România Liberă, noiembrie 1969 (Anul 27, nr. 7787-7812)
1969-11-21 / nr. 7804
„Románia libera" nr. 7804 — 21.XI.1. — pag. a 2-a 50 de ani de la moartea lui Al. Vlahuţă Acum cincizeci de ani, în dimineaţa zilei de 19 noiembrie, în locuinţa sa de pe strada Vissarion din Bucureşti, se stingea din viaţă Alexandru Vlahuţă, istovit de o bătrîneţe timpurie şi de o boabă care-l torturase cu ferocitate. Bărbatul de şaizeci şi unu de ani, gîrbovit ca un moşneag, suportase totul cu resemnare, aproape bucuros să treacă în lumea umbrelor, unde se călătoriseră mai dinainte marii săi prieteni Caragiale şi Delavrancea, unde plecase mai grăbit încă, mai tînăr, Coşbuc. Fusese mai norocos decit ei, văzuse Bucureştiul eliberat şi ţara întregită. România începea o viaţă nouă, literatura română avea să-şi lărgească repede făgaşurile, orientării moderne deschise încă înainte de război. In viaţă fiind, autorul lui Dan a fost beneficiarul unei optici fatal lipsite de perspectivă, contemporanii văzînd în el un membru cu drepturi şi valoare egală al triumviratului întregit de Caragiale şi Delavrancea. Desigur, prietenia intimă, de durată a celor trei, bine cunoscută în public, a avut partea sa de contribuţie în această estimare. Dar n-a fost numai atît şi chiar această prietenie care a legat trei temperamente şi aşa dificile — un sarcastic, un focos şi un moralist blind — are motive mai adinei decit atracţia exercitată de farmecul personal. Cei trei s-au simţit înrudiţi şi solidari în felul de a înţelege literatura şi rosturile ei, în atitudinea faţă de stările de lucruri din epocă, s-au situat aşadar pe o poziţie estetică, etică şi socială comună. Din acest rol, fiecare şi-a extras sevele şi le-a filtrat în felul său. Cele dinţii — alcătuind zestrea masivă a lui Caragiale şi, în parte, a lui Delavrancea — sunt coloane cu temelia în epocă, dar prelungite spre infinit, mereu strălucitoare sub soarele cel mai nou. Importanţa lui Vlahuţă în progresul literaturii noastre este considerabilă, nu numai prin p lan Roman iera pe care scriitorul a produs-o ci şi prin faptul că această operă a sprijinit obiectiv o orientare pozitivă, fertilă în creaţia altor artişti. O serie dintre scrierile lui literare in proză şi in versuri au evidenţiat, direct sau indirect necesitatea observaţiei sociale, a surprinderii pe viu a fenomenelor specifice din realitatea imediată, au pledat pentru puritatea şi limpezimea expresiei. Ţinuta lui a fost aceea a unui cărturar demn, cu faţa întoarsă spre cei mulţi, pe care a dorit să-i vadă eroi şi consumatori de literatură. A cere — cum a făcut-o el — „cărţi pentru popor“ era un deziderat care făcea cinste oricui în acei ani. Speriat de inovaţiile în literatură şi nedrept cu reprezentanţii curentelor noi, poetul şi prozatorul a îndeplinit, prin însăşi simplitatea lesne comunicativă a scrisului său, o operă de culturalizare. Cititorii săi — şi a avut mulţi şi entuziaşti — aupăşit mai departe absolvind mai întii şcoala lui Adeziunea acestor cititori se explică şi prin conţinutul operei scriitorului, prin lumea pe care o evocă. E lumea celor impovăraţi de dureri, a ţăranilor asupriţi, a intelectualilor sensibili, înzestraţi cu talent, dar nu şi cu capacitatea de a-şi croi drum într-o societate obtuză şi ostilă. Compasiunea pentru cei aflaţi în suferinţă îşi află la Vlahuţă un corolar în spiritul său polemic exercitat în satirele în proză şi versuri. Discipol plin de veneraţie al lui Eminescu, Vlahuţă a încercat să zboare spre înălţimile luceafărului. N-a putut ajunge prea sus, dar atunci cînd a reuşit să fie el însuşi, ca in unele părţi din poemul „Iubire“, în „Melancolie“ şi in alte citeva poezii, făcut să vibreze o coardă de poezie autentică, aşa cum în proză, cînd şi-a găsit un reazăm în căldura evocării autobiografice, a dat pagini nu lipsite de însuşirea de a comunica emoţia. Un profil, fie şi comemorativ al lui Alexandru Vlahuţă, nu poate ignora trăsătura de sfătuitor şi îndrumător al literaturii. Tinerii s-au bucurat de sprijinul său generos, uneori şi material, s-au văzut încurajaţi şi stimulaţi. Un cuvînt bun rostit cînd trebuie, o mină întinsă la nevoie, coloanele unei reviste deschise unui debutant sfios şi nesigur de el pot fi uneori hotărîtoare. La „Viaţa“ şi „Semănătorul", în casa lui de la Bucureşti şi din Dragosloveni, maestrul a ştiut cînd să rostească aşteptatul cuvînt, să întindă o mină caldă, să trimită un manuscris la zeţărie. Iosif l-a „adorat“, Goga, Brătescu-Voineşti, Ibrăileanu, Gala Galaction — care l-a numit „mare dascăl al nostru al tuturora“ — Lucian Blaga, pe care l-a încurajat cu înţelegere după primul său volum, şi-au achitat cu duioşie datoria de recunoştinţă. Amintirea acestor fapte justifică o dată mai mult comemorarea de astăzi. ! PUNCI ! DE VIDEOE TEATRU Acordul teatrului cu istoria înseamnă, în fond, particularizarea relaţiei fundamentale între artă şi realitate. Prin manifestările sale memorabile, teatrul a întregit totdeauna această acoladă, a subliniat cu precădere latura constitutivă a raportului între scenă şi spectatori. Dar spectatorii nu rămân aceeaşi mereu. Fiecare epocă restructurează cunoştinţele, afectele, tendinţele şi actele superioare de voinţă ale contemporanilor. Se ajunge astfel la expresia comună a unui moment, la mentalitatea specifică unei perioade istorice. In teatru, mai mult decit în celelalte ramuri ale artei, relaţia cu mentalitatea şi aspiraţiile epocii este mai stringentă. Pentru că teatru fără public încă nu s-a văzut, şi publicul e interesat totdeauna de ipostazele diverse ale existenţei sale, de gîndurile, bucuriile, iluziile ori imboldurile acţiunii şi creaţiei umane. Revenind acum la formularea iniţială, vom spune că acordul teatrului cu istoria presupune o serie de raportări succesive ale faptului scenic la mentalitatea şi tiparele afective ale fiecărei epoci. Şi nu numai atît. Pe orice treaptă nouă a istoriei sale, omenirea se prezintă cu întregul bagaj de idei, sentimente, experienţe, sedimentate de epocile precedente. Relaţia cu prezentul implică astfel mereu şi optica noastră asupra trecutului. Asistăm, aşadar, la o lărgire continuă atît a cîmpului de observaţie şi de acţiune a omului cit şi la îmbogăţirea şi complicarea treptată a resurselor sale interioare. Teatrul reflectă, prin întreaga sa evoluţie, vîrsteie spirituale ale omenirii şi răspîndirea sa atît de largă, în cercuri concentrice, astăzi, în ţara noastră, constituie un revers al revoluţionarelor mutaţii sufleteşti determinate de avîntul culturii socialiste. Spectatorul cultivat al epocii noastre a dovedit şi dovedeşte aderenţă la fenomenul artistic contemporan, atît de complex ca sensuri şi expresie. Dramaturgia contemporană şi arta spectacolului de teatru cunoaşte dezvoltări ce atestă acumulări spirituale specifice. Mii şi mii de spectacole reprezentate în toată ţara pe scenele celor peste 40 de teatre de proză — iată o cauză şi totodată un rezultat al lărgirii orizontului spiritual şi al dinamismului culturii artistice a maselor. Unii vorbesc încă de o criză de spectatori ai teatrelor. Se aminteşte mereu de supralicitarea ce o aduc filmul şi televiziunea, ceea ce nu o dată s-a demonstrat a fi fals, însă considerem fenomenul în ansamblu, ne întrebăm dacă nu cumva însuşi succesul filmului şi al spectacolelor de televiziune dovedeşte sporirea interesului pentru fenomenul teatral, atîta vreme cît şi cinematografia şi programele televiziunii îşi trag substanţa din prezenţa umană, surprinsă în manifestările ei caracteristice. In centrul preocupărilor teatrale ale epocii noastre stă, mai mult decit oricînd, omul , în deplinătatea gravă a fiinţei sale. Situarea persoanei umane în contextul istoric al existenţei, desluşirea sensurilor creatoare N. Barbu ale vieţii, în înţelesul superior pe care umanismul socialist îl atribuie individului polarizează dezbaterile artistice angajate pe scenele teatrelor noastre. Eminescu arăta de mult că teatrului românesc îi trebuie un repertoriu bogat de piese cu sentimente „mari, nobile, frumoase“, iar scenei naţionale un „capital“ permanent alcătuit din lucrări care să constituie „partea statornică a instituţiei“. Amintindu-l pe Eminescu, aici ca şi in alte discuţii referitoare la progresele culturii române, subliniem de fapt latura vizionară a geniului său, care-l face actual şi prezent, o prezenţă de loc festivă, ornamentală. Perspectivele pe care el le-a întrezărit devin astăzi realităţi prin progresul intensiv şi extensiv al culturii artistice, o cultură care răspunde principiului formulat, în raportul tovarăşului Nicolae Ceauşescu la cel de al X-lea Congres al Partidului, „de a înnobila omul, de a-l inspira spre noi fapte măreţe, spre realizarea idealurilor socialismului şi comunismului“. Un bogat evantai de preocupări specifice epocii şi mutaţiilor sufleteşti înregistrate în societatea noastră află răsunet pe scenele teatrelor şide aici în conştiinţa spectatorilor. Piese ca Săgetătorul de Ion Omescu, Viteazul şi Săptămîna patimilor de Paul Anghel sau Croitorii cei mari din Valahia de Al. Popescu, conduc la reinterpretarea alegorică a desfăşurării istoriei româneşti. Aspiraţia spre unitate şi neatîrnare, spre înţelepciune şi spre edificarea unei vieţi de limpede orizont, se împleteşte cu preocupările vizînd o nouă etică, eliberată de servituţi umilitoare, ca în Cine eşti tu ? de Paul Everac, Iertarea de Ion Băieşu, Lovitura de Sergiu Fărcăşan sau, în planul comediei, Travesti de Aurel Baranga. De la Procesul Horia de Al. Voitin la Arizona de Tina Ionescu-Demetriad, o arie întinsă de atitudini, tendinţe, năzuinţe, acumulate din milenara experienţă istorică a neamului sau din izvodirile spirituale colective anonime, specifice folclorului îşi află înţelesuri noi, din perspectiva anilor noştri. Trecut şi prezent, se întrepătrund în acea atitudine nobilă a preamăririi omului epocii prezente. A omului stăpîn pe destinele şi visurile sale, a omului care dezvăluie acel univers sufletesc inedit de care amintesc recentele documente ale partidului. Este demn de menţionat faptul că îndemnurile partidului reflectă experienţa artistică acumulată de-a lungul anilor, şi nu numai deziderate, solicitări. Ele răspund analizei profunde a procesului devenirii istorice şi a evoluţiei artistice. Peisajul teatral al stagiunii care a început acreditează, astfel, ideea unor împliniri de adînc ecou în conştiinţa contemporanilor, rezultat al acordului conştient între fenomenul teatral şi devenirea istorică. ISTORIE • BIBLIOTECA municipală din Bacău a intrat in posesia unor cărţi rare de o mare valoare documentară. Scrisă in limba română şi tipărită în 1542 la Govora, Evanghelia învăţătoare se numără printre puţinele exemplare de acest fel care se mai păstrează. Numeroasele notaţii marginale făcute de-a lungul anilor atestă larga ei circulaţie pe întreg teritoriul ţării. Aceeaşi valoare o prezintă şi „Codicele lui Calimach“ tipărit intre anii 1816—1817 la Iaşi în limba greacă. • LA OPERA din Dublin, pe a cărei scenă au cîntat cu succes numeroşi artişti români, va susţine spectacole un nou grup de solişti din ţara noastră. Sunt invitaţi să-şi dea concursul, sub bagheta cunoscutului dirijor Napoleone Annovazzi, intre 24 noiembrie şi 13 decembrie, cîntăreţi de la operele din Timişoara, Constanţa şi Braşov : Aida Abagief, Margareta Tomazian, Helge Bömches, Emil Rotundu, Elizeu Simulescu. Ei vor interpreta o serie de roluri din operele „Evgheni Oneghin“ și ..Manon Lescaut". • P1NA la sfîrșitul anului Editura muzicală va furniza cititorilor o nouă serie de lucrări, dintre care notăm in primul rind „Tragedia unui geniu“ de A. E. Brachvogel, care evocă personalitatea compozitorului Friedemann Bach, un original „Ghid al operetei“, autori M. Păun şi T. Moisescu. De asemenea, volumul V din Studii de muzicologie şi volumul II al tratatului „Ritmul muzical“ de V. Giuleanu. Vor fi editate, de asemenea, şi cîteva lucrări muzicale propriu-zise cum sînt: Simfonia 14-a de D. Cuclin, Simfonia a 2-a de Gheorghe Dumitrescu şi poemul ,,Vis cosmic“ de Theodor Grigoriu. • UN mesaj sosit de cîteva zile la Craiova a adus tînărului pictor George Stoica vestea că la competiţia pentru „Cel de al XX-lea Mare Premiu Internaţional de pictură de la Deauville" (Franţa) toate cele şase tablouri trimise au fost selecţionate. Funcţionarea .» caselor de cultură şi cluburilor culturale studenţeşti . (Urmare din pag 1) tanţi ai Asociaţiilor studenţeşti, ai organelor locale de partid şi de stat, oameni de cultură şi de artă, directorii cluburilor studenţeşti, studenţi fruntaşi. In atribuţiile Statului stă elaborarea direcţiilor şi concepţiei de organizare a activităţii pe baza studierii preocupărilor şi preferinţelor studenţilor, precum şi discutarea şi aprobarea programului de activitate. Consiliile artistice sunt numite de directorul casei de cultură cu avizul Sfatului şi Biroului Consiliului U.A.S.R. al centrului I universitar. Din consilii fac parte reprezentanţi ai vieţii artistice şi culturale din localitate, metodişti, instructori şi reprezentanţi ai formaţiilor artistice, studenţi cu preocupări artistice deosebite. Cluburile culturale studenţeşti sunt centre de îndrumare şi desfăşurare a activităţii cultural-educative, artistice şi recreative în rîndul studenţilor şi se înfiinţează în instituţiile de învăţămînt superior de către rectorate, de comun acord cu consiliile A.S. din institute. Cluburile contribuie la educaţia comunistă a studenţilor, la lărgirea orizontului lor profesional, ştiinţific şi cultural prin mijloace şi forme specifice, prin dezbateri şi discuţii privind cele mai diverse domenii de activitate, prin întîlniri cu personalităţi ale vieţii publice, simpozioane şi conferinţe etc. Pot fi create cluburi pentru studenţii mai multor instituţii cu profil apropiat din acelaşi centru universitar, însă cu aprobare specială. Activităţile clubului se realizează prin formaţii artistice studenţeşti, cercuri culturale, de creaţie şi practico-aplicative, expoziţii, seri culturale-distractive, reuniuni, baluri, carnavaluri, jocuri şi concursuri distractive, aniversări şi sărbătoriri, în funcţie de posibilităţi. Conducerea clubului este asigurată de un consiliu format din studenți și cadre didactice. 0 RETUŞĂRI NECESARE ACTIVITATEA COMISIILOR JUDECATA seamă de acţiuni desfăşurate pînă acum au avut menirea de a sprijini activitatea comisiilor de judecată în ceea ce priveşte organizarea şi aplicarea justă a legislaţiei. Estimarea activităţii acestor organe de influenţare obştească şi jurisdicţie, care promovează atitudinea corectă faţă de muncă, militînd ,pentru apărarea avutului obştesc şi o comportare corespunzătoare în viaţa socială permite unele constatări asupra cărora consiliul popular al municipiului Bucureşti va trebui să reflecteze şi, fireşte, să iniţieze şi măsurile de rigoare. Dar să pornim de la organizarea acestora. Pe lingă fiecare dintre cele opt consilii populare de sector funcţionează între patru şi şase comisii de judecată. Competenţa lor din punct de vedere al teritoriului administrativ în care îşi desfăşoară activitatea a fost stabilită în funcţie de criterii diferite : să corespundă circumscripţiilor electorale pentru Marea Adunare Naţională (sectorul 4), zonelor de sector unde locuiesc preşedinţii sau membrii comisiilor (sectorul 1) etc Dacă această împărţire n-ar avea consecinţe directe în activitatea comisiilor, ar rămîne desigur un aspect minor, împărţirea respectivă creează însă o situaţie inechitabilă în privinţa cauzelor de soluţionat, unele comisii fiind prea aglomerate, altele avînd puţine cauze de discutat (în sectorul 4, în sectorul 5 etc.) Iată clar că aspectul competenţei teritoriale ridică necesitatea studierii posibilităţilor introducerii unui sistem unitar de împărţire a pricinilor pe comisii de judecată. La fel, un sistem unitar de fixare a orelor cînd se pot primi acţiunile înaintate comisiilor de judecată ar pune capăt practicilor foarte diferite de la un sector la altul. Mai mult, aceste acţiuni, ar trebui primite totdeauna de jurisconsulţii de la oficiile juridice, care şi-ar putea planifica această muncă prin rotaţie. Spunem aceasta, întrucît cel care îndeplineşte această muncă este dator să cunoască bine legislaţia, pentru a face o selecţie a acţiunilor, astfel incit să fie primite numai cele ce intră în competenţa comisiilor, ceea ce nu s-a întîmplat întotdeauna. In sfîrşit, nerespectarea unor criterii termene scurte, mai multe şedințe de judecată lunare, redactarea și comunicarea operativa a hotăririlor, soluţionarea pricinilor în 30 de zile etc. au determinat unele întîrzieri în soluţionare în sectoarele 3, 4, 8 și altele. Trecînd însă la conţinutul activităţii comisiilor, trebuie spus că legea nu este aplicată corect în toate cazurile, orientarea în aplicarea măsurilor de influenţare obştească fiind uneori deficitară. In sectorul 4 s-a întîmplat ca unele comisii să refuze judecarea unor cauze, indicînd părţilor, fără o justificare legală, să se adreseze judecătoriei. S-au făcut şi se mai fac confuzii între noţiunile de abatere şi cea de infracţiune (sectorul 4), între a-,batere şi vătămare a integrităţii corporale (comisia nr. 1 din sectorul 5), între abatere şi infracţiune de calomnie (comisia nr. 5 din sectorul 5). Cîteodată, s-au aplicat măsuri de influenţare şi reclamanţilor, deşi nu exista nici un fel de plîngere împotriva lor (comisia nr. 6 din sectorul 5, comisiile nr. 4 şi 5 din sectorul 2) , au fost judecate cazuri pentru care comisiile n-au competenţă etc. Ceea ce ni se pare mai grav însă este faptul că unele comisii de judecată şi-au exercitat atribuţiile fără a fi legal constituite. Lipsa unora dintre membrii comisiilor de judecată ar fi trebuit să ducă la amînarea şedinţelor comisiilor care funcţionează în str Cuţitul de Argint nr. 53 şi în str. Eforiei nr. 18 din sectorul 5. Comisiile au trecut însă peste această situaţie, acţionînd de fapt împotriva prevederilor legii. Atît în privinţa procedurii cît şi a conţinutului muncii unor comisii de judecată de pe lingă consiliile populare din municipiul Bucureşti se ridică aşadar probleme ce influenţează negativ asupra soluţionării corecte a diferitelor cazuri ce sunt judecate. Meritul de a fi depistat multe din greutăţi şi deficienţe aparţine unui valoros colectival comisiei permanente juridice şi de administraţie locală a Consiliului popular al muncipiului București, ajutat de specialiști cu pregătire corespunzătoare (procurori, judecători etc.). Studiul s-a concretizat sintetic în propunerile înaintate comitetului executiv al Consiliului popular municipal București. Pe de o parte, acestea se referă, după cum ne informa tov. NICOLAE C. PETRESCU, preşedintele comisiei permanente, la găsirea unor modalităţi de îndrumare şi sprijinire organizată a comisiilor de judecată prin instituirea unui colectiv de coordonare avînd reprezentanţi ai tuturor organelor ce au contingenţă cu această activitate, prin consultaţii acordate de jurisconsulţii oficiilor juridice ale comitetelor executive ale consiliilor populare, prin consfătuiri ale membrilor comisiilor de judecată şi schimburi de experienţă între ele. Pe de altă parte, propunerile vizează măsuri care să determine îmbunătăţirea condiţiilor în care acestea funcţionează, găsirea formelor adecvate de a transforma fiecare şedinţă de judecată într-o dezbatere publică. Aceste propuneri, sunt studiate în prezent de comitetul executiv al Consiliului popular municipal. Iar măsurile care sunt aşteptate vor fi comunicate comisiei permanente şi apoi aplicate în practică, după cum, am fost informaţi, cu toată operativitatea. Respectarea unei atare promisiuni ar fi cît se poate de oportună. Comisiile de judecată de pe lingă consiliile populare din Bucureşti au nevoie de sprijin şi îndrumare competente în procesul lor de formare şi de maturizare, iar implicaţiile largi pe care le poate avea aplicarea necorespunzătoare a legislaţiei, în viaţa cetăţenilor, constituie un argument în plus ce pledează în favoarea înfăptuirii în practică a propunerilor amintite. LUCIA MANOLESCU SENSE MORAL AL (Urmare din pag. 1) Judecătoria sectorului 4 : în rezumat, dosarul relata povestea unei profesoare, Maria H., care, după ce vreme mai îndelungată a insistat ca soţul său să-şi continue studiile, necăjită de refuzul său repetat, a hotărît să-şi abandoneze geneioasele intenţii, divorţînd. E greu de înţeles cum de s-a putut lăsa convinsă prima instanţă să contribuie la distrugerea unei căsătorii pentru nişte motive care nu ţin de substanţa familiei. Şi aceasta, paralel cu acceptarea unor situaţii de cea mai joasă speţă umană , la altă judecătorie — a sectorului 2 — se respinge o cerere de divorţ a reclamantei Timodleia B., deşi aceasta demonstrează amănunţit că profilul moral al soţului ei este irecuperabil pentru căsnicie : încă de la începutul căsătoriei lipsea nopţi întregi de acasă, practica jocuri de noroc pe bani, a contractat mari datorii pe care reclamanta însăşi le-a achitat şi, în sfîrşit, a părăsit definitiv de cîţiva ani domiciliul conjugal. Două decizii judecătoreşti cu un numitor comun : superficialitate în interpretarea temeiniciei prevederilor legale. Dar absenţa judecătorului de la datoria de a contribui la afirmarea sentimentelor slujind realmente unui climat familial favorabil ne apare de-a dreptul paradoxală în împrejurări în care, alături de partenerii maturi voind să se despartă, apare figura nevinovată a cîte unui copil. Probe, martori, fel de fel de documente dintre cele mai concludente au demonstrat, bunăoară, că cele afirmate de reclamanta A.A. in procesul său de divorț intentat la judecătoria sectorului 2 sunt întru totul întemeiate : soțul ei a părăsit, într-adevăr, domiciliul conjugal de multă vreme, contractînd o legătură statornică cu o altă femeie , atît de statornică, îneît copilul pe care il au împreună l-a şi recunoscut, ca fiind al lui, la oficiul stării civile. E greu, fireşte, ca un judecător, care e obligat să arbitreze din afară subtilele mutaţii ce se petrec în universul omenesc, să le intuiască în întregime. Dar în cazul de faţă apare limpede pentru toţi că, respingînd acţiunea de divorţ intentată, el n-a ţinut seama că familia în cauză a încetat să existe şi că un copil, născut din concubinaj, este nucleul unei noi familii. Evident, actul de căsătorie este un act cu greutate socială indiscutabilă, dar ne întrebăm care este valoarea lui reală în cazul următor : cetăţeana Doina M. probează în faţa instanţei (e vorba de judecătoria sectorului 1) că soţul ei a părăsit domiciliul conjugal, convieţuieşte cu altă femeie care urmează să-i dăruiască un copil ; la rîndul ei, ea, reclamanta, are un copil născut dintr-o legătură ulterioară plecării soţului de acasă. Oricît de mare ar fi forţa socială a certificatului de căsătorie care i-a legat pe aceşti doi oameni, avem, aşadar, de-a face de fapt cu două căsnicii , intervenţia Tribunalului municipiului Bucureşti pentru a repara respingerea acţiunii de divorţ de către judecătoria sectorului, ne pare, de aceea, salutară. Implicaţiile unei astfel de viziuni cu „ochelari de cal“ depăşesc, însă, conţinutul dramatic al unui caz sau al altuia. Consecinţele sociale ale unor astfel de hotărîri injuste sînt mai ample. Iată-le : într-o statistică comparativă a proceselor civile intentate la judecătoriile bucureştene intr-un semestru rezultă că acţiunile de stabilire a paternităţii au crescut de cinci ori faţă de perioada anterioară noii legislaţii, acţiunile în tăgada paternităţii au crescut de opt ori, iar acţiunile privind obligaţia de întreţinere introduse de soţi fără să se fi cerut desfacerea căsătoriei apar, practic, ca un „sortiment“ nou pentru munca instanţelor, de vreme ce într-o perioadă destul de îndelungată dinaintea modificării legislaţiei familiei astfel de procese nu existau. Ce înseamnă aceasta ? înseamnă că acele acţiuni de stabilire a paternităţii în cazurile unor copii născuţi din concubinaje au sporit , că, în ce priveşte acţiunile de tăgadă a paternităţii, numeroşi soţi vin să probeze în faţa instanţelor că noii născuţi au apărut pe lume din legături extraconjugale. In timp ce ei erau despărţiţi în fapt de partenera lor , că, în legătură cu procesele de plata obligaţiilor de întreţinere, majoritatea o reprezintă soţi rămaşi fără sprijinul material necesar creşterii copiilor lor, din partea celuilalt părinte, care a abandonat căsnicia. Iar mai ales, dincolo de toate acestea, înseamnă că un număr de copii îşi încep viaţa sub auspicii defavorabile formării şi educării lor. — Soarta lor e ameninţată printr-o ciudăţenie căreia nu pot să nu mă împotrivesc — comentează această situaţie tov. DUMITRU POPESCU, procurorşef al municipiului Bucureşti. Ei sunt cele mai triste rezultate ale unei situaţii în care oameni căsătoriţi de drept sunt despărţiţi în fapt şi au familii ilegale. Cel care răspunde de aplicarea corectă a legii este omul a legii. Intenţiile legiuitorului sunt dintre cele mai generoase cu privire la viaţa de familie în ţara noastră. Rămîne ca noi, cei care le aplicăm, să le înţelegem la deplina lor valoare, să milităm cu generozitate, dăruire și înaltă responsabilitate pentru înfăptuirea lor. RIGOLETTO : Opera Română (16 18 20) ora 19,30 , CINE EŞTI TUI: Teatrul Naţional „I. L. Caragiale" sala Studio (15 15 53) ora 19,30 DISPARIŢIA LUI GALY GAY — premieră : Teatrul de Comedie (16 64 60) ora 20 ; STRIGOII — premieră : Teatrul ,,Lucia Sturdza Bulandra* sala din bd. Schitu Magureanu (14 60 60) ora 20 ; TRANSPLANTAREA INIMII NECUNOSCUTE — premieră : Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" sala Studio (12 44 16) ora 20 ; TANGO : Teatrul Mic (15 65 88) ora 20 PE 40 M. LUNGIME DE UNDĂ : Teatrul „Giulești (18 04 85) ora 19,30 ; VIJELIE IN CRENGILE DE SASSAFRAS : Teatrul ,,C. I. Nottara" sala Studio ora 20 ? MANEVRELE : Teatrul de revistă şi comedie „Ion Vasilescu" (12 27 45) ora 19,30 ; POVESTE NETERMINATĂ : Teatrul ,,Ion Creangă" (12 85 56) ora 16 ; PAPUCIADA : Teatrul ,,Ţăndărică" sala din Calea Victoriei 50 ,(15 23 77) ora 16; CĂLUŢUL COCOŞAT : Teatrul „Ţăndărică" sala din str. Academiei 28— 30 (16 14 92) ora 17 ; CAFEAUA CU LAPTE DE ADIO : Teatrul „C. Tănase" sala Savoy (15 56 78) ora 19,30 FEMEI, FEMEI, FEMEI : Teatrul ,,C. Tănase" sala din Calea Victoriei 174 (15 04 16) ora 19,30 ; RITMURILE ARENEI : Circul de stat (11 01 20) ora 19,30 ; CONCERT SIMFONIC, DIRIJOR IOSIF CONTA : Ateneul Român ora 20. CINEMATOGRAFE VA PLACE BRAHMS : Patria (11 86 25), orele 9 — 11,30 — 14 — 16,30 — 19 — 21,30 ; Sala Palatului, orele 17,15 — 20,15. FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ : Festival (15 63 84), orele : 9 - 11,45 - 15,30 — 18,15 — 20,45. PĂPUȘA : Republica (11 03 ?2), orele : 10 — 13,30 — 17 — 20,30. CĂLDURA: Victoria (16 28 79), orele : 9 — 11,15 — 13,30 - 16 — 18,30 — 20,45. IN ÎMPĂRĂȚIA LEULUI DE ARGINT : Luceafărul (15 87 57) orele : 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 j București (15 61 54) orele : 9 — 11,15 — 13,30 — 16,15 — 18,45 — 21 | Favorit (Drumul Taberei) orele : 10 — 13 — 15,30 — 18 — 20,30. BLOW-UP : Capitol (16 29 17) orele 9,15 — 12 — 15,15 — 18 — 20,45. Cinemateca la sala cinematografului Union, orele 10 — 12,30. GALILEO GALILEI : Viitorul (11 4803), orele : 15,30 — 18 — 20,30. VIRIDIANA : Central (14 12 24) orele : 9,30 — 11,45 — 14 — 16,15 — 18,30 — 20,45. LA NORD PRIN NORD-VEST : Griviţa (17 08 58) orele : 9,15 — 12 — 15,15. BALTAGUL : Grivita orele : 18,15 — 20,30 . Floreasca (33 29 71) orele : 9 — 11,30 — 15 — 18 — 20,30. ULTIMA LUNĂ DE TOAMNĂ : Doina (16 35 38) orele : 18,15 — 20,30. O SUTĂ UNU DALMAȚIENI : Doina orele : 9 — 16 în continuare. FILME DOCUMENTARE : Timpuri Noi (15 61 10) orele : 9 — 21 în continuare. BERU ȘI COMISARUL SAN ANTONIO : Feroviar (16 22 73) orele : 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 Melodia (12 06 88) orele: 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 ; Modem (23 71 01) orele : 9,15 — 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 — 20,30. MAI PERICULOASE DECÂT BĂRBAŢII : Excelsior (18 10 88) orele : 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Flamura (23 07 40) orele : 9 — 11,15 — 16 — 18,15 — 20,30. OMUL MOMENTULUI : înfrăţirea (17 31 64) orele : 15 — 17,45 — 20. RĂZBOI ŞI PACE (seriile III şi IV) Buzeşti (15 62 79) orele : 15,30 — 19. RĂZBOI ŞI PACE (seriile I şi II) : Unirea (17 10 21) orele : 15 — 19,30 OMUL, ORGOLIUL, VENDETA : Dacia (16 26 10). orele : 8,30—21 in continuare. LA NORD PRIN NORD-VEST : Bucegi (17 05 47) orele : 9,30 — 12,15 — 16.30 — 19,30 CORABIA NEBUNILOR : Mioriţa (14 27 14) orele : 9,30 - 12,30 — 16,15 — 19,30 ; Tomis (21 49 46) orele : 8 — 14 în continuare : 17 — 20. VIAŢA LUI MATEUS : Lira (31 71 71) orele : 20,15. ANGELICA ŞI SULTANUL : L 1ra (31 71 71) orele : 15,30 - 18 . Cotroceni orele : 15,30 — 20,30. CEIE TREI NOPŢI ALE UNEI IUBIRI : Cotroceni (13 62 561 orele: 18. PARIA : Lumina (16 23 35) orele : 8,45 — 16,15 în continuare : 18,30 — 20,45 , Drumul Sării (31 28 13) orele : 15 — 17,30 — 20 , Moşilor (112 52 93) orele : 15,30 — 18. OAMENI ÎMPIETRIŢI ! Moşilor orele : 20,30. TIGRUL : Ferentari (23 17 50) orele : 15,30 — 18 — 20,15 , Crîngaşi (17 38 81) orele : 15,30 — 18 — 20,15. LUPII ALBI : Giulesti (17 55 46) orele : 15,30 — 18 — 20,30 , Volga (11 91 26) orele : 9 — 15,30 — In continuare : 18 — 20,30. UN GLONTE PENTRU GENERAL : Pacea (31 32 52) orele : 15,45 — 18 — 20,15. TESTAMENTUL DOCTORULUI MARUSE : Gloria (22 44 01) orele : 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30. Aurora (35 04 66) orele: 9,15 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30. OMUL CARE VALORA MILIARDE : Popular (35 15 17) orele : 15,30 — 18. Vitán (21 39 82) orele : 15,30 — 18. NOAPTEA : Popular orele : 20,30. CRĂCIUN CU ELISABETA : Vitán orele : 20,30. STELELE DIN EGER : M u n c e (21 50 97) orele : 16—20. ADIO, GRINGO 1 : Flacăra (21 35 40) orele : 15,30 — 18 — 20,30. MINA CU BRILIANTE : Arta (21 31 86) orele : 9,15 — 15,45 în continuare : 18,15 — 20,30. ATENTATUL DE LA SARAJEVO : Rahova (23 91 00) orele : 15,30 — 18. DOMNIȘOARELE DIN ROCHEFORT : Rahova orele : 20,15. SOARELE VAGABONZILOR : Progresul (23 94 10) orele : 15,30 — 18. APELE PRIMĂVERII : Progresul orele : 20,30. BĂRBAŢI IN DEPLASARE : Cosmos (35 19 15) orele : 15,30 — 18 — 20,15. 17. Consultaţii pentru elevi: Limba română (clasa a VIII-a); 17,30: Chimie (clasele a VIII-a şi a Xll-a); 18. Lumea copiilor: Familia năzdrăvană... joacă şah ! : 18,20 : Filmul „Martin în Antarctida" ; 18,30 : Podgoria de la Drăgăşani — anchetă economică; 19: Telejurnalul de seară; 19,20: La volan — emisiune pentru conducătorii auto; 19,30: Mai aveţi o întrebare?: 20,15: Film artistic: Moartea lui Joe Indianul: 21,55: Reflector; 22,05: Cadran; 22,35: Studio dans XX; 23,05: Telejurnalul de noapte. în cercetare ...pînă cînd ? !e data de 21 noiembrie 1968 — ne scrie cititorul MARIN GH. RADU din comuna Potlogi, judeţul Dîmboviţa, am ocomat la cooperativa „Dezrobirea“ din oraşul Titu confecţionarea unui fiş pentru fiica mea şi a unei haine bărbăteşti. La avansul dat (600 lei), mi s-au înmînat chitanţele 1381 şi 1382. Chiar a doua zi am anunţat că renunţ la haina bărbătească fugind ca banii achitaţi să fie socotiţi tot ca acont la fîş. Rugăminte acceptată şi de responsabilul cooperativei, care m-a asigurat că fîşul va fi gata la 30 decembrie 1968. Am venit în ziua indicată, dar surpriză: comanda nu era încă executată, iar una din chitanţe (1382) dispăruse fără urmă. Am revenit de atunci în nenumărate rînduri (intre timp fostul responsabil a predat altei persoane gestiunea), dar nici comanda nu mi-a fost onorată, nici chitanţa găsită, nici banii daţi ca avans nu mi s-au înapoiat. La toate demersurile făcute, mi s-a dat acelaşi răspuns : „Cazul dv. se află în cercetare“. De curînd, am „sărbătorit“ încheierea unui an de la contractarea comenzii cu cooperativa „Dezrobirea“ din oraşul Titu, cu care ocazie am făcut bilanţul cheltuielilor cu drumurile parcurse în zadar, bilanţ, care, trebuie să recunosc, este îngrijorător. Nu socoteşte oare conducerea unităţii respective că este timpul să încheie o dată... cercetările, rezolvînd o situaţie care nu face de loc cinste salariaţilor ei ? ciim Două luni pe drumuri radiografiile dentare fac parte, de multă vreme, ‘-' din practica curentă a medicinii stomatologice. Drept care, de regulă, efectuarea acestui examen medical nu ridică probleme deosebite. Ce te faci însă cînd se ivesc excepţii de la regula generală ? Atunci, asemenea cititorului nostru Ion Dulău din com. Eşelniţa, jud. Mehedinţi, eşti pus în situaţia neplăcută de a fi plimbat... de colo pinscolo. „In luna august — ne povesteşte cazul său tov. ION DULĂU — bănuindu-se că aş avea o infecţie, am fost îndrumat de policlinica studenţească Timişoara la sanatoriul Bega, pentru o radiografie dentară. Medicul de aici afîindu-se in concediu, am fost sfătuit s-o fac la Orşova, aproape de casă. La policlinica din Orşova am călcat însă... tot cu strigul, pentru că aparatul era defect. „Ghinionul" m-a urmărit şi la Turnu-Severin, unde doctoru’ Petchescu mi-a spus că nu-m poate face radiografia fără bon de la informaţii şi că bonurile se obţin greu (se daudoar cinci pe zi şi numai la ora 7 dimineaţa). In cele din urmă, am fost expediat înapoi la Orşova, dindu-mi-se... sarcina de a comunica celor de la stomatologie să ceară în scris un tehnician de la Severin pentru remedierea defecţiunilor aparatului. Au trecut de-atunci două luni, timp în care m-am prezentat la fiecare trei zile la noi tehnică să întreb ce se aude, dar toate întrebările mele au rămas fără răspuns. Inclun să cred că cei de la Orşova nu n-au trimis adresa (au refuzat să mi-o arate), pentru, ce le convine situaţia. De ce să-şi mai facă de lucru şi cu radiografiile dentare! Dacă cunoaşteţi vreun specialist, poate mă ajutaţi dv.“. După aproape trei luni de alergătură, omul n-a reuşit încă să-şi facă o radiograpă dentară. Un asemenea mod de a răspunde la solîcitările pacienţilor demonstre,așa nu numai lipsă de solicitudine, ci şi crasă iresponsabilitate. Şi aceasta cu atît mai mult, cu cît radiografia ii t red recomr,mtată pentru confirmarea sau infirmarea unui diagnostic fr care zi de întîrziere e in dauna pacientului.