România Liberă, februarie 1968 (Anul 26, nr. 7242-7266)
1968-02-01 / nr. 7242
nr. 7242 — 1.11.1968 — pag. a 4-a Anglia. Delegaţia guvernamentală română a sosit pe InsulaWight LONDRA 31. — Corespondentul Agerpres, Liviu Rodescu, transmite : Miercuri dimineaţa, tovarăşul Ilie Verdeţ, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, conducătorul delegaţiei guvernamentale române, însoţit de Mihai Marinescu, ministrul industriei construcţiilor de maşini şi de alţi membri ai delegaţiei, a sosit la Monmouth, în sudul Walesului, unde a vizitat Combinatul metalurgic „Spencer“ al Corporaţiei britanice a oţelului — organ de stat, care coordonează activitatea întreprinderilor metalurgice naţionalizate. Delegaţia a fost însoţită de Vasile Pungan, ambasadorul Republicii Socialiste România la Londra şi sir John Chadwick, ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti. Delegaţia a fost întimpinată de David Young şi Lloyd Jones, adjuncţi ai directorului general al Corporaţiei britanice a oţelului şi de conducători ai Combinatului „Spencer“. Experţi şi specialişti din uzină i-au însoţit pe oaspeţi prin secţiile principale. A fost vizitată oţelăria, laminorul de tablă la cald şi laminorul la rece. Conducerea uzinelor a oferit un dejun în cinstea delegaţiei guvernamentale române. In cursul după-amiezii, delegaţia a plecat pe calea aerului la Bembridge, în Insula Wight, unde a fost salutată de F. R. Britten şi D. Norman, directorii fabricii de avioane uşoare de pasageri „Britten- Norman“. Seara, M. Selwyn, preşedintele Consiliului regional al Insulei Wight, a oferit un dineu în cinstea oaspeţilor români. Ambasadorul român în Siria şi-a prezentat scrisorile de acreditare DAMASC 31 (Agerpres). — La 30 ianuarie 1968, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Socialiste România în Republica Arabă Siriană, Vasile Pogăceanu, a prezentat scrisorile de acreditare şefului statului sirian, dr. Nureddin Atassi. Ambasadorul român a fost însoţit de membrii ambasadei. După prezentarea scrisorilor de acreditare, între şeful statului sirian şi ambasadorul Republicii Socialiste România a avut loc o convorbire cordială, în cursul căreia a fost subliniată importanța dezvoltării relațiilor dintre cele două țări. Suspendarea operaţiunilor de deblocare a Canalului de Suez CAIRO 31 (Agerpres). După cum a anunţat un purtător de cuvînt al Ministerului Afacerilor Externe al R.A.U., relatează agenţia M.E.N, Administraţia Canalului de Suez a hotărît să suspende operaţiunile de deblocare a celor 15 nave sub pavilion străin imobilizate în zona Canalului încă din iunie 1967. Această hotărîre, a precizat purtătorul de cuvînt, a fost adoptată în urma violentului schimb de focuri de artilerie care a avut loc marţi dimineaţa între forţele izraeliene şi egiptene în partea de nord a Canalului de Suez. TEL AVIV 31 (Agerpres). — In legătură cu schimburile de focuri care au avut loc marţi în partea nordică a Canalului de Suez, un purtător de cuvînt al Ministerului Afacerilor Externe al Izraelului, citat de agenţia France Presse, a afirmat că „Izraelul a acceptat deblocarea navelor numai prin partea de sud a Canalului“. Totodată, el a subliniat că „Izraelul nu va accepta ca operaţiunile de deblocare să creeze o nouă situaţie de-a lungul Canalului de Suez, care să schimbe situaţia creată după încetarea focului". CAIRO 31 (Agerpres). — Republica Arabă Unită a făcut cunoscut că este dispusă să participe la orice fel de reuniune a Comisiei mixte de armistiţiu arabo-izraeliană pentru a discuta măsurile de securitate în vederea continuării lucrărilor de degajare a celor 15 nave blocate în Canalul de Suez din timpul conflictului din iunie 1967, anunţă agenţia U.P.I. Purtătorul de cuvînt al guvernului R.A.U., Hassan Zayat, a declarat că factorii care determină alegerea extremităţii Canalului prin care cele 15 nave urmează să fie degajate sunt: rapiditatea operaţiilor de deblocare, economia de muncă şi existenţa echipamentului necesar. El a arătat, totodată, că guvernul ţării sale „consideră operaţiunea de deblocare a celor 15 nave în afara contextului crizei din Orientul Mijlociu“ şi că „această operaţiune nu va apropia şi nici îndepărta soluţionarea situaţiei“. I In fotografia alăturată, un aspect din timpul studiilor făcute, în vederea degajării Canalului de Suez, înainte de întreruperea acestor lucrări ACTUALITATEA INTERNATIONALA " V*- V.-S"1 Operaţiunile de evacuare a bazei Mers el Kebir se vor încheia azi ALGER 31 (Agerpres). „Operaţiunile de evacuare a personalului şi materialului francez de la baza Mers el Kebir, care a început acum cîteva zile, vor lua sfîrşit în dimineaţa zilei de joi 1 februarie, anunţă agenţia „Algerie Presse Service“. „In aceeaşi zi, după plecarea ultimei unităţi franceze, marina şi forţele terestre ale Armatei Naţionale Populare vor intra în posesia bazei“, adaugă agenţia. Numai antena aeriană de la Bou-Sfer va rămîne sub controlul francez. în această localitate vor rămîne unităţi ale aviaţiei şi o unitate operaţională a infanteriei, adică un număr de 400 militari In căutarea bombelor Autorităţile militare americane continuă operaţia de recuperare a bombelor cu hidrogen, pierdute în Groenlanda, în urma prăbuşirii bombardierului nuclear „B-52". Fragmentele descoperite pînă acum, unele dintre ele păstrînd numărul de serie, au dus la concluzia că toate cele patru proiectile nucleare au fost deteriorate. După aprecierea savanţilor, particulele de plutoniu cuprinse în aceste fragmente nu pot rămîne mult timp la suprafaţa gheţii. Fiecare dintre ele se poate transforma într-un fel de reactor caloric, capabil să topească stratul de gheaţă şi să se ducă la fund. în felul acesta, pot fi contaminate nu numai împrejurimile în care s-a prăbuşit bombardierul, dar şi apele oceanului. In ultimele zile, operaţiunile de recuperare a resturilor celor patru bombe au fost intensificate. Numeroase echipe de specialiști americani, transportate de cîini, explorează în continuare locul în care au fost pierdute bombele (punctat cu alb, în stînga fotografiei), considerîndu-se că resturile proiectilelor nucleare se mai află încă în stratul de gheață al banchizei. SVMMUL „MINERVA“ CONSIDERAT PIERDUT Cele o sută de ore fatidice de la dispariţia submarinului „Minerva“ au trecut. N-a mai rămas, practic, nici o speranţă de a găsi supravieţuitori. Deoarece submarinul n-a putut fi găsit, în limita celor o sută de ore cit ajungea rezerva de oxigen, cei 52 de oameni care se găsesc la bordul submersibilului, sunt consideraţi pierduţi. Cercetările, efectuate fără întrerupere de sâmbătă dimineaţa, cu ajutorul navelor de război, al avioanelor şi elicopterelor, n-au furnizat nici un element sigur. Explorările submarine ale „telenautului“ şi cufundările curajoase ale comandantului Cousteau, făcute pe batiscaful „S. P. 300“, au avut, din păcate, aceeaşi soartă. Masa metalică reperată in apropiere de Capul Cepet s-a dovedit a fi, intr-adevăr, o epavă. Dar nu a submarinului „Minerva", ci a unei ambarcaţiuni vechi. Din Londra a varvenit ştirea că o sondă sonoră ultraperfecţionată a fost transportată cu avionul la Marsilia. Remorcată de o navă, această sondă poate cobori pînă la adincimi de 300 de metri, schiţind, sub forma unor reprezentări grafice, fundul marin. Specialiştii francezi au insă rezerve dacă acest aparat poate fi de vreun ajutor. Efortul de localizare a epavei va fi greu de făcut deoarece, în regiunea in care se consideră că a eşuat submersibilul francez, se află o mulţime de epave, abandonate aici de ani şi ani, care vor complica foarte mult căutările. Ieri, comandantul Cousteau a făcut noi scufundări în regiunea de sud a insulei Porquerolles, unde cu cîteva zile în urmă se primiseră semnalele sonore ale unei epave. Cercetările sale n-au dus la nici un rezultat. Un sac din material plastic, identic cu cele care se găseau la bordul submarinului „Minerva“, a fost descoperit ieri de dimineaţă. Nu s-a putut încă stabili dacă el aparţinea, într-adevăr, echipajului dispărut. Dar dacă această ipoteză se va dovedi exactă, ar putea exista atunci dovada că vasul a fost spart. Un purtător de cuvînt al marinei franceze a declarat că cercetările vor continua zilele următoare, in speranța că epava submarinului va fi găsită. GĂINA CU OUĂLE DE AUR ŞI „CUIBARUL“ MARILOR COMPANII Străvechiul teritoriu al Libiei, cunoscut chiar sub acest nume încă de pe vremea grecilor antici şi a lui Diocleţian, intrat in istoria celui de-al doilea război mondial prin memorabilele bătălii de la Tobruk, Benghazi şi Tripoli, cină blindatele „vulpii deşertului“, Rommel, au rămas ca nişte stivuri in nisipul saharian, a reapărut pe arena actualităţii. Poate mai mult decit oricare altă ţară arabă, Libia a atras marile puteri ale lumii occidentale pentru două motive : in primul rînd prin crearea de baze americane şi engleze la Tripoli şi Tobruk şi in al doilea rînd, ca ordine, nu ca importanţă, prin descoperirea în ultimii ani a unor uriaşe zăcăminte de petrol la Zeiten, Raguba şi Halta. La ora actuală, Libia, considerată doar în urmă cu un deceniu ca una din cele mai sărace ţări arabe— aproape 9110 din teritoriul său fiind ocupat de deşertul saharian, — a ajuns posesoarea unei bogăţii de o valoare incomensurabilă. Deşi a obţinut independenţa în decembrie 1951, printr-o rezoluţie a Organizaţiei Naţiunilor Unite, ea rămîne însă în mod practic înscrisă pe orbita imperialistă şi neocolonialistă, tocmai prin prezenţa pe teritoriul său a uriaşei baze aeriene americane de la Wheelus Field şi recent prin masiva penetraţie a companiilor petroliere ale Statelor Unite. Iată aşadar că atunci cînd intră în joc interesele de ordin politic şi economic ale imperialismului, poporului libian i se răpeşte o parte din prerogativele sale naţionale, ceea ce pune în primejdie însăşi dezvoltarea sa socială. De curînd, cunoscuta publicaţie americană „U. S. News & World Report“, făcîndu-se ecoul cercurilor de afaceri şi politicienilor din Statele Unite, a dezvăluit, cu bună intenţie, în ce constă forţa de atracţie a Libiei pentru americani. Iată ce scrie revista: „Modul în care reuşeşte Libia să-şi rezolve problemele îi preocupă în mod deosebit pe americani. Peste 90 la sută din petrolul produs aici este controlat de companiile americane. Aceste firme au în prezent investiţii în valoare de aproximativ 1 miliard de dolari şi proiectează altele de sute de milioane“. Potrivit calculelor specialiştilor, actuala producţie de petrol a Libiei, care depăşeşte 2 milioane de barili pe zi, va creşte într-un viitor apropiat cu circa 50 la sută, datorită faptului că încă în lunile viitoare o companie petrolieră din S.U.A. va începe extracţia de ţiţei într-un nou zăcămînt, aflat în deşert. Prin construcţia unei noi conducte, cu o capacitate de 1 milion de barili zilnic, care va mijloci transportul „aurului negru“ la un nou punct de încărcare, în golful Sirte, de la Mediterana, obiectivul propus va putea fi atins cu uşurinţă. Viaţa, realităţile demonstrează că dominaţia economică şi politică a imperialismului, cota mereu în creştere a tendinţei de hegemonie constituie o frînă în procesul luptei revoluţionare a poporului libian, în dezvoltarea suverană a statului. Guvernul ţării nu poate folosi decit 30 la sută din veniturile obţinute de pe urma petrolului pentru finanţarea bugetului său obişnuit, restul urmînd a fi alocat pentru proiectele de dezvoltare. Faptul că marile companii americane sunt direct interesate in dezvoltarea unilaterală a economiei ţării prin punerea în valoare exclusiv a petrolului, a făcut ca agricultura să intre într-o criză acută. Libia care exporta masiv ulei de măsline şi curmale, a ajuns acum să importe aceste produse. Cât priveşte ţăranii, imensa majoritate au emigrat spre zonele petroliere. Pe planul intereselor politice americane în această importantă zonă de influenţă în Mediterana, revista citată la început aduce precizări deosebit de semnificative. Referindu-se la faptul că S.U.A. sunt foarte interesate într-o Libie stabilă „cît mai prooccidentală posibil pentru o ţară arabă în zilele noastre“, revista notează că Libia are o importanţă vitală pentru strategii apărării americane, mai ales prin baza de avioane de la Wheelus Field din apropiere de Tripoli. „Această instalaţie este folosită de echipajele forţelor aeriene din Europa ca bază de la care să poată efectua misiuni de bombardament. Wheelus Field este prevăzută a fi evacuată în viitor, ca urmare a cererilor arabe ca toate bazele străine de pe teritoriul arab să fie evacuate. Dar există cel puţin o şansă ca Ubienii să permită americanilor să-şi extindă durata şederii“. In articolul său, publicaţia americană nu trece desigur cu vederea faptul că în Libia există serioase presiuni interne, din cauze sociale și politice, pe care le consideră extrem de periculoase „pentru viitoarea stabilitate“. Periculoase desigur pentru interesele marelui capital american, cum de altfel transpare evident printre rîndurile publicate. Ce spune în acest sens „U. S. News & World Report“ ? „Libia este o ţară arabă, iar oamenii ei gindesc ca arabi. Cînd a explodat criza din Orientul Mijlociu, la 5 iunie, Libia era şi ea pe punctul de a sări in aer. Industria petrolieră şi-a închis porţile complet. Guvernul era pe punctul de a fi dizolvat. O grevă generală a cuprins ţara. Aproximativ 6 000 de americani au trebuit să fie evacuaţi rapid din ţară“. Dar cită amărăciune răzbate din constatarea revistei că dacă situaţia din Orientul Apropiat va escalada din nou „companiile americane din Libia vor avea de suferit“. Se confirmă din plin, încă odată, aprecierile juste ce stau la baza poziţiei partidului şi statului nostru faţă de cauzele conflictului din Orientul Apropiat. „Fără îndoială, în această parte a lumii există numeroase probleme care-şi aşteaptă soluţionarea de timp îndelungat. Multe din ele au fost alimentate şi agravate în mod intenţionat de cercurile imperialiste, interesate să menţină conflicte latente în Orientul Apropiat, să învrăjbească aceste popoare pentru a le putea domina mai uşor, pentru a-şi asigura stăpînirea asupra bogăţiilor popoarelor arabe şi în special asupra petrolului“. Revista americană, ilustrînd se pare, fără intenţie se înţelege, proverbul „gura păcătosului, adevăr grăieşte“, scrie in finalul articolului de care m-am ocupat în acest comentariu că, în viitor, sumele plătite pentru petrol guvernului libigii vor creşte desigur in mod spectaculos. Ce va face guvernul cu toţi aceşti bani, este o problemă care interesează în mod serios Statele Unite şi Occidentul, deoarece „nu trebuie făcut nimic pentru a ucide găina cu ouă de aur — infloritoarea industrie petrolieră“. Nu încape îndoială că acestor ouă de aur li s-a hărăzit și cuibarul adecvat : seifurile marilor companii americane. ION MARGINEANU ,Románia liberă• În cîteva rînduri LA 31 IANUARIE, anunţă agenţia China Nouă, 2 avioane militare americane au pătruns în două rînduri în spaţiul aerian al R. P. Chineze într-o zonă din districtul Changkan din provincia Guandun. • AU FOST ARESTAŢI opt membri ai P.C. din Grecia, printre care şi ziaristul Gheorghios Votsis, membru al Comitetului Central, s-a anunţat la Atena. • UN TUN ANTI-AVALANŞĂ a făcut mai multe victime în Tirolul austriac. Accidentul s-a datorat direcţiei neaşteptate pe care a luat-o avalanşa. • 458 SCRIITORI, PUBLICIŞTI ŞI EDITORI AMERICANI au anunţat că refuză să plătească suprataxa de 10 o/o cerută de preşedintele Johnson, sau orice alt impozit destinat să acopere cheltuielile războiului din Vietnam. • EPIDEMIA DE FEBRA AFTOASA a afectat noi regiuni din Anglia. Numărul vitelor bolnave a ajuns la 2 319, iar al celor sacrificate la peste 300 000. LA STRASBOURG A FOST ÎNFIINŢATĂ „Uniunea europeană contra efectelor dăunătoare ale avioanelor“, organizaţie care se va ocupa cu probleme privind zgomotele excesive, implicaţiile survolurilor regiunilor locuite, reacţiile asupra sistemului nervos al omului, etc. VIETNAMUL DE SUD: Atacuri puternice ale patrioţilor (Urmare din pag. I) sat atacul asupra ambasadei, în jurul orei 3 noaptea. Ei au supus unui tir puternic cu mortiere zidurile împrejmuitoare, găurindu-le. Prin spărturi, patrioţii au reuşit să pătrundă întîi în grădina ambasadei şi apoi, după o luptă scurtă, chiar în incinta oficiului diplomatic — în clădirea din spatele cancelariei şi în altele din zonă. Nemaiputînd apăra cu forţele proprii ambasada, trupele de şoc ale infanteriştilor marini americani au cerut prin radio ajutorul unor unităţi elicopurtate care au aterizat pe acoperişul clădirii. După o luptă înverşunată, luptătorii s-au retras din incinta ambasadei, unde au stat timp de şase ore. Asaltul împotriva Palatului prezidenţial Alte grupe de patrioţi au atacat Palatul prezidenţial, unde după o scurtă ciocnire cu membrii gărzilor, au reuşit să pătrundă. Trupe saigoneze au venit în ajutorul gărzilor şi patrioţii au ocupat cîteva clădiri aflate în construcţie din incinta palatului. între timp, alte grupe de patrioţi reuşiseră să pătrundă în baza militară a aerodromului Tan Son Nhut, atacînd căzărmile americane, inclusiv cartierul general al generalului Westmoreland. Militarii americani au cerut ajutor prin radio. De la baza militară a S.U.A. de la Bien Hoa nu au putut fi trimise ajutoare : forţele patriotice dezlănţuiseră un atac cu mortiere, deteriorînd pista şi incendiind depozitele cu carburanţi. Spre Tan Son Nhut au fost trimise trupe elicopurtate din alte sectoare. După părerea corespondenţilor, majoritatea patrioţilor sudvietnamezi a reuşit să se retragă în afara Saigonului. Apreciind că o parte din ei s-ar fi refugiat într-unul din cartierele din apropierea aeroportului, unităţile clcii de la Saigon au ordonat evacuarea populaţiei civile din acest cartier şi, în cursul după amiezii de miercuri, au efectuat raiduri de bombardament. în timpul luptelor, populaţia saigoneză a dat un important sprijin patrioţilor, pentru a zdrobi punctele de rezistenţă inamice. Atacuri la fel de violente au avut loc şi în principalele capitale provinciale sud-vietnameze, corespondenţii de presă apreciindu-le drept „o ofensivă generalizată“ în întreaga ţară. A fost atacată baza americană de elicoptere de la Camp Holloway de lîngă Pleiku, în regiunea Platourilor înalte, a fost ocupat timp de 24 de ore Hoi An, capitala provinciei Guang Nam, trei avioane americane au fost distruse şi opt avariate la Chu Lai, şapte elicoptere au fost distruse la Da Nang, bilanţul întregului atac neputînd fi încă alcătuit. Generalul Westmoreland a căzut în cursă In Statele Unite, acţiunile forţelor patriotice au constituit „o surpriză completă“. La Casa Albă, preşedintele a fost în permanent contact cu Saigonul, urmărind evoluţia luptelor. In unele cercuri s-a exprimat „nelinişte serioasă“ în legătură cu eficacitatea dispozitivului militar american din Vietnamul de sud. Cîţiva experţi şi-au exprimat părerea că patrioţii au reuşit să întindă o cursă generalului Westmoreland, făcîndu-1 să creadă că atacurile principale ale forţelor patriotice s-ar îndrepta numai spre zona demilitarizată şi să trimită întăriri puternice în acea regiune, slăbind astfel dispozitivele Statelor Unite din alte sectoare. După cum aflăm la închiderea ediţiei, luptele continuă în unele puncte ale Saigonului, cît și în 19 capitale de provincii. SOFIA: Consfătuirea reprezentanţilor uniunilor de scriitori din ţări socialiste SOFIA 31. — Corespondentul Agerpres, Gh.leva, transmite : Miercuri au luat sfîrşit la Sofia, lucrările Consfătuirii reprezentanţilor uniunilor de scriitori din Bulgaria, Cehoslovacia, R. D. Germană, Mongolia, Polonia, România, Ungaria şi U.R.S.S. Din România au participat scriitorii Ioanichie Olteanu, secretar al Uniunii Scriitorilor, şi Laurenţiu Fulga. In cadrul consfătuirii, care a durat trei zile, au fost dezbătute probleme privind lărgirea colaborării dintre uniunile de scriitori din țările respective. Reluarea relaţiilor diplomatice dintre Iugoslavia şi R. F. a Germaniei La Belgrad şi la Bonn a fost dat publicităţii concomitent un comunicat iugoslavo—vestgerman cu următorul conţinut : „Guvernul R. F. a Germaniei şi guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia au căzut de acord să reia începind de la 31 ianuarie, relaţiile diplomatice. Ele vor stabili cît mai curînd cu putinţă misiuni diplomatice cu rang de ambasade şi vor face schimb de ambasadori. Cele două guverne sînt convinse că reluarea relaţiilor diplomatice va contribui la promovarea şi dezvoltarea relaţiilor reciproce. Ele sînt, de asemenea convinse că această hotărîre este în concordanţă cu necesitatea dezvoltării colaborării paşnice între statele europene şi că reprezintă o contribuţie pozitivă la procesul de reducere a încordării in Europa“. BELGRAD 31 (Agerpres). — La Belgrad a avut loc o şedinţă a Vecei Executive Federale, prezidată de Mika Spiliak, preşedintele Vecei. Vecea Executivă Federală a examinat darea de seamă prezentată de Mişa Pavicevici, adjunct al secretarului de stat pentru afacerile externe, cu privire la rezultatele tratativelor pe care delegaţia R.S.F. Iugoslavia le-a purtat cu o delegaţie a R. F. a Germaniei între 23 şi 29 ianuarie la Paris în legătură cu restabilirea relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări. Vocea Executivă Federală a hotărît să fie reluate relaţiile diplomatice cu R. F. a Germaniei. Agenţia iugoslavă Tanjng subliniază că relaţiile diplomatice dintre Iugoslavia şi Republica Federală a Germaniei au fost rupte din iniţiativa guvernului de la Bonn. Guvernul R. F. a Germaniei a luat această măsură în baza aşa-zisei doctrine Hallstein, după ce guvernul iugoslav a hotărît să recunoască R. D. Germană şi să stabilească cu ea relaţii diplomatice. In prezent, Iugoslavia întreţine şi dezvoltă relaţiile sale cu R. D. Germană. Intr-o declaraţie a Vecei Executive Federale în legătură cu restabilirea relaţiilor diplomatice între R.S.F. Iugoslavia şi Republica Federală a Germaniei se arată : Salutind restabilirea relaţiilor diplomatice cu Republica Federală a Germaniei, guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia vede în aceasta aplicarea politicii sale de dezvoltare a colaborării internaţionale în conformitate cu principiile coexistenţei paşnice. Guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, menţinîndu-şi principiile sale cunoscute, privind politica europeană, consideră că restabilirea relaţiilor diplomatice cu Republica Federală a Germaniei va facilita colaborarea cu succes, precum şi dezvoltarea relaţiilor reciproce. BONN (Agerpres). — După publicarea comunicatului comun cu privire la restabilirea relaţiilor diplomatice iugoslavo-vest-germane, purtătorul de cuvînt al guvernului R.F.G., Guenter Diehl, a dat publicităţii o declaraţie unilaterală a guvernului federal în care se precizează poziţia guvernului R. F. a Germaniei. Salutînd rezultatul pozitiv al tratativelor vest-germanoiugoslave, în declaraţie se subliniază că „reluarea relaţiilor diplomatice cu Iugoslavia serveşte instaurării unei ordini de pace în Europa“. Declaraţia arată în legătură cu aceasta că „guvernul federal a expus atitudinea şi principiile sale in Declaratia-Program din 13 decembrie 1966“. După cum se ştie, în această declaraţie este expusă pretenţia guvernului vest-german de a vorbi în numele întregului popor german, precum şi poziţia de nerecunoaştere a R. D. Germane. O mutare dificilă ...Nu pentru că Nona Gaprindashvili, campioana mondială de şah, a trebuit să se gîndească mult la ea, într-o poziţie cumva mai complicată. Pur şi simplu pentru că, în partida demonstrativă jucată cu campionul Stockholmului în capitala suedeză, Nona a fost silită să ridice cu ambele mîini regina pe care a vrut să o mute de la el la 13. Cu toate că a depus un efort fizic suplimentar în această partidă cu figuri gigant, campioana mondială a obţinut uşor victoria... REDACŢIA Piaţa Scînteii Telefon 17 60 10 Administraţia 17 60 10 Interior 14 00 Telex : 1790 Bucureşti Abonamentele se primesc la toate oficiile poştale, factorii poştali şi difuzorii din întreprinderi şi instituţii. Tiparul Combinatul Poligrafic Casa Scînteii .1 .140 *