România Liberă, februarie 1969 (Anul 27, nr. 7553-7576)

1969-02-01 / nr. 7553

Proletari "din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAȚIONAL AL FRONTULUI UNITĂȚII SOCIALISTE PREGĂTIRILE PENTRU ALEGERILE DE DEPUTAȚI CONSTITUIE UN ÎNDEMN SPRE NOI REALIZĂRI IN TOATE DOMENILE DE ACTIVITATE SUB SEMNUL UNITATII Întregului popor Investițiile statului în agricultură Judeţele patriei în preajma alegerilor Temelia viitoarelor succese A­legerile de la 2 martie sînt întîmpinate în judeţul nostru — ca de altfel în întreaga ţară — printr-o inten­să activitate socială şi politică, într-o atmosferă de puternic e­­lan patriotic în vederea dobîn­­dirii unor noi realizări în opera de edificare a socialismului. Bi­lanţul rodnic al înfăptuirilor de pînă acum îşi are chezăşia în conducerea acestei opere vaste de către partidul comunist în politica s­a ştiinţifică bazată­ pe aplicarea creatoare a ideilor fundamentale ale marxism-leni­­nismului la situaţia concretă din România. După noua organizare admi­nistra­tiv-teritorială, străvechile meleaguri de la vărsarea Oltu­lui în Dunăre au intrat în peri­oada unui nou şi puternic avînt. De la un judeţ în trecut ,,emi­namente agrar“, cînd în Slati­na şi celelalte oraşe industria era ca şi inexistentă, iată-ne azi în faţa unor puternice prefaceri structurale. Ca urmare a înfăptuirii politi­cii partidului de industrializare socialistă a ţării, de dezvoltare, armonioasă a tuturor judeţelor, în Olt au apărut obiective in­dustriale de prim rang. In 1365, Uzina de aluminiu Slatina a Constantin Sandu prim secretar al Comitetului judeţean P.C.R., preşedintele comitetului executiv al consiliu­lui popular judeţean Olt, pre­şedintele consiliului judeţean al Frontului Unităţii Socialiste dat ţării prima şarjă ajungînd ca în anul 1968 să realizeze o producţie de peste un miliard şi 140 de milioane lei ; în pre­zent ponderea Uzinei de alumi­niu Slatina reprezintă peste 70 la sută din exportul judeţului. Dezvoltarea industrială conti­nuă în ritm susţinut, fiind alo­cate însemnate fonduri destina­te terminăr­ii obiectivelor aflate în execuţie şi construirii unor noi întreprinderi şi capacităţi de pro­ducţie. O mare parte din angajamen­tele noastre sînt cuprinse în răs­punsul la chemarea la întrecere a Comitetului municipal de partid Bucureşti. Sîntem hotărîţi ca în anul acesta să obţinem noi însemnate sporuri de producţie, cu un preţ de cost mai scăzut. Astfel, se va pune în funcţiune cu 30 de zile mai devreme cea de-a patra hală de electroliză de la uzina de aluminiu,, se vor obţine economii de circa 600 milioane lei la fondul de inves­tiţii prin reducerea ponderii lu­crărilor de construcţii montaj, se va depăşi cu 20 de milioane lei planul de livrări la export, se vor obţine 10 milioane lei econo­mii prin reducerea costurilor de fabricaţie şi gospodărirea mai economicoasă a fondurilor ma­teriale şi băneşti. Cooperativizarea agriculturii — înfăptuită sub conducerea par­tidului nostru — s-a dovedit o condiţie esenţială pentru gene­ralizarea relaţiilor socialiste în întreaga economie, pentru vic­toria deplină şi definitivă a noii noastre orînduiri. în acest sens, alături de industrie, agricultura judeţului a făcut progrese în­semnate pe calea dezvoltării in­tensive şi multilaterale. Ţinînd seama de specificul judeţului Olt, de preponderen­ţa sa încă agricolă, a fost acor­dată o mare atenţie dezvoltării (Continuare in pag. a 2-a) Oţelul Roşu-un sat care a devenit oraş Petru Vintilă O­ţelul Roşu a luat fiin­ţă, in anul 1806 ca o modestă colonie de mineri de la exploatările de minereu de fier desco­perite in împrejurimi. Tot ele au dus la crearea pri­melor instalaţii siderurgice in anul 1820, iar in 1842 a unui mic laminor, proprie­tatea unui Ferdinand Hof­fman de la care şi-a luat numele şi satul. Multă vre­me localitatea n-a avut, in afară de atelierele uzinei, decit cîteva vile pentru proprietarii ei şi cîteva zeci de căsuţe în stil ţărănesc, insalubre şi din materiale inferioare, locuite de mun­citori. Pînă in august 1944, uzi­na a avut o activitate re­lativ neînsemnată, cu in­stalaţii vechi, demodate şi caracterizate chiar la vre­mea aceea printr-o pronun­ţată uzură morală. La 11 iunie 1948, comuna Ferdi­nand a primit toponimicul de Oţelul Roşu, ca şi uzina care a trecut în stăpînirea (Continuare în pas. a 3-a) Dimensiuni ale confortului edilitar Test elementar de matematică C­e reprezintă cifra de 90 000 raportată la car­tierul Titan din Bucureşti sau Ţiglina din Galaţi ? Am în­ceput testul cu cea mai uşoară întrebare. Bineînţeles că răs­punsul este cit se poate de sim­plu : 90 000 este egal cu numă­rul apartamentelor ce se vor construi în anul 1969, între­gind astfel sutele de mii de a­­partamente din blocurile noi apărute din 1951 încoace. Ţiglina ? Titan ? Steagul Ro­şu, Gheorghieni, Hipodrom sau Săsar ? Nume vechi, nume noi, în cartiere urbane gălăţe­­ne, bucureştene, din Cluj, Bră­ila sau Baia Mare, nume care au intrat în istorie cu mistria, cu escavatorul şi panoul pre­fabricat. începutul, anul de naştere al primelor blocuri a rămas undeva departe. Com­paraţi cifra 9228 apartamente din care 4283 din fonduri pro­prii cu 53 769 şi veţi înţelege semnificaţia aşezării faţă în faţă a anilor 1951 şi 1966. Se vorbeşte mult despre confortul urbanistic. Ce ele­mente socotiţi că-l caracteri­zează în modul cel mai con­vingător ? Din o sută de oameni cărora le pui o astfel de întrebare, 80 îţi răspund fără măcar să cli­pească­­ locuinţa cu tot ce poa­te aduce ea ca intimitate, în­lesniri, atmosfera caldă a că­minului, înfăţişarea ei exteri­oară şi interioară. Deci, cu a­­proximaţie, 80 la sută din lo­cuitorii oraşelor noastre răs­pund prin DA la o astfel de întrebare, care ar privi 1 946 670 locuinţe din mediul urban cu o suprafaţă de 55 952 100 mp şi 3 801 285 camere. Aparat de radio, televizor, frigider, aragaz, maşină de spălat rufe, bibliotecă, bicicle­tă, autoturism ! Citiţi enumera­rea, acoperiţi foaia de hîrtie, memoraţi cîteva minute şi repe- LUCIA MANOLESCU (Continuare in pag . 2-a) UNELE S­AI DI CASELE AU­ RĂMAS Deşi se alocă anual sute de milioane lei pen­tru întreţinerea şi repararea locuinţelor din Capitală, în acest domeniu continuă să per­siste încă mari deficienţe ..Iarna-i grea, omătul mare...“ Pe lingă semnele bune pe care le prevesteşte pentru recoltă, zăpada abundentă din această iarnă scoate la iveală şi altele, mai puţin îmbucurătoare, pe care le-am putea numi semnele neglijenţei. Pentru că neglijen­ţa în executarea unei lucrări de reparaţii la imobile, bunăoară, îşi arată semnele acum, în pli­nă iarnă, cînd remedierea lor este mai anevoioasă. La imobilul din şoseaua Ian­­cului nr. 53 au început repara­ţiile capitale în primul trimes­tru al anului trecut şi au durat cîteva luni. Instalaţiile electrice şi cele sanitare au fost înlocu­ite cu altele noi, s-au executat reparaţii la uşi, ferestre, sobe, la învelitoarea de tablă a aco­perişului, în toamnă, blocul a­­răta ca nou. Cel puţin pe dina­fară... Locatarii erau siguri că după aceste reparaţii, pentru care s-au cheltuit zeci de mii de lei, vor fi feriţi de neplăce­rile din ani ani. Dar..., deşi s-au executat lucrări de repara­ţii şi izolaţii la conductele de apă, în două apartamente din bloc acestea au îngheţat de două luni, fapt ce creează mari greutăţi în aprovizionarea cu apă şi în folosirea băilor. Recla­­maţiile lor la centrul I.A.L. au rămas însă şi ele... îngheţate. Dar asta nu este totul. S-a do­vedit că nici lucrările de repa­raţii la învelitoarea acoperişului n-au fost de calitate corespun­zătoare. Apartamentele etajului superior sunt „înfrumuseţate“ deci cu lighiane şi oale în care se scurge apa de pe acoperiş. O situaţie asemănătoare am găsit în apartamentul din strada Aurel Vlaicu nr. 78, locuit de familia M­ateescu. Remedierile la reparaţiile necorespunzătoare efectuate cu doi ani în urmă, şi pentru care s-a purtat o aprigă dispută scrisă între I.C.R.2, T.R.C.C.R. şi familia Mateescu, au început în prima decadă a lunii decembrie 1968, şi au stag­nat după puțin timp. Au rămas ȘTEFANIA GRUIA (Continuare in pag. a 3-a) Anu! XX¥Ei—nr. 7 553 © Sîmbătă 1 febr­rație 1969 © 6 pagini 30 bani D­eşi, în general, se obişnu­ieşte a se considera ca singur mod de etalare a activităţii artiştilor noştri plas­tici expoziţia, respectiv de pictură sau sculptură, creaţia artistică este, sau mai bine zis ar trebui să fie, astăzi, impli­cată, în mai tot ce ne încon­joară atît în societate cit şi în mediul nostru intim, locuinţa. Evoluţia nevoilor materiale ale unei populaţii­ mereu cres­­cânde a determinat în secolul , nostru o dezvoltare uimitoare a industriei, care la rindul său a dus la necesitatea evoluţiei întregului concept despre lu­me, a raporturilor dintre oa­meni, a îmbogăţirii cunoştinţe­lor, în fine, la necesităţi spirituale elevate. Reflectarea în suprastructură a cuceririlor tehnicii actuale şi a nivelului Patriciu Nateescu de trai se produce în mod fi­resc şi în arta plastică prin­tr-o intelectualizare generală a modurilor ei de exprimare. In acest proces de evo­luţie a gîndirii despre plas­tic, despre vizual, se produce mai întîi în mod firesc o di­versificare mare a specializă­rilor impuse de diversitatea cererilor şi a producţiei. în ţara noastră, arta plastică, alături de celelalte arte, se bucură de o atenţie deosebită, vasta activita­te creatoare pentru construirea socialismului constituind un pu­ternic stimulent pentru realiza­rea unor opere valoroase, care îmbogăţesc tezaurul cultural al ţării şi contribuie la satisface­rea necesităţilor spirituale cres­­cînde ale oamenilor muncii. Altă dată, artiştii plastici îşi vindeau liniştiţi tablourile sau sculpturile comandate ori nu sau produsele cu caracter de artizanat. Astăzi, industria, pentru a cîştiga o piaţă, are nevoie de artişti în toate do­meniile de producţie, cu pre­gătiri diferite şi complexe. (Continuare în pag. a 3-a) Prezenţa artistului plastic în problematica lumii contemporane » În Editura politică a apărut: NICOIAE CEAUŞESCU Cuvîntare­­a Plenara Consiliului Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie (28 ianuarie 1969) Lucrarea a apărut într-un tiraj de masă / Cors spori de siţă specială de pe platforma siderurgică im Carail Furnizorii recuperează . Prima „joncţiune “ între cele două mari fur­nale @ Constructorii de maşini răspund prin fapte apelului adresat lor de mentorii de pe şantier . „Nitul lui Pepelea“ dispa­re de pe lista datoriilor. Asistăm la un moment hotă­­rîtor al actualei etape de des­fășurare a lucrărilor. Pregăti­rile sînt încheiate. Macaraua se află la locul ei, iar uriaşele grinzi metalice stau rînduite pe sol în ordinea de montaj. O ultimă convorbire fulger între maistrul Eugen Pamfil şi mon­torii din echipele lui Voicu şi Cuşmir şi prima grindă de 20 tone se afla deasupra capete­lor noastre. Se realizează astfel începutul „joncţiunii“ noului furnal în construcţie, cu fratele lui geamăn a­­flat în producţie din a­­prilie anul trecut, în aceeaşi zi, spre prînz, era ridicată la locul ei şi cea de a doua grin­dă a galeriei de legătură din­tre estacada bancherelor şi staţia de derivaţie, poartă de intrare a minereului din depo­zite. Ne aflăm, aşadar, din nou pe şantierul celui de-al doilea furnal de 1 700 mc al combina­tului gălăţean, în ciuda iernii aspre, la toate punctele de lu­cru ritmurile de execuţie îşi menţin intensitatea. Focul în­trecerii pentru realizarea an­gajamentului de a preda gi­ganticul agregat cu două luni mai devreme biruie tempera­turile scăzute ale lunii ianua­­rie, îi însufleţeşte pe construc­torii şi montorii noului furnal. Este şi un rezultat al ecoului pe care l-a găsit în rindul con­structorilor de maşini apelul montorilor de pe şantier, prin care ii solicitau să impulsio­neze livrările, lichidînd res­tanţele in furnizarea unor uti­laje şi construcţii metalice. Primele tronsoane ale mult aş­teptatei grinzi de susţinere, de pildă, fără de care nu se pot ataca lucrările de montaj ce premerg operaţia de centrare a furnalului, au şi început să so­sească de la Uzina din Bocşa. Montorii speră că de data a­­ceasta nu se va mai repeta si­tuaţia conductei inelare, care deşi livrată de uzinele „23 Au­gust“ de cîteva săptămîni, con­tinuă să rămînă la sol nemon­tată. Si mai stă și azi așa ne­băgată in seamă, deoarece sub­­ansamblele 4—5 fără de care nu se poate face nimic, se află încărcate pe două vagoane de cale ferată ce nu au fost încă TUDOR GHEORGHIU (Continuare in pag. a 2-a) Corespondenţă din Londra de la Bob Leeson Se preco­nizează naţiona-­ lizarea porturilor britanice După vreo trei ani de contro­verse în sinul­­ partidului labu­rist şi vreo 18 luni de consul­tări asidue între guvern, sindi­cate şi organisme patronale, ministrul transporturilor, Ri­chard Marsh, a prezentat miercuri, în Camera Comune­lor, o „Carte Albă“ prin care guvernul preconizează naţio­nalizarea principalelor porturi britanice. Documentul, întitu­lat, într-o terminologie delibe­rat generalizatoare, „ Reorga­nizarea porturilor“, se referă la toate porturile a căror capaci­tate de manevrare a mărfurilor depăşeşte 5 milioane tone anu­al, precum şi a totalităţii docu­­rilor destinate transporturilor. Cu toate că nu a indicat data precisă a intrării lor în vigoare, Richard Marsh a precizat că măsurile preconizate urmează să fie puse în aplicare în cursul viitoarei sesiuni parlamentare. Observatorii politici sublini­­­ază că, deşi nu este vorba de naţionalizarea integrală, înscri­să în manifestul electoral labil* (Continuare în pag. a 6-a) Şantierul celui de-al doilea furnal gălăţean de­­ 700 mc. Prima grindă metalică a galeriei de legătură dintre estacada bunch­erelor şi staţia de derivaţie a fost ridicată de macara şi aşezată la locul ei. Foto : ION POPOVICI ­ ...... încă puţin şi emoţiile — aceste permanente însoţitoare ale se­siunilor de examene, vor lua sfîrşit în pragul­ vacanţei studen­ţeşti de iarnă, binemeritată odihnă după strădania şi eforturile la învăţătură din primul semestru al acestui an universitar. In clişeu : Studenţi ai anului I de la facultatea de medicină ge­nerală, efectuează sub îndrumarea asistentului dr. Constantin Porieli, o electrocardiogramă pe cord izolat. Foto : I. ALBU

Next