România Liberă, ianuarie 1969 (Anul 27, nr. 7528-7552)

1969-01-03 / nr. 7528

330000000000 ŢIPITURI PENTRU PRI/fL REVELION B uciumul care a nesfiestor meleaguri. Originali­­în Ţara Oaşului sollcen ţipuriturilor, a calvn­miuri tal rea%l­r?U/­U l­­aU’ aelor şi a celorlalte mani­­anunţat totodată înscrierea» . acestor pitoreşti şi stravedi^suri tradiţionale au dat. meleaguri şi pe coordona revelionului textiliştilor tele industriale ale patriei oşeni un farmec aparte. Ri- Primul revelion al texti­ ficind paharul la hotarul liştilor oşeni a fost orga­tintre ani, muncitorii iine­­rizat la restaurantul „Târ­fei unităţi industriale au din Negreşti. Au venit aici schinat pentru viaţa nouă oşeni din Vama şi Oraşule care o duc astăzi data- Nou, Negreşti, Bixad, Că-­ă grijii partidului şi sta­­mîrzana, precum şi de prin alte localităţi ale Ţării Oa­şului care fac parte din co­lectivul de muncă al pri­mului obiectiv industrial de interes republican dat în folosinţă în ajunul noului an — ţesătoria de cînepă de la Negreşti-Oaş. Cum s-ar spune, un an nou în fabrică nouă. Petrecerea re­velionului s-a desfăşurat ........., după datinele şi obiceiurile produse de cea mai bună strămoşeşti specifice a­­talitate“­­lui nostru, pentru izbîn­­ie viitoare. Dînd glas măririlor întregului co­clii, inginerul Adrian Blan, directorul fabricii, s-a declarat:­­„Păşim un­­ul an — în primul din faţa fabricii noastre cu otărîrea fermă de a face atul pentru atingerea nainte de termen a para­­metrilor proiectaţi şi a da „Cineva" s-a deghizat în An Nou . D­upă miezul non«, instalăm la Jfî ’ ne­t­ de la Inspecto&TSă ?1,nie municipiu, 6 București. Echipa cmJT ? de 14, colonelul VasZ^TMUSU se află la datq“J»ile Palcu . paragaji ...dPEe veghind Mfl|Pn|gPUși petreacă . .liniște noaptea de Anul oti. Pe masa de dispecerat ,­­ aprind cîteva beculeţe. — Pe strada Stoian Po­­escu, în lipsa locatarilor plecaţi să-şi petreacă reve­­ionul la o altă familie, ci­­neva deghizat în anul cel nou în loc să aducă daruri, a sustras diferite obiecte din casă. Maşinile pornesc în ur­mărire pentru a identifica, sub barbă albă a pitores­­­ului uncheș un enigmatic nfractor. încolo" La serviciul evenimente... n-au fost în noaptea a­­ceasta... alte ■venimente". De fapt, a fosTMul în ajun. Locotenent d­e miliţie Cornel C^achi tare 24 de ani) lof dlre «md cărbător colegi lui de serviciuJUm stă de straja _i ne r sa_1 transmitem • ^licitări logodnicei Mio­­eodorescu’ cerce- 1 Institutul de cer- J de calcul electronic misterului Construcţii­­eea ce facem cu plă­ f- ';1 SORCOVA INTÎRZIAŢILOR P­înă la cum­păna de la miezul nop­ţii sutele de tram­vaie şi maşini i-au încetat a-i­ transporta pe lo­cuitorii marelui oraş la locuinţele unde erau poftiţi să petreacă reve­lionul, sau la restaurantele unde îşi reţinuseră „ta­­cîmul“. Au rămas totuşi să pigmen­teze frumuseţea nopţii cu graba lor proverbială veşnicii întîrziaţi din pricini de-o simpatică şi infan­tilă preocupare (la coafor, la băr­bier, la „sifoane“, la croitor). Şi iată aşa, după ce că era grozav de gră­bit, R. Constantin cu soţia sa, func­ţionar la Cen­trul Cinematogra­fic Buftea, a tre­buit să se oprească pe neaşteptate in loc, la străvechea răspîntie a Pieţei lancului, pentru că Mariana (4 ani), Jenica şi Da­niel au început să-i bată în ritm uşor pe piept cu sorcova lor înflo­rită, cîntîndu-le străvechea oraţie : Să trăiţi, să -mbătrîniţi Ca­merii, ca perii In mijlocul verii... O gospodină a intrat în panică. Tocmai cînd să dea în clocot cior­ba de­ potroace s-a termi­nat... „aragazul“. Ce-i de făcut? Un telefon la depo­zitul de desfacere deşi nu mai e mult şi se apropie miezul nopţii. — Da ! Vă trimitem de urgenţă o butelie. La te­lefon este Pascal Iliescu, de servici în seara aceasta. Vă urăm poftă mare şi... la mulţi ani! Ajutorul şefului de depo­zit, Ion Negrea este şi el la datorie corijînd, prin transporturi rapide la do­miciliu, lacunele celor în­­tîrziaţi. Cîteva minute înainte de miezul nopţii întîlnim în­­tr-o răscruce un autobuz al I.T.B.-ului. Ne urcăm şi noi grăbiţi. Deşi „e oprit să vorbeşti cu conductorul“, încălcăm regulamentul şi îi luăm un interviu fulger şoferului , care întîmpină revelionul la volan : — Cum vă numiţi ? — Ion Mănoiu şi sînt de 38 de ani şofer. — Cîte revelioane aţi fă­cut conducînd maşina ? — 18. — Iar după calculele noastre deci... 10 acasă. — Iar de la anul toate, căci ies la pensie. Ii urăm „La mulţi ani“ acestui om harnic care — la fel ca atîţia alţii — stă cu devotament la dispoziţia cetăţenilor. Moş Geriîa pasager Reportaj de DUMITRU TABACU, PETRU VINTILA, ION PAVELESCU, CONST. AZOIJII, IACOB COJOCARU, VIOREL CHI­­URTU, I. DELEANU, PAUL LAMPERT, AL. KISS, I. ME­­DOIA, VIOREL POPESCU Fotografii de MIHAI PO­PESCU si NICU VASILE Drum liber primului tren N­u toată lumea se află în cri­ză de timp. Mecanicul Gh. Băniceru de pe locomotiva Diesel seria 060—DA—475, ataşată trenului 8001 cu plecarea spre Constanţa la 0,05, se găsea la postul său. Trenul remorcat de el era cel dinţii tren care pleca în cursă din Gara de Nord în noul an. Fotoreporterul l-a surprins in clipa semnalului de plecare, dat de impie­gatul de mişcare Eugen Breaslă. Sute de călători aveau să petreacă revelio­nul în compartimentele lor şi, în alu­necarea vagoanelor, rămaşi pe peron, noi şi fotoreporterul am putut zări în frînturi de-o clipă, în secvenţe repede mişcătoare ,imaginea călătorilor necu­noscuţi, dar care fără îndoială aveau să-şi ureze în călătoria lor un an nou fericit, aveau să închege noi prietenii, aveau să-şi depene amintiri şi să păs­treze peste ani revelionul lor neobiş­nuit petrecut în trenul 8001. S-au strins în jurul mesei. Nu lipseşte nici bradul gătit frumos şi încărcat cu de toate. Nu lipseşte nici picup­ul, tovarăşul de veselie al acestei nopţi dintre ani. Nu lipseşte, mai ales, din sufletul niciunuia buna dispoziţie. Vor ridica un pahar pentru 1968, an care le-a sporit bunăstarea şi tihna. Şi vor mai închina un pahar pentru 1969, an care va adăuga la buchetul bucuriilor lor atitea şi atitea bucurii noi. Este o imagine surprinsă în familia Chmara, care face parte din cooperativa agricolă de la Hălchiu din judeţul Braşov. O imagine care a putut fi intilnită pretutindeni in țara noastră în noaptea de Anul Nou. V -o mai amin­tiţi pe Mi­rela, fetiţa care la începutul anului trecut a fost răpită de a­­casă ? In zilele şi nopţile acelea ge­roase de ianuarie, mii de lucrători ai organelor de mili­ţie, sprijiniţi de cetăţeni, au cău­tat-o pe tot cu­prinsul ţării. Re­portajul nostru in­titulat „Să o gă­sim pe Mirela“ a declanşat mărturii de emoţionantă solidaritate uma­nă şi sutele de scrisori primite la redacţie, ne-au a­­jutat să-i dăm de urmă. Telefonul zbirnîia tot timpul la redacţie. — Alo ! In le­gătură cu cazul Mirelei. Suntem­ un grup de pio­nieri din cartierul Giuleşti şi vrem să vă ajutăm să prindeţi răpitorii. Intr-o diminea­ţă într-un cartier din Iaşi, Mirela a fost găsită iar a doua zi a fost a­­dusă la Bucureşti şi redată părinţi­lor ei. A trecut un an de atunci! Ce-ar fi să-i fa­cem o vizită in seara de reve­lion ? Apăsăm pe bu­tonul soneriei. Ne deschide uşa apartamentului, Violeta Cupă, mama fetiţei. Mi­rela ne întimpină cu o păpuşe in braţe, sub beteala strălucitoare a po­mului de iarnă. Are acum doi ani de zile şi zimbeşte fotogenic repor­terului fotograf. In seara aceasta, a venit de la Ga­laţi şi bunicul ei, profesorul farma­cist Gheorghe Constantinescu. Ciocnim cu fa­milia un pahar de vin. Mirela ne tratează cu o far­furie de biscuiţi... „Mirela“ căci o fabrică, după nu­mele ei, a lansat un nou produs. — La mulţi ani, Mirela. Să creşti mare. Cind rostim a­­ceastă urare, ii simţim alături de noi şi pe oamenii aceia destoinici care acum un an, într-o zi de ia­nuarie, i-au redat iar zimbetul feri­cit ! Acasă la Mirela nr. 7528 — 3.1.1969 — pag. a 3-a ,Románia libera“ 3000000000­0000000000000000000000000000300330000303030030300000000000030000030000000000333 Gaudeamus igitur C­aligrafie pe zăpadă, sub ferestrele feeric luminate ale căminu­lui studenţesc Grozăveşti. In litere efe omăt, citim pretutindeni „La mulţi ani“. Peste 1 500 de tineri şi-au dat întîlnire în seara aceasta, sub cetinile de brad şi ploaia de confeti, să săr­bătorească împreună noap­tea de Anul Nou, să-şi ureze fericire şi noi succese pen­tru continua prosperitate a patriei socialiste. Gînduri de adîncă recunoştinţă, pen­tru partidul nostru care creează studenţilor condiţii tot mai bune de viaţă, pen­tru a-şi pune întreaga lor capacitate de muncă în slujba patriei socialiste. Cu timiditate (şi repor­terii sînt timizi cîte o dată) o invităm la dans pe Aurelia Constantinescu din anul II al Facultăţii de Geologie- Geografie. Împlineşte 20 de ani în ziua de 24 ianuarie 1969. In anul celei de-a 25-a aniversări a eliberării ţării, tînăra studentă în­mănunchează două decenii din luminoasa vîrstă a României socialiste. — Spuneţi-ne o dorinţă. — Ca sora mea să ter­mine cu note mari clasa a IV-a. Părinţii mei, — sînt membri într-o cooperativă agricolă — să fie bine, să­nătoşi ! Cît despre mine ? Numai note mari în exa­­mele care se apropie şi... să-mi găsesc poate şi ale­sul inimii. Colegul ei, studentul Ma­rin Puiu, a fost controlor tehnic la uzina din Coli­­başi. Acum învaţă să stu­dieze tainele pămîntului. — Ce vă doriţi în viaţă? Sub fruntea inspirată, ci­tim o mare cutezanţă. — Să descopăr un mine­reu nou, în zăcămintele bo­gate ale ţării. Cupe pline cu şampanie toastează pentru un coleg venit de departe : studen­tul Trinh Long din Hanoi, care îşi face studiile în ţara noastră. Colegii închină pentru lupta dreaptă a po­porului vietnamez, pentru independenţă, pentru izbîn­­dă împotriva agresorilor imperialişti. Le mulţumeşte, la toţi, emoţionat. Se sim­te în seara aceasta ca în propria familie, în mijlocul, unor prieteni buni î n străvechea cetate a ştiinţei şi culturii ro­mâneşti la Cluj, în o­raşul de pe Someş, anul cel nou i-a găsit pe miile de studenţi, români, maghiari, germani şi de alte naţiona­lităţi, prinşi braţ la braţ. Tradiţionalul revelion s-a transformat pe nesimţite într-un adevărat colocviu... despre veselie. Părtaşi la a­­ceste clipe, au fost şi ca­drele didactice, care au răs­puns cu plăcere invitaţiei de a fi laolaltă în această noapte cu studenţii, în ră­gazul dintre un pluguşor, un Moş Gerilă şi­ un dans, am aflat în această noa­pte cîteva gînduri şi nu­ comi­tem nici o indiscreţie dacă le dezvăluim. Iată ce a spus M. Constantin, student în anul 6 la stomatolo­gie. „Anul 1968 mi-a îm­plinit dorinţa de a mă că­sători cu fata pe care o iu­besc. In anul nou aştept primul urmaş şi fireşte, reuşita la examenul de stat“. „ Mie anul ce a trecut mi-a dăruit primul mare succes al vieţii, reuşita la facultate, iar celui nou i-aş cere cît mai puţine emoţii la primele mele examene ce se apropie. (Viorica Brusu anul I, studii economice). A I

Next