România Liberă, ianuarie 1969 (Anul 27, nr. 7528-7552)
1969-01-03 / nr. 7528
330000000000 ŢIPITURI PENTRU PRI/fL REVELION B uciumul care a nesfiestor meleaguri. Originaliîn Ţara Oaşului sollcen ţipuriturilor, a calvnmiuri tal rea%lr?U/U laU’ aelor şi a celorlalte manianunţat totodată înscrierea» . acestor pitoreşti şi stravedi^suri tradiţionale au dat. meleaguri şi pe coordona revelionului textiliştilor tele industriale ale patriei oşeni un farmec aparte. Ri- Primul revelion al texti ficind paharul la hotarul liştilor oşeni a fost orgatintre ani, muncitorii iinerizat la restaurantul „Târfei unităţi industriale au din Negreşti. Au venit aici schinat pentru viaţa nouă oşeni din Vama şi Oraşule care o duc astăzi data- Nou, Negreşti, Bixad, Că-ă grijii partidului şi stamîrzana, precum şi de prin alte localităţi ale Ţării Oaşului care fac parte din colectivul de muncă al primului obiectiv industrial de interes republican dat în folosinţă în ajunul noului an — ţesătoria de cînepă de la Negreşti-Oaş. Cum s-ar spune, un an nou în fabrică nouă. Petrecerea revelionului s-a desfăşurat ........., după datinele şi obiceiurile produse de cea mai bună strămoşeşti specifice atalitate“lui nostru, pentru izbînie viitoare. Dînd glas măririlor întregului coclii, inginerul Adrian Blan, directorul fabricii, s-a declarat:„Păşim unul an — în primul din faţa fabricii noastre cu otărîrea fermă de a face atul pentru atingerea nainte de termen a parametrilor proiectaţi şi a da „Cineva" s-a deghizat în An Nou . După miezul non«, instalăm la Jfî ’ net de la Inspecto&TSă ?1,nie municipiu, 6 București. Echipa cmJT ? de 14, colonelul VasZ^TMUSU se află la datq“J»ile Palcu . paragaji ...dPEe veghind Mfl|Pn|gPUși petreacă . .liniște noaptea de Anul oti. Pe masa de dispecerat , aprind cîteva beculeţe. — Pe strada Stoian Poescu, în lipsa locatarilor plecaţi să-şi petreacă reveionul la o altă familie, cineva deghizat în anul cel nou în loc să aducă daruri, a sustras diferite obiecte din casă. Maşinile pornesc în urmărire pentru a identifica, sub barbă albă a pitoresului uncheș un enigmatic nfractor. încolo" La serviciul evenimente... n-au fost în noaptea aceasta... alte ■venimente". De fapt, a fosTMul în ajun. Locotenent de miliţie Cornel C^achi tare 24 de ani) lof dlre «md cărbător colegi lui de serviciuJUm stă de straja _i ne r sa_1 transmitem • ^licitări logodnicei Mioeodorescu’ cerce- 1 Institutul de cer- J de calcul electronic misterului Construcţiieea ce facem cu plă f- ';1 SORCOVA INTÎRZIAŢILOR Pînă la cumpăna de la miezul nopţii sutele de tramvaie şi maşini i-au încetat a-i transporta pe locuitorii marelui oraş la locuinţele unde erau poftiţi să petreacă revelionul, sau la restaurantele unde îşi reţinuseră „tacîmul“. Au rămas totuşi să pigmenteze frumuseţea nopţii cu graba lor proverbială veşnicii întîrziaţi din pricini de-o simpatică şi infantilă preocupare (la coafor, la bărbier, la „sifoane“, la croitor). Şi iată aşa, după ce că era grozav de grăbit, R. Constantin cu soţia sa, funcţionar la Centrul Cinematografic Buftea, a trebuit să se oprească pe neaşteptate in loc, la străvechea răspîntie a Pieţei lancului, pentru că Mariana (4 ani), Jenica şi Daniel au început să-i bată în ritm uşor pe piept cu sorcova lor înflorită, cîntîndu-le străvechea oraţie : Să trăiţi, să -mbătrîniţi Camerii, ca perii In mijlocul verii... O gospodină a intrat în panică. Tocmai cînd să dea în clocot ciorba de potroace s-a terminat... „aragazul“. Ce-i de făcut? Un telefon la depozitul de desfacere deşi nu mai e mult şi se apropie miezul nopţii. — Da ! Vă trimitem de urgenţă o butelie. La telefon este Pascal Iliescu, de servici în seara aceasta. Vă urăm poftă mare şi... la mulţi ani! Ajutorul şefului de depozit, Ion Negrea este şi el la datorie corijînd, prin transporturi rapide la domiciliu, lacunele celor întîrziaţi. Cîteva minute înainte de miezul nopţii întîlnim într-o răscruce un autobuz al I.T.B.-ului. Ne urcăm şi noi grăbiţi. Deşi „e oprit să vorbeşti cu conductorul“, încălcăm regulamentul şi îi luăm un interviu fulger şoferului , care întîmpină revelionul la volan : — Cum vă numiţi ? — Ion Mănoiu şi sînt de 38 de ani şofer. — Cîte revelioane aţi făcut conducînd maşina ? — 18. — Iar după calculele noastre deci... 10 acasă. — Iar de la anul toate, căci ies la pensie. Ii urăm „La mulţi ani“ acestui om harnic care — la fel ca atîţia alţii — stă cu devotament la dispoziţia cetăţenilor. Moş Geriîa pasager Reportaj de DUMITRU TABACU, PETRU VINTILA, ION PAVELESCU, CONST. AZOIJII, IACOB COJOCARU, VIOREL CHIURTU, I. DELEANU, PAUL LAMPERT, AL. KISS, I. MEDOIA, VIOREL POPESCU Fotografii de MIHAI POPESCU si NICU VASILE Drum liber primului tren Nu toată lumea se află în criză de timp. Mecanicul Gh. Băniceru de pe locomotiva Diesel seria 060—DA—475, ataşată trenului 8001 cu plecarea spre Constanţa la 0,05, se găsea la postul său. Trenul remorcat de el era cel dinţii tren care pleca în cursă din Gara de Nord în noul an. Fotoreporterul l-a surprins in clipa semnalului de plecare, dat de impiegatul de mişcare Eugen Breaslă. Sute de călători aveau să petreacă revelionul în compartimentele lor şi, în alunecarea vagoanelor, rămaşi pe peron, noi şi fotoreporterul am putut zări în frînturi de-o clipă, în secvenţe repede mişcătoare ,imaginea călătorilor necunoscuţi, dar care fără îndoială aveau să-şi ureze în călătoria lor un an nou fericit, aveau să închege noi prietenii, aveau să-şi depene amintiri şi să păstreze peste ani revelionul lor neobişnuit petrecut în trenul 8001. S-au strins în jurul mesei. Nu lipseşte nici bradul gătit frumos şi încărcat cu de toate. Nu lipseşte nici picupul, tovarăşul de veselie al acestei nopţi dintre ani. Nu lipseşte, mai ales, din sufletul niciunuia buna dispoziţie. Vor ridica un pahar pentru 1968, an care le-a sporit bunăstarea şi tihna. Şi vor mai închina un pahar pentru 1969, an care va adăuga la buchetul bucuriilor lor atitea şi atitea bucurii noi. Este o imagine surprinsă în familia Chmara, care face parte din cooperativa agricolă de la Hălchiu din judeţul Braşov. O imagine care a putut fi intilnită pretutindeni in țara noastră în noaptea de Anul Nou. V -o mai amintiţi pe Mirela, fetiţa care la începutul anului trecut a fost răpită de acasă ? In zilele şi nopţile acelea geroase de ianuarie, mii de lucrători ai organelor de miliţie, sprijiniţi de cetăţeni, au căutat-o pe tot cuprinsul ţării. Reportajul nostru intitulat „Să o găsim pe Mirela“ a declanşat mărturii de emoţionantă solidaritate umană şi sutele de scrisori primite la redacţie, ne-au ajutat să-i dăm de urmă. Telefonul zbirnîia tot timpul la redacţie. — Alo ! In legătură cu cazul Mirelei. Suntem un grup de pionieri din cartierul Giuleşti şi vrem să vă ajutăm să prindeţi răpitorii. Intr-o dimineaţă într-un cartier din Iaşi, Mirela a fost găsită iar a doua zi a fost adusă la Bucureşti şi redată părinţilor ei. A trecut un an de atunci! Ce-ar fi să-i facem o vizită in seara de revelion ? Apăsăm pe butonul soneriei. Ne deschide uşa apartamentului, Violeta Cupă, mama fetiţei. Mirela ne întimpină cu o păpuşe in braţe, sub beteala strălucitoare a pomului de iarnă. Are acum doi ani de zile şi zimbeşte fotogenic reporterului fotograf. In seara aceasta, a venit de la Galaţi şi bunicul ei, profesorul farmacist Gheorghe Constantinescu. Ciocnim cu familia un pahar de vin. Mirela ne tratează cu o farfurie de biscuiţi... „Mirela“ căci o fabrică, după numele ei, a lansat un nou produs. — La mulţi ani, Mirela. Să creşti mare. Cind rostim această urare, ii simţim alături de noi şi pe oamenii aceia destoinici care acum un an, într-o zi de ianuarie, i-au redat iar zimbetul fericit ! Acasă la Mirela nr. 7528 — 3.1.1969 — pag. a 3-a ,Románia libera“ 30000000000000000000000000000000000000300330000303030030300000000000030000030000000000333 Gaudeamus igitur Caligrafie pe zăpadă, sub ferestrele feeric luminate ale căminului studenţesc Grozăveşti. In litere efe omăt, citim pretutindeni „La mulţi ani“. Peste 1 500 de tineri şi-au dat întîlnire în seara aceasta, sub cetinile de brad şi ploaia de confeti, să sărbătorească împreună noaptea de Anul Nou, să-şi ureze fericire şi noi succese pentru continua prosperitate a patriei socialiste. Gînduri de adîncă recunoştinţă, pentru partidul nostru care creează studenţilor condiţii tot mai bune de viaţă, pentru a-şi pune întreaga lor capacitate de muncă în slujba patriei socialiste. Cu timiditate (şi reporterii sînt timizi cîte o dată) o invităm la dans pe Aurelia Constantinescu din anul II al Facultăţii de Geologie- Geografie. Împlineşte 20 de ani în ziua de 24 ianuarie 1969. In anul celei de-a 25-a aniversări a eliberării ţării, tînăra studentă înmănunchează două decenii din luminoasa vîrstă a României socialiste. — Spuneţi-ne o dorinţă. — Ca sora mea să termine cu note mari clasa a IV-a. Părinţii mei, — sînt membri într-o cooperativă agricolă — să fie bine, sănătoşi ! Cît despre mine ? Numai note mari în examele care se apropie şi... să-mi găsesc poate şi alesul inimii. Colegul ei, studentul Marin Puiu, a fost controlor tehnic la uzina din Colibaşi. Acum învaţă să studieze tainele pămîntului. — Ce vă doriţi în viaţă? Sub fruntea inspirată, citim o mare cutezanţă. — Să descopăr un minereu nou, în zăcămintele bogate ale ţării. Cupe pline cu şampanie toastează pentru un coleg venit de departe : studentul Trinh Long din Hanoi, care îşi face studiile în ţara noastră. Colegii închină pentru lupta dreaptă a poporului vietnamez, pentru independenţă, pentru izbîndă împotriva agresorilor imperialişti. Le mulţumeşte, la toţi, emoţionat. Se simte în seara aceasta ca în propria familie, în mijlocul, unor prieteni buni î n străvechea cetate a ştiinţei şi culturii româneşti la Cluj, în oraşul de pe Someş, anul cel nou i-a găsit pe miile de studenţi, români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi, prinşi braţ la braţ. Tradiţionalul revelion s-a transformat pe nesimţite într-un adevărat colocviu... despre veselie. Părtaşi la aceste clipe, au fost şi cadrele didactice, care au răspuns cu plăcere invitaţiei de a fi laolaltă în această noapte cu studenţii, în răgazul dintre un pluguşor, un Moş Gerilă şi un dans, am aflat în această noapte cîteva gînduri şi nu comitem nici o indiscreţie dacă le dezvăluim. Iată ce a spus M. Constantin, student în anul 6 la stomatologie. „Anul 1968 mi-a împlinit dorinţa de a mă căsători cu fata pe care o iubesc. In anul nou aştept primul urmaş şi fireşte, reuşita la examenul de stat“. „ Mie anul ce a trecut mi-a dăruit primul mare succes al vieţii, reuşita la facultate, iar celui nou i-aş cere cît mai puţine emoţii la primele mele examene ce se apropie. (Viorica Brusu anul I, studii economice). A I