România Liberă, noiembrie 1969 (Anul 27, nr. 7787-7812)
1969-11-01 / nr. 7787
„România liberă" «w, 7787 -«• Lxt.im «* j*#, « î-* Ansamblul cubanez de dans modern P rezenţa Ansamblului cubanez de dans modern a stîrnit din mare interes în rîndurile oamenilor de artă ca şi ale marelui public care a umplut pînă la refuz sala Teatrului U.G.S.R. Tinerele şi tinerii balerini cubanezi au prezentat, sub îndrumarea lui Ramiro Guerra, coregraf al Teatrului Naţional din Havana, un triptic dansant Mai întîi, Ceremonialul dansului, reprezentînd desfăşurarea unei zile de pregătire tehnică. Erau exerciţiile preliminare, cotidiene, menite să modeleze corpul, să-i asigure supleţea. S-a trecut apoi la bară, altă etapă, mai complexă şi, în sfîrşit, la dansuri de perechi, în care tinerii au vădit o remarcabilă disciplină coregrafică, o stăpânire temeinică a vocabularului dansant, grefată pe indiscutabile însuşiri native. După această introducere în munca de pregătire din lumea dansului, s-a oferit un spectacol extrem de interesant. Yoruha. Yoruba este populaţia neagră din Africa occidentală, care trăieşte în sudestul Nigeriei, Togo şi Dahomey. Vechea civilizaţie a acestui popor dovedeşte o cultură artistică evoluată. Spectacolul a constat într-o suită de dansuri care au lăsat să se vadă limpede îndepărtata lor origine africană, foarte dinamice, cu mişcări ce atingeau limite de exuberanţă şi frenezie, de exaltare, am spune, magică. Totul desfăşurat pe o muzică deosebit de atrăgătoare a instrumentelor de percuţie: tobe, tam-tam-uri, blocuri de lemn,claves, calebase etc. etc. la care se adăugau anumite sonorităţi de clopote. O muzică, în fond, concretă, alcătuită din această diversitate de timbre percutante, ritmurile variate şi repetările obsesive aveau un efect de exaltare şi de magie, un caracter incantatoriu Dansatoarele s-au făcut remarcate prin eleganţa şi puritatea liniei corpului, prin acea nobleţe a mişcărilor în care vibra întreg sufletul poporului. Dansatorii aveau, uneori, o ţinută războinică. Ei executau salturi periculoase şi minunate ,plutiri“ aeriene, scuturături ale spatelui, mîinilor, picioarelor, în fine, o participare totală la aceste manifestări dansante, cu un neîndoios caracter ritual. Ultima piesă : Orfeu din Antifé, un Orfeu mulatru, o întreagă lume a miturilor cu desfăşurări spectaculare, cu o intrigă nebuloasă şi măşti de carnaval, unele groteşti, total supraclasat de măestria reală a dansatorilor din sînul cărora s-au detaşat Ernestina Quintan, Luz Maria Collazo, Silvia Bernabeu, Isidore Rolando, Eduardo Rivero, Santiago Alfonso, Gerardo Lasturio. Ansamblul cubanez de dans modern a prezentat vineri seara al doilea spectacol în sala Ansamblului U.G.S.R. din Capitală. In asistenţa la spectacol se aflau Pompiliu Macovei, preşedintele Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, Vasile Gliga, adjunct al ministrului afacerilor externe, Mihnea Gheorghiu, prim-vicepreşedinte al Institutului român pentru relaţiile culturale cu străinătatea, oameni de artă şi cultură, un numeros public. Este relevabilă valoarea concepţiei coregrafice a lui Ramiro Guerra în toate aceste spectacole precum şi contribuţia muzicală pe care o socotim îndeosebi preţioasă a autorului muzicii, Pierre Henry. Aceste spectacole de balet modern, expresie a unor strădanii şi realizări de calitate din Cuba, s-au bucurat de o caldă primire, aplauzele intervenind deseori chiar în timpul desfăşurării anumitor scene care au entuziasmat publicul participant. J.-V. PANDELESCU Erau prezenţi, de asemenea Jesus Guerrero, însărcinatul cu afaceri ad-interim al Republicii Cuba la Bucureşti, şi alţi membri ai corpului diplomatic. Spectacolul s-a bucurat de in frumos succes. • Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă a oferit vineri la amiază, la restaurantul „Athéné Palace“, un cocteil cu prilejul turneului pe care îl întreprinde în țara noastră Ansamblul cubanez de dans modern. CftetUCA FILMULUI nvmmmm 6i n ciuda unei construcţii şi unei cadenţe clasice, esenţiale deci şi limpezi — păstrate riguros de la un solemn incipit sonor, cu fraze din oratoriul lui Haendel şi cu pătrunderea gradată în atmosfera curţii de mînăstire, pînă la scena finală a jocului de „tute“, un fel de cabinet spaniolesc —, Viridiana nu e un film care să se „citească“ uşor, imediat. Naraţiunea e simplă,adecvarea autorului la realitatea materiei alese e integrală, dar cine asimilează doar ceea ce înn mod obişnuit se cheamă „acţiunea filmului“, se întoarce flămînd de la o masă abundentă şi rafinată. Fiindcă Bunuel, ca toţi marii artişti, trece în Viridiana dincolo de ce se vede, dincolo de datele aparente — dar mereu în respectul lor, prin ce se vede — şi ajunge la sinteza unor fenomene de esenţă pentru Spania contemporană şi cea de totdeauna, a secolelor „de oro y morado“, de aur şi de beznă. „Ateu, mulţămită lui dumnezeu“, cum mărturiseşte el însuşi, Bunuel atacă în Viridiana misticismul, demonstrând cu pregnanţă ineficacitatea soluţiei creştine în problemele societăţii, mila şi penitenţa ducînd doar la accentuarea tartuffismului, şi a anarhiei. Viridiana face fapte bune, găzduieşte şi hrăneşte o ceată de cerşetori şi declasaţi, dar, aşa cum notează criticul spaniol Carlos Fuentes, nu ajunge decît să infirme două lucruri deodată : posibilitatea mîntuirii, a salvării individului prin filantropie, care ascute de fapt conflictele, şi im-, pulsul anarhic al lumpenproletarilor în „asaltul lor ro- Florian Petra mantie, răzvrătit, asupra fortăreţei domnilor, a stăpînilor“. Acelaşi critic remarcă forţa cu care Bunuel încorporează filmului miturile eterne ale Spaniei: Don Quijote şi Don Juan. Donquijotismul impregnează acţiunile Viridianei, ca şi ale unchiului ei, Jaime, bătrînul hidalgo, boier de la ţară, a cărui moarte semnifică, printre altele, şi stingerea clasei sale. Dar Jaime schimbă, la un moment dat, scutul şi lighenaşul lui Don Quijote cu veşmintele lui Don Juan, ale unui Don Juan care nu iubeşte femeile decît ca reflex al propriei vanităţi, un Don Juan neputincios, care nu poate realiza carnal iubirea realizată de Don Quijote prin ideal şi, de aceea, unicul gest de autodeterminare e sinuciderea. Bunuel pleacă de la premisa, binecunoscută, că în Spania raţiunea e contradictorie , lucidă şi delirantă deopotrivă. El nuanţează această dialectică printr-un joc de „opoziţii tematice“ : gingăşia Viridianei se integrează violenţei cerşetorilor, inocenţa ei, în perversitate, rugăciunea „sfintei şi a cerşetorilor, care se tem de puterea braţului“ se dizolvă în ritmul muncii de reconstruire a castelului. Regizorul nu ezită să recurgă aici la montajul paralel, propriu şcolii sovietice, şi cred că în alternarea imaginilor de oraţie sterilă, aproape imobilă, a Viridianei şi a protejaţilor ei, cu dinamismul activităţii provuctive, Bunuel a intenţionat de luis Bunuel să sugereze — atît cît a putut în Spania anului 1961 unde a turnat filmul — o vagă soluţie politică. „Citind“ un procedeu sovietic, cu efecte ce ne trimit la Vechiul şi noul lui Einstein, aluzia e aproape transparentă : à bon entendeur, salut! Evident, Bunuel caută să spargă imobilismul societăţii spaniole sau cel puţin să-l denunţe, întreaga parabolă a Viridianei e elocventă, subliniată de repetate ori plastic şi sonor. Filmul se deschide cu Alleluia — inocentă anticipare a unui Răutăcios adolescent al nostru ! — şi se încheie cu un rock-and-roll, Wipe There tears arany, ştergeţi aceste lacrimi. Totuşi, nu e vorba de un final consolativ. Problema societăţii e departe de a fi rezolvată, ea se deschide abia acum, fiind jucată simbolic la cărţi de o treime stranie : o „sfîntă“ care a devenit femeie, un hidalgo „de tip nou“, Jorge, şi servitoarea, care nu înţelege dacă ea e o doamnă, sau dacă domnul s-a preschimbat în servitor. Oricum, soarta stă în hotărîrea cărţilor de joc. Simbolul abundă la tot pasul : modesta zestre monastică a Viridianei (o cruce, o cunună de spini, cuie, un ciocan), joaca fetiţei cu coardă (obiect cu care se spînzură Jaime), mina Leprosului, ambiguitatea servitoarei ş. a. m. d. Sugestivitatea plastică a imaginii culminează cu faimoasa scenă a „Cinei de taină“, cind cerşetorii se adună într-un tablou vivant, pentru a fi „fotografiaţi“ de gestul obscen al Coplerei. Polemica antimistică a lui Bunuel atinge aici punctul ei de vîrf, regizorul recurgînd la tradiţia picturii spaniole, în speţă la Murillo. Aşa cum în „pictarea“ obsesiei erotice a unchiului Jaime sunt evidente referirile la suprarealism ’(pentru care nuunei lumi istoriceşti deterii), aşa cum în reprezentarea şi tipizarea liotei de cerşetori e mereu prezentă viziunea din „capriciile“ şi „dezastrele“ lui Goya. In Viridiana, Bunuel împlineşte cinematografic teoria lui Goethe cu privire la simbol, făcîndu-1 să se nască din coincidenţa obiectului şi subiectului, într-o sinteză integrală a unei lumi istoriceşte determinată, în care, „particularul reprezintă ceea ce e general, nu ca vis, nu ca umbră, ci ca o vie şi instantanee revelaţie a Inscrutabilului“. De o bogăţie aproape inepuizabilă, prin eficacitatea simbolurilor şi prin forţa prodigioasă a montajului, Viridiana poate fi socotită, într-adevăr, drept un elevat moment naţional de luminozitate artistică, „o ripostă populară şi realistă la miturile iraţionale“, poate cea mai bună peliculă de limbă spaniolă, o operă — aşa cum stabileşte critica europeană — capitală pentru cinematografia spaniolă şi pentru cea de pretutindeni. La Teatrul de Comedie din Capitală se află în repetiţii piesa „Un om , un om" de Brecht, în regia lui Lucian Giurchescu, care va fi prezentată în premieră în prima jumătate a lunii noiembrie. Rolurile principale sînt încredinţate actorilor Stela Popescu, Mihai Pălădescu, Ion Lucian, Mircea Albulescu, Dem Savu, Constantin Băltăreţu, Mircea Constantinescu, Dumitru Chesa etc. In clişeu : scenă de la repetiţii Foto : Ion POPOVICI Olanesti — vedere generală Sărbătoarea din zi de lucru (Urmare din pag I) semnîndu-şi debutul in umana şi generoasa lor profesie. Este ziua de sărbătoare a visului lor împlinit, a celui mai înalt vis din multele dăruind farmecul unic, incomparabil, adolescentei, a celui care le încoronează 18 ani de învăţătură (da, s-a scurs o viaţă între prima filă colorată a abecedarului şi ultima pagină a cursului studiat în vederea examenului final!), a celui conjugînd efortul lor cu al întregii societăţi care, neprecupeţind apreciabile cheltuieli materiale şi spirituale, nu numai că le-a oferit condiţii bune de învăţătură, dar, mereu alături de ei, le-a insuflat sentimentul că veghează ca nimeni şi nimic să nu le întineze frumuseţea drumului ales. Îmboldit de reporterul ce se zbate în mine, nu dau totuşi curs ispitei, de a dialoga cu vreunul din cei 1 300 de specialişti moderni întru ştiinţa şi arta mitologicului Asclepios, nu intenţionez să trag pe nici unul de limbă, să-l întreb cum se simte ca proaspăt medic ori farmacist, ce emoţie îl încearcă în această zi pe care propria hărnicie, nobila ambiţie şi răbdare au prefăcut-o într-o sărbătoare. Riscînd o amendare din partea colegilor de breaslă, cred că toate acestea se recuză ca subiecte de colocvii publice, retrăgindu-se la o intimă gură a sobei, la un ceas de seară cînd singurătatea (departe de însingurare, căci se apropie pînă la contopire de poezie — și poezia e prea omenească pentru a nu respinge mizantropia) poate fi unicul interlocutor. Nu intenţionez, deci, să iau nimic din ce nu-mi aparţine — şi sentimentele oamenilor, chiar cînd ei înşişi au motive să le strige in gura mare, le aparţin lor şi numai lor. Aici, in puţine cuvinte, vreau să subliniez doar ce înseamnă, pe planul întregii noastre colectivităţi, ziua aceasta cu implicaţii atît de profund intime pentru cei 1300. Prezentarea lor la locurile de muncă unde au fost trimişicomisiile de repartizare dind prioritate unor judeţe unde lipsa de cadre sanitare cu calificare superioară este mai stringentă) tinde să realizeze dezideratul ca în fiecare comună să existe cel puţin un medic. Iată, aşadar, că ziua aceasta poate marca un punct de confluienţă intre visul împlinit al celor 1 300 de tineri medici şi un ideal naţional, un deziderat pe care, altă dată, pînă şi incurabilii vizionari nu şi-l imaginau devenind realitate mai devreme de secolul al XXI-lea (citiţi plina de tristeţe profeţie a savantului dr. Ch. Marinescu) şi pe care România de azi îl va vedea înfăptuit. Privind ziua aceasta dintr-un asemenea punct de observaţie, îi vom spori şi bogăţia de sensuri şi reporterul îşi va permite dialogul refuzat mai înainte, întrebările sale ne mai afectind un domeniu de o particularitate inviolabilă, ci angajind atitudini social-cetăţeneşti, deschise, publice, atît de frecvente în democratismul vieţii noastre. Iar prima şi cea mai propice esenţializărilor este întrebarea : — Ai inclus în visul tău, tinere medic, încrederea noastră deplină că, lucrind acolo unde nu vii timplarea,, nu urmărirea ţinui scop meschin, egoist, dezonorant, ci interesele superioare ale societăţii te-au trimis, contribui cu prezenţa, capacitatea, dăruirea, neodihna şi demnitatea ta la atingerea unui obiectiv de o splendidă, rară semnificaţie ? înainte de a-ţi auzi răspunsul, girînd fără rezerve cecul pe care îl va onora atitudinea ta, ridicăm cupa odată cu tine şi pentru tine, sărbătorindu-ţi azi munca de pînă acum şi întreaga viaţă de acum înainte. Cei prezenţi în sală îi reprezentau pe cetăţenii sectorului V din Bucureşti la o consfătuire organizată de Consiliul Frontului Unităţii Socialism cu deputaţii în Consiliul popular al sectorului, chemaţi să spună cum muncesc pentru îndeplinirea mandatului încredinţat de alegători, pentru înfăptuirea angajamentele pe care şi le-au luat ca aleşi ai cetăţenilor. Au luat cuvîntul mulţi dintre cei peste 150 deputaţi prezenţi, deschizînd calea unui schimb de păreri, unei confruntări a celor mai bune modalităţi de lucru. Astfel de consfătuiri vor avea loc de acum înainte cu regularitate. A rezultat că realizarea unui plan de acţiuni gospodăreşti, întocmit pe baza propunerilor cetăţenilor, are nevoie în primul rînd de o muncă obştească în care fiecare organizaţie componentă a Frontului Unităţii Socialiste să-şi aducă o contribuţie substanţială, dar în care deputatul constituie un reazăm esenţial la organizarea şi desfăşurarea acţiunilor patriotice de bună gospodărire. în sector, cerinţele cetăţenilor au determinat schimbarea planului de gospodărire şi înfrumuseţare. Angajamentele s-au mărit cu 47 000 000 lei. La sfîrşitul etapei întrecerii patriotice, rezultatele arată că s-au realizat obiective evaluate la 70 000 000 lei. La început, consiliul popular îşi propusese să se ocupe de amenajarea şi balastarea a peste 30 de străzi. Ulterior, cifra străzilor a crescut la 90 Consiliul popular nu prevăzuse înscrierea în plan a unor lucrări de canalizare. Totuşi, la cererea alegătorilor, s-au făcut lucrări de canalizare pe o lungime de vreo 2 km. S-au rostit la consfătuire zeci de nume ale deputaţilor care au reuşit să-şi cinstească mandatul aşa cum se cuvine. Fie că se numea MIRCEA GRUMAZESCU, VASILE NEAMŢU, VICTOR TEODORESCU, SPIRU ELEFTERATOS, MIHAI MARINEI, ELENA POPESCU, TRAIAN ENE sau ŞTEFAN MARGINEANU, activitatea fiecăruia în parte cere o calitate apreciată de alegători : responsabilitatea pentru îndeplinirea oricărei acţiuni pe care şi-o propune, în activitatea deputaţilor, spiritul organizatoric, iniţiativa au fost două componente subliniate cu deosebită pregnanţă. Dacă unii deputaţi au reuşit să creeze comitete de acţiuni pentru diferite lucrări gospodăreşti, în care au antrenat specialişti, aceasta se dovedeşte a fi, aşa cum spunea deputatul TRAIAN ENE, o metodă demnă de aplicat în cit mai multe circumscripţii. A organiza munca înseamnă a cunoaşte cerinţele cetăţenilor, a şti să colaborezi cu toţi cei care pot contribui la o acţiune, cu organizaţiile de femei, de tineret, cu comitetele de cetăţeni, cu asociaţiile de locatari. „Fără o bună organizare — spunea deputatul MIHAI MARINEL — nici propunerile, nici iniţiativa nu pot netezi calea către înfăptuire“. Complexitatea muncii deputatului pretinde o participare activă a acestuia la activitatea comisiilor permanente. Răspunzînd direct, prin studiile alcătuite, problemelor esenţiale, legate de dezvoltarea economică, socială a sectorului, comisiile permanente oferă deputatului posibilitatea de a-şi împleti experienţa profesională şi cea obştească in rezolvarea unor sarcini cu implicaţii generale în viaţa sectorului. Această participare au ilustrat-o în cuvintul lor, prin exemple convingătoare, deputaţii NICA TILICA, TRAIAN ENEA SPIRU ELEFTERATOS. Succesul muncii deputatului în toate aceste compartimente este asigurat, de legătura lui permanentă cu alegătorii. A fost concluzia ce s-a desprins din cuvîntul tuturor celor care şi-au împărtăşit experienţa, care şi-au exprimat părerile asupra mijloacelor de îmbunătăţire şi amplificare a activităţii de pînă acum. Cînd confruntăm munca majorităţii deputaţilor din sector cu a unora pînă acum destul de pasivi, cum ar fi VIRGIL ANGHELUŢA, Ion IACOBESCU, VASILE PIPOS, ALEXANDRU STANCESCU, MARIA GEORGESCU şi alţii — spunea deputatul VASILE ORLEANU —, putem aprecia că inactivitatea se datoreşte lipsei unei legături continue cu alegătorii, ce duce la necunoaşterea problemelor ce-i preocupă pe aceştia şi, deci, a direcţiilor în care trebuie îndreptată activitatea deputatului. Concluzia, aceasta, subliniată, de altfel, şi in informarea prezentată la începutul consfătuirii de tov. VIRGIL FLOREA, prim secretar al Comitetului de partid, preşedintele Comitetului Executiv al consiliului popular, preşedintele Consiliului Frontului Unităţii Socialiste al sectorului V din Bucureşti, a fost întărită şi de părerile altor deputaţi, care au conturat principalele caracteristicii ale unei munci de răspundere, creionînd un portret colectiv al deputatului, cu toate semnificaţiile şi îndatoririle sale. LUCIA MANOLESCU Consfătuirea Frontului Unităţii Socialiste al sectorului 5 din Bucureşti cu deputaţii SEMNIFICAŢIILE ŞI RĂSPUNDERILE UNUI MANDAT Platforma arborilor de metal (Urmare din pag. 1) rulante, avînd fiecare potenţialul de ridicare de 125 tone... Şi, cu toate acestea, locul în care ne aflăm nu este altceva decit un laborator de dozare a oţelului, cu agregate ce cîntăresc zeci şi sute de tone, plăcut, în ciuda dimensiunilor neobişnuite, cînd îi descoperi mişcarea şi policromia luminilor ce se adaugă într-un spectacol singular spaţiului de metal şi sticlă. Oamenii par taine de dincolo de bolţi şi sunete, stînd de veghe în cabinele suspendate peste armonia metalului incandescent. „Fabricăm aceşti giganţi pentru prima oară în ţară...“ Mottoul — semnificativ pentru procesul de industrializare intensivă a României contemporane — defineşte nu numai proporţiile alcătuirilor de oţel, ci şi nota valorică a actului de producţie, act semnat aici în anul 1966, cînd intra în funcţiune prima secţie de oţelărie electrică. Atunci, întreprinderea se numea Uzina metalurgică Bucureşti, iar în anul 1968 aceeaşi uzină îşi schimbă numele cu altul, adecvat la propria-i devenire — Uzina de maşini grele. In anul 1962, pe aceste locuri exista doar zarea cîmpului luminată de o margine a oraşului. Anul acesta aici s-au produs piesele necesare mecanismelor de acţionare a ecluzelor : cilindrii servomotori, tijele de acţionare (piese forjate, care au greutatea de peste 40 tone fiecare şi lungimea de 20 şi 22 metri), piesele grele ale hidroagregatelor de 178 MW realizate pentru Uzina constructoare de maşini din Reşiţa, şi butucul rotor turbină. Ultima piesă — butucul rotor — pentru care s-au folosit cele 200 tone de oţel lichid, a pus probleme deosebit de dificile inginerilor şi tehnicienilor uzinei, constituind totodată examenul de încercare a posibilităţilor de executare la o înaltă tehnicitate a comenzii. Desigur, aceste probleme n-au existat numai în cadrul strict în care au apărut. Pentru a fi transportate Reşiţa, acest colos a solicitat munca a peste o sută de ingineri şi tehnicieni ai căilor ferate. A trebuit să se urmărească traseul, rezistenţa podurilor, s-a creat un vagon special care a putut să susţină această sarcină concentrată. Specialiştiii uzinei vorbesc cu o pasiune captivantă despre uzină, despre faptul că aceasta este proiectată şi construită după ultimele exigenţe tehnice, cu hale moderne, cu utilaje şi instalaţii de înaltă tehnicitate sincronizate proceselor tehnologice mecanizate şi automatizate. Poposim încă o clipă lungă arborii de metal. Propria lor greutate pare să-i adîncească şi îmi închipui că dacă ar fi lăsaţi pe locul lor mai multă vreme, s-ar înveli în pămînt. Lingă aceşti arbori, turle ascuţite, asemănătoare cu acelea ale bisericilor maramureşene, îşi „aşteaptă ambalarea“ pentru drumul spre prelucrare. Despre acest drum se va mai vorbi încă foarte puţină vreme. Una din imensele hale noi este pregătită să primească strungurile şi agregatele capabile să prelucreze astfel de piese. Aceasta va marca o etapă importantă în evoluţia uzinei, o treaptă spre produsele în exclusivitate realizate şi finalizate aici. Trecem încă o dată pe lingă cuptoarele elective de 50 tone, coborînd apoi spre presa de 6 000 tone forţă urmîndu-ne drumul prin alte hale, şi-mi sună în memorie leitmotivul imprimat parcă în lucruri : „Uzina — reprezentînd pe plan naţional un unicat — pentru a da naştere giganţilor de oţel trebuie să funcţioneze cu precizie de metronom...“ Să ne reamintim că arborele turbinei se învîrteşte cu 3 000 de rotaţii pe minut, că suprafeţele paletelor turbinei trebuie lucrate cu mare precauţie, că arborele rotativ este format din lingouri de cite o sută de tone. Planul de perspectivă al uzinei mi se pare a fi consacrarea, cu un avans și o cotă tehnică apreciabilă, a superlativelor atit de firești aici. Pe anul, 1972, aici va fi realizat primul turboagregat de 330 MW, urmînd ca în perioada următoare să se treacă la realizarea turboagregatelor de 600 MW. Astfel, în planul de electrificare a ţării. Uzina de maşini grele îşi are un rol distinct — furnizarea într-o proporţie însemnată a echipamentului centralelor termoelectrice. Şi, fireşte, o dată cu apariţia acestei uzine, cu dezvoltarea la parametrii proiectaţi, va deveni exportatoare de piese grele. Astfel, lumina devine — dincolo de cifre și superlative — fruct împlinit al arborilor noștri de metal..BALTAGUL ! Patria (11 86 25), orele 9 - 12 — 15 - 18 - 2 , CORABIA NEBUNILOR : Modera (23 71 01), orele 9,30 — 13 — 16,30 — 20, Flamura (23 07 40), orele 9 — 12,30 — 16 — 19 , Victoria, orele 9,30 — 12,30 — 15,30 , MOARTEA UNUI BIROCRAT : Victoria (16 28 79) orele : 18,30 — 20,45 , FRAȚII KARAMAZOV : Republica (11 03 72) orele: 10 — 14,15 — 18,30; MAI PERICULOASE DECÂT BĂRBAŢII : Luceafărul (15 87 67), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 , București (15 61 54), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16,30 — 18,45 — 21 ; TESTAMENTUL DOCTORULUI MARUSE : Festival (15 63 84), orele 8,45 — 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 -21 ; Favorit (Drumul Taberei), orele 10 — 13 — 15,30 — 18 — 20,30 ; ATENTATUL DE LA SARAJEVO : Volga (119126), orele 9,30 — 15 45 — în continuare, 18,15 — 20,30 : VIRIDIANA: Central (14 12 24), orele 9,30 — 11,45 — 14 — 16,15 — 18,45 - 21 , 0 IULIE : Lumina (16 23 35), orele 9.30 — 16 in continuare. 18.15 — 20.30 : DRAGOSTE LA LAS VEGAS : Doina (16 35 38) orele 11.30 - 14 -16 15 — 18 30 - 20 45 . PROGRAM PENTRU COPII : orele 9 - 10 , Drumul Sării (31 28 13), orele 15—17,30 — 20 , PARISUL VESEL : Timpuri Noi ,(15 61 10) orele 9 — 16 15 în continuare FILME DOCUMENTARE : Timpuri Noi mele 17 — 21 în continuare : LUPII ALBI ( Feroviar 116 22 73) orale 9 - 11 - 13 30 - 16 ■ 18,30 — 21 I Excelsior (18 10 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 , Melodia (12 06 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 , PARIA: Grivița (17 08 58), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 , Gloria (22 44 01), orele 9 -11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30, Aurora 135 04 66), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 , Tomis (21 49 46), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 15,45 — 18 - 20,15 ; TIGRUL : înfrăţirea (17 31 64), orele 15 — 17,45 — 20 ; Pacea (31 32 52), orele 15,45 — 18 — 20,15; UN GLONTE PENTRU GENERAL : Buzeşti (156279), orele 15,30 — 18; Ferentari (23 17 50) orele 15,30 — 18 — 20,15 ; CINEMATOGRAFE VIAŢA LUI MATHEUS Buzeşti, orele 20 30 ; CONTESA COSELA Dacia (16 26 101 orele 8.15 — 20 . OMUL. ORGOLIUL. VENDETA : Bu ceql (17 0.5 47). orele 9 - 11.15 - 13.30 - 16 - 18.1.5 - 20.30 . OMUl CU ORDIN DE REPARTITIE : Unirea (17 10 21) orele 20.15. AVENTURA : Unirea orei© 15.30 - 18 . OMUL CARE VALORA MILIARDE : Lira (317171) orele 15 30 - 18 - 20 15 . ANGELICA Șl SULTANUL : Glaiesti (17 55 46). orele 15.0l1 — 20.30 ! COMISARUL X Sl BANDA „TREI CÎINI VERZI" : Cotroceni (13 62 561, orele 15.30 — 18 ! SINGURĂTATE IN DOI ! Cotro ceni. ora 20.30 . LA NORD PRIN NORD-VEST : Fioreasca (33 29 71). orele 9.30 — 13.30 — 17 — 20 . FAMILIA NOASTRĂ TRĂSNITĂ : Viitorul (11 48 03), orele 15,30 - 18 — 20.30 ! CIND VOI FI MORT SI LIVID : Mioriţa 114 27 14), orele 9,30 — 11,30 — 13,30 - 16 - 18,15 — 20,30 , SHERLOCK HOLMES : Moşilor (12 52 93), orele 15,30 — 18; MESTEACĂNUL: Moşilor (12 52 93), orele 20.30 VERA CRUZ : Popular (35 15 17), orele 15,30 — 18 20.30 : TINERETE PARA BATRÎNETE I Munca (21 50 97). orele 16 — 18 — 20 I BARBATI IN DEPLASARE . Flacăra (21 35 40). orele 20.30 : ALEXANDRU CEL FERICIT : Flacăra orele 15.30 — 18 * STELELE DIN EGER ■ Arta (21 31 86) orele 9 30 — 15 in continuare 19 30 . SOARELE VAGABONZILOR : Vitan 121 39 821 orele 15.30 — 18, VIETI USCATE ! Vitan or, 20.30 ; VIRSTA INGRATA : Rahova 123 91 on) -.ele 15.30 - )8 , ROSH SI ALBI : Rahova orele 20.30 , OMUL MOMENTULUI : Cosmos (35 19 15) orele 15.30 — 18 _ 20,15 ! Progresii' 123 94 10) orele 15 30 - )8 , FRATELE DOCTORULUI HOMER : PrneresUl orele 20.30 ARUNCAT! BANCA IN AER : Cringași (1738 81), orele 15.30 — 1* — au. LUCIA DI LAMERMOOR: Opera Romănă (16 48 20), ora 19,30, ALIZUNA : Teatrul Naţional ,,I.L. Caragiale’, sala Comedia (14 71 71), ora 20, O FEMEIE CU BANI: Teatrul Naţional ,,I.L. Caragiale", sala Studio (15 15 53), ora 20, OPINIA PUBLICA: Teatrul de Comedie (16 64 60), ora 20, VICTIMELE DATORIEI, ora 17,30, LUCEAFĂRUL, ora 20, Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, sala din bd. Schitu Măgureanu (14 60 60), COMEDIEPE ÎNTUNERIC: Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra", sala Studio (12 44 16), ora 20, TANGO, ora 15, MARIA 1714, ora 20, Teatrul Mic (15 65 88), O CASA ONORABILA: Teatrul ,,C. I. Nottara*, sala Magheru (15 93 02), ora 19,30, ANONIMUL: Teatrul „C.I. Nottara", sala Studio, ora 20, COMEDIA ZORILOR: Teatrul Giuleşti (18 04 85), orele 19,30, DE LA BACH LA TOM JONES: Teatrul de revistă şi comedie „Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19,30, ELEFANTELUL CURIOS, ora 17, NOCTURN I, ora 21,30, Teatrul „Ţăndărică", sala Victoria (15 23 77), CĂLUŢUL COCOŞAT: Teatrul „Ţăndărică" sala Academiei (16 14 92), ora 12, CAFEAUA CU LAPTE DE ADIO: Teatrul ,,C. Tănase", sala Savoy (15 56 78), ora 19,30, FEMEI, FEMEI, FEMEI: Teatrul „C. Tănase", sala din Calea Victoriei 174 (15 04 18), ora 19,30. I-AUZI: PLAIURILE CINTĂ: Ansamblul „Periniţa", la Sala Palatului, ora 19,30, RITMURILE ARENEI: Circul de stat (N 01 20) ora 16 şi 19,30, CONCERT SIMFONIC: Ateneul Român, ora 20, RĂZBUNAREA SUFLETULUI: Teatrul evreiesc de stat (21 46 71) ora 20, ESOP. VIAŢA, MUZICA ŞI NOI: Ansamblul artistical Uniunii Generale a Sindicatelor, ora 20. ADRESANŢII NECUNOSCUŢI: Teatrul „Ion Creangă" (12 85 56), ora 16. PROGRAMUL 1 18: Buletin de ştiri , 18,05: Fragment** din spectacolul ,,Papuciada" , 18,30: Bună seara, fete ! Bună seara, băieţi ! , 19,30: Telejurnalul , 20: Film serial : Răzbunătorii , 20,50: Teleenciclopedia , 21,50: 123 de minute şi un secol , 22,15: Varietăţi pe peliculă , 22,45: Telejurnalul 23: Program de romanţe , 23,15: închiderea emisiunii. PROGRAMUL II 19,30: Telejurnalul , 20: Muzică de jazz, 20,20: Cărţi şi autori, 20,35: Recitalul de sîmbătă seara , 21: Roman foileton : Lunga vară fierbinte (XXV) , 21,50: închiderea emisiunii. Tî CETĂŢENESC Cînd timpul nu costă bani I--i tilitatea -barierele / / C.F.R. ,este, în mod ca. tegoric indiscutabilă Modul în care sunt manevratiaceste semnale de siguranţa a circulaţiei comportă insă r. serioasă discuţie. Din motive inexplicabile, unele bariere se ridică cu zeci de minute înainte de sosirea trenurilor. Prejudiciile aduse prin aceasta timpului productiv al salariaţilor sunt evidenţiate şi într-o recentă scrisoare adresată ziarului de cititorul I. Simionescu din Piteşti. „In ziua de 8 octombrie, — ne scrie acesta — bariera din gara Piteşti-Nord a stat închisă de la orele 10,35 pînă la 11,15. In acest interval s-au strins nu mai puţin de 236 de autovehicule, in care se aflau circa 500 de salariaţi din diferite unităţi ale judeţului. După ridicarea barierei, au fost necesare 20 de minute pentru deblocarea şi reglementarea circulaţiei". O simplă operaţie de înmulţire indică, in mod precis, matematic, timpul pierdut. Staţionarea celor 236 de autovehicule la bariera gării Piteşti-Nord, a costat... ..18 000 minute ! Măsurile de securitate a circulaţiei sunt cu totul binevenite, dar nu s-ar putea ca barierele să fie lăsate numai cu 5—6 minute înainte de trecerea trenurilor ? Poftiţi in excursie, tovarăşi controlori! Cursele se efectuează după toanele şoferului ar trebui precizat pe tăbliţele indicatoare de staţii de pe traseul Cheia — Mîneciu. In felul acesta, călătorii ar fi prevăzători şi s-ar asigura cu timpul necesar parcurgerii pe jos a drumului — 20 km —, în cazul cind şoferul refuză să efectueze cursa de la ora 10 — ne scrie cititorul Mario Pavel din Capitală. Aşteptam microbuzul la capătul liniei in Cheia, împreună cu alţi călători. A sosit cu o întirziere de zece minute şi şoferul a refuzat să plece în cursă, motivând că se repară drumul Am pornit deci pe jos. „Aşa procedează mereu acest şofer — ne spunea un localnic. Mereu suspendă cu de la sine putere cursa de la ora 10 Nici măcar astă vară în plin sezon turistic, orarul curselor n-a fost respectat". Nu este prima dată cînd deficienţele in circulaţia autobuzelor de pe traseul Mîneciu — Cheia, au fost semnalate de cititori In cadrul rubricii noastre. După cum se vede semnalul critic n-a fost încă auzit de Dr.T.A. Prahova. Călătorii rămîn în continuare la cheremul şoferilor care modifică orarul de circulaţie după bunul lor plac Propunem controlorilor din D.J.T.A. să facă o excursie, la Cheia. Poate astfel se vor lua măsurile corespunzătoare