România Liberă, octombrie 1969 (Anul 27, nr. 7760-7786)
1969-10-01 / nr. 7760
„Románia liberó•* ALEGEREA JUDICIOASA ŞI PREGĂTIREA CADRELOR CONDIŢII CARE ASIGURA SUCCESUL Valoarea deosebită a experienţei cîştigate de unele unităţi ale industriei firelor şi fibrelor sintetice, ca şi posibilitatea generalizării acesteia in scopul valorifiării ei şi în alte sectoare ne-a îndreptat paşii spre cea mai nouă unitate din această subramură — Uzina de fibre sintetice Iaşi — unitate care, după intrarea in funcţiune cu 7 luni înainte de termenul planificat, prin eforturile cunoscute ale constructorilor, furnizorilor de utilaje şi beneficiarilor, înregistrează în prezent o nouă performanţă, aceea a atingerii înainte de termen a tuturor parametrilor din proiect, ceea ce îi permite să realizeze depăşiri substanţiale ale cifrelor de plan. La solicitarea noastră de a împărtăşi din experienţa uzinei ieșene, ing. ION STAICU, directorul general al acesteia ne-a relatat : „Fiind la rîndul nostru beneficiarii experienţei cîştigate în alte unităţi, dar mai cu seamă în uzinele de fibre chimice de la Săvineşti şi Brăila, apreciem importanţa deosebită a valorificării cunoştinţelor dobîndite. Ca atare, vreau să arăt că atenţia noastră s-a îndreptat de la bun început spre două elemente pe care le-am socotit esenţiale şi după rezultatele obţinute pină în prezent se pare că nu ne-am înşelat. Este vorba în primul rînd, de alegerea judicioasă a instalaţiei ce urmează a fi importată. Este vorba, de fapt, de alegerea unui partener care să poată oferi instalaţii de înalt nivel tehnic, ale căror performanţe să fie confirmate şi care să folosească o tehnologie verificată. Al doilea element fundamental îl reprezintă asigurarea din timp a cadrelor necesare, avînd capacitatea profesională şi probitatea morală pentru a li se încredinţa o sarcină atit de importantă pentru economia naţională. In realizarea primei condiţii ministerul nostru s-a achitat cu bine deoartea ce îi revenea. In ce ne priveşte pe noi am trecut, imediat ce am fost în posesia documentaţiei respective, la traducerea şi asimilarea ei de către personalul nostru, analizînd-o şi studiind-o pină la cele mai mici detalii. Această s-a soldat cu dublul efect pozitiv al cunoaşterii perfecte a schemelor de principiu şi a tuturor elementelor instalaţieica şi al realizării unor îmbunătăţiri în sistemele de automatizare şi la instalaţiile auxiliare. Etapa imediat următoare ş a constituit-o participarea directă a personalului nostru la montaj şi instruirea lui prin simularea manevrelor, a operaţiunilor specifice în etapa producţiei. Efectele pozitive ale acestor măsuri nu s-au lăsat aşteptate. Cunoaşterea perfectă a instalaţiilor de către personalul nostru a fost demonstrată partenerilor , străini, ceea ce a permis renunţarea la aducerea în ţară a unor specialişti ai firmei îr perioada probelor tehnologice, a punerii în funcţiune, cu realizarea unor importante economii de valută. Totodată este asigurată întreţinerea şi funcţionarea bună a instalaţiilor din momentul pornirii lor şi verificarea funcţionării acestora la capacitate încă în perioada în care se află în garanţia furnizorului, utilitatea cărui fapt nu necesită demonstraţii. Asigurarea cadrelor capabile să pună în valoare performanţele instalaţiilor, asimilînd rapid procese complexe, însuşindu-şi cunoştinţede tehnologie sau automatizare de înalt nivel tehnic, nu este o problemă simplă și presupune o rezolvare cu maximum de răspundere. In realizarea ei am folosit ideea formării unui nucleu de bază de cadre de mare valoare a căror capacitate a fost deja verificată. In jurul acestui nucleu urmînd să se formeze colectivul de muncă al uzinei, folosind elemente provenite din şcoli profesionale sau calificîndu-se la locul de muncă. In prezent colectivul nostru este foarte tinăr atit ca dată a constituirii cit şi ca vîrstă medie, care este de numai 23 de ani. Cu toate acestea el dovedeşte maturitate în abordarea şi realizarea sarcinilor cotidiene deloc uşoare, în alcătuirea nucleului de bază am fost ajutaţi de Uzina de fibre sintetice Săvineşti şi de grupul industrial petrochimic din Borzeşti. De unde au venit elemente valoroase, tehnicieni buni, care au adus cu dînşii experienţă şi seriozitate. Restul personalului a fost recrutat şi selecţionat de comisii special constituite în acest scop, care au urmărit să asigure o structură trainică colectivului, neacordînd de la bun început acces elementelor certate cu disciplina, plimbăreţilor, asigurînd astfel stabilitatea necesară închegării unui colectiv de muncă valoros, disciplinat. Se poate aprecia că, în general acest deziderat a fost atins. în cadrul dezbaterilor care au avut loc cu prilejul ultimei adunări generale a salariaţilor uzinei noastre, s-a putut constata existenţa unei sănătoase opinii de masă în problema respectării disciplinei. Se poate conchide deci că cele circa 17 milioane de lei care s-au cheltuit pentru pregătirea la Săvineşti şi Brăila a cadrelor pentru uzina noastră într-o perioadă de aproximativ 2 ani sunt justificate de efectele economice care se înregistrează la Uzina de fibre sintetice Iaşi“. — Tovarăşe director general, uzina dv. se află în plină dezvoltare, lucrările etapei a doua fiind destul de avansate. Cum folosiţi propria dv. experienţă in această direcţie ? — în prezent cadrele pentru noile capacităţi sunt pregătite pe instalaţiile în funcţiune, iar unii lucrători participă deja la montarea noilor instalaţii. în ce priveşte instalaţiile, similitudinile existente ne uşurează mult sarcina. Urmărind însă îmbunătăţirea permanentă a calităţii produselor pentru a putea avea în 1970 circa o treime din producţie la export vom pune în funcţiune un tehnicum cu o staţie pilot în care vom experimenta produse şi tehnologii noi. Totodată ne îmbogăţim experienţa urmărind în cadrul unui control complex întregul proces de producţie de la verificarea calităţii materiei prime şi a semiproduselor între fazele de producţie pînă la produsul finit, pentru depistarea defecţiunilor la timp şi remedierea lor în vederea obţinerii în viitor a unui produs de calitate superioară. Modul de comportare a fibrelor în prelucrarea textilă este urmărit şi la beneficiarii noştri , interni de delegaţi ai uzinei, bunăoară la Filatura română Bucureşti, cu care prilej s-a constatat că Teromul, produsul nostru, se comportă la nivelul fibrelor din import. Experienţa obţinută va fi folosită, desigur, in viitor, pentru asigurarea creşterii prestigiului producţiei noastre atît în ţară cît şi peste hotare. I. BUTNARU Municipiul Deva, reşedinţă a judeţului Hunedoara, îşi colaucta noi dimensiuni arhitectonice moderne, în clişeu : vedere panoramică din Deva i cu Fiecare pentru (Urmare din pag., 1) la cooperativa agricolă de producţie GRECI. Timpul prielnic nu e îndeauns preţuit. La C.A.P. SONDA, datorită neexercitării unei îndrumări sistematice, pe teren, de către membrii consiliului de conducere şi brigadieri, cooperatorii stau pe tarlale în aşteptarea de indicaţii. Alţiipărăsesc lucrul prea devreme. Aşa se explică faptul că la unele cooperative agricole de producţie din judeţul Tulcea s-au recoltat pînă acum suprafeţe foarte mici de porumb şi floarea-soarelui. Practic, cooperativa agricolă din FREGATEI mai are pe cîmp, nerecoltată, o suprafaţă de peste 325 hectare cu floarea-soarelui, C.A.P. din DEALU 340 hectare, iar C.A.P. I’AGARAŞU circa 300 hectare. Menţionăm că multe din combinele pentru recoltarea porumbului stau nefolosite în marginea tarlalelor din lipsă de remorci. Legat de acest aspect, tovarăşul inginer TODE AUGUSTIN, directorul adjunct al Direcţiei agricole judeţene, ne-a precizat următoarele : „32 de combine pentru recoltatul porumbului nu le-am putut folosipînă acum, deoarece Uzina mecanică din Mîrşa nu ne-a livrat cele 32 remorci cu care urmau să fie echipate aceste combine!. JUDEȚUL BIHOR. Au trecut mai multe săptămîni de la întocmirea planurilor de măsuri privind desfășurarea campaniei agricole, dar ele au rămas valabile doar din punct de vedere... teoretic. La numeroase cooperative agricole cum sînt cele din DRĂGEŞTI, MIERLAU, MIHELEU şi TAŞAD, bunăoară, nu s-a început încă recoltatul porumbului. Deşis-au prevăzut a se însămînţa cu grîu suprafeţe întinse, la SANAIEU, CHIJIC, DRĂGEŞTI şi alte cooperative agricole de producţie s-au pregătit suprafeţe foarte mici, nu se adună cu operativitate şi prioritate culturile tîrzii de pe aceste terenuri. Evident, cu planuri devenite formale, campania de toamnă nu poate fi impulsionată. JUDEŢUL IALOMIŢA. Nici aici viteza zilnică la recoltare nu este la nivelul prevederilor din grafice. O primă cauză o constituie nefolosirea la întreaga capacitate a maşinilor. La C.A.P. Ciocăneşti, spre examplu, toate combinele CT-2R stăteau nefolosite, neavînd asigurată forţa de muncă care să le servească. Unităţile din POIANA şi MARCULEŞTI, din raza de activitate a I.M.A. CuiLNIŢA refuză cu regularitate să folosească mijloacele mecanizate, pe motiv că nu au cu ce depănuşa. De la începutul campaniei, cele 25 de combine CT-2R aflate în dotarea acestei întreprinderi de mecanizare nu au recoltat decît 34 hectare. . O situaţie asemănătoare am întîlnit-o şi la cooperativele agricole de producţie din HAGIENI, SAVENI, SUDICI, PLATONI Ş I I, care nu folosesc ••mijloacele mecanizate pentru acelaşi motiv, deşi se ştie că mecanizarea economiseşte foarte multă forţă de muncă. Transportul recoltei de pe cîmp decurge, de asemenea, nesatisfăcător. Nici un bob din recolta de porumb nu a ajuns pînă azi la baze. Graficele de lucru stabilite au rămas pe hirtie şi la o altă importantă lucrare : recoltarea şi livrarea SFECLEI DE ZAHAR. Cooperativa agricolă de producţie GRĂDIŞTEA are pînă acum o restanţă, faţă de graficul încheiat cu fabrica de zahăr Giurgiu, de peste 1 200 tone, cooperativa agricolă CUZA VODĂ 560 tone, C.A.P., ALEXANDRU ODOBESCU 1 330 tone, iar C.A.P. SAPUNARI 1 342 tone. Se aşteaptă oare venirea ploilor şi a noroaielor? ★ Mai sunt de recoltat circa 1 700 000 hectare cu porumb. Dacă adăugăm la aceasta zecile de mii de hectare cu alte culturi, precum şi faptul că, în această perioadă trebuie făcut în paralel semănatul griului, rezultă că în prima parte a lunii octombrie sînt necesare eforturi cu totul deosebite. Direcţiile agricole judeţene, uniunile cooperatiste, conducerile I.M.A. şi consiliile de conducere ale C.A.P. au datoria de a realiza o permanentă muncă organizatorică pentru accelerarea vitezei zilnice la recoltare şi la celelalte lucrări, Direcţia generală I.M.A. şi U N.C.A.P., prin delegaţii lor au datoria să urmărească îndeaproape folosirea la întreaga capacitate a combinelor, să nu se admită ca aceste utilaje în care s-au investit mari sume să stea île folosite. în acelaşi timp trebuie sporită preocuparea pentru transportul operativ al produselor de pe cîmp, pentru a se evita orice pierderi de recoltă. zi folosită din plin grăbirea recoltărilor nr. 7760 — I.X.1969 — pag. a 2-a „beneficiar“ al unor activităţi de care răspunde direct, după lege La comitetul executiv al consiliului popular municipal Botoşani, într-o convorbire despre cerinţele gospodăreşti ale oraşului, am ascultat o mărturisire simplă . Noi sîntem în contact cu cetăţenii pe căi multiple , în orice problemă, nouă ni se adresează întîi. Organizăm discuţii, mergem în cartiere, cetăţenii vin la consiliul popular, aşa cum este firesc să se întîmple... Nevoile gospodăreşti ale unui oraş sînt foarte multe şi cetăţenii se socotesc datori să intervină cu opiniile lor, cu propunerile şi sprijinul lor practic. Nici unuia dintre cetăţeni nu i-ar trece însă prin minte că, venind la consiliul popular municipal să discute, să zicem, despre aprovizionarea oraşului, îi pune pe cei de aici într-o mare încurcătură : pirghiile respective nu se găsesc la consiliul municipal, ci în altă parte. Consiliul popular municipal nu organizează în mod direct viaţa comercială; inspectorul său comercial poate cel mult controla gramajul, dar n-are nici o autoritate atunci cînd este vorba de meniurile din localurile de alimentaţie publică, de lipsa mîncărurilor specifice moldoveneşti sau de absenţa unor produse de patiserie şi cofetărie. Cît priveşte magazinele, inspectorul comercial n-are cum accelera aprovizionarea lor, iar comitetul executiv, la rîndul său, trebuie să apeleze la sprijin, la înţelegere, să intervină la forurile judeţene. Consiliul popular al judeţului Botoşani a ţinut o sesiune care, prezintă un mare interes pentru populaţia judeţului, a municipiului de reşedinţă, fiind vorba tocmai de activitatea comercială, de organizarea serviciilor pentru populaţie. Reprezentanţii municipiului şi-au spus, fără îndoială, şi ei cuvîntul, pentru a nu pierde un prilej eficace de influenţare a unor domenii în care municipiul nu poate acţiona nemijlocit. Cu atît mai mult cu cît părerile judeţului despre serviciile pentru populaţie în cuprinsul municipiului Botoşani sunt departe de a fi favorabile. „Cooperaţia meşteşugărească n-are suficiente servicii, declara vicepreşedintele Ioan Chiorescu. Calitatea serviciilor lasă foarte mult de dorit. N-ai unde să te tunzi ca lumea, să coşi un costum de haine, în materie de întreţinere auto-moto, nu s-a făcut mai nimic“. . . După cum se vede, opinii radicale, denntînd hotărîrea comitetului executiv judeţean de a găsi calea ieşiii din impas. Consiliul popular municipal ştie tot atît de bine ca şi judeţul ce caracter , au serviciile pentru populaţie existente în Botoşani, dar ce poate să facă ? în mod direct nu poate acţiona iar cei în măsură să acţioneze nu prea îl ascultă. Altfel, cum s-ar explica neajunsuri foarte mărunte care persistă cu lunile. Cele două hoteluri din localitate, de pildă, adăpostite în clădiri vechi, au mnulte inconve-niente şi nemulţumirile pasagerilor ajung adesea pînă la con- Silul municipal. Dacă în reorganizarea serviciilor şi ţinutei acestor hoteluri, consiliul popular municipal nu poate interveni, ar fi de aşteptat ca măcar, cît de cît, să se manifeste autoritatea lui. La hotelul „Carpaţi“, după primul pas în gangul de la intrare, o spărtură în zid, la nivelul duşumelei, te şi avertizează asupra spiritului gospodăresc al celor ce administrează unitatea. Cu o cheltuială de cîţiva lei peretele şi-ar recăpăta înfăţişarea normală, dar uite că nimeni nu se gîndeşte. Consiliul popular municipal ar trebui s-o ia prea pe ocolite şi atunci nu se amestecă nici el. Dar în cedomenii se simte consiliul popular municipal la el acasă ? Kun gospodăria comunală ? „Avem o întreprindere de gospodărie comunală şi locativă, ne spune tov. Ilie Sandu, vicepreşedinte al comitetului executiv al consiliului popular municipal, care prestează 32 de activităţi diferite. Noi sîntem beneficiarii totali ai întreprinderii“. Şi am aflat că unele activităţi sunt prestate direct în folosul municipiului, iar altele, prin intermediul municipiului, în folosul cetăţenilor. Numai că şi această întreprindere este judeţeană, subordonată direcţiei de resort, a consiliului popular al judeţului. Municipiul nu exercită asupra întreprinderilor decît o autoritate... morală. Pe nesimţite, municipiul a devenit... beneficiarul unor activităţi de care răspunde direct după lege. Nu este de loc un beneficiar mulţumit. Atunci cînd în comerţ s-a luat iniţiativa înfiinţării unui serviciu de transport la domiciliu al unor mărfuri şi acest serviciu a început să şchiopăteze din primele zile, autoritatea municipală nu s-a putut face simţită decît prin intervenţii. Dar să ai defecţiuni serioase în efectuarea transportului în comun în interiorul oraşului şi să nu poţi acţiona, să te slujeşti de intermediari, asta este ceva cu mult mai grav. Bine cel puţin că fondurile sunt la municipiu şi că ele alimentează toată activitatea întreprinderii de gospodărie comunală şi locativă. Nu eşti mulţumit, nu plăteşti. Ce pui însă în loc, dacă, să zicem, se renunţă la serviciile întreprinderii ? Există municipii care se plîng că n-au rămas decît cu spaţiile verzi şi cu stropitul şi ar dori să intre cît mai repede în atribuţiile conferite de lege. La Botoşani, municipiul a fost scutit pînă şi de grija spaţiilor verzi şi a stropitului. Totul s-a concentrat în cele 32 de activităţi dirijate de la nivelul judeţului. Este inutil să fie cercetate şi alte domenii — învăţămînt, sănătate, cultură şi artă —, pentru că nu se vor întîlni nici aici posibilităţile exercitării autorităţii municipale. Fondurile, da, în cele mai multe cazuri, sînt la municipiu ; încolo, nu se poate asigura decît o conducere cu totul generală,, un" cumul de sfaturi şi indicaţii date în sesiuni, şedinţe de comitet executiv, precum şi cu alte ocazii, care n-au însă decît o valoare facultativă. Au cumva municipiile din judeţele vecine o situaţie mai privilegiată ? Nu, nici vorbă. La Suceava, consiliul popular municipal este pus aproape în imposibilitate de a-şi gospodări propriul sediu fără a st ruga de alţii, ca să nu mai vorbim de gospodărirea oraşului. Postura de beneficiar reduce municipiul la rolul de supraveghetor răpindu-i posibilitatea de a se manifesta ca un factor dinamic, capabil să stimuleze şi să utilizeze iniţiativa şi sprijinul maselor de cetăţeni în ridicarea edilitar-gospodărească a localităţii. în momentul de faţă, se ştie foarte bine că , autonomia funcţională a municipiilor, atribuţiile conferite prin legea de organizare şi funcţionare a consiliilor populare sunt serios încălcate, printr-o excesivă concentrare la judeţ, la direcţiile de specialitate, a unor activităţi specifice municipiului, oraşului. Judeţele singure nu pot soluţiona şi uneori nu înţeleg destul de bine cum poate fi soluţionată această chestiune. Este necesar ca, în această problemă să acţioneze Comitetul de Stat pentru Economie şi Administraţie Locală. Legea trebuie aplicată, cu atît mai mult cu cît este foarte clară. Municipiile răspund de organizarea vieţii economice, sociale, gospodăreşti pe teritoriul lor şi trebuie să dispună de mijloacele exercitării atribuţiilor conferite. P. SOLCAN „Economii“ pe seama buzunarului cumpărătorilor Este de înţeles dorinţa fiecărui cetăţean de a-şi procura nu o marfă oarecare, ci pe cea mai bună cu putinţă. Se pare însă că acest lucru nu stă în atenţia unor unităţi productive, furnizoare de mărfuri pentru reţeaua comercială. Altfel nuse pot explica refuzurile unor loturi întregi de sute şi sute de confecţii, la primul contact cu lucrătorii din compartimentele controlului de calitate ale comerţului. Să ne oprim la cîteva din exemple pe care le-am putea cita. Cumpărătoarele din Craiova vor trebui să mai aştepte apariţia în magazine a celor 547 pardesie din jerse caşerat, produse la cooperativa meşteşugărească „Tehnica confecţiei“ din Iaşi. în loc să se afle în reţeaua comercială, confecţiile amintite s-au oprit la controlul de calitate al comerţului cu ridicata. Iată cîteva din motivele pentru care contravaloarea acestora — vreo 300.000 lei— nu se grăbește să intre în contul cooperativei. Dovedindu-se mult prea economi pe seama buzunarului cumpărătorilor, cooperatorii ieșeni au „uitat“ să confecționeze cordoane pentru 539 pardesie. Mergând mai departe cu falsul spirit de economie, cei de la „Tehnica confecţiei“ au făcut o strălucită demonstraţie că pofta vine mîncînd , au ciuntit cîţiva centimetri din lungimea pardesiilor. Un calcul demonstrează că osteneala, nu le-a fost zadarnică , cu materialul astfel economisit se poate confecţiona un număr destul de mărişor de pardesie. Provoacă îngrijorare însă mentalitatea celor de la „Tehnica confecţiei“, care se arată contrariaţi de ce tocmai la Craiova le este refuzată marfa. Alte întreprinderi comerciale cu ridicata au primit marfa cu defecte cu tot şi i-au dat cale liberă spre reţeaua comercială cu amănuntul. De altfel, subdimensionarea confecţiilor este caracteristică nu numai cooperativei ieşene ci se practică şi în alte locuri. Din partea conducerii UCF.COM se lasă aşteptate de multă vreme măsurile necesare pentru a se pune capăt unor astfel de stări de lucruri. Pe firul defectelor confecţiilor ajungem şi la fabrica „Flacăra“ din Cluj. Cu factura nr. 2246, aceasta a livrat comerţului 200 paltoane bărbăteşti cu numeroase defecte, între care gulere şi revere lipsite de simetrie, dosuri de gulere netighelite, bizeţi subdimensionaţi, ca să menţionăm doar pe cele mai importante. Tot aşa, 700 perechi de pantaloni (factura 1354) vor face zilele acestea cale-ntoarsă la fabrica de confecţii din Miercurea Ciuc, care le-a suprimat canafasul de la terminaţie şi n-a avut grijă de uniformitatea beteliilor şi de egalitatea şliţurilor. Economia de materiale nu mai poate fi luată în consideraţie, în momentul cînd lezează calitatea produselor, transformîndu-le în rebuturi, cu toate consecinţele negative ce decurg de aici pentru situaţia financiară a unității producătoare. ■ ' , ION BECHERU Cei vinovaţi să plătească ! Frima cerere, adresată fostului Minister al Sănătăţii şi a Prevederilor Sociale, pentru obţinerea unei adeverinţe de vechime, datează din 2 iulie 1967. Au urmat alte patru... Toate au avut însă aceeaşi soartă : s-a confirmat primirea lor pe talonul poştal şi atita tot. Văzind că glasul său răsună în deşert, GH. STAN din comuna Chisindia, judeţul Arad, s-a deplasat la Bucureşti. Asta se intimpla in februarie 1968. Atunci, o funcţionară din minister i-a recomandat .,să mai aibă puţintică răbdare şi să aştepte răspunsul acasă". Dar răspunsul nu i-a venit nici in ziua de azi. De altfel, nici nu-l mai așteaptă, pentru că... ..Nici nu știu dacă mi-ar mai folosi, nescrie tov. Gh. Stan. Un răspuns trimis la timp, cind mă aflam încă în timpul muncii, fie el negativ, i,ii dădea posibilitatea să justific perioada respectivă de muncă cu, martori. Eu înţeleg că sunt mii de cereri care trebuie rezolvate şi că tovarăşii din minister au un anumit program de lucru, că au drept la concediu de odihnă, dar mi-e imposibil să cred că în doi ani nu se putea rezolva şi cererea mea. Din neglijenţa lor, am pierdut un drept ciştigat prin muncă, drept pe care nu ştiu dacă-l mai pot dobindi acum, ca pensionar, cind nu se mai admite decit proba cu acte.“ Omul a pierdut un drept care ii atinge buzunarul. Cine ii acoperă paguba ? în mod logic cel sau cei care aveau datoria să-i trimită adeverinţa solicitată sau, în cazul neeliberării acesteia, să-l învrednicească măcar cu un răspuns pentru a şti ce are de făcut. Acest caz, departe de a constitui un unicat, demonstrează, o dată in plus, necesitatea stabilirii unei responsabilităţi materiale precise şi concrete a funcţionarului public, pentru rezolvarea promptă şi concretă a lucrărilor ce-i cad in sarcină. „Aşa e ordinul" septemvrie 1969, în faţa unităţii de legume şi fructe nr. 45 din B-dul Republicii, municipiul Galaţi, oamenii aşteaptă. S-au adus noi cantităţi de legume şi zarzavaturi care urmează să fie puse in vinzare. Distribuitorii sosiţi cu maşina descarcă in mare grabă patru lăzi cu ardei graşi şi o cantitate însemnată de roşii categoria a III-a — spun ei, dar după cum constată gestionara, ca de altfel şi cumpărătorii, roşiile erau complet stricate. în concluzie, au fost refuzate. Refuzul gestionarei — menţionează semnatarul rindurilor de mai sus, NICOLAE ARGHIR, — declanşează din partea celor ce le aduseseră o hotărire categorică : Nu primeşti roşiile, nu-ţi lăsăm ardeii ! Aşa avem „ordin“. Publicul protestează, dar nu zadar. Distribuitorii încarcă ardeii un camion şi, pe-aici ţi-e drumul. Au plecat cu marfa la altă unitate, unde vor găsi poate o gestionară mai „înţelegătoare“. Aşa să fie oare „ordinul 7“ Dar dincolo de ordinul căruia nu-i putem înţelege sensul, se mai ridică următoarele întrebări : Unde au fost ţinute aceste roşii de au ajuns in asemenea hal de depreciere, mai ales cînd in pieţe continuă să lipsească sau să se găsească in cantităţi cu totul neîndestulătoare ? Este vorba de o depozitare proastă, de transportarea lor in condiţii necorespunzătoare ? Ori, poate, unităţile contractante le ridică cu întârziere de la producători ? N-ar fi exclus ca şi aceştia din urmă să-şi aibă partea lor de vină. Cei care răspund de buna aprovizionare a pieţelor din municipiul Galaţi vor cerceta desigur cele relatate şi vor lua măsurile de rigoare. Noi, cumpărătorii, aşteptăm eficacitatea acestora. Se caută o soluţie "te intimplă cîteodată'ca, după spălat, unele lucruri să-şi schimbe puţin culoarea, să se strimteze sau, dimpotrivă, să se lărgească. Schimbări pe care le înţelegi, la accepţi. Ceea ce mi s-a intimplat insă mie — ne scrie cititorul FLOREA TATAN din Bucureşti — depăşeşte cu totul limitele acceptate. După spălat (lucrare executată de întreprinderea „Nufărul“, Centrul nr. 25 din Calea Griviţei), două din cele 15 cămăşi date la curăţat s-au „transformat“ total. Mai exact, acestea mi-au fost schimbate cu altele, care diferă şi la ţesătură, şi la culoare. Deşi n-am avut decit cămăşi într-o singură culoare, mi s-a înapoiat o cămaşă albă cu dunguliţe, al cărei proprietar e de statură cu totul diferită de a mea. M-am mai „pricopsit", de asemenea, cu o cămaşă bej... Salariaţii unităţii ridică din umeri, spun că nu ei pot fi traşi la răspundere. Am refuzat să ridic cămăşile, dar paguba se răsfringe tot asupra mea. Clauzele de pe bonul de comandă nu prevăd nici o reglementare în cazul respectiv. Ce-mi rămine de făcut ? Poate, conducerea întreprinderii „Nufărul“ va găsi o soluție. 5 Asigurarea de legume (Urmare din pag. 1) teren, reiese că neonorarea integrală şi la timp a contractelor se datoreşte — într-o serie de cazuri — modului superficial cu care se urmăreşte îndeplinirea graficelor de livrări, atît de către unele întreprinderi şi centre de legume şi fructe, cît şi de diferite cooperative agricole. Deşi graficele de livrări sunt întocmite — de comun acord — de unităţile producătoare şi cele de valorificare, ele rămîn adesea nişte simple petece de hirtie... Interesîndu-ne, de pildă, la Centrul I.L.F. nr. 3 din Capitală asupra îndeplinirii prevederilor contractuale de către unele unităţi furnizoare, am constatat că aici lipseşte pînă şi o evidenţă curentă. Acelaşi lucru l-am observat şi la unul din principalii furnizori — C.A P. — Dudeşti Cioplea * — unde contabila Elefteria Băluţeanu n-a fost în măsură să ne pună la dispoziţie datele livrărilor la zi, potrivit graficului întocmit. Mai, mult chiar, însuşi inginerul Dumitru Mîrcomete, de la aceeaşi cooperativă, ne-a declarat textual că „graficele sunt degeaba făcute, doar aşa ca să fie...“ Cu o asemenea concepţie, mai e de mirare că această cooperativă avea — pînă la 24 septembrie — o restanţă de 490 tone de legume, faţă deI.L.F. Bucureşti — Ilfov ? Sunt cazuri cînd legumele nu ajung în mod operativ la consumatori, depreciindu-se fie din cauză că unităţile beneficiare nu ridică la timp produsele fie pentru faptul că unităţile producătoare nu pregătesc din timp marfa respectivă. Un caz edificator ni-1 furnizează coperativa din Frăsinet, care, din cele 220 tone de ceapă contractate cu Centrul de legume şi fructe Brăneşti, n-a livrat pînă la 24 septembrie decît circa 160 de tone, în loc să respecte clauzele contractuale, sortind ceapa pe calităţi cooperativa a , lăsat-o în ploaie, pe cîmp, în grămezi răspîndite în diverse locuri. Consecinţa : la cooperativa s-a acordat un srăzămînt de pierderi de 5 la sută, dar la recepţia făcută de beneficiar în Capitală, a rezultat un procent de 11—13 la sută de ceapă stricată, necorespunzătoare calitativ . Un procedeu şi mai ciudat a fost adoptat de cooperativa din Tăriceni. Deşi posedă 3 tone de usturoi contractat cu I.L.F. , Bucureşti — Ilfov, nu vrea, să predea usturoiul la preţul legal (7 lei kg calitatea I, 5,60 lei kg calitatea a II-a), ci numai cu... 25 lei kg. Ce are de spus forul coordonator — U.J.C.A.P. Ilfov — față de o asemenea „practică“ în relațiile contractuale ? Cea mai importantă cauză însă a neîndeplinirii obligațiilor contractuale o constituie valorificarea unor însemnate cantităţi de produse de către cooperative pe alte căi. In loc să-şi îndeplinească mai întîi obligaţiile contractuale asumate şi numai după aceea să valorifice pe piaţă sau la alţi furnizori surplusurile de produse, numeroase cooperative procedează invers, ignorează îndeplinirea integrală a contractelor încheiate cu I.L.F.-urile, vînzînd concomitent cantităţi importante de produse prin chioşcuri proprii din pieţe, prin magazinele întreprinderilor intercooperatiste. O asemenea practică duce la îngreunarea aprovizionării cu legume şi fructe, întrucit I.L.F.-urile deţin PONDEREA în asigurarea fondului de marfă, avînd obligaţii importante atît în aprovizionarea curentă a populaţiei, în aprovizionarea consumurilor colective, cît şi în constituirea rezervelor pentru iarnă. Un asemenea sistem dăunător este practicat, de pildă, de cooperativa agricolă din Săruleşti. Cercetînd situaţia livrărilor pînă la 1 septembrie, constatăm că din cele 30 tone de roşii contractate cu I.L.F. Bucureşti — Ilfov, n-a livrat decît 2,7 tone, în timp ce prin chioşcul propriu din comună a valorificat cantităţi cu mult mai mari. La varză, din cele 30 tone contractate, a dat I.L.F.-ului numai 13,7 tone, desfăcînd insă prin chioşcul din comună 12,8 tone iar prin întreprinderea interccoperitistă _ Bucureşti, 0,7 tone. Procedînd astfel şi cu alte legume, ne mai putem mira oare de ce — pînă la 15 septembrie — cooperativa din Săruieşti n-a livrat I.L.F.ului decît 49,2 tone de legume din cele 221 tone contractate ? , în condiţii asemănătoare înţeleg să-şi onoreze contractele şi alte cooperative agricole din ţară. O mare cantitate de legume contractată de cooperativele din Jucu, Mintiul Gherlei, Hăjdate etc. din judeţul Cluj — în loc să fie livrată unităţilor valorificatoare, a fost vîndută direct pe piaţă. Abateri contractuale similare se semnalează şi la o serie de cooperative din alte judeţe ale ţării, ca Prahova, Buzău, Dolj etc. Era de aşteptat ca — în cazul epuizării metodelor de determinare a respectării prevederilor contractuale — I.L.F-Urile să treacă la acţionarea unităţilor producătoare respective la Arbitrajele de Stat judeţene, în vederea aplicării penalizărilor legale. Să vedem însă ce au de spus cei în cauză. — Anterior trecerii Departamentului pentru valorificarea legumelorşi fructelor de la U.N.C.A.P. la M.C.I. — ne spune tovarăşa Viorica Fieraru, şefa Oficiului juridic de la I.L.F. Bucureşti—Ufuv — acțiunile de penalizare a cooperativelor se înaintau Arbitrajelor U.J.C.A.P. Aici, acţiunile I.L.F.-urilor erau — majoritatea — respinse. Referindu-ne la I.L.F.-ul nostru,ţin să arăt că de la 1 ianuarie 1968 şi pînă la 1 august 1969 — cînd s-a efectuat această trecere — din cele 36 de dosare înaintate de noi la Arbitrajul U.J.C.A.P. Ilfov, a fost soluţionat favorabil doar unul singur...“. — Deseori — completează jurist-consultul Ilie Trăznea, de la acelaşi Oficiu juridic — respingerile nu aveau motivare. Se venea cu procese-verbale de calamitate nefondate, încheiate de Consiliul, popular comunal împreună cu cooperativa respectivă. In afară de aceasta, în loc ca situațiile de calamităţi invocate să fie consemnate prin proces-verbal în cursul perioadei graficelor de livrări, ele erau constatate prin acte și datate cu multe zile de întîrziere... Cum Arbitrajele U.J.C.A.P.urilor erau suverane — aceasta şi datorită dependenţei Departamentului pentru valorificarea legumelor şi fructelor de U.N.C.A.P. — nu mai aveau ce face...“. Cele afirmate corespund realităţii. De la 1 august însă, prin instrucţiunile comune ale Ministerului Comerţului Interior şi ale Comitetului de Stat pentru Economia şi Administraţia Locală, competenţa litigiilor ce intervin în activitatea economică a întreprinderilor judeţene pentru valorificarea legumelor şi fructelor, a fost trecută la Arbitrajul de Stat. Cu toate că instrucţiunile sunt precise, totuşi ele nu-şi găsesc încă aplicarea integrală. Deşi s-a prevăzut ca pentru litigiile în curs de judecată competenţa să fie declinată de la Arbitrajele U.J.C.A.P.-urilor la Arbitrajele de Stat, unele Arbitraje U.J.C.A.P. nu înţeleg să deacurs acestei prevederi. Pe de altă parte, unele oficii juridice ale I.L.F. acţionează cu timiditate în soluţionarea aplicării de penalizări, în chemarea producătorilor în culpă în faţa Arbitrajului de Stat. In concluzie,, socotim că pirghiile care stau la dispoziţie pentru asigurarea îndeplinirii prevederilor contractuale, trebuie utilizate cu o mai mare eficienţă. Contractul trebuie să constituie cu adevărat LEGEA DE BAZĂ A PĂRŢILOR, nu un petec de hirtie, fondului şi fructe