România Liberă, februarie 1968 (Anul 26, nr. 7242-7266)

1968-02-01 / nr. 7242

nr. 7242 — 1.11.1968 — pag. a 4-a Anglia. Delegaţia guvernamentală română a sosit pe InsulaWight LONDRA 31. — Corespon­dentul Agerpres, Liviu Ro­­descu, transmite : Miercuri dimineaţa, tovarăşul Ilie Verdeţ, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, condu­cătorul delegaţiei guverna­mentale române, însoţit de Mihai Marinescu, ministrul industriei construcţiilor de maşini şi de alţi membri ai delegaţiei, a sosit la Mon­mouth, în sudul Walesului, unde a vizitat Combinatul metalurgic „Spencer“ al Cor­poraţiei britanice a oţelului — organ de stat, care coordonea­ză activitatea întreprinderilor metalurgice naţionalizate. De­legaţia a fost însoţită de Va­sile Pungan, ambasadorul Re­publicii Socialiste România la Londra şi sir J­ohn Chad­wick, ambasadorul Marii Bri­tanii la Bucureşti. Delegaţia a fost întimpinată de David Young şi Lloyd Jones, adjuncţi ai directorului general al Corporaţiei britani­ce a oţelului şi de conducători ai Combinatului „Spencer“. Experţi şi specialişti din uzi­nă i-au însoţit pe oaspeţi prin secţiile principale. A fost vizi­tată oţelăria, laminorul de ta­blă la cald şi laminorul la rece. Conducerea uzinelor a ofe­rit un dejun în cinstea dele­gaţiei guvernamentale ro­mâne. In cursul după-amiezii, de­legaţia a plecat pe calea aeru­lui la Bembridge, în Insula Wight, unde a fost salutată de F. R. Britten şi D. Norman, directorii fabricii de avioane uşoare de pasageri „Britten- Norman“. Seara, M. Selwyn, preşedin­tele Consiliului regional al Insulei Wight, a oferit un di­neu în cinstea oaspeţilor ro­mâni. Ambasadorul român în Siria şi-a prezentat scrisorile de acreditare DAMASC 31 (Agerpres). — La 30 ianuarie 1968, ambasa­dorul extraordinar şi plenipo­tenţiar al Republicii Socialis­te România în Republica Arabă Siriană, Vasile Pogă­­ceanu, a prezentat scrisorile de acreditare şefului statului sirian, dr. Nureddin Atassi. Ambasadorul român a fost însoţit de membrii ambasadei. După prezentarea scrisori­lor de acreditare, între şeful statului sirian şi ambasadorul Republicii Socialiste România a avut loc o convorbire cor­dială, în cursul căreia a fost subliniată importanța dezvol­tării relațiilor dintre cele două țări. Suspendarea operaţiunilor de deblocare a Canalului de Suez CAIRO 31 (Agerpres).­­ După cum a anunţat un pur­tător de cuvînt al Ministeru­lui Afacerilor Externe al R.A.U., relatează agenţia M.E.N, Administraţia Canalu­lui de Suez a hotărît să sus­pende operaţiunile de deblo­care a celor 15 nave sub pa­vilion străin imobilizate în zona Canalului încă din iunie 1967. Această hotărîre, a pre­cizat purtătorul de cuvînt, a fost adoptată în urma violen­tului schimb de focuri de ar­tilerie care a avut loc marţi dimineaţa între forţele izra­­eliene şi egiptene în partea de nord a Canalului de Suez. TEL AVIV 31 (Agerpres). — In legătură cu schimburile de focuri care au avut loc marţi în partea nordică a Canalu­lui de Suez, un purtător de cu­vînt al Ministerului Afaceri­lor Externe al Izraelului, ci­tat de agenţia France Presse, a afirmat că „Izraelul a accep­tat deblocarea navelor numai prin partea de sud a Canalu­lui“. Totodată, el a subliniat că „Izraelul nu va accepta ca operaţiunile de deblocare să creeze o nouă situaţie de-a lungul Canalului de Suez, care să schimbe situaţia creată după încetarea focului". CAIRO 31 (Agerpres). — Republica Arabă Unită a­ fă­cut cunoscut că este dispusă să participe la orice fel de re­uniune a Comisiei mixte de ar­mistiţiu arabo-izraeliană pen­tru a discuta măsurile de se­curitate în vederea continuării lucrărilor de degajare a celor 15 nave blocate în Canalul de Suez din timpul conflictului din iunie 1967, anunţă agenţia U.P.I. Purtătorul de cuvînt al guvernului R.A.U., Hassan Zayat, a declarat că factorii care determină alegerea ex­tremităţii Canalului prin care cele 15 nave urmează să fie degajate sunt: rapiditatea o­­peraţiilor de deblocare, econo­mia de muncă şi existenţa e­­chipamentului necesar. El a arătat, totodată, că guvernul ţării sale „consideră opera­ţiunea de deblocare a celor 15 nave în afara contextului cri­zei din Orientul Mijlociu“ şi că „această operaţiune nu va apropia şi nici îndepărta so­luţionarea situaţiei“. I In fotografia alăturată, un aspect din timpul studiilor făcute, în vederea degajării Canalului de Suez, înainte de întreruperea acestor lu­crări ACTUALITATEA INTERNATIONALA "­­ V*- V.-S"1 Operaţiunile de evacuare a bazei Mers el Kebir se vor încheia azi ALGER 31 (Agerpres).­­ „Operaţiunile de evacuare a personalului şi materialului francez de la baza Mers el Kebir, care a început acum cîteva zile, vor lua sfîrşit în dimineaţa zilei de joi 1 febru­arie, anunţă agenţia „Algerie Presse Service“. „In aceeaşi zi, după plecarea ultimei unităţi franceze, mari­na şi forţele terestre ale Arma­tei Naţionale Populare vor in­tra în posesia bazei“, adaugă agenţia. Numai antena aeriană de la Bou-Sfer va rămîne sub con­trolul francez. în această loca­litate vor rămîne unităţi ale aviaţiei şi o unitate operaţio­nală a infanteriei, adică un număr de 400 militari In căutarea bombelor Autorităţile militare americane continuă operaţia de recu­perare a bombelor cu hidrogen, pierdute în Groenlanda, în urma prăbuşirii bombardierului nuclear „B-52". Frag­mentele descoperite pînă acum, unele dintre ele păstrînd numărul de serie, au dus la concluzia că toate cele patru proiectile nucleare au fost deteriorate. După aprecierea savanţilor, particulele de plutoniu cuprinse în aceste frag­mente nu pot rămîne mult timp la suprafaţa gheţii. Fiecare dintre ele se poate transforma într-un fel de reactor caloric, capabil să topească stratul de gheaţă şi să se ducă la fund. în felul acesta, pot fi contaminate nu numai împre­jurimile în care s-a prăbuşit bombardierul, dar şi apele o­­ceanului. In ultimele zile, operaţiunile de recuperare a res­turilor celor patru bombe au fost intensificate. Numeroase echipe de specialiști americani, transportate de cîini, ex­plorează în continuare locul în care au fost pierdute bom­bele (punctat cu alb, în stînga fotografiei), considerîndu-se că resturile proiectilelor nucleare se mai află încă în stratul de gheață al banchizei. SVMMU­L „MINERVA“ CONSIDERAT PIERDUT C­ele o sută de ore fatidice de la dispariţia subma­rinului „Minerva“ au trecut. N-a mai rămas, prac­tic, nici o speranţă de a găsi supravieţuitori. Deoarece sub­marinul n-a putut fi găsit, în limita celor o sută de ore cit ajungea rezerva de oxigen, cei 52 de oameni care se gă­sesc la bordul submersibilu­lui, sunt consideraţi pierduţi. Cercetările, efectuate fără întrerupere de sâmbătă dimi­neaţa, cu ajutorul navelor de război, al avioanelor şi elicop­terelor, n-au furnizat nici un element sigur. Explorările submarine ale „telenautului“ şi cufundările curajoase ale comandantului Cousteau, fă­cute pe batiscaful „S. P. 300“, au avut, din păcate, aceeaşi soartă. Masa metalică repe­rată in apropiere de Capul Cepet s-a dovedit a fi, in­tr-adevăr, o epavă. Dar nu a submarinului „Minerva", ci a unei ambarcaţiuni vechi. Din Londra a varvenit şti­rea că o sondă sonoră ultra­­perfecţionată a fost transpor­tată cu avionul la Marsilia. Remorcată de o navă, această sondă poate cobori pînă la adincimi de 300 de metri, schiţind, sub forma unor re­prezentări grafice, fundul marin. Specialiştii francezi au insă rezerve dacă acest apa­rat poate fi de vreun ajutor. Efortul de localizare a epavei va fi greu de făcut deoarece, în regiunea in care se consi­deră că a eşuat submersibi­lul francez, se află o mulţime de epave, abandonate aici de ani şi ani, care vor complica foarte mult căutările. Ieri, comandantul Cousteau a făcut noi scufundări în re­giunea de sud a insulei Por­­querolles, unde cu cîteva zile în urmă se primiseră semna­lele sonore ale unei epave. Cercetările sale n-au dus la nici un rezultat. Un sac din material plastic, identic cu cele care se găseau la bordul submarinului „Mi­nerva“, a fost descoperit ieri de dimineaţă. Nu s-a putut încă stabili dacă el aparţinea, într-adevăr, echipajului dispă­rut. Dar dacă această ipoteză se va dovedi exactă, ar putea exista atunci dovada că vasul a fost spart. Un purtător de cuvînt al marinei franceze a declarat că cercetările vor continua zilele următoare, in speranța că epava submarinu­lui va fi găsită. GĂINA CU OUĂLE DE AUR ŞI „CUIBARUL“ MARILOR COMPANII S­trăvechiul teritoriu al Libiei, cunoscut chiar sub acest nume încă de pe vremea grecilor antici şi a lui Diocleţian, intrat in istoria celui de-al doilea război mon­dial prin memorabilele bătălii de la Tobruk, Benghazi şi Tri­poli, cină blindatele „vulpii deşertului“, Rommel, au ră­mas ca nişte st­ivuri in nisipul saharian, a reapărut pe arena actualităţii. Poate mai mult decit oricare altă ţară arabă, Libia a atras marile puteri ale lumii occi­dentale pentru două motive : in primul rînd prin crearea de baze americane şi engleze la Tripoli şi Tobruk şi in al doi­lea rînd, ca ordine, nu ca im­portanţă, prin descoperirea în ultimii ani a unor uriaşe zăcă­minte de petrol la Zeiten, Ra­guba şi Halta. La ora actuală, Libia, considerată doar în urmă cu un deceniu ca una din cele mai sărace ţări arabe— aproape 9110 din teritoriul său fiind ocupat de deşertul saha­rian, — a ajuns posesoarea unei bogăţii de o valoare in­comensurabilă. Deşi a obţinut independenţa în decembrie 1951, printr-o re­zoluţie a Organizaţiei Naţiuni­lor Unite, ea rămîne însă în mod practic înscrisă pe orbita imperialistă şi neocolonialistă, tocmai prin prezenţa pe teri­toriul său a uriaşei baze ae­riene americane de la Wheelus Field şi recent prin masiva penetraţie a companiilor pe­troliere ale Statelor Unite. Iată aşadar că atunci cînd intră în joc interesele de ordin politic şi economic ale impe­rialismului, poporului libian i se răpeşte o parte din prero­gativele sale naţionale, ceea ce pune în primejdie însăşi dez­voltarea sa socială. De curî­nd, cunoscuta publi­caţie americană „U. S. News & World Report“, făcîndu-se e­­coul cercurilor de afaceri şi politicienilor din Statele Unite, a dezvăluit, cu bună intenţie, în ce constă forţa de atracţie a Libiei pentru americani. Iată ce scrie revista: „Modul în care reuşeşte Libia să-şi rezol­ve problemele îi preocupă în mod deosebit pe americani. Peste 90 la sută din petrolul produs aici este controlat de companiile americane. Aceste firme au în prezent investiţii în valoare de aproximativ 1 miliard de dolari şi proiectea­ză altele de sute de milioane“. Potrivit calculelor specialiş­tilor, actuala producţie de pe­trol a Libiei, care depăşeşte 2 milioane de barili pe zi, va creşte într-un viitor apropiat cu circa 50 la sută, datorită faptului că încă în lunile vii­toare o companie petrolieră din S.U.A. va începe extracţia de ţiţei într-un nou zăcămînt, aflat în deşert. Prin construc­ţia unei noi conducte, cu o ca­pacitate de 1 milion de barili zilnic, care va mijloci tran­sportul „aurului negru“ la un nou punct de încărcare, în gol­ful Sirte, de la Mediterana, o­­biectivul propus va putea fi atins cu uşurinţă. Viaţa, realităţile demonstrea­ză că dominaţia economică şi politică a imperialismului, cota mereu în creştere a tendinţei de hegemonie constituie o frînă în procesul luptei revo­luţionare a poporului libian, în dezvoltarea suverană a sta­tului. Guvernul ţării nu poate folosi decit 30 la sută din ve­niturile obţinute de pe urma petrolului pentru finanţarea bugetului său obişnuit, restul urmînd a fi alocat pentru proiectele de dezvoltare. Fap­tul că marile companii ameri­cane sunt direct interesate in dezvoltarea unilaterală a eco­nomiei ţării prin punerea în valoare exclusiv a petrolului, a făcut ca agricultura să in­tre într-o criză acută. Libia care exporta masiv ulei de măsline şi curmale, a ajuns acum să importe aceste pro­duse. Cât priveşte ţăranii, imensa majoritate au emigrat spre zonele petroliere. Pe planul intereselor politi­ce americane în această im­portantă zonă de influenţă în Mediterana, revista citată la început aduce precizări deose­bit de semnificative. Referin­­du-se la faptul că S.U.A. sunt foarte interesate într-o Libie stabilă „cît mai prooccidentală posibil pentru o ţară arabă în zilele noastre“, revista notează că Libia are o importanţă vi­tală pentru strategii apărării americane, mai ales prin baza de avioane de la Wheelus Field din apropiere de Tripoli. „Această instalaţie este folo­sită de echipajele forţelor ae­riene din Europa ca bază de la care să poată efectua misiuni de bombardament. Wheelus Field este prevăzută a fi evacuată în viitor, ca ur­mare a cererilor arabe ca toa­te bazele străine de pe terito­riul arab să fie evacuate. Dar există cel puţin o şansă ca U­­bienii­ să permită americanilor să-şi extindă durata şederii“. In articolul său, publicaţia americană nu trece desigur cu vederea faptul că în Libia există serioase presiuni inter­ne, din cauze sociale și politi­ce, pe care le consideră extrem de periculoase „pentru viitoa­rea stabilitate“. Periculoase desigur pentru interesele ma­relui capital american, cum de altfel transpare evident prin­tre rîndurile publicate. Ce spune în acest sens „U. S. News & World Report“ ? „Li­bia este o ţară arabă, iar oa­menii ei gindesc ca arabi. Cînd a explodat criza din Orientul Mijlociu, la 5 iunie, Libia era şi ea pe punctul de a sări in aer. Industria petrolieră şi-a închis porţile complet. Guver­nul era pe punctul de a fi di­zolvat. O grevă generală a cu­prins ţara. Aproximativ 6 000 de americani au trebuit să fie evacuaţi rapid din ţară“. Dar cită amărăciune răzbate din constatarea revistei că dacă situaţia din Orientul A­­propiat va escalada din nou „companiile americane din Li­bia vor avea de suferit“. Se confirmă din plin, încă odată, aprecierile juste ce stau la baza poziţiei partidului şi statului nostru faţă de cauze­le conflictului din Orientul Apropiat. „Fără îndoială, în această parte a lumii există numeroase probleme care-şi aşteaptă soluţionarea de timp îndelungat. Multe din ele au fost alimentate şi agravate în mod intenţionat de cercurile imperialiste, interesate să menţină conflicte latente în Orientul Apropiat, să învrăj­bească aceste popoare pentru a le putea domina mai uşor, pentru a-şi asigura stăpînirea asupra bogăţiilor popoarelor arabe şi în special asupra pe­trolului“. Revista americană, ilustrînd se pare, fără intenţie se înţe­lege, proverbul „gura păcă­to­­sului, adevăr grăieşte“, scrie in finalul articolului de care m­-am ocupat în acest comen­tariu că, în viitor, sumele plă­tite pentru petrol guvernului libigii vor creşte desigur in mod spectaculos. Ce va face guvernul cu toţi aceşti bani, este o problemă care intere­sează în mod serios Statele Unite şi Occidentul, deoarece „nu trebuie făcut nimic pen­tru a ucide găina cu ouă de aur — infloritoarea industrie petrolieră“. Nu încape îndoială că aces­tor ouă de aur li s-a hărăzit și cuibarul adecvat : seifurile marilor companii americane. ION MARGINEANU ,Románia liberă­• În cîteva rînduri LA 31 IANUARIE, anunţă agenţia China Nouă, 2 avi­oane militare americane au pătruns în două rînduri în spaţiul aerian al R. P. Chi­neze într-o zonă din distric­tul Changkan din provincia Guandun. • AU FOST ARESTAŢI opt membri ai P.C. din Gre­cia, printre care şi ziaristul Gheorghios Votsis, membru al Comitetului Central, s-a anunţat la Atena. • UN TUN ANTI-AVA­­LANŞĂ a făcut mai multe victime în Tirolul austriac. Accidentul s-a datorat direc­ţiei neaşteptate pe care a luat-o avalanşa. • 458 SCRIITORI, PU­BLICIŞTI ŞI EDITORI AMERICANI au anunţat că refuză să plătească suprata­xa de 10 o/o cerută de preşe­dintele Johnson, sau orice alt impozit destinat să aco­pere cheltuielile războiului din Vietnam. • EPIDEMIA DE FEBRA AFTOASA a afectat noi re­giuni din Anglia. Numărul vitelor bolnave a ajuns la 2 319, iar al celor sacrificate la peste 300 000. LA STRASBOURG A FOST ÎNFIINŢATĂ „Uniu­nea europeană contra efec­telor dăunătoare ale avioa­nelor“, organizaţie care se va ocupa cu probleme pri­vind zgomotele excesive, implicaţiile survolurilor re­giunilor locuite, reacţiile asupra sistemului nervos al omului, etc. VIETNAMUL DE SUD: Atacuri puternice ale patrioţilor (Urmare din pag. I) sat atacul asupra ambasadei, în jurul orei 3 noaptea. Ei au su­pus unui tir puternic cu morti­­ere zidurile împrejmuitoare, găurindu-le. Prin spărturi, pa­trioţii au reuşit să pătrundă în­­tîi în grădina ambasadei şi apoi, după o luptă scurtă, chiar în in­cinta oficiului diplomatic — în clădirea din spatele cancelariei şi în altele din zonă. Nemaipu­­tînd apăra cu forţele proprii ambasada, trupele de şoc ale infanteriştilor marini americani au cerut prin radio ajutorul unor unităţi elicopurtate care au aterizat pe acoperişul clădirii. După o luptă înverşunată, lup­tătorii s-au retras din incinta ambasadei, unde au stat timp de şase ore. Asaltul împotriva Palatului prezidenţial Alte grupe de patrioţi au ata­cat Palatul prezidenţial, unde după o scurtă ciocnire cu mem­brii gărzilor, au reuşit să pă­trundă. Trupe saigoneze au venit în ajutorul gărzilor şi patrioţii au ocupat cîteva clădiri aflate în construcţie din incinta palatu­lui. între timp, alte grupe de pa­trioţi reuşiseră să pătrundă în baza militară a aerodromului Tan Son Nhut, atacînd căzăr­­mile americane, inclusiv cartie­rul general al generalului West­moreland. Militarii americani au cerut ajutor prin­ radio. De la baza militară a S.U.A. de la Bien Hoa nu au putut fi trimise ajutoare : forţele patriotice dez­­lănţuiseră un atac cu mortiere, deteriorînd pista şi incendiind depozitele cu carburanţi. Spre Tan Son Nhut au fost trimise trupe elicopurtate din alte sec­toare. După părerea corespondenţi­lor, majoritatea patrioţilor sud­­vietnamezi a reuşit să se retra­gă în afara Saigonului. Apre­ciind că o parte din ei s-ar fi refugiat într-unul din cartiere­le din apropierea aeroportului, unităţile cl­cii de la Saigon au ordonat evacuarea populaţiei civile din acest cartier şi, în cursul după amiezii de miercuri, au efectuat raiduri de bombar­dament. în timpul luptelor, populaţia saigoneză a dat un important sprijin patrioţilor, pentru a zdrobi punctele de rezistenţă inamice. Atacuri la fel de violente au avut loc şi în principalele ca­pitale provinciale sud-vietna­­meze, corespondenţii de presă apreciindu-le drept „o ofensivă generalizată“ în întreaga ţară. A fost atacată baza americană de elicoptere de la Camp Hol­loway de lîngă Pleiku, în regiu­nea Platourilor înalte, a fost ocupat timp de 24 de ore Hoi An, capitala provinciei Guang Nam, trei avioane americane au fost distruse şi opt avariate la Chu Lai, şapte elicoptere au fost distruse la Da Nang, bilan­ţul întregului atac neputînd fi încă alcătuit. Generalul Westmoreland a căzut în cursă In Statele Unite, acţiunile forţelor patriotice au constituit „o surpriză completă“. La Casa Albă, preşedintele a fost în permanent contact cu Saigonul, urmărind evoluţia luptelor. In unele cercuri s-a exprimat „ne­linişte serioasă“ în legătură cu eficacitatea dispozitivului mili­tar american din Vietnamul de sud. Cîţiva experţi şi-au ex­primat părerea că patrioţii au reuşit să întindă o cursă gene­ralului Westmoreland, făcîndu-1 să creadă că atacurile princi­pale ale forţelor patriotice s-ar îndrepta numai spre zona de­militarizată şi să trimită întă­riri puternice în acea­ regiune, slăbind astfel dispozitivele Sta­telor Unite din alte sectoare. După cum aflăm la închiderea ediţiei, luptele conti­nuă în unele puncte ale Saigonului, cît și în 19 capi­tale de provincii. SOFIA: Consfătuirea reprezentanţilor uniunilor de scriitori din ţări socialiste SOFIA 31. — Coresponden­tul Agerpres, Gh.­leva, trans­mite : Miercuri au luat sfîr­şit la Sofia, lucrările Consfă­tuirii reprezentanţilor uniuni­lor de scriitori din Bulgaria, Cehoslovacia, R. D. Germană, Mongolia, Polonia, România, Ungaria şi U.R.S.S. Din România au­ participat scriitorii Ioanichie Olteanu, secretar al Uniunii Scriitori­lor, şi Laurenţiu Fulga. In cadrul consfătuirii, care a durat trei zile, au fost dez­bătute probleme privind lăr­girea colaborării dintre uniu­nile de scriitori din țările res­pective. Reluarea relaţiilor diplomatice dintre Iugoslavia şi R. F. a Germaniei La Belgrad şi la Bonn a fost dat publicităţii concomitent un comunicat iugoslavo—vest­­german cu următorul conţi­nut : „Guvernul R. F. a Germa­niei şi guvernul Republicii Socialiste Federative Iugosla­via au căzut de acord să reia începind de la 31 ianuarie, relaţiile diplomatice. Ele vor stabili cît mai cu­­rînd cu putinţă misiuni di­plomatice cu rang de amba­sade şi vor face schimb de ambasadori. Cele două guverne sînt con­vinse că reluarea relaţiilor diplomatice va contribui la promovarea şi dezvoltarea re­laţiilor reciproce. Ele sînt, de asemenea convinse că a­­ceastă hotărîre este în con­cordanţă cu necesitatea dez­voltării colaborării paşnice între statele europene şi că reprezintă o contribuţie pozi­tivă la procesul de reducere a încordării in Europa“. BELGRAD 31 (Agerpres). — La Belgrad a avut loc o şe­dinţă a Vecei Executive Fede­rale, prezidată de Mika Spi­­liak, preşedintele Vecei. Ve­cea Executivă Federală a exa­minat darea de seamă pre­zentată de Mişa Pavicevici, adjunct al secretarului de stat pentru afacerile externe, cu privire la rezultatele trata­tivelor pe care delegaţia R.S.F. Iugoslavia le-a purtat cu o delegaţie a R. F. a Ger­maniei între 23 şi 29 ianuarie la Paris în legătură cu re­stabilirea relaţiilor diplomati­ce dintre cele două ţări. Vo­cea Executivă Federală a hotărît să fie reluate relaţiile diplomatice cu R. F. a Germa­niei. Agenţia iugoslavă Tanjng subliniază că relaţiile diplo­matice dintre Iugoslavia şi Re­publica Federală a Germaniei au fost rupte din iniţiativa guvernului de la Bonn. Gu­vernul R. F. a Germaniei a luat această măsură în baza aşa-zisei doctrine Hallstein, după ce guvernul iugoslav a hotărît să recunoască R. D. Germană şi să stabilească cu ea relaţii diplomatice. In pre­zent, Iugoslavia întreţine şi dezvoltă relaţiile sale cu R. D. Germană. Intr-o declaraţie a Vecei Executive Federale în legătu­ră cu restabilirea relaţiilor diplomatice între R.S.F. Iugo­slavia şi Republica Federală a Germaniei se arată : Salu­­tind restabilirea relaţiilor di­plomatice cu Republica Fede­rală a Germaniei, guvernul Republicii Socialiste Federa­tive Iugoslavia vede în aceas­ta aplicarea politicii sale de dezvoltare a colaborării inter­naţionale în conformitate cu principiile coexistenţei paş­nice. Guvernul Republicii Socia­liste Federative Iugoslavia, menţinîndu-şi principiile sale cunoscute, privind politica eu­ropeană, consideră că restabi­lirea relaţiilor diplomatice cu Republica Federală a Germa­niei va facilita colaborarea cu succes, precum şi dezvoltarea relaţiilor reciproce. BONN (Agerpres). — După publicarea comunicatului co­mun cu privire la restabilirea relaţiilor diplomatice iugosla­­vo-vest-germane, purtătorul de cuvînt al guvernului R.F.G., Guenter Diehl, a dat publici­tăţii o declaraţie unilaterală a guvernului federal în care se precizează poziţia guvernului R. F. a Germaniei. Salutînd rezultatul pozitiv al tratativelor vest-germano­­iugoslave, în declaraţie se sub­liniază că „reluarea relaţiilor diplomatice cu Iugoslavia ser­veşte instaurării unei ordini de pace în Europa“. Declara­ţia arată în legătură cu aceas­ta că „guvernul federal a ex­pus atitudinea şi principiile sale in Declarat­ia-Program din 13 decembrie 1966“. După cum se ştie, în această decla­raţie este expusă pretenţia guvernului vest-german de a vorbi în numele întregului po­por german, precum şi pozi­ţia de nerecunoaştere a R. D. Germane.­ ­ O mutare dificilă ...Nu pentru că Nona Gaprindashvili, campioana mondială de şah, a trebuit să se gîndească mult la ea, într-o poziţie cumva mai complicată. Pur şi simplu pentru că, în partida de­monstrativă jucată cu cam­pionul Stockholmului în ca­pitala suedeză, Nona a fost silită să ridice cu ambele mîini regina pe care a vrut să o mute de la el la 13. Cu toate că a depus un efort fizic suplimentar în aceas­tă partidă cu figuri gigant, campioana mondială a ob­ţinut uşor victoria... REDACŢIA Piaţa Scînteii Telefon 17 60 10 Administraţia 17 60 10 Interior 14 00 Telex : 179­0 Bucureşti Abonamentele se primesc la toate oficiile poştale, factorii poştali şi difuzorii din întreprinderi şi instituţii. Tiparul Combinatul Poligrafic Casa Scînteii .1 .140 *

Next