România Liberă, octombrie 1968 (Anul 26, nr. 7448-7474)

1968-10-01 / nr. 7448

„Románia libera" nr. 7448— 1.X.1968 — pag. a 3 ÎNDRUMAREA IN GENERAL ŞI EFECTELE EI ECONOMICE L­a o analiză a datelor sta­tistice privind rezultatele obţinute în ultimii ani de cooperativele agricole de pro­ducţie din judeţul Gorj rezultă că aceste unităţi progresează foarte lent (unele chiar bat pa­sul pe loc), că atît posibilităţile existente pe plan local de spo­rire a producţiei agricole, cit şi sprijinul acordat de stat nu sunt valorificate pe deplin. Iată, de pildă, rezultatele ob­ţinute în 1968 : sectorul agricol cooperatist din această parte a ţării — cu unităţi situate în bună parte în zona de deal — a reuşit să stringă o frumoasă recoltă însă în mod invariabil cam de la aceleaşi unităţi : Ţîn­­ţăreni, Băleşti, Moi, Teleşti şi alte cîteva. Dar cum numă­rul cooperativelor din judeţul Gorj se ridică la 8n, este firesc să te întrebi cit timp trebuie să mai treacă pentru ca poten­ţialul econom­ic al agriculturii socialiste să fie valorificat în toate unităţile aşa cum se cu­vine . Lipsurile care se manifestă în activitatea unor cooperative agricole se datoresc în mare măsură faptului că membrii consiliilor de conducere nu ana­lizează cu exigenţă multiplele probleme la ordinea zilei, nu atrag la rezolvarea diferitelor sarcini pe cei mai pricepuţi şi harnici cooperatori, nu urmă­resc cu perseverenţă înfăptui­rea hotărîrilor adunărilor ge­nerale, fapt care diminuează in­teresul şi răspunderea faţă de bunul mers al treburilor ob­şteşti, împiedică întărirea con­tinuă a democraţiei cooperatis­te. De aceste neajunsuri, la care se adaugă cele de ordin tehnic se fac răspunzătoare Uniunea judeţeană a cooperativelor agri­cole de producţie, precum şi di­recţia agricolă care în loc să îndrume unităţile concret şi ope­rativ la faţa locului, caută să „rezolve“ uneori problemele prin hîrtii şi şedinţe. Deplasă­rile specialiştilor şi activiştilor organelor agricole judeţene se­­ soldează de cele mai multe ori cu rezolvarea unor probleme mărunte, deşi în mod firesc era de aşteptat ca prezenţa lor în mijlocul cooperatorilor să ducă la îmbunătăţirea activităţii de producţie şi economice, la creş­terea responsabilităţii conduce­rilor unităţilor precum şi a in­ginerilor care lucrează aici. Aşa se face că o seamă de deficien­ţe existente în cooperativele a­­gricole, deşi sunt binecunoscute, persistă un timp nepermis de lung. In aparatul direcţiei agricole, în circumscripţiile veterinare şi in unităţile agricole lucrează însemnări despre stilul de muncă al organelor agricole din judeţul Gorj 137 de specialişti cu pre­gătire superioară, dar cu toa­te acestea aplicarea măsuri­lor agrotehnice şi zoovete­­rinare nu se face în toa­te cazurile la nivelul aşteptat. In cooperativele agricole din Slivileşti, Bumbeşti-Pitic şi Curţişoara, s-ar putea obţine cantităţi importante de produse agricole prin defrişarea unor terenuri de arborete şi mărăci­­nişuri, prin desfiinţarea drumu­rilor inutile. O asemenea acţiu­ne însă nu a fost încă iniţiată. După cum în unităţile agricole din Peştişani, Brădiceni, Arcani, specialiştii trec fără să între­prindă nimic pentru îngrijirea plantaţiilor pomicole existente. S-au investit sume importante pentru extinderea suprafeţelor irigate şi este normal ca ceea ce s-a cheltuit să fie recuperat (bineînţeles cu cîştig) prin pro­ducţia realizată. Datorită fap­tului că pe aceste terenuri în unităţile din Săuleşti, Bobu, Bărbăteşti etc. nu s-a aplicat o agrotehnică corespunzătoare re­zultatele nu sunt încă cele scon­tate. In mod inexplicabil semă­natul griului şi a altor culturi de toamnă se amînă în actuala campanie de pe o zi pe alta la cooperativele agricole din Bobu, Iaşi, Iormăneşti şi ..Slivileşti, deşi în unităţile învecinate la Băleşti, Tinţăreni, Corneşti rea­lizările au atins 30—40 la sută din suprafaţa planificată. Con­ducerea direcţiei agricole jude­ţene tolerează indisciplina unor specialişti, nu se îngrijeşte su­ficient ca întregul lor timp de muncă să fie consacrat rezol­vării pe teren a problemelor de care depinde sporirea pro­ducţiei. Au fost cazuri cînd Uniunea judeţeană a cooperativelor agri­cole de producţie a adoptat un stil de muncă funcţionăresc, li­­mitîndu-se la transmiterea mai departe a unor recomandări ale Uniunii Naţionale, în loc să ajute consiliile de conducere ale unităţilor în aplicarea lor. Dacă rezultatele în sectoarele zoo­tehnic şi hortiviticol nu sunt încă la nivelul posibilităţilor, aceasta se datoreşte şi faptului că retribuţia suplimentară nu a căpătat o generalizare în toate unităţile. La începutul lunii aprilie, pe baza unor temeinice analize fă­cute în 15 cooperative agricole de către un colectiv de specia­lişti de la U.N.C.A.P., C.S.A. şi Banca Agricolă s-a întocmit un plan de măsuri de perspectivă care are drept scop îmbunătă­ţirea situaţiei economice în uni­tăţile studiate. Zilele trecute, în cadrul unei plenare a Consiliului uniunii judeţene a reieşit clar că practica organelor agricole judeţene de a îndruma unită­ţile „în general“ este o pie­dică în înfăptuirea obiectivelor propuse în planurile întocmite. Uniunea Naţională şi Consiliul Superior al Agriculturii trebuie să ceară organelor în subordine să aibă un rol dinamic în con­solidarea cooperativelor agrico­le, lucru pe care îl pot realiza numai dacă cunosc temeinic situaţia din fiecare unitate, dacă acţionează operativ, cu răspun­dere. Ing. TH. MARCAROV Pe itinerarul legumelor şi fructelor (Urmare din pag. 1) marfă din depozite se adaugă nerespectarea graficelor de li­vrare a legumelor şi fructelor de către unele unităţi agricole ! Iată un caz concludent. In sec­toarele 4 şi 5, pentru satisface­rea cerinţelor consumatorilor erau necesare nouă vagoane de roşii. Dar nu s-au asigurat de­cit trei vagoane. Din şapte va­goane de struguri, nu a poposit în pieţe decit... un vagon şi ju­mătate. Deci sub necesar, cu peste cinci vagoane. Iată, aşadar, o altă cauză sub care se ascunde aprovizionarea deficitară a pie­ţelor. Iată citeva unităţi agricole din judeţul Ilfov, care dau dovadă de indisciplină faţă de contrac­tele încheiate : sîmbătă, C.A.P. Glina trebuia să livreze 1 000 de kg de roşii, dar atunci cînd au venit maşinile au făcut calea întoarsă fără nici măcar o roşie în coşuri. In acelaşi timp în­treprinderile agricole de stat Fundeni şi Mînăstirea, de două săptămîni, nu mai livrează a­­proape nimic din cantităţile prevăzute. I.A.S. Buciumeni, în loc de roşii şi morcovi — aşa cum se stipulează în contracte oferă invariabil numai... varză. Sub diferite pretexte neserioase nu îndeplinesc obligaţiile con­tractuale cooperativele agricole din Iepureşti, Hereşti, Izvoare­le, Vidra, Dudeşti, Jilava. De ce oare Departamentul pentru valorificarea legumelor şi fruc­telor şi Uniunea judeţeană a C.A.P. nu îi obligă pe cei care au încheiat astfel de contracte să şi le respecte Întocmai ? După părerea noastră, această atitudine de pasivitate din par­tea Departamentului, pe care am mai semnalat-o şi în vară, creează situaţii cu repecusiuni nedorite în buna parovizionare cu legume şi fructe de sezon. Trebuie să subliniem de ase­menea greutăţile provocate de calitatea necorespunzătoare a unor produse care intră în re­ţeaua pieţelor de desfacere. In raidul nostru am constatat, prin­tre altele, că unele cantităţi de cartofi sunt de proastă calitate. De la furnizorii din judeţele Braşov şi Covasna cartofii vin adeseori amestecaţi cu pămînt fără să fie sortaţi în prealabil. Unităţile I.L.F. se complac în această situaţie, punindu-i pe cetăţeni în situaţia de a-i cum­păra aşa cum vin. Unii furnizori fac o rocadă între calităţi, bine­înţeles în detrimentul cumpără­torilor. Astfel, centrul de legu­­me-fructe Lehliu a livrat depo­zitului I.L.F. „Progresul“ 1662 kg gogoşari de calitatea I, din­tre care peste 600 kg erau, de fapt, de calitatea a II-a. „Gre­şeli“ asemănătoare au făcut şi furnizorii de la C.L.F. Olteniţa care din cantitatea de 2 650 kg de roşii, nici jumătate nu co­respundeau calităţii. Şi mai regretabil este faptul că „încurcături“ de calitate (deci şi de preţuri) se fac chiar la vînzarea in pieţe şi magazine. Fireşte „minusurile“ din buzu­narele cetăţenilor devin „plu­suri“ în cele ale gestionarilor. Mercurialul în vigoare stabi­leşte preţurile în mod distinct pe calităţi, în piaţa Obor, du­minica dimineaţă nu erau afi­şate la loc vizibil preţurile la o seamă de sortimente, ceea ce a făcut ca produsele să se vândă la preţuri exagerate. Tendinţe speculative au fost vizibile şi în piaţa Unirii unde, în urma controlului efectuat, au fost gă­siţi producătorii Anghel Dumi­tru din comuna Colibaşi (jude­ţul Ilfov), Marin Nuţu din co­muna Budişteni (jud. Argeş), Paul Dumitrescu din comuna Gura Colitei (jud. Vrancea), care vindeau cu „suprapreţ“ sub ochii îngăduitori ai admi­nistraţiei pieţii. Supunem Con­siliului popular al municipiului Bucureşti, cit şi Inspecţiei co­merciale de stat (pe ai căror reprezentanţi nu i-am putut în­­tîlni duminică în pieţe) această carenţă ce trebuie urgent reme­diată. Conducerea întreprinderii de legume şi fructe Ilfov-Bucu­­reşti dă dovadă încă de o slabă preocupare în felul cum este organizată desfacerea mărfuri­lor în plete. In Plata Norilor, un singur vînzător era pus în si­tuaţia să asigure desfacerea ce­lor 2 000 de kilograme de roşii repartizate, în timp ce alte uni­tăţi cu mai mulţi vînzători nu aveau marfă. De asemenea, în piaţa Obor, standurile erau asal­tate de cumpărătorii care nu aveau la dispoziţie fiecare decit cite un singur vînzător pentru a-i servi. în timpul acesta, ges­tionării stăteau la taifas privind impasibili cozile formate. Discu­­tînd despre această situaţie, ieri dimineaţă, cu tov. Eugen Simi­­onescu, director I.L.F. Ilfov- Bucureşti, acesta a socotit că e normal ca cetăţeanul să „stea o jumătate de oră la cumpărarea unor produse“, ceea ce ni se pare o concepţie stranie pentru un director care răspunde de a­­provizionarea întregii Capitale cu legume şi fructe. In următoarele zile, afluxul populaţiei spre pieţe va creşte şi mai mult. Există toate condi­ţiile ca sacoşele gospodinelor să fie pline cu toate sortimentele de sezon. Nu trebuie uitat, în acelaşi timp, că solicitările nu sunt numai impuse de consumul curent, ci şi de necesitatea apro­vizionării pentru iarnă. Socotim necesar ca departamentul de resort şi Consiliul popular al municipiului Bucureşti să ia mă­suri ca întreprinderea de legu­­me-fructe Ilfov- Bucureşti să sporească eforturile încă ex­trem de palide, pe care le de­pune pentru ca în unităţile de desfacere să se găsească între­gul sortiment de produse in cantităţi suficiente, de bună ca­litate şi la preţurile stabilite prin mercurial. UNA PE ZI de MATTY — Precis că altfel ar fi mers treaba, dacă la început aș fi avut un specialist în alegerea specialiștilor... Cheflii... stăpini in local !ie oricare din porţile­­oraşului vei intra, este­­ imposibil să nu afli de existenţa frumosului complex comercial de la Iaşi. Panouri mari, indicatoare felurite te invită să vizitezi elegantul restaurant „Cotnari", local cu program special între orele 20 şi 3 dimineaţa. Nimic exa­gerat în reclamele afişate. Şi totuşi vizitarea acestui res­taurant mi-a provocat o in­dignare profundă — ne scrie cititorul ŞTEFAN IVAN, lec­tor la Universitatea din Ti­mişoara. încă de la intrare, buna dispoziţie cu care veni­sem a început să se destra­me. Căci tocmai atunci cîţiva clienţi aflaţi în barul din dreapta işi impărţeau, cu ge­nerozitate, pumni, susţinuţi fiind de aclamaţiile unor su­porteri scandalagii. Intr-o asemenea situaţie, pătrunde­rea în local era discutabilă. Dar pentru că plătisem la intrare o sumă ce nu mi se mai putea restitui, am urcat totuşi la etaj, unde cintăreţul Alexandru Grozuţă prezenta un frumos buchet de roman­ţe. N-am apucat să mă aşez bine la masă, că s-a şi pre­zentat la mine un cetăţean. Spunea că e student în anul VI la Electronică. Mi-a ce­rut voie să danseze cu soţia, i-am explicat că nu-i decent să se­ danseze atunci cînd un artist cîntă. Am fost însă avertizat că va veni altcine­va, care nu va fi atît de „înţelegător" ca el şi că voi „încurca-o". Nici n-a plecat bine „studentul", că altcineva s-a apropiat de noi şi a tre­cut direct la ameininţări adresate soţiei: „Dacă nu dansezi, te scot afară !“ Cu ajutorul responsabilu­lui de sală şi cu eforturile serioase ale vreo patru ospă­tari, am reuşit să înlătur scandalul. La plecare, am ţi­nut să vorbesc cu responsabi­lul complexului, Ion Mocanu. Acesta mi-a dat dreptate scuzindu-se: „Nu-i putem alunga din local. Vedeţi dum­neavoastră, trebuie să ne fa­cem planul..." Asta înseamnă că la restau­rantul „Cotnari" din Iaşi or­dinea şi normele de compor­tare sunt stabilite de cheflii, care-şi permit să statorni­cească aici legile huliganis­mului. De ce nu se sesizează organele miliţiei . Derogări de la calitate E­ram atît de nerăbdător să mă mut în aparta­mentul contractat cu Oficiul pentru construirea locuinţelor proprietate per­sonală Bucureşti, incit urmă­ream zi de zi cum se înalţă blocul T 1 din apropierea Gării de Est, bloc în care se află şi apartamentul meu. Acum însă, cînd construcţia este gata, nu mai simt nici o plăcere să mă mut. Nu nu­mai eu, dar şi proprietarii celorlalte apartamente din bloc — ne scrie CONSTAN­TIN GEORGESCU — Sunt profund dezamăgiţi de felul în care se prezintă această construcţie. La intrare, pe timp ploios, ești stropit de apa ce se scurge de la balcoanele celor zece nivele, pentru că pro­iectantul nu a prevăzut o copertină protectoare. Apoi surprizele neplăcute te în­­tîmpină una după alta: zi­duri strîmbe, lemnărie de­formată, logii asimetrice, scări turnate dintr-un mate­rial de cea mai pr­oastă ca­litate, material zgrunţuros, care se fărîmiţează pe culoa­re; în loc de mozaic marmorat s-a turnat mozaic obişnuit. S-a prevăzut o finisare supe­rioară, pentru care am plătit în plus, dar cea realizată nu corespunde nici măcar celei „normale". Şeful de şantier recunoaşte că „blocul T 1 nu este în­deajuns de reuşit, dar....în­treprinderea constructoare a primit derogări pentru toate aceste modificări". Cu alte cuvinte, OCLPPB căruia i-am încredinţat nu numai econo­miile, dar şi mandatul nos­tru, în loc să ne reprezinte interesele în faţa construc­torului şi să urmărească rea­lizarea întocmai a prevede­rilor contractului, dă dero­gări, face rabat la calitate, punindu-ne în faţa faptului împlinit. Nu ar fi oare normal ca, in asemenea împrejurări, cînd in timpul construcţiei intervin elemente noi care obligă la schimbarea soluţii­lor tehnice sau a materiale­lor, să fim consultaţi şi noi, proprietarii şi numai după aceea să se dea „derogări" . Mai scumpă aţa decit faţa!­ uve n­emulţumirile despre care vă scriu — ne co­munică intr-o scrisoa­re cititorul M. Şerbănescu din Bucureşti — au început odată cu defectarea televizo­rului meu. După cum era normal, ele trebuiau să se curme o dată cu repararea acestuia. Nu s-a întimplat însă aşa. Dimpotrivă, neca­zurile s-au înmulţit. Dar să vă relatez intîmplările în ordinea lor cronologică. In ziua de 21 august, am anunţat telefonic unitatea nr. 14 a cooperativei Radio­­progres din Drumul Taberei, despre o defecţiune apărută la sunetul televizorului. Mi s-a promis că a doua zi va veni un tehnician, deci să fiu neapărat acasă. Mi-am schimbat degeaba tura de serviciu după indicaţiile pri­mite. Tehnicianul — tov. Pretorian — a venit abia in ziua de 28 august. După cum o dovedeşte chitanţa nr 62 481, acesta a înlocuit o lampă (PCL 82) în valoare de 70 lei şi o rezistenţă de 1,60 lei. Costul manoperei a fost fixat la 94 lei. In total, deci, 165,50 lei. Pînă aici, toate ar fi fost bune dacă televizorul ar fi funcţionat normal. In afară de sunet, care e tot slab, odată cu „reparaţia" s-au ivit defecţiuni şi de imagine şi de contrast. Che­mat din nou, tov. Pretorian m-a sfătuit să duc aparatul la laborator. M-am dus personal la şe­ful de unitate, explicindu-i că de fapt celelalte defecţi­uni au survenit după „repa­raţiile" făcute sau, mai bine zis, din cauza acestora,, că televizorul se află încă în termenul de garanţie. Rezul­tatul 7 Să aduc aparatul la laborator, plătind pentru o nouă reparaţie cca. 300-400 lei. Bine, dar în ce constă manopera de 94 lei plătită pentru prima reparaţie 7 — am căutat să aflu. Ea a du­rat doar 15 minute. Mi s-a arătat bonul de garanţie Fi care se înşirau un număr de cifre. Traduse in lucrări, acestea au următoarea ex­plicaţie : 8 lei pentru scoa­terea capacului, 5 lei scoate­rea cheii comutatoare, 6 lei scoaterea unui şurub la co­pac, 48 lei repararea celor două etaje de sunet (7 !), 19 lei pentru acord. Alţi 5 lei, 1 leu, 2 lei nu mai ştiu pen­tru ce (poate pentru opera­ţia inversă). Adică s-a căutat să se încarce bonul de mano­peră. Ce ar spune salariaţii de la această unitate, dacă, să presupunem, şi-ar coman­da un costum de haine şi li s-ar cere 750 de lei pentru stofă şi 2 000 de lei pentru manoperă . Bineînţeles că ar refuza să-şi lucreze un astfel de costum, la care, după cum spune zicala, ar costa mai mult aţa decit faţa. Eu însă am fost nevoit să cad de acord cu plata unei noi reparaţii. A rămas să se trimită maşina pentru trans­portul televizorului la labo­rator. Numai că nici pînă azi, cînd vă scriu, n-a sosit maşina promisă. De unde se vede, încă o dată, „solicitu­dinea" cu care cooperativa respectivă înţelege să răs­pundă celor ce apelează la serviciile ei. ­Zilele senine au îmbiat la drumeţie pe numeroşi excursionişti. Duminică, peste 2 000 de turişti din Capitală au fost oaspeţii Văii Prahovei, ai Braşovului şi împrejurimilor sale pitoreşti. Poiana Braşov, de unde reporterul nostru a surprins o secvenţă, a fost vizitată de 200 de turişti bucureşteni. In clişeu: Noul hotel din cadrul complexului „Sport" Foto : MIHAI POPESCU Realizam investiţiilor (Urmare din paa­tl sunt : Complexul sanatorial de 900 locuri din Sîngiorz Băi şi blocurile de locuinţe din Bistri­ţa. O altă cauză o constituie ne­­asigurarea din timp a amplasa­mentelor, astfel că lucrările la aceste obiective au putut începe abia în luna iulie.­­ Dat fiind faptul că ju­deţul nu dispune, deocam­dată de un nucleu de proiec­tare, ne-ar interesa să ştim în ce măsură institutele de proiectări şi în special C.S.A.P.C.­Cluj au sprijinit şi sprijină judeţul prin pre­darea la timp a proiectelor şi prin asistenţa de speciali­tate ? — Deşi, în linii mari, acest sprijin există, la nerealizarea unor obiective a contribuit şi C.S.A.P.C.­Cluj, prin aceia că nu a predat la timp planurile de amplasament pentru locuinţele din Bistriţa şi pentru complexul de 900 de locuri Sîngeorz-Băi. — Aportul constructorilor este la înălţimea aşteptări­lor 7 — în judeţul nostru îşi desfă­şoară activitatea Grupul 3 con­strucţii aparţinînd Trustului lo­cal de construcţii Cluj. Faţă de volumul de investiţii planificat pentru acest an, unităţii de con­strucţii nu i-au fost asigurate de către Trust, la timp şi la ni­velul cerinţelor, utilajele, forţa de muncă, precum şi cadrele tehnice necesare îndrumării şi conducerii competente a activi­tăţii pe şantierele de construcţii. Este adevărat şi faptul că, in privinţa asigurării cu forţe de muncă, Grupul de construcţii nu a fost sprijinit suficient nici de direcţia noastră judeţeană pen­tru problemele muncii. In activitatea de pe şantiere au existat şi o serie de defici­enţe privind organizarea muncii, folosirea la întreaga capacitate a utilajelor şi instalaţiilor, în­drumarea din partea conducerii trustului s-a făcut sporadic, iar unele măsuri stabilite nu au fost urmărite pînă la finalizare. De altfel, faptul că Grupul de construcţii îşi desfăşoară activi­tatea în judeţul Cluj face ca în­drumarea şi controlul organelor de partid şi de stat din judeţul Bistriţa-Năsăud să se exercite cu dificultate. De aceea, consi­der că în viitor este necesar ca această unitate de construcţii să-­şi desfăşoare activitatea nu­mai pe raza judeţului nostru. — In ce măsură unele or­gane centrale de sinteză şi ministerele de resort sprijină activitatea de investiţii în judeţ ? — Un sprijin substanţial l-am primit din partea Uniunii Naţi­onale a Cooperativelor Agricole de Producţie la construirea Complexului de valorificare a fructelor şi legumelor. La fel M.T.A.N.A. s-a preocupat siste­matic de modernizarea drumului naţional Bistriţa—Mureşenii Bir­­găului. Alte ministere însă au fost mai puţin prompte. Pentru asi­gurarea cu materiale de con­strucţii şi în mod deosebit cu prefabricate din beton, polisti­­ren, ciment şi altele, de exem­plu, nu s-a primit suficient aju­tor din partea ministerelor de resort. Au existat şi cazuri cînd une­le întreprinderi beneficiare de investiţii nu au fost sprijinite pentru punerea în funcţiune la termenele planificate a unor obiective importante. Astfel, secţia de lactoză aparţinînd în­treprinderii „Industria lapte­­lui“-Bistriţa, nu este dată încă în folosinţă, deşi lucrarea tre­buia să fie realizată integral încă în anul trecut. Ministerul Industriei Alimentare nu a in­tervenit însă la timp şi eficient pentru evitarea acestei stări de lucruri. .— Care sînt perspectivele — în acest domeniu — pînă la finele anului şi ce măsuri se impun . — Prin măsurile luate în ul­tima perioadă de către Comite­tul judeţean de partid, ritmul lucrărilor s-a intensificat pe toate şantierele, iar cu ajutorul Trustului de construcţii s-au asi­gurat utilajele necesare, precum şi — într-o mai mare măsură — forţa de muncă şi cadrele teh­nice pe şantiere. Una din măsurile importante luate pe acele şantiere unde sunt rămîneri în urmă faţă de plan, a fost stabilirea de responsabili­tăţi precise, îndrumarea tehnică şi organizatorică fiind asigurată de către conducerea Grupului de construcţii şi a întreprinderilor beneficiare. Consider că prin măsurile luate până în prezent, precum şi prin cele care se vor lua în continuare, prin intensi­ficarea îndrumării şi controlu­lui, se creează posibilităţi ca obiectivele de investiţii planifi­cate pentru acest an să fie re­alizate şi date în folosinţă. Aprovizionarea cu combustibil (Urmare din pag. 1) cum spunem noi, pentru a nu aglo­mera şi îngreuna ulterior operaţiu­nile de aprovizio­nare. NOTA REDAC­ŢIEI. Consemnînd aceste informaţii, considerăm că a­­tît organele de resort ale Ministe­rului Petrolului, cit şi cele din ca­drul bazelor de desfacere a pro­duselor petrolie­re din ţară, tre­buie să depună toate eforturile pentru a asigura o bună aprovizio­nare nu numai a­­cum, ci şi pe tot parcursul sezonu­lui rece. Livrările de combustibil li­chid trebuie făcu­te cu toată promp­titudinea benefi­ciarilor, spre a se preîntîmpina une­le întîrzieri, aşa cum s-a petrecut anul trecut. Tot­odată, pentru buna desfăşurare a a­­cestei acţiuni, este necesar a fi acor­dat sprijinul cu­venit din partea organelor C.F.R., prin punerea la dispoziţie la timp a vagoanelor des­tinate transpor­tului de produse petroliere din ba­zinele producătoa­re la depozitele şi staţiile de desfa­cere din ţară. Oboseală prematură în exploatarea barurilor automate A­pariţia, a fost repede observată şi bine apreciată de bucureşteni. Pe cîteva artere centrale, în Gara de Nord, în unele magazine reprezentative au apărut de cîteva luni un număr de baruri automate. Introduse experimental şi date în exploatare unei întreprinderi comerciale cu reputaţie şi experienţă, I.C.S. „Comali­­ment“, cele cîteva baruri automate şi-au dovedit foarte curind utilitatea şi, în acelaşi timp, eficienţa economică. Uşor de înţeles de ce, date fiind avantajele certe oferite atît consumatorilor, cit şi întreprinderii comerciale. Intr-adevăr, cetăţenii apre­ciază gradul ridicat de igienă, asigurat prin înlăturarea ori­cărei mînuiri a produselor, operativitatea servirii, exacti­tatea gramajului (controlat ,prin celulă fotoelectrică) şi, mai ales, posibilitatea obţinerii produsului dorit in perma­nenţă, la orice oră din zi sau din noapte. Iar rulajul rapid — 2,5 consumatori pe minut —, precum şi personalul relativ redus necesar alimentării a­­cestor baruri automate avan­tajează evident, din punct de vedere al rentabilităţii, între­prinderea comercială. După cum am fost informaţi la serviciul comercial al I.C.S. „Comaliment“, experimentul, deşi nu este încă încheiat, poate fi considerat de pe acum satisfăcător. De altfel, prin grija Direcţiei de Investiţii din M.C.I., numărul automatelor ce se introduc în circuit va spori în curind, pentru început printr-o instalaţie de desfa­cere a berei, în pasajul Efo­riei. Aşa stînd lucrurile, conside­răm utile unele observaţii pri­vind amplasamentul unor ase­menea baruri automate şi, mai ales, modul in care funcţio­nează. Făcînd abstracţie de contribuţia puţin inspirată a „Comalimentului“ la îmbogă­ţirea limbii noastre, concreti­zată prin firma ,,Bevante calde“ a barului automat in­stalat în interiorul magazinu­lui „Eva“, avem serioase re­zerve şi în ce priveşte ampla­sarea acestuia, şi anume, ală­turi de un alt bar... neautomat, unde se serveşte cafea expres. Există, credem, destule alte magazine mari unde un ase­menea bar ar fi mai rentabil, neavînd de suportat o atît de apropiată concurenţă. Peste drum, lingă cinemato­graful Patria, o instalaţie mai completă, în aer liber, e foarte solicitată toată ziua şi chiar noaptea, atît pentru „bevan­­dele“ calde şi reci, cit şi pen­tru dulciuri şi pateuri. In cele cîteva luni ce au trecut de la instalarea ei, s-au petrecut însă unele degradări care pun în pericol experimentul. Li­pite probabil neglijent, ins­trucţiunile de folosire s-au dezlipit. Mai grav este că, de la o vreme încoace, siropurile de căpşuni, de lămîie sau de zmeură au devenit unul şi acelaşi lichid destul de greu de identificat după gust. Iar de­unăzi am asistat la o scenă ce s-ar putea numi au uzanţă dacă acest sistem de „loz în plic“ n-ar fi compromiţător: un cetăţean care a solicitat, potrivit instrucţiunilor, o nuga a primit... un pateu cu brînză. La alt bar automat, cel din Pasajul Victoriei am văzut in­stalaţia „înghiţind“ o­­monedă, fără a onora comanda făcută, după bine cunoscutul sistem al telefoanelor publice cu de­osebirea că, la acestea din urmă, suma riscată e mai mică. Se pare, aşa cum reiese din aceste exemple, că mecanicii însărcinaţi cu întreţinerea in­stalaţiei au obosit în mod pre­matur. Şi este regretabil, de­oarece în asemenea mod o in­vestiţie utilă şi costisitoare îşi pierde treptat eficienţa. Considerăm că buna primire pe care publicul a făcut-o ba­rurilor automate este încu­rajatoare şi dovedeşte că ele răspund unor nevoi reale. Cu atît mai mult, deficienţele apă­rute în modul de funcţionare a acestora se cer grabnic în­lăturate, tocmai pentru ca ex­perimentul ce se efectuează să fie intr-adevăr edificator. M. PAULIAN m NOU AN UNIVERSITAR (Urmare din pag. I)­re parte a fondurilor de inves­tiţii şi construcţii acordate în­văţământului rezolvă concomi­tent şi crearea spaţiului nece­sar investigaţiilor ştiinţifice (un exemplu grăitor în această pri­vinţă îl constituie noua aripă a Academiei de Studii Economice, în care vor lucra studenţii şi cercetătorii în domeniul calcu­lului economic şi al ciberneticii economice). O ramură nouă a învăţămîn­­tului superior se înfiinţează pe baza Directivelor Comitetului Central al Partidului Comunist Român — secţiile de subingi­­neri atît de necesari economiei naţionale. In toamna acestui an, potrivit Legii învăţămintului, s-au reor­ganizat consiliile profesorale universitare ca organe colective de conducere. Ele au procedat apoi la alegerea rectorilor. In acest mod se aplică şi în invă­­ţămîntul superior hotărîrile de partid cu privire la conducerea colectivă şi se reiau tradiţii de­mocratice ale învăţămintului nostru superior. Ministerul In­­văţămintului se va strădui să dezvolte spiritul de iniţiativă şi de responsabilitate al conduce­rilor instituţiilor de invăţămint superior , de sus şi pînă jos, trebuie să asigurăm o mai ma­re receptivitate, operativitate şi eficienţă în activitatea noastră, corectind lipsurile din trecut. Ministerul învăţămintului, pe baza Directivelor, va pune in aplicare începînd din acest an un ansamblu de măsuri menite să perfecţioneze şi să stimuleze activitatea instituţiilor de invă­­ţămînt superior. Se va acorda o şi mai mare atenţie planurilor şi programelor de invăţămînt pentru a reflecta progresele ştiintei şi ale tehnicii contempo­rane. Se vor crea condiţii tot mai bune de studiu atît ştiin­ţelor tehnice, cit şi ştiinţelor umaniste, precum şi invăţămin­­tului matematicii peste tot unde este necesar. Se va acorda o mare grijă îmbunătăţirii conţi­nutului ştiinţific şi ideologic al procesului de invăţămînt. Editura Didactică şi Pedago­giei, ca şi unităţile editoriale din centrele universitare vor acorda un mai stăruitor sprijin tipăririi manualelor şi cursuri­lor universitare. Ţelul principal al învăţămân­­tului superior este acela de a pregăti cadrele tehnice superi­oare, didactice, de cercetare, şti­inţifice, administrative, ale ţă­rii, înfăptuirii acestui scop de cea mai mare însemnătate îi consacră forţele sale corpul di­dactic superior, care se bucură de cea mai înaltă preţuire din partea întregului nostru popor, a partidului şi guvernului. Studenţii români şi de toate naţionalităţile conlocuitoare au condiţii favorabile ca, sub în­drumarea profesorilor, să-şi poată însuşi cele mai de sea­mă cunoştinţe şi dobîndi expe­rienţa practică necesară, spre a deveni cadre de înaltă califica­re care vor contribui la dezvol­tarea în continuare a patriei noastre socialiste. Depinde nu­mai de hotărîrea şi rivna lor ca să se poată ridica spre cul­mile ştiinţei, tehnicii şi activi­tăţii creatoare. Programul de dezvoltare a în­­văţămintului superior este o parte integrantă însemnată a politicii marxist-leniniste a Partidului Comunist Român. Atit corpul didactic superior cit și intregul tineret studios ex­primă cu prilejul deschiderii noului an universitar 1968—1969 voința lor de a realiza acest program. CURIER­ CETĂŢENESC •..CURIER CETĂŢENESC • CURIER CETĂŢENESC • CURIER CETĂŢENESC- T

Next