată Pe participanţii la cursul III — de specializare în studiul muncii — i-am găsit încă în sălile de studiu ale Cen­trului de la Otopeni. Printre cei din prima serie, ale căror cursuri nu s-au încheiat încă, l-am întîlnit pe ŞTEFAN TOFAN, economist în Ministerul In­dustriei Construcţiilor. — ŞTIM CA ACEST CURS ARE MENIREA SĂ FORMEZE SPE­CIALIŞTI CARE VOR FI UTILI­ZAŢI DE CĂTRE MINISTERE IN PREGĂTIREA DE CADRE IN STUDIUL MUNCII. CARE VĂ SUNT IN ACEST SENS INTENŢII­LE DUPĂ ABSOLVIRE? — Planul pe care mi l-am propus are două etape — ne-a precizat Şte­fan Tofan. In prima voi începe cu stu­dierea unor întreprinderi din sectorul materialelor de construcţii, lucrind e­­fectiv la elaborarea unei documentaţii proprii, propagind metodele noi de stu­diul muncii însuşite la curs. Pe aceas­tă bază urmează să ţin un aceleaşi în­treprinderi o serie de conferinţe pe a­­ceastă temă. în etapa a II-a proiectez, în cîteva cicluri, cursuri restrînse cu oameni din întreprinderi, cursuri ce vor alterna cu lucrări practice în fa­brici. învăţăm să... învăţăm Iată-ne acum la capătul unei largi investigaţii care ne-a prilejuit, prin intermediul unor participanţi la cursuri, să cunoaştem cum a debutat în viaţa economică a ţării Centrul de perfecţionare a pregătirii cadrelor de conducere din întreprinderi. încheie­rea primei serii de cursuri a permis şi conducerii Centrului să stabilească o seamă de concluzii. Iată ce ne-a decla­rat în acest sens ing. ION NICULES­­CU, directorul acestui veritabil centru al competenţei : — Activitatea desfăşurată pînă în prezent în cadrul programelor experi­mentale, conduce la aprecierea că pro­gramele, conţinutul lor, metodele de instruire şi cadrul organizatoric au per­mis efectuarea unui schimb larg de experienţă şi însuşirea temeinică a tehnicilor şi metodelor moderne de conducere şi organizare a producţiei şi a muncii. Din analizele sistematice efectuate împreună cu participanţii la cursuri şi recent cu cadre de condu­cere din ministerele economice, au reieşit şi o serie de aspecte noi.­­ LA UNA DIN ACESTE ANA­LIZE, UNUL DINTRE PARTICI­PANŢI SE REFEREA LA PRIN­CIPIUL „învăţăm să învă­ţăm“. CUM SE APLICĂ IN AC­TIVITATEA CENTRULUI? Cum a debutat in viaţa economică a ţării Centrul de perfecţionare a cadrelor de conducere din întreprinderi — Practic căutăm în permanenţă să perfecţionăm programele cu care am început. In cazul cursurilor IV şi V, de pildă, a rezultat necesitatea repro­filării acestora şi instituirii unui nou program in vederea adîncirii proble­melor legate de organizarea fluxului informaţional şi creării condiţiilor ne­cesare pentru introducerea în între­prinderi a mijloacelor de calcul mecanografice şi electronice. S-a mai desprins concluzia că pentru îm­bunătăţirea în continuare a conţi­nutului programelor şi ridicarea efi­cienţei aplicaţiilor practice, se impune ca în cadrul Centrului să se dezvolte treptat activitatea de cercetare aplica­tivă, prin rezolvarea problemelor con­crete dintr-o serie de întreprinderi pilot în vederea creării unei experien­ţe proprii specifice ţării noastre, care să poată constitui model pentru rezol­varea aspectelor similare din alte u­­nităţi. La acestea ing. VLAD NECŞULES­­CU, directorul de studii al Centrului, a ţinut să adauge : — Ţinînd seama de obiectivele puse în faţa economiei de Proiectul de Di­rective ale C.C. al P.C.R. şi de conclu­ziile obţinute din activitatea desfăşu­rată în acest an, Centrul îşi propune pentru 1968 continuarea pe de o parte a programelor organizate în 1967 — aducîndu-li-se îmbunătăţiri în privinţa conţinutului şi organizării — iar pe de altă parte, iniţierea unor programe ex­perimentale în cadrul cărora să se adincească anumite laturi ale condu­cerii şi organizării producţiei şi a muncii. Ne mai despart puţine zile de data începerii lucrărilor Conferinţei Naţionale a partidului, eveniment de seamă în viaţa ţării. Pretutindeni dezbaterea Proiectului de Directive ale C.C. al P.C.R. a cumulat impor­tante propuneri menite să ducă la perfecţionarea conducerii şi planifi­cării economiei naţionale. In acest cadru de avînt creator, acţiunea de aşezare pe baze ştiinţifice a organizării producţiei şi a muncii — iniţiată de conducerea partidului — trebuie să cunoască o amplificare şi o apro­fundare, încadrîndu-se mai bine în efortul general pentru ridicarea efi­cienţei activităţii economice. De la primii săi paşi, Centrul de perfecţio­nare a cadrelor de conducere din întreprinderi vine să dea un puternic imbold acestei ample acţiuni, creîndu-i o bază de competenţă. Dar tre­buie ţinut seama că acest Centru nu poate cuprinde decît treptat cadre­le din economie. Nu se poate deci aştepta, nu trebuie permise pauze sau reduceri de intensitate în acţiunea începută. Rămîne astfel ca o datorie de prim ordin a conducerilor de întreprinderi şi ministere de a-şi con­juga eforturile pentru ca studiile întreprinse pînă acum, completate cu noi propuneri, să fie aplicate neîntîrziat, dînd acţiunii de organizare ştiin­ţifică a producţiei şi a muncii continuitatea şi extinderea de care are nevoie. TUDOR GHEORGHIU O lege - cadru pentru ministerele economice F­olosirea noilor forme de organizare a conducerii in­dustriale propuse de Pro­iectul de Directive ale C.C. al P.C.R. — întreprindere, cen­trala industrială, minister eco­nomic — forme bazate pe apli­carea principiului conducerii si muncii colective şi pe apropie­rea conducerii de producţie, condiţii esenţiale în elaborarea şi aplicarea operativă a soluţii­lor optime de îmbunătăţire a proceselor de producţie, va con­duce în mod sigur, la înlătura­rea lipsurilor manifestate pe a­­ceastă linie. Din însăşi defini­rea şi atribuţiile acestor trei verigi, prin care urmează să se realizeze conducerea activităţii din industria re­publicană rezultă o serie de aspecte ce se vor repercuta fa­vorabil asupra creşterii eficien­ţei întregii activităţi productive. In acest cadru un rol de seamă revine ministerului e­­conomic. In primul rînd, ministerul e­­conomic ca organ central de stat care înfăptuieşte politica e­­conomică a partidului şi guver­nului în domeniile lui de acti­vitate va fi degrevat de o serie de sarcini care imprimau activi­tăţii sale un caracter de centra­lism excesiv, de tutelă măruntă asupra activităţii întreprinderi­lor în subordine şi care nu-i dădeau posibilitatea concentră­rii forţelor sale spre problemele Petre Bănuţean­u Directorul direcţiei plan şi organizarea muncii din Ministerul Industriei Chimice majore de dezvoltare în pers­pectivă, în concordanţă cu cerin­ţele economiei naţionale şi ale obţinerii unei eficienţe econo­mice maxime. Astfel, în cadrul ministerului nostru — începînd de la conducerea direcţiilor ge­nerale şi pînă la conducerea ministerului — o mare parte din timp se foloseşte pentru rezol­varea unor probleme de aprovi­zionare cu materii prime şi ma­teriale. De asemenea, o mare parte din specialiştii din minis­ter îndeplinesc atribuţii de „constatare“ a fenomenelor ce se petrec în întreprinderi şi de întocmire a unui mare număr de note informative ce conţin jus­tificarea unor nerealizări, ceea ce imprimă muncii un caracter mai mult administrativ şi nu dă posibilitatea aducerii unei con­tribuţii directe la soluţionarea problemelor majore, de fond, a­le activităţii unităţilor. Prin măsurile preconizate, existenţa unui minister econo­mic care în cadrul unui aparat restrîns de specialişti trebuie să aibă ca preocupare centrală problemele de studii şi progra­me privind proporţiile, nivelu­­riile de dezvoltare a ramurilor pe care le coordonează, se a­­duce o contribuţie mai eficien­tă la dezvoltarea forţelor de producţie. Ţinînd seama că printre atribuţiile ministerelor economice sunt şi acelea le­gate de elaborarea proiec­tului planului de dezvoltare a ramurii precum şi răs­punderea, în calitate de ti­tular de plan, de înfăptuirea planului întregii ramuri, con­sider necesară elaborarea unei „legi-cadru“ pentru organizarea şi funcţionarea ministerelor e­­conomice, care să precizeze şi să delimiteze atribuţiile şi răs­punderile acestora în cadrul marelui lor profil în funcţie de numărul de compartimente ce intră în structura lor organiza­torică şi de aparatul de lucru cu care urmează a fi dotate. Elaborarea legii-cadru de orga­nizare şi funcţionare a minis­terelor, alături de statutul-tip al centralelor industriale şi în­treprinderilor are, după păre­rea mea, o deosebită importan­ţă, atît pentru evitarea în viitor a tendinţelor de centralism ex­cesiv, cit şi pentru delimitarea precisă a răspunderilor pe cele trei verigi de conducere a in­dustriei. Realizarea măsurilor preconi­zate privind atribuţiile şi răs­punderile acestor verigi, depin­de în mare măsură şi de elabo­rarea unui sistem informaţional raţional, corespunzător atît ac­tualului stadiu de dezvoltare a economiei noastre naţionale, cit şi noilor atribuţii şi competen­ţe ce revin centralelor indus­triale, întreprinderilor şi mi­nisterelor economice. Avînd în vedere că astăzi circulă un vo­lum mare de informaţii — dări de seamă aprobate şi neapro­bate — propun ca în cadrul Direcţiei Centrale de Statistică să se formeze o comisie din re­prezentanţi ai organelor centra­le şi ministerelor economice, care să elaboreze un sistem u­­nitar informaţional, corespun­zător noii etape de dezvoltare socialistă a României. Un accent deosebit se pune în cadrul măsurilor preconizate pe existența unui control economic şi financiar operativ şi eficient. Pe această linie consider nece­sar ca în cadrul ministerelor economice, compartimentul de control să nu se mărginească numai la controlul financiar, ci el trebuie să cuprindă întreaga activitate tehnico-economică a ministerului. In acest scop, com­partimentul de control tre­buie să fie dotat atît cu cadre de specialitate tehnică, cît și cu cele economico-financiare. Nu­mai într-o astfel de alcătuire, compartimentul de control al ministerului economic, poate să-şi aducă o contribuţie la îndrumarea şi controlul activi­tăţii unităţilor economice su­bordonate, atribuţie rezultată din însăşi definirea lui ca mi­nister economic. Relaţii directe între comerţ şi industrie (Urmare din pag. I) de stat faţă de activitatea uni­tăţilor de industrie locală, îmbu­nătăţirea dotării şi tehnologiei, contractarea directă a mărfuri­lor între ogranizaţiile comercia­le unificate şi întreprinderile de industrie locală, vor putea duce la înlăturarea multora din nea­junsurile actuale. Cunoscînd ne­cesităţile din întreaga ţară, Mi­nisterul Comerţului Interior — prin organele sale şi prin orga­nizaţiile comerciale unificate lo­cale — va putea asigura orien­tarea producţiei industriei locale spre acele mărfuri mai mult so­licitate de populaţie, ca şi spre cele propuse pentru asimilare. O altă problemă este aceea a reţinerii unor întreprinderi de industrie locală de a trece la producţia de articole mărunte de valoare scăzută pe unitatea de produs şi de serie mică sau a tendinţei de a scoate din pro­ducţie asemenea articole, chiar atunci cind sunt rentabile şi nu ridică probleme de productivi­tate. Această tendinţă este dato­rată faptului că realizarea unei mari diversităţi de produse ne­cesită eforturi organizatorice mai mari, nerăsplătite prin be­neficiile realizate de întreprin­deri, valoarea beneficiului cal­­culîndu-se prin aplicarea de procente nediferenţiate stimu­lator la valoarea totală a pro­ducţiei marfă. Astfel, actuala metodologie permite unei între­prinderi să prefere ca o tonă de metal să fie transformată în fir de dulapuri de fier, în loc de a fabrica un număr mare de ar­ticole mărunte de uz gospodă­resc. Ca atare, propun ca organele centrale de resort să analizeze şi acest aspect al problemei, elaborind solu­ţii pentru modificarea actu­alei metodologii, în sensul stimulării producţiei de ar­ticole mărunte pe plan local. Sunt convins că adoptarea unor asemenea măsuri de către industrie (republicană şi locală) şi de către comerţ, în vederea perfecţionării sistemului de re­laţii între ele, a lărgirii atribu­ţiilor pe plan local, a asigurării unui contact direct între unită­ţile productive şi cele de des­facere, va contribui la asigu­rarea unei mai bune cunoaşteri şi satisfaceri a cerinţelor cum­părătorilor, la mai buna apro­vizionare a populaţiei. I DOCUMENTELOR PLENAREI C.C. AL P.C.R Din propunerile participanţilor la dezbateri Consider util ca în centrala in­dustrială de care va aparţine u­­zina noastră să fie înglobate şi u. Şef de secţie nităţile care fac organe de asam­la U.C.M. Reşiţa I blare. In felul acesta se va asi­---------------------­------------------1 gura o conlucrare mai directă de la uzinarea produsului şi pînă la montarea lui finală. Directorul întreprinderii „Electrometor“­­Timişoara Pavel Nicoara Propun ca stimularea pentru executarea ireproşabilă a planu­lui de export să se facă nu în funcţie de nivelul depăşirii pla­nului, ci sub formă de cotă- par­te faţă de întreaga sarcină. In felul acesta, întreprinderile vor fi interesate să contrac­teze de la bun început cu întreprinderile de export, să se preocupe pentru asimilarea şi realizarea unor produse com­petitive. Ar fi de dorit ca centralele industriale să aibă o uzină pentru executarea pieselor necesare autoutilării pentru piese de schimb, precum și o unitate specializată în producerea sculelor și dispozitivelor, deservind toate întreprinderile ce vor fi reunite în centrală. ----------------------------------------1 Actuala formă organizato-Ing. N. Stelian ‘­rică din f°raf '■ brigăzi, sect­ii, Directorul întreprinderii întreprinderi, trusturi, direc­­de foraj Tg. Ocna |­ie generala in minister, este ---------------------------------------1 supraîncărcată cu verigi in­termediare, ceea ce îngreunează atît transmiterea planului şi a dispoziţiilor de lucru cît şi controlul îndeplinirii sarci­nilor. Pentru a informa direcţia generală asupra stadiului lucrărilor de foraj în fiecare zi, cadrele tehnice, începînd de la maistrul de foraj, şeful secţiei, inginerul şef al între­prinderii, inginerul şef al trustului, colectează şi transmit informaţii şi programe de lucru (aşa numitul raport de foraj), care absoarbe o bună parte din timpul de lucru al acestora. Stabilirea programelor de lucru prin forurile tu­telare s-a dovedit greoaie, lipsită de operativitate, ea ducînd la o seamă de complicaţii datorită necunoaşterii concrete a situaţiilor de fapt. Pentru ridicarea pe o treaptă superioară a activităţii economice în foraj, socot necesar în primul rînd să se renunţe la unele verigi intermediare inutile cum sînt: trustul şi direcţia generală, care pînă acum nu se ocupau decit de dispecerat şi de informarea organelor imediat su­perioare. In al doilea rînd, se impune simplificarea actua­lelor rapoarte de foraj, în sensul de a se face o selecţie ri­guroasă a informaţiilor cerute la fiecare nivel, precum şi a perioadelor la care urmează să se facă comunicările respective. Cred că cea mai mare parte a datelor de la sonde trebuie să se oprească la nivelul secţiei, urmînd ca la întreprindere să ajungă doar cazurile mai grave. Rapor­tul de foraj s-ar putea comunica săptăm­înal sau decadal. In felul acesta cadrele de specialitate nu şi-ar mai pierde timpul cu raportări inutile, ci s-ar ocupa de îndrumarea tehnică, de rezolvarea operativă a problemelor tehnice şi organizatorice impuse de condiţiile concrete în fiecare unitate. -----------------------------------------1 Noile unităţi administrative Melentie Suciu ,care vor f un fantă, în căzui Secretarul Comitetului n.°sîTM cTMffxc .O râşenești­­executiv al Sfatului aiba atribuţii lărgite asupra mo­­popului orăşenesc Orsdss I­dului de execuţie a bugetului ce ---------------------------------------■* le-a fost încredinţat, astfel incit executarea construcţiilor de mai mică valoare — din bu­get sau investiţii — să rămînă la latitudinea organului admi­nistrativ local fără a mai fi nevoie de avize şi aprobări din partea forurilor tutelare. Virarea creditelor în timpul anului financiar — de la o clasificație bugetară la alta, de la o desti­nație la alta, — să se facă de organul local, în lumina actelor normative elaborate de organele centrale, fără a mai fi nevoie de alte aprobări. ...Unitățile de construcţii, de industrie locală, cele de comerţ, să fie subordonate numai organului administrativ teritorial pe raza căruia activează, deoarece scoaterea lor de sub tutela aparatului respectiv — situaţia de acuma din oraşul nostru — dă naştere la o seamă de anomalii şi greutăţi de natură subiec­tivă. E. Dăscălache Gh. Ioniţoiu Director adjunct la direcţia de control şi revizie pentru regiunea Bacău Prin înfiinţarea, la nivelul centralelor industriale, a unor comisii, a căror activitate să fie delimitată în timp, cu sar­cini precise de identificare şi valorificare a utilajelor disponi­bile, se vor putea stabili măsu­rile corespunzătoare de redistri­buire a acestora. Faptul că astăzi nu există un sistem informaţional permanent şi bine organizat privind dispo­nibilităţile de utilaje din econo­mie face ca, în timp ce în unele sectoare există utilaje ce stau nefolosite, în altele, se resimte lipsa acestora. Pentru înlătu­rarea acestui neajuns se sim­te nevoia întocmirii periodice (eventual semestrial) a unor cataloage — publicaţie unică pe economie —­ care să cu­prindă toate utilajele disponi­bile, grupate pe categorii — mi­nistere şi întreprinderi. Acestea ar urma să fie difuzate tuturor întreprinderilor, institutelor de proiectări, centralelor industri­ale precum şi marilor unităţi bugetare. Nici actuala metodologie de transferare a mijloacelor fixe nu mai corespunde etapei actuale. Sunt necesare măsuri de îmbu­nătăţire a acesteia, în sensul a­­cordării unor mai largi compe­tenţe conducătorilor de între­prinderi pentru aprobarea unor transferuri de utilaje, stabilin­­du-se in acest sens eventuale plafoane valorice. Lorincz Zoltán Economist-şef la Filiala regională Tg. Mureş a Băncii de investiţii Lărgirea competenţelor uni­tăţilor bancare operative cere din partea lor o răspundere crescândă în ce priveşte folo­sirea eficientă a pîrghiilor pe care le au la îndemînă, o re­ceptivitate sporită faţă de tot ce este nou, calea principală în această direcţie constitu­ind o cunoaştere temeinică a economiei întreprinderii. De aceea sunt de părere că o se­rie de sarcini de control, cu caracter gestionar, să fie tre­cute în seama exclusivă a or­ganelor Ministerului Finanţe­lor iar Banca să-şi îndrepte atenţia spre problemele cu specific bancar, cum ar fi analiza indicatorilor econo­­mico-financiari, în vederea luării unor măsuri — prin instrumentele de care dispune — ca fondurile puse la dispo­ziţia întreprinderilor să fie utilizate cu maximă eficienţă. De asemenea, consider că sta­bilirea trimestrială de către centrala băncii pentru unitățile bancare teritoriale a unor pla­foane globale de credite, ar contribui la o mobilitate cres­­cîndă în ce privește manevra­rea acestora, urmînd ca îm­prumuturile acordate să fie încadrate in aceste plafoane. nr. 7190 — 1.XII.1967 — pag. a S-a rrRomânia liberă" Cercetarea agricolă şi cerinţele practicii Ing. Tiberiu Mureşan Directorul Institutului de cercetări pentru cereale şi plante tehnice Fundulea P­roiectul Directivelor C.C. al P.C.R. cu privire la per­fecţionarea conducerii şi planificării economiei naţio­nale subliniază necesitatea ca, prin institutele sale de cerce­tări, Consiliul Superior al Agri­culturii să-şi sporească contri­buţia la promovarea şi introdu­cerea în producţie a progresu­lui tehnic şi să participe activ la rezolvarea celor mai actua­le probleme pe care le ridică ne­voile agriculturii. Pe această linie se înscrie în primul rînd, înfiinţarea unor noi institute de cercetări în agricul­tură, care au menirea de a in­tensifica studiile în unele do­menii. Amplasarea noilor insti­tute în bazine naturale cu tra­diţie şi specific profilului aces­tora, cît şi organizarea cercetă­rilor ştiinţifice din agricultură în cadrul unor unităţi mari de producţie, care au rol de staţii­­pilot, vor asigura, fără îndoială, verificarea şi generalizarea mai rapidă în producţie a rezultate­lor muncii de cercetare. Activitatea noilor institute cît şi a celor înfiinţate anterior se desfăşoară, după cum se ştie, intr-o reţea de staţiuni experi­mentale. In noile condiţii, se pune însă cu insistenţă, după părerea noastră, problema rea­­nalizării principiilor de organi­zare a acestei reţele şi a rapor­turilor care trebuie să existe intre staţiuni şi institutele de profil. Tendinţa de organizare a unui număr mare de staţiuni experimentale repartizate pe re­giuni administrative, similare institutelor de profil ca structu­ră a tematicii de cercetare, ca sarcini şi dotare, este greşită, o asemenea reţea fiind lipsită de eficienţă economică, nejus­­ifi­­cată ştiinţific. Pentru ca cerce­tarea ştiinţifică să se afle pe toate lungimile de undă ale ne­cesităţilor stringente ale pro­ducţiei, pentru folosirea mai ju­dicioasă a bazei materiale de care dispune cercetarea şi a cadrelor de cercetători este ne­cesară continuarea şi urgenta­rea lucrărilor de îmbunătăţire a reţelei de staţiuni experimen­tale. Cercetarea fundamentală tre­buie totodată organizată şi do­tată la nivelul tehnicii moderne, ceea ce impune concentrarea ei numai în institutele de profil, în care colective bine pregătite şi,organizate fac posibilă folo­sirea judicioasă a investiţiilor şi accelerarea ritmului de solu­ţionare a problemelor. Desfăşurarea în bune condi­­ţiuni a activităţii de cercetare în reţeaua de staţiuni a fiecărui institut de profil solicită, pe lingă cele arătate mai sus, să se asigure posibilitatea dirijă­rii nemijlocite de către aceste institute a bazei materiale și a cadrelor afectate sectorului res­pectiv, în conformitate cu ce­rințele reale ale acestuia. Aplicarea unei asemenea măsuri va face loc realizării unui ra­port mai just între sarcinile de cercetare pe de o parte şi baza materială necesară realizării lor. Această îmbunătăţire în sis­temul organizatoric al reţelei de cercetare din agricultură va permite eliminarea verigilor in­termediare în sistemul de finan­ţare şi coordonare a acţiunilor şi a paralelismelor inutile, va duce la creşterea operativităţii atit în atacarea şi rezolvarea problemelor, cît şi în introdu­cerea şi generalizarea rezulta­telor obţinute în activitatea practică de producţie. Drumul dintre cercetare şi practică va fi astfel foarte mult scurtat. Dar pentru a se obţine aseme­nea succese se cere ca şi prac­ticienii să aibă mai multă în­credere în recomandările ela­borate pe baza cercetărilor şti­inţifice, să îmbrăţişeze cu mai multă hotărîre noul. Trebuie spus însă că se mai întîlnesc cazuri cînd, datorită comodită­ţii unor cadre din administraţie sau a unui birocratism excesiv, nu se creează condiţii favora­bile utilizării în practică a unor rezultate deosebit de valoroase, izvorîte din activitatea de cer­cetare. In acest sens, opinăm că este deosebit de utilă perfecţio­narea sistemului informaţional al practicienilor. Asigurarea uni­tăţilor cu un bogat material in­formativ privind rezultatele cercetării ştiinţifice, organiza­rea unor instruiri sistematice a specialiştilor, în primul rînd in institutele de profil, şi găsirea unor modalităţi de stimulare atit a cercetătorilor, dar mai ales a practicienilor, în direcţia aplicării soluţiilor eficiente furnizate de cercetarea ştiin­ţifică vor determina, după pă­rerea­ noastră, o valorificare op­timă şi mai rapidă a rezultate­lor cercetării ştiinţifice, ceea ce se va reflecta, în final, într-o mai accentuată sporire a pro­ducţiei agricole. In acelaşi scop, prezintă o de­osebită însemnătate îmbunătă­ţirea componenţei consiliului ştiinţific şi a comitetului de di­recţie din cadrul institutelor de profil şi al staţiunilor experi­mentale. In componenţa con­siliilor ştiinţifice consider că tre­buie să facă parte, pe lingă ca­drele din institutele de cercetări sau staţiunile experimentale şi din institutele de învăţămînt pre­cizate în Directive, şi tehnologi­­şefi ai întreprinderilor agricole, specialişti de profil din cadrul consiliilor agricole regionale şi raionale şi specialişti din alte unităţi agricole din zona respec­tivă. Dezbaterile largi din cadrul şedinţelor de lucru ale Consiliu­lui ştiinţific vor trebui să precize­ze atît căile concrete de promo­vare, în practică a metodelor avansate, cît şi formele de an­grenare pe această linie a spe­cialiştilor care lucrează în uni­tăţile agricole de producţie.

Next