România Liberă, noiembrie 1968 (Anul 26, nr. 7475-7500)

1968-11-01 / nr. 7475

Proletari d­in toate ţările, uniţi-vă! COTIDIAN POLITIC DE INFORMAŢIE, REPORTAJ ŞI COMENTARIU I A. ETAPA ESENŢIALA III A ! M­inisterul Construcţiilor pentru Industria Chimică şi Rafinării a obţinut în cele zece luni ale anu­lui acesta o seamă de suc­cese deosebite care încununează eforturile depuse de construc­torii şi mentorii noştri. Este vorba de realizarea înainte de termenele din plan a u­­nor obiective importante ca in­stalaţiile de fabricat uleiuri su­perioare la Rafinăria Ploieşti, Instalaţia pentru rafinarea e­­lectrolitică a plumbului la Cop­­şa Mică, precum şi dezvoltarea capacităţii de producţie la Uzi­na de aluminiu Slatina. Şi totuşi în această perioadă au fost puse în funcţiune nu­mai 51 de capacităţi, din cele 102 prevăzute în plan pe anul 1968. Aşadar, în trimestrul IV ur­mează a fi terminate exact ju­mătate din numărul unităţilor planificate. Aglomerarea către sfîrşitul anului a mai multor puneri în funcţiune constituie desigur un aspect negativ, ca­re reflectă, în fond, modul cum a fost pregătită investiţia. Ex­perienţa ne-a arătat că această pregătire — care se referă, în principal, la proiectare, la pre-i darea documentaţiei tehnice a­­lucrărilor către constructor şi contractarea la termenele cores­punzătoare a utilajelor tehno­logice cu uzinele constructoare din ţară şi din import — condi­Ing. Ion Tudose adjunct al ministrului construcţiilor pentru industria chimică şi rafinării ţionează realizarea ritmică a planului de investiţii şi asigura­rea intrării în funcţiune la ter­menele planificate a obiective­lor. In ceea ce priveşte proiecta­rea, trebuie să arătăm că deşi s-au adus îmbunătăţiri substan­ţiale, eliminîndu-se unele faze care prelungeau nejustificat timpul de proiectare, nerespec­­tarea unei succesiuni tehnologi­ce normale în predarea proiec­telor de execuţie a creat difi­cultăţi în desfăşurarea lucrări­lor de construcţii-montaj. La u­­nele obiective, ca instalaţia de oxoalcooli din cadrul Combina­tului chimic din Rîmnicu Vîl­­cea, unităţile de îngrăşăminte azotoase de la Craiova şi Tur­­nu Măgurele şi altele, asemenea deficienţe împiedică determina­rea reală a necesarului de for­ţă de muncă şi utilaje de con­strucţii, precum şi organizarea raţională a lucrărilor, imobili­zează un număr mare de lucră­tori pe o perioadă lungă de­ ­ timp în partea finală a acesto­ra, duce, inevitabil, la prelungi­rea duratei de execuţie şi la cheltuieli mari. De exemplu, la instalaţia de oxoalcooli de la Combinatul chimic Rîmnicu Vîlcea, faţă de numărul nece­sar de cru­zile prevăzute ini­ţial pentru lucrările de mon­taj, au fost utilizate cu 50 la su­tă mai multe, datorită notelor suplimentare de la lucrări ne­cuprinse în documentaţie de la început. Deficienţele în pregătirea in­vestiţiei duc şi la aceea că nu pot fi prevăzute în plan decît (Continuare in pag. a 2-a) înlocuind cina­ peste 136GCO tone de metal, precum şi alte mate­riale, cele circa î COC de produse ale Uzinei de prelucrare a maselor plasfice-DirCurssfi se bucură de aprecieri unanime, atît în utilizarea industrială, cît şi sub forma unei geme variate de bunuri pentru larg consum. În imagine : realizarea tuburilor pentru construcţii în ate­lierul de extrudere grea Foto : AGERPRES SCRISOARE DESCHISA Cuneiforme, model nou D­e la vechii scribi ai Mesopotamiei se păstrează şi as­tăzi la Louvre şi la „British Museum“ mărturiile unei civilizaţii de mult apuse, materializată prin acele inscripţii pe care savanţii le-au catalogat sub denumirea de scriere cuneiformă. Din mileniile III—II dinaintea s erei noas­tre, gîndirea omenească a evoluat, se înţelege, îmbogăţind patrimoniul civilizaţiei mondiale cu forme noi de exprimare grafică. Se pare însă că, pentru unii semeni ai noştri, timpul s-a oprit în loc, transmutîndu-i din anul de graţie 1968 în pe­rioada antichităţii, ba, judecind după actele lor, chiar mai departe, în epoca de piatră. Socotesc pe semne scribii mo­derni ai cuneiformei, că posteritatea îşi va bate cîndva capul, să le tălmăcească intenţiile, atunci cînd le va descoperi opera pe care au lăsat-o. îmi povestea un cunoscut, necazurile pe care Ie are de cînd şi-a cumpărat maşină. Neposedînd garaj, parchează au­tomobilul în faţa blocului unde locuieşte. „Intr-o dimineaţă, spunea el, găsesc vopseaua scrijelită cu un cui. Cineva, îşi pusese semnătura pe aripă. M-am gîndit la început că poate a făcut-o vreun copil. Dar, judecind mai bine, mi-am dat seama că nici nu poate fi vorba de aşa ceva. Operaţia fusese doar executată la ore tîrzii din noapte. întîmplarea s-a mai repetat de cîteva ori. Ultima dată, am reuşit să zăresc vreo trei tineri care, se înţelege, au rupt-o la fugă cînd am cobo­­rît în stradă“. Cititorul B. Iorgulescu din Capitală mi-a adresat o scri­soare în care arată că pereţii liftului de la blocul său, nou de altfel, arată acum ca o adevărată piesă arheologică. în­­tr-atît de multe sînt feluritele semnături şi semne cabalisti­ce zgîriate cu cuiul sau cu vîrful piosului. Practic, nu există telefon public dintr-un local, în jurul căruia să nu fie scrise pe calcio vecchio numere și adrese, încît stai și te întrebi pentru ce mai este necesară cartea de telefon. Iar unii epigoni ai lui Toulouse Lautrec se simt datori să-şi încerce talentul întîrziat pe albeaţa unor feţe de masă din cafenea sau direct, pe marmură. Ca să nu mai vorbesc de faptul că există manifestări de adevărat vanda­lism, concretizate prin aşternerea semnăturilor pe frumoase­le plăci melaminate care acoperă interiorul noilor vagoane de cale ferată. Cît despre profanarea unor monumente străvechi de artă sau istorice, prin iscălitura vizitatorilor pe zidurile care au rezistat secolelor, nu însă şi inconştienţei şi inculturii, am mai avut prilejul să scriu. Aşa că nu mai revin. Pe vremea copilăriei, cînd vreunul dintre noi mîzgălea cu cretă un gard sau o casă, ceilalţi ţînci îi apostrofau cu vor­bele unei zicale mai bătrîne decît bătrînii lor : „Numele proş­tilor pe toate zidurile“, înţelepciunea aceasta copilărească, mi se pare că nu-i de lepădat. Aş adăuga doar că în zilele noastre, se cuvine ca adepţii cuneiformei să fie acoperiţi cu oprobriul colectivităţii. ION MARGINEANU Profilul moral al activistului E un mare merit al parti­dului nostru că a ştiut să formeze în decursul ani­lor, zeci de mii de activişti de partid şi de stat, ai organiza­ţiilor de masă şi obşteşti, ca­ C. Dăscălescu prim secretar al Comitetului judeţean de partid, preşedintele Comitetului executiv al Consi­liului popular judeţean Galaţi meni care se situează în frun­tea luptei pentru desăvîrşirea construcţiei socialiste în toate domeniile activităţii social-eco­­nomice. In ansamblul cerinţe­lor exigente ce se pun în faţa fiecărui activist de partid şi de stat, trăsăturile morale au o im­portanţă covîrşitoare. Aceasta pentru că munca de activist, indiferent de domeniul de acti­vitate, este în primul rînd o muncă cu oamenii. Activistul, în toate împrejurările în care îşi exercită atribuţiile, are în­datorirea de a afirma principii­le eticii comuniste. Iar ca să le poată afirma şi apăra, el tre­buie să şi le însuşească, pentru a avea autoritatea morală ne­cesară, dreptul moral de a face acest lucru. Insuşindu-şi temei­nic şi asim­ilîndu-şi în mod or­ganic principiile de echitate şi justiţie socială, activistul tre­buie să cultive pretutindeni spi­ritul de dreptate propriu parti­dului, deplina obiectivitate in aprecierea oamenilor şi a fap­telor, în promovarea valorilor sociale. El are obligaţia de a adopta o poziţie principială, fer­mă împotriva rămăşiţelor mora­lei burgheze, a egoismului şi in­dividualismului, a compromisu­rilor. Şi trebuie spus că imensa majoritate a activiştilor de partid şi de stat întrunesc a­­ceste calităţi morale. Există totuşi şi oameni cu o conştiinţă fragilă, care cad vic­time, devin tributari moralei străine socialismului, înseamnă oare aceasta că apariţia în rîn­­dul activiştilor de partid şi de stat a unor asemenea oameni este o fatalitate ? Nicidecum ! (Continuare in pag. a 3-a) De cîtva timp la Combinatul de îngrăşăminte azotoase din Tg. Mureş au intrat în func­ţiune instalaţiile din cea de-a doua etapă de dezvolta­re. Numai la o lună de la intrarea în producţie cea de-a doua fabrică de amo­niac a atins capacitatea pro­iectată. In clişeu : Aspect al instalaţiilor din etapa a II-a. Fotó : AGERPRES A­sistăm de ani de zile la un proces continuu, perse­verent, costisitor, ne­cesar şi spectaculos de modernizare a vieţii noastre comerciale : utilaje cu funcţionali­tăţi multiple, supradi­mensionări de spaţii pe vertical şi orizon­tal, mobilier din bare metalice, sticlă şi o­­glinzi, iluminaţii cu neon şi pardoseli cu marmură, reclame cu litere cursive şi hîrtie de ambalaj cu emble­me şi invitaţii. Şi ne face plăcere. O plim­bare într-un magazin modern şi elegant ca­ Modernizarea nu poate deveni scop în sine fătă acum o funcţie estetică şi deconec­tantă — dar cînd în­deplineşte şi un rol lucrativ, de fapt sin­gurul esenţial... Treci pragul magazinului „Eva“ şi, ca de fiecare d­ată, ai senzaţia că in­tri în casa conforta­bilă şi scump mobila­tă a unui om cu bani, care ştie să fie gene­ros cu decorul oferit oaspeţilor. Prezenta­re cu gust, expunere deschisă a mărfurilor, vitrine într-o concep­ţie originală — dar dacă vrei să cumperi o pereche de pantofi, de pildă, trebui­e să calci şi să te laşi căl­cat pe picioare de zeci de cumpărători pe me­trul pătrat din faţa fatidicei perdele, să stai în picioare şi să aştepţi înghesuit, să ţipi cum nu se mai o­­bişnuieşte nici în piaţă ca să te ia în seamă vînzătorul. Pleci sim­­ţindu-te umilit. Te duci la „Romarta“ în­călţăminte — poves­tea se repetă identic. In aceste cazuri mo­dernizarea nu relevă nici servire mai rapi­dă, nici mijloace civi­lizate şi nici nu în­dreptăţeşte concluzia unui progres faptic, dovedindu-se a fi mo­dernizare în sine şi nu pentru efectele ei. Am dat acest exem­plu pentru că e foarte uzual şi la îndemîna oricui şi poate explica mai repede fenomenul, dar sectorul­ comercial nu epuizează sursa ar­gumentelor de acest gen. Din contră, feno­menul se manifestă în forme mai ascunse, și mai diversificate în alte sectoare. PIA RADULESCU (Continuare in pag a 2-a ) Anul XXVI — nr. 7 475 . " Vineri 1 noiembrie 1968 6 pagini 30 bani TELEGRAMĂ Excelenţei Sale Domnul HOUARI BOUMEDIENE Preşedintele Consiliului Revoluţiei al Republicii Algeriene Democratice şi Populare , ALGER Cu prilejul celei de-a XIV-a aniversări, a Zilei naţionale a Republicii Algeriene Democratice şi Populare, în numele Con­siliului de Stat al Republicii Socialiste România, al poporului român şi al meu personal, adresez Excelenţei Voastre călduroase felicitări, împreună cu cele mai bune urări de sănătate şi feri­cire personală, de prosperitate şi progres poporului algerian prieten. In acelaşi timp, îmi exprim convingerea că relaţiile de cola­borare multilaterală dintre România şi Algeria se vor dezvolta continuu în folosul ambelor ţări şi al păcii în lume. NICOLAE CEAUŞESCU oll DE­L DE EA II LIMBA ROMAN/­MESAJUL ADRESAT DE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Stat corpului profesoral şi studenţilor din institutele de învăţământ tehnic superior din Bucureşti Stimaţi tovarăşi, Aniversarea unui secol şi jumătate de la înfiinţarea, în Bucureşti, a primelor cursuri de inginerie în limba română, îmi oferă plăcutul prilej de a aduce corpului didactic, întregului tineret din învăţămîntul superior tehnic, salu­tul cald al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, al Consiliului de Stat şi al guvernului Republicii Socialiste România. Inaugurarea, cu 150 de ani în urmă, a cursurilor de inginerie iniţiate de Gheorghe Lazăr, eminent om­ de cultură şi înflăcărat pa­triot, a reprezentat un eveniment remarcabil in istoria învăţămîntului, ştiinţei şi culturii noastre. In decursul existenţei sale, Şcoala tehnică superioară din Bucureşti a format zeci şi zeci de promoţii de ingineri. Din rîn­­dul lor s-au ridicat memorabile figuri de sa­vanţi şi profesori care făcînd parte din pleiada intelectualilor înaintaţi, au jucat un rol de seamă în propăşirea materială şi spirituală a naţiunii române. In anii socialismului, ca o expresie elocven­tă a grijii partidului nostru pentru dezvolta­rea învăţămîntului, pentru ridicarea nivelu­lui de cultură al poporului, şcoala tehnică su­perioară din Bucureşti — cea mai importantă sursă de formare a cadrelor tehnice ingine­reşti in toate ramurile economiei naţionale — a cunoscut o puternică dezvoltare. Pentru în­­văţămîntul tehnic superior, socialismul a în­semnat o creştere considerabilă a numărului de institute şi facultăţi, de studenţi şi cadre didactice, o îmbunătăţire permanentă a condi­ţiilor de studiu şi de viaţă ale tineretului stu­dios. Doresc, şi cu acest prilej, să exprim înalta apreciere pe care partidul şi statul nostru o acordă activităţii rodnice, devotare a cornu­lui profesoral care îşi îndeplineşte îndatoririle de onoare ce-i revin, aducînd o contribuţie deosebit de valoroasă la formarea celui mai ales şi mai preţios produs al societăţii noas­(Continuare în pag. a 5-a) PROIECTUL LEGII DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE A CONSILIILOR POPULARE ÎN DEZBATERE PUBLICĂ O corelaţie mai bună între atribuţii şi scheme P­roiectul de lege privind or­ganizarea şi funcţionarea consiliilor populare pre­vede sarcini şi atribuţii sporite pentru organele locale ale pu­terii şi administraţiei de stat, răspunzînd realmente actualului stadiu de dezvoltare a vieţii sociale şi economice din ţara noastră. Dar, după părerea mea, este încă susceptibil de îmbună­tăţiri şi precizări la unele capi­tole şi articole. De pildă, la capitolul consa­crat activităţii comisiilor perma­nente de deputaţi cred că este insuficient tratată şi clarificată problema atribuţiilor şi compe­tenţelor acestora, în ceea ce pri­veşte raporturile dintre comisiile permanente şi comitetele exe­cutive sau dintre comisiile per­manente şi specialiştii, limita raporturilor şi modul de exerci­tare, cînd şi în ce probleme tre­buie să intervină, etc. Apoi , ştiut fiind, că pînă acum activi­tatea comisiilor permanente n-a dat întotdeauna roade prea bune, cred că legea ar trebui să precizeze, obligaţia acestora de a elabora studii pe probleme sociale şi economice, a căror e­­ficacitate să poată fi, concret şi în timp, urmărită. Şi, pentru ca activitatea lor să fie în mod real ancorată în problemele majore NICOLAE VOINEA secretar al Consiliului popular al sectorului V din municipiul Bucureşti (Continuare în pag. a 5-a) VEŞNICUL ELEV Octav Pancu­ laşi­ u-mi amintesc precis unde, iar lipsa de timp nu-mi îngăduie acum să caut, G. Călinescu deplîngea situaţia profesorului care a întrerupt studiul o dată cu ultimul examen de la facul­tate şi se mulţumeşte, din momentul ocupării scaunului de la catedră, cu ce a acu­mulat ca student, cărţuliile distractive şi întîmplătoare înlocuindu-i lectura prestigi­oasă şi sistematică, ba într-o zi foiletarea ziarelor deve­­nindu-i unica lectură. Nu vreau să mimez naivitatea (în care, de altfel, mă îndoiesc că aţi crede) întrebîndu-mă dacă rîndurile eminentului om de cultură, redactate cu trei sau patru decenii în­ urmă, şi-au pierdut sau nu actualitatea. Ştiu cu exacti­tate că nu şi-au pierdut-o, deşi cel dinţii lucru pe care îl fac, simultan cu această afirmaţie, este să asigur zeci de mii de oameni de la ca­tedră, oameni cu o probitate profesională fără reproş, trăind pasionant o remarca­bilă viaţă spirituală, că orice intenţie de generalizare este nu numai departe, dar cu totul străină de intenţiile mele. Mi s-a întîmplat să mă întîlnesc însă, cu dascăli în­tre ale căror acumulări in­telectuale şi cele lichide ale cămilei s-a stabilit o simili­tudine cel puţin stranie, cu­noştinţele acestora, dobîndite în anii de studenţie, consti­tuind un capitol închis sau cvasi închis, prea puţine al­tele venind să se adauge zes­trei iniţiale. Îmi trec prin minte toate acestea pentru că, poate, n-ar fi tocmai greşit să cău­tăm în existenţa unor ase­menea cazuri, fie ele şi izo­late, mai mult decît o dramă personală a plafonării şi, im­plicit, a ratării, mai mult decît o abdicare a unor in­telectuali de la ceea ce tre­buie să le caracterizeze în­treaga viaţă şi nu doar cîți­(Continuare în pag. a 3-a) Asigurarea legalităţii deciziilor comitetelor executive Proiectul legii de organizare şi funcţionare a consiliilor populare, elaborat în confor­mitate cu sarcinile stabilite de Conferinţa Naţională a partidului, reprezintă un pas important în direcţia perfec­ţionării activităţii organelor locale ale puterii şi admini­straţiei, de stat, corespunzător sarcinilor desfăşurării cons-NICOLAE BERCEA directorul Direcţiei pentru ad­ministraţia locală de stat a co­mitetului executiv judeţean Cluj ------­ (Continuare în pag. a 5-a) TELEGRAME Celui de-al IX-lea Congres al Partidului Muncii din Elveţia Dragi tovarăşi, Comitetul Central al Partidului Comunist Român vă trans­mite dv. delegaţi la cel de-al IX-lea Congres al Partidului Mun­cii din Elveţia, întregului, partid, clasei muncitoare şi poporului elveţian un cald salut tovărăşesc. Comuniştii români urmăresc cu interes activitatea partidului dumneavoastră consacrată împlinirii aspiraţiilor vitale ale oa­menilor muncii, lărgirii drepturilor şi libertăţilor democratice, unirii tuturor forţelor populare în lupta pentru progres social. Relaţiile frăţeşti, de stimă şi respect reciproc stabilite între Partidul Comunist Român şi Partidul Muncii din Elveţia con­tribuie la dezvoltarea pe mai departe a prieteniei dintre cele două partide şi popoare, la cauza unităţii şi solidarităţii comu­niştilor de pretutindeni. Vă urăm, dragi tovarăşi, succes deplin în desfăşurarea lucră­rilor Congresului, în lupta partidului dumneavoastră pentru pace şi socialism. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Comitetului Central al Partidului Eliberării și Socialismului CASABLANCA Cu prilejul celei de-a 25-a aniversări a întemeierii partidului dumneavoastră, Comitetul Central al Partidului Comunist Ro­mân adresează tuturor membrilor Partidului Eliberării și So­cialismului, conducerii sale, felicitări cordiale şi un cald salut frăţesc. " De-a lungul unui sfert de secol de existenţă, partidul dumnea­voastră a parcurs un drum anevoios de luptă revoluţionară, în slujba drepturilor şi intereselor fundamentale ale poporului ma­rocan, a militat activ, împreună cu alte forţe patriotice şi pro­gresiste, pentru triumful idealurilor de libertate, democraţie, progres social şi pace. Urăm din toată inima întregului dumneavoastră partid noi succese în lupta sa pentru realizarea unităţii tuturor forţelor revoluţionare, democratice şi naţionale, pentru progresul mate­rial, social şi spiritual al poporului marocan, pentru cauza so­cialismului şi păcii. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN

Next