România Liberă, noiembrie 1969 (Anul 27, nr. 7787-7812)

1969-11-01 / nr. 7787

„România liberă" «w, 7787 -«• Lxt.im «* j*#, « î-­* Ansamblul cubanez de dans modern P­ rezenţa Ansam­blului cubanez de dans modern a stîrnit din mare in­teres în rîndurile oa­menilor de artă ca şi ale marelui public care a umplut pînă la refuz sala Teatru­lui U.G.S.R. Tinerele şi tinerii balerini cubanezi au prezentat, sub îndru­marea lui Ramiro Guerra, coregraf al Teatrului Naţional din Havana, un tri­­ptic dansant Mai întîi, Ceremonialul dansu­lui, reprezentînd des­făşurarea unei zile de pregătire tehnică. Erau exerciţiile pre­liminare, cotidiene, menite să modeleze corpul, să-i asigure supleţea. S-a trecut apoi la bară, altă e­­tapă, mai complexă şi, în sfîrşit, la dansuri de perechi, în care ti­nerii au vădit o re­marcabilă disciplină coregrafică, o stăpâ­nire temeinică a vo­cabularului dansant, grefată pe indiscuta­bile însuşiri native. După această in­troducere în munca de pregătire din lu­mea dansului, s-a o­­ferit un spectacol ex­trem de interesant. Yoruha. Yoruba este populaţia neagră din Africa occidentală, ca­re trăieşte în sud­­estul Nigeriei, Togo şi Dahomey. Vechea civilizaţie a acestui popor dovedeşte o cultură artistică evo­luată. Spectacolul a constat într-o suită de dansuri care au lăsat să se vadă lim­pede îndepărtata lor origine africană, foarte dinamice, cu mişcări ce atin­geau limite de e­­xuberanţă şi frene­zie, de exaltare, am spune, magică. To­tul desfăşurat pe o muzică deosebit de atrăgătoare a instru­mentelor de percuţie: tobe, tam-tam-uri, blocuri de lemn,­­cla­ves, calebase etc. etc.­ la care se adăugau a­­numite sonorităţi de clopote. O muzică, în fond, concretă, alcă­tuită din această di­versitate de tim­bre percutante, rit­murile variate şi repetările obsesive a­­veau un efect de e­­xaltare şi de magie, un caracter incanta­­toriu Dansatoarele s-au făcut remarcate prin eleganţa şi puri­tatea liniei corpului, prin acea nobleţe a mişcărilor în care vibra întreg sufletul poporului. Dansatorii aveau, uneori, o ţinută răz­boinică. Ei executau salturi periculoase şi minunate ,plutiri“ a­­eriene, scuturături ale spatelui, mîini­­lor, picioarelor, în fine, o participare to­tală la aceste mani­festări dansante, cu un neîndoios caracter ritual. Ultima piesă : Orfeu din Antifé, un Orfeu mulatru, o în­treagă lume a mitu­rilor cu desfăşurări spectaculare, cu o intrigă nebuloasă şi măşti de carnaval, unele groteşti, to­tal supraclasat de măestria reală a dansatorilor din sînul cărora s-au de­taşat Ernestina Quin­tan, Luz Maria Col­lazo, Silvia Bernabeu, Isidore Rolando, E­­duardo Rivero, San­tiago Alfonso, Ge­rardo Lasturio. Ansamblul cuba­nez de dans modern a prezentat vineri seara al doilea spec­tacol în sala Ansam­blului U.G.S.R. din Capitală. In asistenţa la spectacol se aflau Pompiliu Macovei, preşedintele Comite­tului de Stat pentru Cultură şi Artă, Va­sile Gliga, adjunct al ministrului afaceri­lor externe, Mihnea Gheorghiu, prim-vi­­cepreşedinte al Insti­tutului român pentru relaţiile culturale cu străinătatea, oameni de artă şi cultură, un numeros public. Este relevabilă va­loarea concepţiei co­regrafice a lui Ra­miro Guerra în toate aceste spectacole pre­cum şi contribuţia muzicală pe care o socotim îndeosebi preţioasă a autorului muzicii, Pierre Henry. Aceste spectacole de balet modern, ex­presie a unor stră­danii şi realizări de calitate din Cuba, s-au bucurat de o caldă primire, apla­uzele intervenind de­seori chiar în timpul desfăşurării anumi­tor scene care au en­tuziasmat publicul participant. J.-V. PANDELESCU Erau prezenţi, de asemenea Jesus Gue­rrero, însărcinatul cu afaceri ad-interim al Republicii Cuba la Bucureşti, şi alţi membri ai corpului diplomatic. Spectacolul s-a bucurat de i­n fru­mos succes. •­ Comitetul de Stat pentru Cultură și Ar­tă a oferit vineri la amiază, la restau­rantul „Athéné Pa­lace“, un cocteil cu prilejul turneului pe care îl întreprinde în țara noastră An­samblul cubanez de dans modern. CftetUCA FILMULUI nvmmmm 6i­ ­­­­n ciuda unei construcţii şi unei cadenţe clasice, esenţiale deci şi limpezi — păstrate riguros de la un solemn incipit sonor, cu fra­ze din oratoriul lui Haendel şi cu pătrunderea gradată în atmosfera curţii de mînăsti­­re, pînă la scena finală a jo­cului de „tute“, un fel de ca­binet spaniolesc —, Viridiana nu e un film care să se „ci­tească“ uşor, imediat. Nara­ţiunea e simplă,­­adecvarea autorului la realitatea mate­riei alese e integrală, dar cine asimilează doar ceea ce în­­n mod obişnuit se cheamă „ac­ţiunea filmului“, se întoarce flămînd de la o masă abun­dentă şi rafinată. Fiindcă Bunuel, ca toţi marii artişti, trece în Viridiana dincolo de ce se vede, dincolo de datele aparente — dar mereu în res­pectul lor, prin ce se vede — şi ajunge la sinteza unor fe­nomene de esenţă pentru Spa­nia contemporană şi cea de totdeauna, a secolelor „de oro y morado“, de aur şi de bez­nă. „Ateu, mulţămită lui dum­nezeu“, cum mărturiseşte el însuşi, Bunuel atacă în Viri­diana misticismul, demon­strând cu pregnanţă inefica­citatea soluţiei creştine în problemele societăţii, mila şi penitenţa ducînd doar la ac­centuarea tartuffismului, şi a anarhiei. Viridiana face fapte bune, găzduieşte şi hrăneşte o ceată de cerşetori şi declasaţi, dar, aşa cum notează criticul spaniol Carlos Fuentes, nu a­­junge decît să infirme două lucruri deodată : posibilitatea mîntuirii, a salvării individu­lui prin filantropie, care ascu­te de fapt conflictele, şi im-, pulsul anarhic al lumpenpro­­letarilor în „asaltul lor ro- Florian Petra­ mantie, răzvrătit, asupra for­­tăreţei domnilor, a stăpînilor“. Acelaşi critic remarcă forţa cu care Bunuel încorporează filmului miturile eterne ale Spaniei: Don Quijote şi Don Juan. Donquijotismul impreg­nează acţiunile Viridianei, ca şi ale unchiului ei, Jaime, bă­­trînul hidalgo, boier de la ţa­ră, a cărui moarte semnifică, printre altele, şi stingerea cla­sei sale. Dar Jaime schimbă, la un moment­ dat, scutul şi lighenaşul lui Don Quijote cu veşmintele lu­i Don Juan, ale unui Don Juan care nu iubeş­te femeile decît ca reflex al propriei vanităţi, un Don Juan neputincios, care nu poate re­aliza carnal iubirea realizată de Don Quijote prin ideal şi, de aceea, unicul gest de auto­determinare e sinuciderea. Bunuel pleacă de la premi­sa, binecunoscută, că în Spa­nia raţiunea e contradictorie , lucidă şi delirantă deopotrivă. El nuanţează această dialecti­că printr-un joc de „opo­ziţii tematice“ : gingăşia Viri­dianei se integrează violenţei cerşetorilor, inocenţa ei, în perversitate, rugăciunea „sfin­tei şi a cerşetorilor, care se tem de puterea braţului“ se dizolvă în ritmul muncii de reconstruire a castelului. Regi­zorul nu ezită să recurgă aici la montajul paralel, propriu şcolii sovietice, şi cred că în alternarea imaginilor de ora­ţie sterilă, aproape imobilă, a Viridianei şi a protejaţilor ei, cu dinamismul activităţii prov­­uctive, Bunuel a intenţionat de luis Bunuel să sugereze — atît cît a putut în Spania anului 1961 unde a turnat filmul — o vagă soluţie politică. „Citind“ un procedeu sovietic, cu efecte ce ne trimit la Vechiul şi noul lui Einstein, aluzia e aproape transparen­tă : à bon entendeur, salut! Evident, Bunuel caută să spargă imobilismul societăţii spaniole sau cel puţin să-l de­nunţe, întreaga parabolă a Viridianei e elocventă, subli­niată de repetate ori plastic şi sonor. Filmul se deschide cu Alleluia — inocentă anti­cipare a unui Răutăcios ado­lescent al nostru ! — şi se în­cheie cu un rock-and-roll, Wipe There tears arany, şter­geţi aceste lacrimi. Totuşi, nu e vorba de un final consolativ. Problema societăţii e departe de a fi rezolvată, ea se deschi­de abia acum, fiind jucată sim­bolic la cărţi de o treime stra­nie : o „sfîntă“ care a devenit femeie, un hidalgo „de tip nou“, Jorge, şi servitoarea, care nu înţelege dacă ea e o doamnă, sau dacă domnul s-a preschimbat în servitor. Ori­cum, soarta stă în hotărîrea cărţilor de joc. Simbolul abundă la tot pa­sul : modesta zestre monasti­că a Viridianei (o cruce, o cu­nună de spini, cuie, un cio­can), joaca fetiţei cu coardă (obiect cu care se spînzură Jaime), mina Leprosului, ambi­guitatea servitoarei ş. a. m. d. Sugestivitatea plastică a ima­ginii culminează cu faimoasa­­ scenă a „Cinei de taină“, cind cerşetorii se adună într-un tablou vivant, pentru a fi „fo­tografiaţi“ de gestul obscen al Coplerei. Polemica antimisti­­că a lui Bunuel atinge aici punctul ei de vîrf, regizorul recurgînd la tradiţia picturii spaniole, în speţă la Murillo. Aşa cum în „pictarea“ obse­siei erotice a unchiului Jaime sunt evidente referirile la su­­prarealism ’(pentru care nu­­unei lumi istoriceşti deter­­ii), aşa cum în reprezentarea şi tipizarea liotei de cerşetori e mereu prezentă viziunea din „capriciile“ şi „dezastrele“ lui Goya. In Viridiana, Bunuel împli­neşte cinematografic teoria lui Goethe cu privire la simbol, făcîndu-1 să se nască din coin­cidenţa obiectului şi subiectu­lui, într-o sinteză integrală a unei lumi istoriceşte deter­minată, în care, „particularul reprezintă ceea ce e general, nu ca vis, nu ca umbră, ci ca o vie şi instantanee revelaţie a Inscrutabilului“. De o bogăţie aproape inepuizabilă, prin efi­cacitatea simbolurilor şi prin forţa prodigioasă a montaju­lui, Viridiana poate fi socotită, într-adevăr, drept un elevat moment naţional de lumino­zitate artistică, „o ripostă populară şi realistă la mituri­le iraţionale“, poate cea mai bună peliculă de limbă spa­niolă, o operă — aşa cum sta­bileşte critica europeană — capitală pentru cinematogra­fia spaniolă şi pentru cea de pretutindeni. La Teatrul de Comedie din Capitală se află în repetiţii piesa „Un om , un om" de Brecht, în regia lui Lucian Giurchescu, care va fi prezentată în premieră în prima ju­mătate a lunii noiembrie. Rolurile principale sînt încredin­ţate actorilor Stela Popescu, Mihai Pălădescu, Ion Lucian, Mircea Albulescu, Dem Savu, Constantin Băltăreţu, Mircea Constantinescu, Dumitru Chesa etc. In clişeu : scenă de la repetiţii Foto : Ion POPOVICI Olanesti — vedere generală Sărbătoarea din zi de lucru (Urmare din pag I) semnîndu-şi debutul in umana şi generoasa lor pro­fesie. Este ziua de sărbătoa­re a visului lor împlinit, a celui mai înalt vis din mul­tele dăruind farmecul unic, incomparabil, adolescentei, a celui care le încoronează 18 ani de învăţătură (da, s-a scurs o viaţă între prima fi­lă colorată a abecedarului şi ultima pagină a cursului studiat în vederea exame­nului final!), a celui con­­jugînd efortul lor cu al în­tregii societăţi care, nepre­cupeţind apreciabile chel­tuieli materiale şi spiritua­le, nu numai că le-a oferit condiţii bune de învăţătură, dar, mereu alături de ei, le-a insuflat sentimentul că veghează ca nimeni şi­ nimic să nu le întineze frumuse­ţea drumului ales. Îmboldit de reporterul ce se zbate în mine, nu dau to­tuşi curs ispitei, de a dialo­ga cu vreunul din cei 1 300 de specialişti moderni întru ştiinţa şi arta mitologicului Asclepios, nu intenţionez să trag pe nici unul de limbă, să-l întreb cum se simte ca proaspăt medic ori farma­cist, ce emoţie îl încearcă în această zi pe care propria hărnicie, nobila ambiţie şi răbdare au prefăcut-o într-o sărbătoare. Riscînd o amen­dare din partea colegilor de breaslă, cred că toate aces­tea se recuză ca subiecte de colocvii publice, retrăgin­­du-se la o intimă gură a so­bei, la un ceas de seară cînd singurătatea (departe de însingurare, căci se apro­pie pînă la contopire de poezie — și poezia e prea omenească pentru a nu res­pinge mizantropia) poate fi unicul interlocutor. Nu in­tenţionez, deci, să iau nimic din ce nu-mi aparţine — şi sentimentele oamenilor, chiar cînd ei înşişi au mo­tive să le strige in gura ma­re, le aparţin lor şi numai lor. Aici, in puţine cuvinte, vreau să subliniez doar ce înseamnă, pe planul între­gii noastre colectivităţi, ziua aceasta cu implica­ţii atît de profund intime pentru cei 1300. Prezenta­rea lor la locurile de muncă unde au fost trimişi­­comi­siile de repartizare dind prioritate unor judeţe unde lipsa de cadre sanitare cu calificare superioară este mai stringentă) tinde să re­alizeze dezideratul ca în fi­ecare comună să existe cel puţin un medic. Iată, aşa­dar, că ziua aceasta poate marca un punct de conflu­­ienţă intre visul împlinit al celor 1 300 de tineri medici şi un ideal naţional, un de­ziderat pe care, altă dată, pînă şi incurabilii vizionari nu şi-l imaginau devenind realitate mai devreme de secolul al XXI-lea (citiţi plina de tristeţe profeţie a savantului dr. Ch. Marines­­cu) şi pe care România de azi îl va vedea înfăptuit. Privind ziua aceasta din­­tr-un­­ asemenea punct de observaţie, îi vom spori şi bogăţia de sensuri şi repor­terul îşi va permite dialo­gul refuzat mai înainte, în­trebările sale ne mai afec­­tind un domeniu de o par­ticularitate inviolabilă, ci angajind atitudini social-ce­­tăţeneşti, deschise, publice, atît de frecvente în demo­cratismul vieţii noastre. Iar prima şi cea mai propice esenţializărilor este între­barea : — Ai inclus în vi­sul tău, tinere medic, încre­derea noastră deplină că, lucrind acolo unde nu vii timplarea,, nu urmărirea ţi­nui scop meschin, egoist, dezonorant, ci interesele su­perioare ale societăţii te-au trimis, contribui cu prezen­ţa, capacitatea, dăruirea, ne­­odihna şi demnitatea ta la atingerea unui obiectiv de o splendidă, rară semnifica­ţie ? înainte de a-ţi auzi răs­punsul, girînd fără rezerve cecul pe care îl va onora a­­titudinea ta, ridicăm cupa odată cu tine şi pentru tine, sărbătorindu-ţi azi munca de pînă acum şi întreaga viaţă de acum înainte. C­ei prezenţi în sală îi repre­zentau pe cetăţenii sectoru­lui V din Bucureşti la o consfătuire organizată de Consi­liul Frontului Unităţii Socialism cu deputaţii în Consiliul popular al sectorului, chemaţi să spună cum muncesc pentru îndeplini­rea mandatului încredinţat de alegători, pentru înfăptuirea an­gajamentele pe care şi le-au luat ca aleşi ai cetăţenilor. Au luat cuvîntul mulţi dintre cei peste 150 deputaţi prezenţi, deschizînd calea unui schimb de păreri, unei confruntări a celor mai bune modalităţi de lucru. Astfel de consfătuiri vor avea loc de acum înainte cu regularitate. A rezultat că realizarea unui plan de acţiuni gospodăreşti, întocmit pe baza propunerilor cetăţenilor, are nevoie în pri­mul rînd de o muncă obştească în care fiecare organizaţie com­ponentă a Frontului Unităţii Socialiste să-şi aducă o contri­buţie substanţială, dar în care deputatul constituie un reazăm esenţial la organizarea şi desfă­şurarea acţiunilor patriotice de bună gospodărire. în sector, ce­rinţele cetăţenilor au determi­nat schimbarea planului de gos­podărire şi înfrumuseţare. An­­gajamentele s-au mărit cu 47 000 000 lei. La sfîrşitul etapei întrecerii patriotice, rezultatele arată că s-au realizat obiective evaluate la 70 000 000 lei. La în­ceput, consiliul popular îşi pro­pusese să se ocupe de amenaja­rea şi balastarea a peste 30 de străzi. Ulterior, cifra străzilor a crescut la 90 Consiliul popular nu prevăzuse înscrierea în plan a unor lucrări de canalizare. Totuşi, la cererea alegătorilor, s-au făcut lucrări de canalizare pe o lungime de vreo 2 km. S-au rostit la consfătuire zeci de nume ale deputaţilor care au reuşit să-şi cinstească mandatul aşa cum se cuvine. Fie că se numea MIRCEA GRUMAZES­­CU, VASILE NEAMŢU, VIC­TOR TEODORESCU, SPIRU ELEFTERATOS, MIHAI MARI­NEI­, ELENA POPESCU, TRA­­IAN ENE sau ŞTEFAN MAR­­GINEANU, activitatea fiecăruia în parte cere o calitate apreci­ată de alegători : responsabilita­tea pentru îndeplinirea oricărei acţiuni pe care şi-o propune, în activitatea deputaţilor, spi­ritul organizatoric, iniţiativa au fost două componente subliniate cu deosebită pregnanţă. Dacă unii deputaţi au reuşit să cre­eze comitete de acţiuni pentru diferite lucrări gospodăreşti, în care au antrenat specialişti, a­­ceasta se dovedeşte a fi, aşa cum spunea deputatul TRAIAN ENE, o metodă demnă de apli­cat în cit mai multe circum­scripţii. A organiza munca înseamnă a cunoaşte cerinţele cetăţenilor, a şti să colaborezi cu toţi cei care pot contribui la o acţiune, cu organizaţiile de femei, de tine­ret, cu comitetele de cetăţeni, cu asociaţiile de locatari. „Fără o bună organizare — spunea de­putatul MIHAI MARINEL­­ — nici propunerile, nici iniţiativa nu pot netezi calea către înfăp­tuire“. Complexitatea muncii deputa­tului pretinde o participare ac­tivă a acestuia la activitatea comisiilor permanente. Răspun­­zînd direct, prin studiile alcătu­ite, problemelor esenţiale, lega­te de dezvoltarea economică, socială a sectorului, comisiile permanente oferă deputatului posibilitatea de a-şi împleti ex­perienţa profesională şi cea ob­ştească in rezolvarea unor sar­cini cu implicaţii generale în viaţa sectorului. Această parti­cipare au ilustrat-o în cuvintul lor, prin exemple convingătoare, deputaţii NICA TILICA, TRA­IAN ENE­A SPIRU ELEFTERA­­TOS. Succesul muncii deputatului în toate aceste compartimente este asigurat, de legătura lui perma­nentă cu alegătorii. A fost con­cluzia ce s-a desprins din cuvîn­tul tuturor celor care şi-au îm­părtăşit experienţa, care şi-au exprimat părerile asupra mij­loacelor de îmbunătăţire şi am­plificare a activităţii de pînă a­­cum. Cînd confruntăm munca ma­jorităţii deputaţilor din sector cu a unora pînă acum destul de pasivi, cum ar fi VIRGIL AN­­GHELUŢA, Ion IACOBESCU, VASILE PIPOS, ALEXANDRU STANCESCU, MARIA GEOR­­GESCU şi alţii — spunea depu­tatul VASILE ORLEANU —, putem aprecia că inactivitatea se datoreşte lipsei unei legături continue cu alegătorii, ce duce la­ necunoaşterea problemelor ce-i preocupă pe aceştia şi, deci, a direcţiilor în care trebuie în­dreptată activitatea deputatului. Concluzia, aceasta, subliniată, de altfel, şi in informarea pre­zentată la începutul consfătu­irii de tov. VIRGIL FLOREA, prim secretar al Comitetului de partid, preşedintele Comitetului Executiv al consiliului popular, preşedintele Consiliului Frontu­lui Unităţii Socialiste al secto­rului V din Bucureşti, a fost întărită şi de părerile altor de­putaţi, care au conturat princi­palele caracteristicii ale unei munci de răspundere, creionînd un portret colectiv al deputatu­lui, cu toate semnificaţiile şi în­datoririle sale. LUCIA MANOLESCU Consfătuirea Frontului U­nităţii Socialiste al sectorului 5 din Bucureşti cu deputaţii SEMNIFICAŢIILE ŞI RĂSPUNDERILE UNUI MANDAT Platforma arborilor de metal (Urmare din pag. 1) rulante, avînd fiecare potenţia­lul de ridicare de 125 tone... Şi, cu toate acestea, locul în­ care ne aflăm nu este altceva decit un laborator de dozare a oţelu­lui, cu agregate ce cîntăresc zeci şi sute de tone, plăcut, în ciuda dimensiunilor neobişnuite, cînd îi descoperi mişcarea şi po­licromia luminilor ce se adaugă într-un spectacol singular spa­ţiului de metal şi sticlă. Oamenii par taine de dincolo de bolţi şi sunete, stînd de veghe în cabi­nele suspendate peste armonia metalului incandescent. „Fabricăm aceşti giganţi pen­tru prima oară în ţară...“ Motto­ul — semnificativ pentru proce­sul de industrializare intensivă a României contemporane — defi­neşte nu numai proporţiile al­cătuirilor de oţel, ci şi nota va­lorică a actului de producţie, act semnat aici în anul 1966, cînd intra în funcţiune prima secţie de oţelărie electrică. Atunci, întreprinderea se numea Uzina metalurgică Bucureşti, iar în a­­nul 1968 aceeaşi uzină îşi schim­bă numele cu altul, adecvat la propria-i devenire — Uzina de maşini grele. In anul 1962, pe a­­ceste locuri exista doar zarea cîmpului luminată de o margine a oraşului. Anul acesta aici s-au produs piesele necesare meca­nismelor de acţionare a ecluze­lor : cilindrii servomotori, tijele de acţionare (piese forjate, care au greutatea de peste 40 tone fiecare şi lungimea de 20 şi 22 metri), piesele grele ale hidroa­­gregatelor de 178 MW realizate pentru Uzina constructoare de maşini din Reşiţa, şi butucul rotor turbină. Ultima piesă — butucul rotor — pentru care s-au folosit cele 200 tone de oţel lichid, a pus probleme deosebit de dificile inginerilor şi tehnicie­nilor uzinei, constituind totodată examenul de încercare a posibi­lităţilor de executare la o înaltă tehnicitate a comenzii. Desigur, aceste probleme n-au existat nu­mai în cadrul strict în care au apărut. Pentru a fi transportat­e Reşiţa, acest colos a solicitat munca a peste o sută de ingineri şi tehnicieni ai căilor ferate. A trebuit să se urmărească tra­seul, rezistenţa podurilor, s-a creat un vagon special care a putut să susţină această sarcină concentrată. Specialiştiii uzinei vorbesc cu o pasiune captivantă despre u­­zină, despre faptul că aceasta este proiectată şi construită du­pă ultimele exigenţe tehnice, cu hale moderne, cu utilaje şi in­stalaţii de înaltă tehnicitate sin­cronizate proceselor tehnologice mecanizate şi automatizate. Po­posim încă o clipă lungă arborii de metal. Propria lor greutate pare să-i adîncească şi îmi în­chipui că dacă ar fi lăsaţi pe lo­cul lor mai multă vreme, s-ar înveli în pămînt. Lingă aceşti arbori, turle ascuţite, asemănă­toare cu acelea ale bisericilor maramureşene, îşi „aşteaptă am­balarea“ pentru drumul spre prelucrare. Despre acest drum se va mai vorbi încă foarte pu­ţină vreme. Una din imensele hale noi este pregătită să pri­mească strungurile şi agregate­le capabile să prelucreze astfel de piese. Aceasta va marca o etapă importantă în evoluţia uzinei, o treaptă spre produsele în exclusivitate realizate şi fi­nalizate aici. Trecem încă o dată pe lingă cuptoarele elective de 50 tone, coborînd apoi spre presa de 6 000 tone forţă urmîndu-ne drumul prin alte hale, şi-mi sună în me­morie leitmotivul imprimat par­că în lucruri : „Uzina — repre­zentînd pe plan naţional un uni­cat — pentru a da naştere gi­ganţilor de oţel trebuie să func­ţioneze cu precizie de metro­nom...“ Să ne reamintim că ar­borele turb­inei se învîrteşte cu 3 000 de rotaţii pe minut, că su­prafeţele paletelor turbinei tre­buie lucrate cu mare precauţie, că arborele rotativ este format din lingouri de cite o sută d­e tone. Planul de perspectivă al uzinei mi se pare a fi consacra­rea, cu un avans și o cotă tehnică apreciabilă, a superla­tivelor atit de firești aici. Pe anul, 1972, aici va fi realizat pri­mul turboagregat de 330 MW, urmînd ca în perioada următoa­re să se treacă la realizarea turboagregatelor de 600 MW. Astfel, în planul de electrificare a ţării. Uzina de maşini grele îşi are un rol distinct — furnizarea într-o proporţie însemnată a e­­chipamentului centralelor ter­moelectrice. Şi, fireşte, o dată cu apariţia acestei uzine, cu dezvol­tarea la parametrii proiectaţi, va deveni exportatoare de piese grele. Astfel, lumina devine — dincolo de cifre și superlative — fruct împlinit al arborilor noș­tri de metal..­BALTAGUL ! Patria (11 86 25), orele 9 - 12 — 15 - 18 - 2­ , CORABIA NEBUNILOR : Modera (23 71 01), orele 9,30 — 13 — 16,30 — 20, Flamura (23 07 40), orele 9 — 12,30 — 16 — 19 , Victoria, orele 9,30 — 12,30 — 15,30 , MOARTEA UNUI BIROCRAT : Vic­toria (16 28 79) orele : 18,30 — 20,45 , FRAȚII KARAMAZOV : Republica (11 03 72) orele: 10 — 14,15 — 18,30; MAI PERICULOASE DECÂT BĂRBA­ŢII : Luceafărul (15 87 67), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 , București (15 61 54), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16,30 — 18,45 — 21 ; TESTAMENTUL DOCTORULUI MA­RUSE : Festival (15 63 84), orele 8,45 — 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 -21 ; Favorit (Drumul Taberei), orele 10 — 13 — 15,30 — 18 — 20,30 ; ATENTATUL DE LA SARAJEVO : Volga (119126), orele 9,30 — 15 45 — în continuare, 18,15 — 20,30 : VIRIDIANA: Central (14 12 24), o­rele 9,30 — 11,45 — 14 — 16,15 — 18,45 - 21 , 0 IULIE : Lumina (16 23 35), orele 9.30 — 16 in continuare. 18.15 — 20.30 : DRAGOSTE LA LAS VEGAS : Doi­na (16 35 38) orele 11.30 - 14 -16 15 — 18 30 - 20 45 . PROGRAM PENTRU COPII : orele 9 - 10 , Dru­mul Sării (31 28 13), orele 15—17,30 — 20 , PARISUL VESEL : Timpuri Noi ,(15 61 10) orele 9 — 16 15 în conti­nuare­­ FILME DOCUMENTARE : Timpuri Noi mele 17 — 21 în continuare : LUPII ALBI ( Feroviar 116 22 73) orale 9 - 11 - 13 30 - 16 ■ 18,30 — 21 I Excelsior (18 10 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 , Melodia (12 06 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 , PARIA: Grivița (17 08 58), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 , Gloria (22 44 01), orele 9 -11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30, Aurora 135 04 66), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 , Tomis (21 49 46), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 15,45 — 18 - 20,15 ; TIGRUL : înfrăţirea (17 31 64), o­­rele 15 — 17,45 — 20 ; Pacea (31 32 52), orele 15,45 — 18 — 20,15; UN GLONTE PENTRU GENERAL : Buzeşti (156279), orele 15,30 — 18; Ferentari (23 17 50) orele 15,30 — 18 — 20,15 ; CINEMATOGRAFE VIAŢA LUI MATHEUS­­ Buzeşti, orele 20 30 ; CONTESA COSEL­A Dacia (16 26 101 orele 8.15 — 20 . OMUL. ORGOLIUL. VENDETA : Bu­ ceql (17 0.5 47). orele 9 - 11.15 - 13.30 - 16 - 18.1.5 - 20.30 . OMUl CU ORDIN DE REPARTITIE : Unirea (17 10 21) orele 20.15. AVENTURA : Unirea orei© 15.30 - 18 . OMUL CARE VALORA MILIARDE : Lira (317171) orele 15 30 - 18 - 20 15 . ANGELICA Șl SULTANUL : Gla­­iesti (17 55 46). orele 15.0­­­l1 — 20.30 ! COMISARUL X Sl BANDA „TREI CÎINI VERZI" : Cotroceni (13 62 561, orele 15.30 — 18 ! SINGURĂTATE IN DOI ! Cotro­ ceni. ora 20.30 . LA NORD PRIN NORD-VEST : Fio­­reasca (33 29 71). orele 9.30 — 13.30 — 17 — 20 . FAMILIA NOASTRĂ TRĂSNITĂ : Viitorul (11 48 03), orele 15,30 - 18 — 20.30 ! CIND VOI FI MORT SI LIVID : Mioriţa 114 27 14), orele 9,30 — 11,30 — 13,30 - 16 - 18,15 — 20,30 , SHERLOCK HOLMES : Moşilor (12 52 93), orele 15,30 — 18; MESTEACĂNUL: Moşilor (12 52 93), orele 20.30­­ VERA CRUZ : Popular (35 15 17), orele 15,30 — 18­­ 20.30 : TINERETE PARA BATRÎNETE I Munca (21 50 97). orele 16 — 18 — 20 I BARBATI IN DEPLASARE . Flacă­ra (21 35 40). orele 20.30 : ALEXANDRU CEL FERICIT : Fla­căra orele 15.30 — 18 * STELELE DIN EGER ■ Arta (21 31 86) orele 9 30 — 15 in continuare 19 30 . SOARELE VAGABONZILOR : Vi­­tan 121 39 821 orele 15.30 — 18, VIETI USCATE ! Vitan or, 20.30 ; VIRSTA INGRATA : Rahova 123 91 on) -.ele 15.30 - )8 , ROSH SI ALBI : Rahova orele 20.30 , OMUL MOMENTULUI : Cosmos (35 19 15) orele 15.30 — 18 _ 20,15 ! Progresii' 123 94 10) orele 15 30 - )8 , FRATELE DOCTORULUI HOMER : PrneresUl orele 20.30 ARUNCAT! BANCA IN AER : Crin­­gași (17­38 81), orele 15.30 — 1* — au. LUCIA DI LAMERMOOR: Opera Romănă (16 48 20), ora 19,30, ALIZU­­NA : Teatrul Naţional ,,I.L. Caragia­­le’, sala Comedia (14 71 71), ora 20, O FEMEIE CU BANI: Teatrul Naţio­nal ,,I.L. Caragiale", sala Studio (15 15 53), ora 20, OPINIA PUBLICA: Teatrul de Comedie (16 64 60), ora 20, VICTIMELE DATORIEI, ora 17,30, LUCEAFĂRUL, ora 20, Teatrul „Lu­cia Sturdza Bulandra“, sala din bd. Schitu Măgureanu (14 60 60), COME­DIE­­PE ÎNTUNERIC: Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra", sala Studio (12 44 16), ora 20, TANGO, ora 15, MARIA 1714, ora 20, Teatrul Mic (15 65 88), O CASA ONORABILA: Teatrul ,,C. I. Nottara*, sala Maghe­­ru (15 93 02), ora 19,30, ANONIMUL: Teatrul „C.I. Nottara", sala Studio, ora 20, COMEDIA ZORILOR: Teatrul Giuleşti (18 04 85), orele 19,30, DE LA BACH LA TOM JONES: Teatrul de revistă şi comedie „Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19,30, ELEFANTELUL CURIOS, ora 17, NOCTURN I, ora 21,30, Teatrul „Ţăndărică", sala Vic­toria (15 23 77), CĂLUŢUL COCOŞAT: Teatrul „Ţăndărică" sala Academiei (16 14 92), ora 12, CAFEAUA CU LAP­TE DE ADIO: Teatrul ,,C. Tănase", sala Savoy (15 56 78), ora 19,30, FE­MEI, FEMEI, FEMEI: Teatrul „C. Tă­nase", sala din Calea Victoriei 174 (15 04 18), ora 19,30. I-AUZI: PLAIU­RILE CINTĂ: Ansamblul „Periniţa", la Sala Palatului, ora 19,30, RITMU­RILE ARENEI: Circul de stat (N­ 01 20) ora 16 şi 19,30, CONCERT SIMFO­NIC: Ateneul Român, ora 20, RĂZ­BUNAREA SUFLETULUI: Teatrul evreiesc de stat (21 46 71) ora 20, ESOP. VIAŢA, MUZICA ŞI NOI: An­samblul artistic­­al Uniunii Generale a Sindicatelor, ora 20. ADRESANŢII NECUNOSCUŢI: Teatrul „Ion Crean­gă" (12 85 56), ora 16. PROGRAMUL 1 18: Buletin de ştiri , 18,05: Frag­ment** din spectacolul ,,Papuciada" , 18,30: Bună seara, fete ! Bună seara, băieţi ! , 19,30: Telejurnalul , 20: Film serial : Răzbunătorii , 20,50: Tele­enciclopedia , 21,50: 123 de minute şi un secol , 22,15: Varietăţi pe peli­culă , 22,45: Telejurnalul­­ 23: Pro­gram de romanţe , 23,15: închiderea emisiunii. PROGRAMUL II 19,30: Telejurnalul , 20: Muzică de jazz, 20,20: Cărţi şi autori, 20,35: Recitalul de sîmbătă seara , 21: Ro­man­­ foileton : Lunga vară fierbinte (XXV) , 21,50: închiderea emisiunii. Tî CETĂŢENESC Cînd timpul nu costă bani I--i tilitatea -barierele / / C.F.R. ,este, în mod ca.­­ tegoric indiscutabilă Modul în care sunt manevrati­­aceste semnale de siguranţa a circulaţiei comportă insă r. serioasă discuţie. Din motive inexplicabile, unele bariere se ridică­ cu zeci de minute înainte de sosirea trenurilor. Prejudiciile aduse prin aceas­ta timpului productiv al sala­riaţilor sunt evidenţiate şi în­tr-o recentă scrisoare adresa­tă ziarului de cititorul I. Si­­mionescu din Piteşti. „In ziua de 8 octombrie, — ne scrie acesta — bariera din gara Piteşti-Nord a stat închisă de la orele 10,35 pînă la 11,15. In acest interval s-au strins nu mai puţin de 236 de autovehicule, in care se aflau circa 500 de salariaţi din diferite unităţi ale jude­ţului. După ridicarea barierei, au fost necesare 20 de minu­te pentru deblocarea şi regle­mentarea circulaţiei". O simplă operaţie de în­mulţire indică, in mod precis, matematic, timpul pierdut. Staţionarea celor 236 de auto­vehicule la bariera gării Pi­­teşti-Nord, a costat... ..18 000 minute ! Măsurile de securi­tate a circulaţiei sunt cu to­tul binevenite, dar nu s-ar putea ca barierele să fie lă­sate numai cu 5—6 minute înainte de trecerea trenuri­lor ? Poftiţi in excursie, tovarăşi controlori! C­ursele se efectuează după toanele şoferului ar trebui precizat pe tăbliţele indicatoare de sta­ţii de pe traseul Cheia — Mîneciu. In felul acesta, călătorii ar fi prevăzători şi s-ar asigura cu tim­pul necesar parcurgerii pe jos a drumului — 20 km —, în cazul cind şoferul refuză să efectueze cursa de la ora 10 — ne scrie cititorul Mario Pavel din Capitală. Aşteptam microbuzul la capătul liniei in Cheia, împreună cu alţi că­lători. A sosit cu o întirziere de zece minute şi şoferul a refuzat să plece în cursă, mo­­tivând că se repară drumul Am pornit deci pe jos. „Aşa procedează mereu a­­cest şofer — ne spunea un localnic. Mereu suspendă cu de la sine putere cursa de la ora 10 Nici măcar astă vară în plin sezon turistic, orarul curselor n-a fost respectat". Nu este prima dată cînd deficienţele in circulaţia au­tobuzelor de pe traseul Mîne­ciu — Cheia, au fost semna­late de cititori In cadrul ru­bricii noastre. După cum se vede semnalul critic n-a fost încă auzit de Dr.T.A. Praho­va. Călătorii rămîn în conti­nuare la cheremul şoferilor care modifică orarul de cir­culaţie după bunul lor plac Propunem controlorilor din D.J.T.A. să facă o excursie, la Cheia. Poate astfel se vor lua măsurile corespunzătoare

Next