România Liberă, octombrie 1969 (Anul 27, nr. 7760-7786)

1969-10-01 / nr. 7760

„Románia liberó•* ALEGEREA JUDICIOASA ŞI PREGĂTIREA CADRELOR CONDIŢII CARE ASIGURA SUCCESUL Valoarea deosebită a experienţei cîştigate de unele unităţi ale industriei firelor şi fibrelor sintetice, ca şi posibilitatea genera­lizării acesteia in scopul valorifiăr­ii ei şi în alte sectoare ne-a îndreptat paşii spre cea mai nouă unitate din această subra­­mură —­ Uzina de fibre sintetice Iaşi — unitate care, după­ in­trarea in funcţiune cu 7 luni înainte de termenul planificat, prin eforturile cunoscute ale constructorilor, furnizorilor de utilaje şi beneficiarilor, înregistrează în prezent o nouă per­formanţă, aceea a atingerii înainte de termen a tuturor para­metrilor din proiect, ceea ce îi permite să realizeze depăşiri substanţiale ale cifrelor de plan. La solicitarea noastră de a împărtăşi din experienţa uzinei ieșene, ing. ION STAICU, di­­rectorul general al­­ a­­cesteia ne-a relatat : „Fiind la rîndul nostru benefi­ciarii experienţei cîştigate în alte unităţi, dar mai cu seamă în uzinele de fibre chimice de la Săvineşti şi Brăila, apreciem importanţa deosebită a valori­ficării cunoştinţelor dobîndite. Ca atare, vreau să arăt că a­­tenţia noastră s-a îndreptat de la bun început spre două ele­mente pe care le-am socotit e­­senţiale şi după rezultatele ob­ţinute pină în prezent se pare că nu ne-am înşelat. Este vorba în primul rînd, de alegerea judi­cioasă a instalaţiei ce urmează a fi importată. Este vorba, de fapt, de alegerea unui partener care să poată oferi instalaţii de înalt nivel tehnic, ale căror performanţe să fie confirmate şi care să folosească o tehno­logie verificată. Al doilea ele­ment fundamental îl reprezintă asigurarea din timp a cadrelor necesare, avînd capacitatea pro­fesională şi probitatea morală pentru a li se încredinţa­­ o sarcină atit de importantă pen­tru economia naţională. In realizarea primei condiţii ministerul nostru s-a achitat cu bine de­­oartea ce îi revenea. In ce ne priveşte pe noi am trecut, imediat ce am fost în posesia documentaţiei respecti­­­­­ve, la traducerea şi asimilarea­­ ei de către personalul nostru, analizînd-o şi studiind-o pină la cele mai mici detalii. Aceas­tă s-a soldat­ cu dublul efect po­zitiv al cunoaşterii perfecte a schemelor de principiu şi a tu­turor elementelor instalaţiei­­ca şi al realizării unor îmbunătă­ţiri în sistemele de automatizare şi la instalaţiile auxiliare. Eta­pa imediat următoare ş a consti­tuit-o participarea directă a personalului nostru la montaj şi instruirea lui prin simularea manevrelor, a operaţiunilor spe­cifice în etapa producţiei. Efecte­le pozitive ale acestor măsuri nu s-au lăsat aşteptate. Cunoaşterea perfectă a instalaţiilor de către personalul nostru a fost demonstrată partenerilor , stră­ini, ceea ce a permis renunţa­rea la aducerea în ţară a unor specialişti ai firmei îr­ perioada probelor tehnologice, a punerii în funcţiune, cu realizarea unor importante economii de valută. Totodată este asigurată întreţi­nerea şi funcţionarea bună a instalaţiilor din momentul por­nirii lor şi verificarea funcţio­nării acestora la capacitate încă în perioada în care se află în garanţia furnizorului, utilitatea cărui fapt nu necesi­tă demonstraţii. Asigurarea cadrelor capabile să pună în valoare performan­ţele instalaţiilor, asimilînd ra­pid procese complexe, însuşin­­du-şi cunoştinţe­­de tehnologie sau automatizare de înalt nivel tehnic, nu este o problemă simplă și presupune o rezolvare cu maximum­ de răspundere. In realizarea ei am folosit ideea formării unui nucleu de bază de cadre de mare valoare a căror capacitate a fost deja ve­rificată. In jurul acestui nucleu urmînd să se formeze colectivul de muncă al uzinei,­­ folosind elemente provenite din şcoli profesionale sau calificîndu-se la locul de muncă. In prezent colectivul nostru este foarte tinăr atit ca dată a constituirii cit şi ca vîrstă medie, care este de numai 23 de ani. Cu toate acestea el dovedeşte maturita­te în abordarea şi realizarea sarcinilor cotidiene deloc uşoare, în alcătuirea nucleului de bază am fost ajutaţi de Uzina de fi­bre sintetice Săvineşti şi de g­rupul industrial petrochimic din Borzeşti. De unde au venit elemente valoroase, tehnicieni buni, care au adus cu dînşii experienţă şi seriozitate. Restul personalului a fost recrutat şi selecţionat de comisii special constituite în acest scop, care au urmărit să asigure o struc­tură trainică colectivului, nea­­cordînd de la bun început acces elementelor certate cu discipli­na, plimbăreţilor, asigurînd astfel stabilitatea necesară înche­gării unui colectiv de muncă valoros, disciplinat. Se poate aprecia că, în general acest de­ziderat a fost atins. în cadrul dezbaterilor care au avut loc cu prilejul ultimei adunări ge­nerale a salariaţilor uzinei noas­tre, s-a putut constata existen­ţa unei sănătoase opinii de ma­să în problema respectării dis­ciplinei. Se poate conchide deci că cele circa 17 milioane de lei care s-au cheltuit pentru pre­gătirea la Săvineşti şi Brăila a cadrelor pentru uzina noastră într-o perioadă de aproximativ 2 ani sunt justificate de efectele economice care se înregistrează la Uzina de fibre sintetice Iaşi“. — Tovarăşe director gene­ral, uzina dv. se află în plină dezvoltare, lucrările etapei a doua fiind destul de avansate. Cum folosiţi propria dv. experienţă in această direcţie ? — în prezent cadrele pentru noile capacităţi sunt pregătite pe instalaţiile în funcţiune, iar unii lucrători participă deja la montarea noilor instalaţii. în ce priveşte instalaţiile, similitu­dinile existente ne uşurează mult sarcina. Urmărind însă îmbunătăţirea permanentă a ca­lităţii produselor pentru a pu­tea avea în 1970 circa o treime din producţie la export vom pune în funcţiune un tehnicum cu o staţie pilot în care vom experimenta produse şi tehno­logii noi. Totodată ne îmbogă­ţim experienţa urmărind în cadrul unui control complex întregul proces de producţie de la verificarea calităţii materiei prime şi a semiproduselor între fazele de producţie pînă la pro­dusul finit,­ pentru depist­area defecţiunilor la timp şi reme­dierea lor în vederea obţinerii în viitor a unui produs de cali­tate superioară. Modul de com­portare a fibrelor în prelucra­rea textilă este urmărit şi la beneficiarii noştri , interni de delegaţi ai uzinei, bunăoară la Filatura română Bucureşti, cu care prilej s-a constatat că Te­­romul, produsul nostru, se com­portă la nivelul fibrelor din im­port. Experienţa obţinută va fi folosită, desigur, in viitor, pen­tru asigurarea creşterii presti­giului producţiei noastre atît în ţară cît şi peste hotare. I. BUTNARU Municipiul Deva, reşedinţă a judeţului Hunedoara, îşi colaucta noi dimensiuni arhitectonice moderne, în clişeu : vedere panoramică din Deva i cu Fiecare pentru (Urmare din pag., 1) la cooperativa agricolă de pro­ducţie GRECI. Timpul prielnic nu e îndea­­uns preţuit. La C.A.P. SOND­A, datorită neexercitării unei îndrumări sistematice, pe teren, de către membrii consiliului de conducere şi brigadieri, coope­ratorii stau pe tarlale în aştep­tarea de indicaţii. Alţii­­părăsesc lucrul prea devreme. Aşa se explică faptul că la unele coo­perative agricole de producţie din judeţul Tulcea s-au recol­tat pînă acum suprafeţe foarte mici de porumb şi floarea-soa­­relui. Practic, cooperativa agri­colă din FREGATEI mai are pe cîmp, nerecoltată, o suprafa­ţă de peste 325 hectare cu floa­­rea-soarelui, C.A.P. din DEALU 340 hectare, iar C.A.P. I’AGA­­RAŞU circa 300 hectare. Menţionăm că multe din com­binele pentru recoltarea po­rumbului stau nefolosite în marginea tarlalelor din lipsă de remorci. Legat de acest aspect, tovarăşul inginer TODE AU­GUSTIN, directorul adjunct al Direcţiei agricole judeţene, ne-a precizat următoarele : „32 de combine pentru recoltatul po­rumbului nu le-am putut folosi­­pînă acum, deoarece Uzina me­canică din Mîrşa nu ne-a li­vrat cele 32 remorci cu care urmau să fie echipate aceste combine!­. JUDEȚUL BIHOR. Au trecut mai multe săptămîni de la în­tocmirea planurilor de măsuri privind desfășurarea campani­ei agricole, dar ele au rămas valabile doar din punct de ve­dere... teoretic. La numeroase cooperative agricole cum sînt cele din DRĂGEŞTI, MIERLAU, MIHELEU şi TAŞAD, bunăoară, nu s-a început încă recoltatul porumbului. Deşi­­s-­au prevăzut a se însămînţa cu grîu suprafe­ţe întinse, la SANAIEU, CHI­­JIC, DRĂGEŞTI şi alte coopera­tive agricole de producţie s-au pregătit suprafeţe foarte mici, nu se adună cu operativitate şi prioritate culturile tîrzii de pe aceste terenuri. Evident, cu pla­nuri devenite formale, campa­nia de toamnă nu poate fi impulsionată. JUDEŢUL IALOMIŢA. Nici aici viteza zilnică la recoltare nu este la nivelul prevederilor din grafice. O primă cauză o constituie nefolosirea la întrea­ga capacitate a maşinilor. La C.A.P. Ciocăneşti, spre examplu, toate combinele CT-2R stăteau nefolosite, neavînd asigurată forţa de muncă care să le servească. Unităţile din POIA­NA şi MARCULEŞTI, din raza de activitate a I.M.A. Cu­iLNI­­ŢA refuză cu regularitate să folosească mijloacele mecaniza­te, pe motiv că nu au cu ce depănuşa. De la începutul campaniei, cele 25 de combine CT-2R aflate în dotarea acestei întreprinderi de mecanizare nu au recoltat decît 34 hectare. . O situaţie asemănătoare am întîlnit-o şi la cooperativele a­­gricole de producţie din HA­­GIENI, SAVENI, SUDICI, PLA­­TONI Ş I I, care nu folosesc ••mijloacele mecanizate pentru a­­celaşi motiv, deşi se ştie că me­canizarea economiseşte foarte multă forţă de muncă. Tran­sportul recoltei de pe cîmp decurge, de asemenea, nesatis­făcător. Nici un bob din recol­ta de porumb nu a ajuns pînă azi la baze. Graficele de lucru stabilite au rămas pe hirtie şi la o altă im­portantă lucrare : recoltarea şi livrarea SFECLEI DE ZAHAR. Cooperativa agricolă de pro­ducţie GRĂDIŞTEA are pînă acum o restanţă, faţă de grafi­cul încheiat cu fabrica de za­hăr Giurgiu, de peste 1 200 tone, cooperativa agricolă CUZA VODĂ 560 tone, C.A.P., A­­LEXANDRU ODOBESCU 1 330 tone, iar C.A.P. SAPUNARI 1 342 tone. Se aşteaptă­­ oare venirea ploilor şi a noroaielor? ★ Mai sunt de recoltat circa 1 700 000 hectare cu porumb. Dacă adăugăm la aceasta zecile de mii de hectare cu alte cul­turi, precum şi faptul că, în a­­ceastă perioadă trebuie făcut în paralel semănatul griului, re­zultă că în prima parte a lunii octombrie sînt necesare eforturi cu totul deosebite. Direcţiile a­­gricole judeţen­e, uniunile coo­­peratiste, conducerile I.M.A. şi­ consiliile de conducere ale C.A.P. au datoria de a realiza o permanentă muncă organiza­torică pentru accelerarea vite­zei zilnice la recoltare şi la cele­lalte lucrări, Direcţia generală I.M.A. şi U N.C.A.P., prin dele­gaţii lor au datoria să urmărească îndeaproape folosirea la întrea­ga capacitate a combinelor, să nu se admită ca aceste utilaje în care s-au investit mari sume să stea île folosite. în acelaşi timp trebuie sporită preocupa­rea pentru transportul operativ al produselor de pe­ cîmp, pen­tru a se evita orice pierderi de recoltă. zi folosită din plin grăbirea recoltărilor nr. 7760 — I.X.1969 — pag. a 2-a „beneficiar“ al unor activităţi de care răspunde direct, după lege L­a comitetul executiv al consiliului popular muni­cipal Botoşani, într-o con­vorbire despre cerinţele gospo­dăreşti ale oraşului, am ascul­tat o mărturisire simplă . Noi sîntem în contact cu cetăţenii pe căi multiple , în orice pro­blemă, nouă ni se adresează întîi. Organizăm discuţii, mer­gem în cartiere, cetăţenii vin la consiliul popular, aşa­ cum este firesc să se întîmple... Nevoile gospodăreşti ale unui oraş sînt foarte multe şi cetă­ţenii se socotesc datori să in­tervină cu opiniile lor, cu pro­punerile şi sprijinul lor prac­tic. Nici unuia dintre cetăţeni nu i-ar trece însă prin minte că, venind la consiliul popular municipal să discute, să zicem, despre aprovizionarea oraşului, îi pune pe cei de aici într-o mare încurcătură : pirghiile res­pective nu se găsesc la consi­liul municipal, ci în altă parte. Consiliul popular municipal nu organizează în mod direct viaţa comercială; inspectorul său comercial poate cel mult controla gramajul, dar n-are nici o autoritate atunci cînd este vorba de meniurile din localurile de alimentaţie publică, de lipsa mîncărurilor specifice moldoveneşti sau de absenţa u­­nor produse de patiserie şi co­fetărie. Cît priveşte magazinele, inspectorul comercial n-are cum accelera aprovizionarea lor, iar comitetul executiv, la rîn­dul său, trebuie să apeleze la sprijin,­ la înţelegere, să inter­vină la forurile judeţene. Consiliul popular al judeţu­lui Botoşani a ţinut o sesiune care, prezintă un mare interes pentru populaţia judeţu­lui, a municipiului de reşedinţă, fiind vorba tocmai de activita­tea comercială, de­ organizarea serviciilor pentru populaţie.­ Reprezentanţii municipiului şi-au spus, fără îndoială, şi ei cuvîntul, pentru a nu pierde un prilej eficace de influenţare a unor domenii în care munici­piul nu poate acţiona nemijlo­cit. Cu atît mai mult cu cît părerile judeţului despre ser­viciile pentru populaţie în cu­prinsul municipiului Botoşani sunt departe de a fi favorabile. „Cooperaţia meşteşugărească n-are suficiente servicii, declara vicepreşedintele Ioan Chiorescu. Calitatea serviciilor lasă foarte mult de dorit. N-ai unde să te tunzi ca lumea, să coşi un costum de haine, în materie de întreţinere auto-moto, nu s-a făcut mai nimic“. . . După cum se vede, opinii radicale, denn­­tîn­d hotărîrea comitetului exe­cutiv judeţean de a găsi calea ieşiii din impas. Consiliul popular municipal ştie tot atît de bine ca şi jude­ţul ce caracter , au serviciile pentru populaţie existente în Botoşani, dar ce poate să facă ? în mod direct nu poate acţiona iar cei în măsură să acţioneze nu prea îl ascultă. Altfel, cum s-ar explica neajunsuri foarte mărunte care persistă cu lunile. Cele două hoteluri din locali­tate, de pildă, adăpostite în clă­diri vechi, au mnulte inconve-­niente şi nemulţumirile pasage­rilor ajung adesea pînă la con- Silul municipal. Dacă în reorga­nizarea serviciilor şi ţinutei a­­cestor hoteluri, consiliul popu­lar municipal nu poate inter­veni, ar fi de aşteptat ca mă­car, cît de cît, să se manifeste autoritatea lui. La hotelul „Car­­paţi“, după primul pas în gan­gul de la intrare, o spărtură în zid, la nivelul duşumelei, te şi avertizează asupra spiritu­lui gospodăresc al celor ce ad­ministrează unitatea. Cu o chel­tuială de cîţiva lei peretele şi-ar recăpăta înfăţişarea nor­mală, dar uite că nimeni nu se gîndeşte. Consiliul popular municipal ar trebui s-o ia prea pe ocolite şi atunci nu se ames­tecă nici el. Dar în ce­­domenii se simte consiliul popular municipal la el acasă ? K­un gospodăria comu­nală ? „Avem o întreprindere de gospodărie comunală şi lo­­cativă, ne spune tov. Ilie Sandu, vicepreşedinte al comitetului executiv al consiliului popular municipal, care prestează 32 de activităţi diferite. Noi sîntem beneficiarii totali ai întreprin­derii“. Şi am aflat că unele ac­tivităţi sunt prestate direct în folosul municipiului, iar altele, prin intermediul municipiului, în folosul cetăţenilor. Numai că şi această întreprindere este ju­deţeană, subordonată direcţiei de resort, a consiliului popular al judeţului. Municipiul nu exercită asupra întreprinderi­lor decît o autoritate... morală. Pe nesimţite, municipiul a de­venit... beneficiarul unor acti­vităţi de care răspunde direct după lege. Nu este de loc un beneficiar mulţumit. Atunci cînd în comerţ s-a luat iniţiativa în­fiinţării unui serviciu de trans­port la domiciliu al unor mărfuri şi acest serviciu a în­ceput să şchiopăteze din pri­mele zile, autoritatea munici­pală nu s-a putut face simţită decît prin intervenţii. Dar să ai defecţiuni serioase în efec­tuarea transportului în comun­­ în interiorul oraşului şi să nu poţi acţiona, să te slujeşti de intermediari, asta este ceva cu mult mai grav. Bine cel puţin că fondurile sunt la municipiu şi că ele ali­mentează toată activitatea în­treprinderii de gospodărie co­munală şi locativă. Nu eşti mul­ţumit, nu plăteşti. Ce pui însă în loc, dacă, să zicem, se re­nunţă la serviciile întreprin­derii ? Există municipii care se plîng că n-au rămas decît cu spaţiile verzi şi cu stropitul şi ar dori să intre cît mai repede în atri­buţiile conferite de lege. La Bo­toşani, municipiul a fost scutit pînă şi de grija spaţiilor­ verzi şi a stropitului. Totul s-a con­centrat în cele 32 de activităţi dirijate de la nivelul judeţului. Este inutil să fie cercetate şi alte domenii — învăţămînt, să­nătate, cultură şi artă —, pentru că nu­ se vor întîlni nici aici posibilităţile exercitării autori­tăţii municipale. Fondurile, da, în cele mai multe cazuri, sînt la municipiu ; încolo, nu se poate asigura decît o condu­cere cu totul generală,, un" cu­mul de sfaturi şi indicaţii date în sesiuni, şedinţe de comitet executiv, precum şi cu alte oca­zii, care n-au însă decît o va­loare facultativă. Au cumva mu­nicipiile din judeţele vecine o situaţie mai privilegiată ? Nu, nici vorbă. La Suceava, consi­liul popular municipal este pus aproape în imposibilitate de a-şi gospodări propriul sediu fără a st ruga de alţii, ca să nu mai vorbim de gospodărirea o­­raşului. Postura de beneficiar reduce municipiul la rolul­ de suprave­ghetor răpindu-i­­ posibilitatea de a se manifesta ca un factor dinamic, capabil să stimuleze şi să utilizeze iniţiativa şi spri­jinul maselor de­ cetăţeni în ri­dicarea edilitar-gospodărească a localităţii. în momentul de faţă, se ştie foarte bine că , autono­mia funcţională a municipiilor, atribuţiile conferite prin legea de organizare şi funcţionare a consiliilor populare sunt serios încălcate, printr-o excesivă con­centrare la judeţ, la direcţiile de specialitate, a unor activi­tăţi specifice municipiului, ora­şului. Judeţele singure nu pot soluţiona şi uneori nu înţeleg destul de bine cum poate fi so­luţionată această chestiune. Este necesar ca, în această problemă să acţioneze Comitetul de Stat pentru Economie şi Administra­ţie Locală. Legea trebuie apli­cată, cu atît mai mult cu cît este foarte clară. Municipiile răspund de organizarea vieţii economice, sociale, gospodăreşti pe teritoriul lor şi trebuie să dispună de mijloacele exercită­rii atribuţiilor conferite. P. SOLCAN „Economii“ pe seama buzunarului cumpărătorilor E­ste de înţeles dorinţa fiecărui cetăţean de a-şi procura nu o marfă oa­recare, ci pe cea mai bună cu putinţă. Se pare însă că acest lucru nu stă în atenţia unor unităţi productive, fur­nizoare de mărfuri pentru re­ţeaua comercială. Altfel nu­­se pot explica refuzurile unor loturi întregi de sute şi sute de confecţii, la primul contact cu lucrătorii din comparti­mentele controlului de calitate ale comerţului. Să ne oprim la cîteva din exemple pe care le-am putea cita. Cumpărătoarele din Cra­iova vor trebui să mai aştep­te apariţia în magazine a celor 547 pardesie din jerse caşerat, produse la cooperati­va meşteşugărească „Tehnica confecţiei“ din Iaşi. în loc să se afle în reţeaua comercială, confecţiile amintite s-au oprit la controlul de calitate al co­merţului cu ridicata. Iată cîteva din motivele pentru care contravaloarea acestora — vreo 300.000 lei— nu se grăbește să intre în contul cooperativei. Dovedindu-se mult prea economi pe seama buzunarului cumpărătorilor, cooperatorii ieșeni au „uitat“ să confecționeze cordoane pentru 539 pardesie. Mergând mai departe cu falsul spirit de economie, cei de la „Teh­nica confecţiei“ au făcut o strălucită demonstraţie că pofta vine mîncînd , au ciun­tit cîţiva centimetri din lungimea pardesiilor. Un cal­cul demonstrează că osteneala, nu le-a fost zadarnică , cu ma­terialul astfel economisit se poate confecţiona un număr destul de mărişor de pardesie. Provoacă îngrijorare însă­ mentalitatea celor de la „Teh­nica confecţiei“, care se arată contrariaţi de ce tocmai la Craiova le este refuzată mar­fa. Alte întreprinderi comer­ciale cu ridicata au primit marfa cu defecte cu tot şi i-au dat cale liberă spre reţeaua comercială cu amănuntul. De altfel, subdimensionarea con­fecţiilor este caracteristică nu numai cooperativei ieşene ci se practică şi în alte locuri. Din partea conducerii UCF.COM se lasă aşteptate de multă vreme măsurile necesare pen­tru a se pune capăt unor astfel de stări de lucruri. Pe firul defectelor confec­ţiilor ajungem şi la fabrica „Flacăra“ din Cluj. Cu factu­ra nr. 2246, aceasta a livrat comerţu­lui 200 paltoane băr­băteşti cu numeroase defecte, între care gulere şi revere lip­site de simetrie, dosuri de gu­lere netighelite, bizeţi subdi­mensionaţi, ca să menţionăm doar pe cele mai importante. Tot aşa, 700 perechi de panta­loni (factura 1354) vor face zilele acestea cale-ntoarsă la fabrica de confecţii din Mier­curea Ciuc, care le-a supri­mat canafasul de la termina­ţie şi­­ n-a avut grijă de uni­formitatea beteliilor şi de ega­litatea şliţurilor. Economia de materiale nu mai poate fi luată în conside­raţie, în momentul cînd le­zează calitatea produselor, transformîndu-le în rebuturi, cu toate consecinţele negative ce decurg de aici pentru si­tuaţia financiară a unității producătoare. ■ ' , ION BECHERU Cei vinovaţi să plătească ! F­­rima cerere, adresată fostului Minister al Să­nătăţii şi a Prevederilor Sociale, pentru obţinerea u­­nei adeverinţe de vechime, datează din 2 iulie 1967. Au urmat alte patru... Toate au avut însă aceeaşi soartă : s-a confirmat primirea lor pe talonul poştal şi atita tot. Văzind că glasul său răsună în deşert, GH. STAN din co­muna Chisindia, judeţul A­­rad, s-a deplasat la Bucu­reşti. Asta se intimpla in februarie 1968. Atunci, o funcţionară din minister i-a recomandat .,să mai aibă pu­ţintică răbdare şi să aştepte răspunsul acasă". Dar răs­punsul nu i-a venit nici in ziua de azi. De altfel, nici nu-l mai așteaptă, pentru că... ..Nici nu știu dacă mi-ar mai folosi, ne­­scrie tov. Gh. Stan. Un răspuns trimis la timp, cind mă aflam încă în timpul muncii, fie el nega­tiv, i­,ii dădea posibilitatea să justific perioada respec­tivă de muncă cu, martori. Eu înţeleg că sunt mii de cereri care trebuie rezolvate şi că tovarăşii din minister au un anumit program de lucru, că au drept la con­cediu de odihnă, dar mi-e imposibil să cred că în doi ani nu se putea rezolva şi cererea mea. Din neglijenţa lor, am pierdut un drept ciş­­tigat prin muncă, drept pe care nu ştiu dacă-l mai pot dobindi acum, ca pensionar, cind nu se mai admite decit proba cu acte.“ Omul a pierdut un drept care ii atinge buzunarul. Cine ii acoperă paguba ? în mod logic cel sau cei care aveau datoria să-i trimită adeverinţa solicitată sau, în cazul neeliberării acesteia, să-l învrednicească măcar cu un răspuns pentru a şti ce are de făcut. Acest caz, de­parte de a constitui un uni­cat, demonstrează, o dată in plus, necesitatea stabilirii u­­nei responsabilităţi materia­le precise şi concrete a func­ţionarului public, pentru rezolvarea promptă şi con­­­­cretă a lucrărilor ce-i cad in­­ sarcină. „Aşa e ordinul" septemvrie 1969, în faţa unităţii de legume şi fructe nr. 45 din B-dul Republicii, municipiul Galaţi, oamenii aşteaptă. S-au adus noi cantităţi de legume şi zarzavaturi care urmează să fie puse in vinzare. Distri­buitorii sosiţi cu maşina des­carcă in mare grabă patru lăzi cu ardei graşi şi o canti­tate însemnată de roşii cate­goria a III-a — spun ei, dar după cum constată ges­tionara, ca de altfel şi cum­părătorii, roşiile erau com­plet stricate. în concluzie, au fost refuzate. Refuzul gestio­narei — menţionează semna­tarul rindurilor de mai sus, NICOLAE ARGHIR, — de­clanşează din partea celor ce le aduseseră o hotărire categorică : Nu primeşti ro­şiile, nu-ţi lăsăm ardeii ! Aşa avem „ordin“. Publicul pro­testează, dar nu zadar. Distri­buitorii încarcă ardeii un ca­mion şi, pe-aici ţi-e drumul. Au plecat cu­ marfa la altă unitate, unde vor găsi poate o gestionară mai „înţelegă­toare“. Aşa să fie oare „or­dinul 7“ Dar dincolo de or­dinul căruia nu-i putem în­ţelege sensul, se mai ridică următoarele întrebări : Un­­de­ au fost ţinute aceste roşii de au ajuns in asemenea hal de depreciere, mai ales cînd in pieţe continuă să lipsească sau să se găsească in canti­tăţi cu totul neîndestulătoa­re ? Este vorba de o depo­zitare proastă, de transpor­tarea lor in condiţii necores­punzătoare ? Ori, poate, uni­tăţile contractante le ridică cu întârziere de la producă­tori ? N-ar fi exclus ca şi aceştia din urmă să-şi aibă partea lor de vină. Cei care răspund de buna aprovizio­nare a pieţelor din munici­piul Galaţi vor cerceta desi­gur cele relatate şi vor lua măsurile de rigoare. Noi, cumpărătorii, aşteptăm efica­citatea acestora. Se caută o soluţie "te intimplă cîteodată'ca, după spălat, unele lu­cruri să-şi schimbe pu­ţin culoarea, să se strimteze sau, dimpotrivă, să se lăr­gească. Schimbări pe care le înţelegi, la accepţi. Ceea ce mi s-a intimplat insă mie — ne scrie cititorul FLOREA TATAN din Bucureşti — de­păşeşte cu totul limitele ac­ceptate. După spălat (lucrare executată de întreprinderea „Nufărul“, Centrul nr. 25 din Calea Griviţei), două din cele 15 cămăşi date la curăţat s-au „transformat“ total. Mai exact, acestea mi-au fost schimbate cu­ altele, care di­feră şi la ţesătură, şi la cu­loare. Deşi n-am avut decit cămăşi într-o singură culoare, mi s-a înapoiat o cămaşă albă cu dunguliţe, al cărei pro­prietar e de statură cu totul diferită de a mea. M-am mai „pricopsit", de asemenea, cu o cămaşă bej... Salariaţii u­­nităţii ridică din umeri, spun că nu ei pot fi traşi la răs­pundere. Am refuzat să ridic cămăşile, dar paguba se răs­­fringe tot asupra mea. Clau­zele de pe bonul de comandă nu prevăd nici o reglementare în cazul respectiv. Ce-mi ră­­mine de făcut ? Poate, con­ducerea întreprinderii „Nu­fărul“ va găsi o soluție. 5 Asigurarea de legume (Urmare d­in pag. 1) teren, reiese că neonorarea in­tegrală şi la timp a contracte­lor se datoreşte — într-o serie de cazuri — modului superfi­cial cu care se urmăreşte înde­plinirea graficelor de livrări, atît de către unele întreprin­deri şi centre de legume şi fructe, cît şi­ de diferite coope­rative agricole. Deşi graficele de livrări sunt întocmite — de comun acord — de unităţile producătoare şi cele de valori­ficare, ele rămîn adesea nişte simple petece de hirtie... Interesîndu-ne, de pildă, la Centrul I.L.F. nr. 3 din Capitală asupra îndeplinirii prevederilor contractuale de către unele unităţi furnizoare, am consta­tat că aici lipseşte pînă şi o evidenţă curentă. Acelaşi lu­cru l-am observat şi la unul din principalii furnizori — C.A P. — Dudeşti Cioplea * — unde contabila Elefteria Bălu­­ţeanu n-a­ fost în măsură să ne pună la dispoziţie datele li­vrărilor la zi, potrivit graficu­lui întocmit. Mai, mult chiar, însuşi inginerul Dumitru Mîrco­­mete, de la aceeaşi coopera­tivă, ne-a declarat textual că „graficele sunt degeaba făcute, doar aşa ca să fie...“ Cu o ase­menea concepţie, mai e de mi­rare că această cooperativă avea — pînă la 24 septembrie — o restanţă de 490 tone de le­gume, faţă de­­I.L.F. Bucu­reşti — Ilfov ? Sunt cazuri cînd legumele nu ajung în mod operativ la consu­matori, deprec­iindu-se fie din cauză că unităţile beneficiare nu ridică la timp produsele fie pentru faptul că unităţile producătoare nu pregătesc din timp marfa respectivă. Un caz edificator ni-1 furnizea­ză coperativa din Frăsinet, care, din cele 220 tone de ceapă contractate cu Centrul de le­gume şi fructe Brăneşti, n-a livrat pînă la 24 septembrie decît circa 160 de tone, în loc să respecte clauzele contractu­ale, sortind ceapa pe calităţi cooperativa a , lăsat-o în ploaie, pe cîmp, în grămezi răspîndite în diverse locuri. Consecinţa : la cooperativa s-a acordat un srăzămînt de pierderi de 5 la sută, dar la recepţia făcută de beneficiar în Capitală, a rezul­tat un procent de 11—13 la sută de ceapă stricată, necorespun­zătoare calitativ . Un procedeu şi mai ciudat a fost adoptat de cooperativa din Tăriceni. Deşi posedă 3 tone de usturoi contractat cu I.L.F. , Bucureşti — Ilfov, nu vrea, să predea usturoiul la preţul legal (7 lei kg calitatea I, 5,60 lei kg calitatea a II-a), ci numai cu... 25 lei kg.­­ Ce are de spus fo­rul coordonator — U.J.C.A.P. Il­fov — față de o asemenea „practică“ în relațiile contrac­tuale ? Cea mai importantă cauză însă a neîndeplinirii obligațiilor con­tractuale o constituie valorifica­rea unor însemnate cantităţi de produse de către cooperative pe alte căi. In loc să-şi îndeplineas­că mai întîi obligaţiile contrac­tuale asumate şi numai după a­­ceea să valorifice pe piaţă sau la­ alţi furnizori surplusurile de produse, numeroase cooperative procedează invers,­ ignorează îndeplinirea integrală a con­tractelor încheiate cu I.L.F.-uri­­le, vînzînd concomitent cantităţi importante de produse prin chioşcuri proprii din pieţe, prin magazinele întreprinderilor in­­tercooperatiste. O asemenea practică duce la îngreunarea aprovizionării cu legume şi fructe, întrucit I.L.F.-urile de­ţin PONDEREA în asigurarea fondului de marfă, avînd obli­gaţii importante atît în aprovi­zionarea curentă a populaţiei, în aprovizionarea consumurilor colective, cît şi în constituirea rezervelor pentru iarnă. Un asemenea sistem dăunător este practicat, de pildă, de coo­perativa agricolă din Săruleşti. Cercetînd situaţia livrărilor pînă la 1 septembrie, constatăm că din cele 30 tone de roşii con­tractate cu I.L.F. Bucureşti — Ilfov, n-a livrat decît 2,7 tone, în timp ce prin chioşcul propriu din comună a valorificat canti­tăţi cu mult mai mari. La varză, din cele 30 tone contractate, a dat I.L.F.-ului numai 13,7 tone, desfăcînd insă prin chioşcul din comună 12,8 tone iar prin între­prinderea interccoperitistă _ Bucureşti, 0,7 tone. Procedînd astfel şi cu alte legume, ne mai putem mira oare de ce — pînă la 15 septembrie — cooperativa din Săruieşti n-a livrat I.L.F.­­ului decît 49,2 tone de legume din cele 221 tone contractate ? , în condiţii asemănătoare înţe­leg să-şi onoreze contractele şi alte cooperative agricole din ţară. O mare cantitate de legume contractată de coopera­tivele din Jucu, Mintiul Gher­lei, Hăjdate etc. din judeţul Cluj — în loc să fie livrată u­­nităţilor valorificatoare, a fost vîndută direct pe piaţă. Aba­teri contractuale similare se semnalează şi la o serie de co­operative din alte judeţe ale ţării, ca Prahova, Buzău, Dolj etc. Era de aşteptat ca — în cazul epuizării metodelor de determi­nare a respectării prevederilor contractuale — I.L.F-Urile să treacă la acţionarea unităţilor producătoare respective la Ar­bitrajele de Stat judeţene, în ve­derea aplicării penalizărilor legale. Să vedem însă ce au de spus cei în cauză. — Anterior trecerii Departa­mentului pentru valorificarea legumelor­­şi fructelor de la U.N.C.A.P. la M.C.I. — ne spune tovarăşa Viorica Fieraru, şefa Oficiului juridic de la I.L.F. Bucureşti—Ufuv — acțiunile de penalizare a cooperativelor se înaintau Arbitrajelor U.J.C.A.P. Aici, acţiunile I.L.F.-urilor erau — majoritatea — respinse. Re­­ferindu-ne la I.L.F.-ul nostru,­­ţin să arăt că de la 1 ianuarie 1968 şi pînă la 1 august 1969 — cînd s-a efectuat această trecere — din cele 36 de dosare înainta­te de noi la Arbitrajul U.J.C.A.P. Ilfov, a fost soluţio­nat favorabil doar unul sin­gur...“. — Deseori — completează ju­­rist-consultul Ilie Trăznea, de la acelaşi Oficiu juridic — respin­gerile nu aveau motivare. Se venea cu procese-verbale de ca­lamitate nefondate, încheiate de Consiliul, popular comunal împreună cu cooperativa respec­tivă. In afară de aceasta, în loc ca situațiile de calamităţi invo­cate să fie consemnate prin proces-verbal în cursul perioa­dei graficelor de livrări, ele erau constatate prin acte și datate cu multe zile de întîrzie­­re... Cum Arbitrajele U.J.C.A.P.­­urilor erau suverane — aceasta şi datorită dependenţei Depar­tamentului pentru valorificarea legumelor şi fructelor de U.N.C.A.P. — nu mai aveau ce face...“. Cele afirmate corespund rea­lităţii. De la 1 august însă, prin instrucţiunile comune ale Mi­nisterului Comerţului Interior şi ale Comitetului de Stat pen­tru Economia şi Administraţia Locală, competenţa litigiilor ce intervin în activitatea economi­că a întreprinderilor judeţene pentru valorificarea legumelor şi fructelor, a fost trecută la Ar­bitrajul de Stat. Cu toate că instrucţiunile sunt precise, totuşi ele nu-şi găsesc încă aplicarea integrală. Deşi s-a prevăzut ca pentru litigiile în curs­ de ju­decată competenţa să fie de­clinată de la Arbitrajele U.J.C.A.P.-urilor la Arbitrajele de Stat, unele Arbitraje U.J.C.A.P. nu înţeleg să dea­­curs acestei prevederi. Pe de altă parte, unele oficii juridice ale I.L.F. acţionează cu timiditate în soluţionarea aplică­rii de penalizări, în chemarea producătorilor în culpă în faţa Arbitrajului de Stat. In concluzie,, socotim că pir­ghiile care stau la dispoziţie pentru asigurarea îndeplinirii prevederilor contractuale, tre­buie utilizate cu o mai mare e­­ficienţă. Contractul trebuie să constituie cu adevărat LEGEA DE BAZĂ A PĂRŢILOR, nu un petec de hirtie, fondului şi fructe

Next