România Liberă, noiembrie 1969 (Anul 27, nr. 7787-7812)

1969-11-21 / nr. 7804

„Románia libera" nr. 7804 — 21.XI.1. — pag. a 2-a 50 de ani de la moartea lui Al. Vlahuţă A­cum cincizeci de ani, în­ dimineaţa zilei de 19 no­iembrie, în locuinţa sa de pe strada Vissarion din Bucu­reşti, se stingea din viaţă Ale­xandru Vlahuţă, istovit de o bătrîneţe timpurie şi de o boab­ă care-l torturase cu ferocitate. Bărbatul de şaizeci şi unu de ani, gîrbovit ca un moşneag, su­portase totul cu resemnare, aproape bucuros să treacă în lumea umbrelor, unde se călă­toriseră mai dinainte marii săi prieteni Caragiale şi Delavran­­cea, unde plecase mai grăbit încă, mai tînăr, Coşbuc. Fusese mai norocos decit ei, văzuse Bucureştiul eliberat şi ţara în­tregită. România începea o viaţă nouă, literatura română avea să-şi lărgească repede făgaşurile, orientării moderne deschise încă înainte de război. In viaţă fiind, autorul lui Dan a fost beneficiarul unei optici fatal lipsite d­e perspectivă, con­temporanii văzînd în el un membru cu drepturi şi valoare egală al triumviratului întregit de Caragiale şi Delavrancea. Desigur, prietenia intimă, de durată a celor trei, bine cunos­cută în public, a avut partea sa de contribuţie în această esti­mare. Dar n-a fost numai atît şi chiar această prietenie care a legat trei temperamente şi aşa dificile — un sarcastic, un focos şi un moralist blind — are motive mai adinei decit atracţia exercitată de farmecul personal. Cei trei s-au simţit înrudiţi şi solidari în felul de a înţelege literatura şi rosturile ei, în ati­tudinea faţă de stările de lu­cruri din epocă, s-au situat aşa­dar pe o poziţie estetică, etică şi socială comună. Din acest rol, fiecare şi-a extras sevele şi le-a filtrat în felul său. Cele din­ţii — alcătuind zestrea masivă a lui Caragiale şi, în parte, a lui Delavrancea — sunt coloane cu temelia în epocă, dar prelun­gite spre infinit, mereu străluci­toare sub soarele cel mai nou. Importanţa lui Vlahuţă în pro­gresul literaturii noastre este considerabilă, nu numai prin p­­ lan Roman­ iera pe care scriitorul a produs-o ci şi prin faptul că această operă a sprijinit obiectiv o orientare pozitivă, fertilă în creaţia al­tor artişti. O serie dintre scrierile lui literare in pro­ză şi in versuri au eviden­ţiat, direct sau indirect necesi­tatea observaţiei sociale, a sur­prinderii pe viu a fenomenelor specifice din realitatea imediată, au pledat pentru puritatea şi limpezimea expresiei. Ţinuta lui a fost aceea a unui cărturar demn, cu faţa întoarsă spre cei mulţi, pe care a dorit să-i vadă eroi şi consumatori de literatu­ră. A cere — cum a făcut-o el — „cărţi pentru popor“ era un deziderat care făcea cinste ori­cui în acei ani. Speriat de ino­vaţiile în literatură şi nedrept cu reprezentanţii curentelor noi, poetul şi prozatorul a îndepli­nit, prin însăşi simplitatea lesne comunicativă a scrisului său, o operă de culturalizare. Cititorii săi — şi a avut mulţi şi entu­ziaşti — au­­păşit mai departe absolvind mai întii şcoala lui Adeziunea acestor cititori se ex­plică şi prin conţinutul operei scriitorului, prin lumea pe care o evocă. E lumea celor im­povăraţi de dureri, a ţăranilor asupriţi, a intelectualilor sensi­bili, înzestraţi cu talent, dar nu şi cu capacitatea de a-şi croi drum într-o societate obtuză şi ostilă. Compasiunea pentru cei aflaţi în suferinţă îşi află la Vlahuţă un corolar în spiritul său polemic exercitat în satirele în proză şi versuri. Discipol plin de veneraţie al lui E­minescu, Vlahuţă a încercat să zboare spre înălţimile lucea­fărului. N-a putut ajunge prea sus, dar atunci cînd a reuşit să fie el însuşi, ca in unele părţi din poemul „Iubire“, în „Melan­colie“ şi in alte cite­va poezii, făcut să vibreze o coardă de poezie autentică, aşa cum în proză, cînd şi-a găsit un reazăm în căldura evocării autobiogra­fice, a dat pagini nu lipsite de însuşirea de a comunica em­oţia. Un profil, fie şi comemorativ al lui Alexandru Vlahuţă, nu poate ignora trăsătura de sfă­­tuitor şi îndrumător al lite­raturii. Tinerii s-au bucurat de sprijinul său generos, une­ori şi material, s-au văzut încurajaţi şi stimulaţi. Un cuvînt bun rostit cînd trebuie, o mină întinsă la nevoie, coloanele unei reviste deschise unui debutant sfios şi nesigur de el pot fi uneori hotărîtoare. La „Viaţa“ şi „Semănătorul", în casa lui de la Bucureşti şi din Dragosloveni, maestrul a ştiut cînd să rosteas­că aşteptatul cuvînt, să întindă o mină caldă, să trimită un manuscris la zeţărie. Iosif l-a „adorat“, Goga, Brătescu-Voi­­neşti, Ibrăileanu, Gala Galac­­tion — care l-a numit „mare dascăl al nostru al tuturora“ — Lucian Blaga, pe care l-a încu­rajat cu înţelegere după primul său volum, şi-au achitat cu duioşie datoria de recunoştinţă. Amintirea acestor fapte justifică o dată mai mult comemorarea de astăzi. ! PUNCI ! DE VIDEOE T­EA­TRU A­cordul teatrului cu istoria înseamnă, în fond, parti­cularizarea relaţiei fun­damentale între artă şi reali­tate. Prin manifestările sale memorabile, teatrul a întregit totdeauna această acoladă, a subliniat cu precădere latura constitutivă a raportului între scenă şi spectatori. Dar specta­torii nu rămân aceeaşi mereu. Fiecare epocă restructurează cunoştinţele, afectele, tendinţele şi actele superioare de voinţă ale contemporanilor. Se ajunge astfel la expresia comună a unui moment, la mentalitatea speci­fică unei perioade istorice. In teatru, mai mult decit în cele­lalte ramuri ale artei, relaţia cu mentalitatea şi aspiraţiile epocii este mai stringentă. Pentru că teatru fără public încă nu s-a văzut, şi publicul e interesat totdeauna de ipostazele diverse ale existenţei sale, de gîndurile, bucuriile, iluziile ori imboldu­rile acţiunii şi creaţiei umane. Revenind acum la formularea iniţială, vom spune că acordul teatrului cu istoria presupune o serie de raportări succesive ale faptului scenic la mentalitatea şi tiparele afective ale fiecărei epoci. Şi nu numai atît. Pe orice treaptă nouă a istoriei sale, omenirea se prezintă cu în­tregul bagaj de idei, sentimente, experienţe, sedimentate de epo­cile precedente. Relaţia cu pre­zentul implică astfel mereu şi optica noastră asupra trecutului. Asistăm, aşadar, la o lărgire continuă atît a cîmpului de ob­servaţie şi de acţiune a omului cit şi la îmbogăţirea şi compli­carea treptată a resurselor sale interioare. Teatrul reflectă, prin întreaga sa evoluţie, vîrsteie spirituale ale omenirii şi răspîndirea sa atît de largă,­ în cercuri concen­trice, astăzi, în ţara­ noastră, constituie un revers al revolu­ţionarelor mutaţii sufleteşti de­terminate de avîntul culturii so­cialiste. Spectatorul cultivat al epocii noastre a dovedit şi do­vedeşte aderenţă la fenomenul artistic contemporan, atît de complex ca sensuri şi expresie. Dramaturgia contemporană şi arta spectacolului de teatru cu­noaşte dezvoltări ce atestă acu­mulări spirituale specifice. Mii şi mii de spectacole reprezentate în toată ţara pe scenele celor peste 40 de teatre de proză — iată o cauză şi totodată un re­zultat al lărgirii orizontului spi­ritual şi al dinamismului cultu­rii artistice a maselor. Unii vorbesc încă de o criză de spectatori ai teatrelor. Se aminteşte mereu de supralici­tarea ce o aduc filmul şi tele­viziunea, ceea ce nu o dată s-a demonstrat a fi fals, însă con­siderem fenomenul în ansam­blu, ne întrebăm dacă nu cum­va însuşi succesul filmului şi al spectacolelor de televiziune do­vedeşte sporirea interesului pen­tru fenomenul teatral, atîta vreme cît şi cinematografia şi programele televiziunii îşi trag substanţa din prezenţa umană, surprinsă în manifestările ei caracteristice. In centrul preocupărilor tea­trale ale epocii noastre stă, mai mult decit oricînd, omul , în deplinătatea gravă a fiinţei sale. Situarea persoanei umane în contextul istoric al existenţei, desluşirea sensurilor creatoare N. Barbu ale vieţii, în înţelesul superior pe care umanismul socialist îl atribuie individului polarizează dezbaterile artistice angajate pe scenele teatrelor noastre. Eminescu arăta de mult că teatrului românesc îi trebuie un repertoriu bogat de piese cu sentimente „mari, nobile, fru­moase“, iar scenei naţionale un „capital“ permanent alcătuit din lucrări care să constituie „par­tea statornică a instituţiei“. Amintindu-l pe Eminescu, aici ca şi in alte discuţii referitoare la progresele culturii române, subliniem de fapt latura vizio­nară a geniului său, care-l face actual şi prezent, o prezenţă de loc festivă, ornamentală. Per­spectivele pe care el le-a între­zărit devin astăzi realităţi prin progresul intensiv şi extensiv al culturii artistice, o cultură care răspunde principiului formulat, în raportul tovarăşului Nicolae Ceauşescu la cel de al X-lea Congres al Partidului, „de a înnobila omul, de a-l inspira spre noi fapte măreţe, spre realizarea idealurilor socialis­mului şi comunismului“. Un bogat evantai de preocu­pări specifice epocii şi mutaţii­lor sufleteşti înregistrate în societatea noastră află răsunet pe scenele teatrelor şi­­de aici în conştiinţa spectatorilor. Piese ca Săgetătorul de Ion Omescu, Viteazul şi Săptămîna patimilor de Paul Anghel sau Croitorii cei mari din Valahia de Al. Popescu, conduc la reinterpre­­tarea alegorică a desfăşurării istoriei româneşti. Aspiraţia spre unitate şi neatîrnare, spre înţelepciune şi spre edificarea unei vieţi de limpede orizont, se împleteşte cu preocupările vi­­zînd o nouă etică, eliberată de servituţi umilitoare, ca în Cine eşti tu ? de Paul Everac, Ier­tarea de Ion Băieşu, Lovitura de Sergiu Fărcăşan sau, în planul comediei, Travesti de Aurel Baranga. De la Procesul Horia de Al. Voitin la Arizona de Tina Ionescu-Demetriad, o arie întinsă de atitudini, tendin­ţe, năzuinţe, acumulate din mi­lenara experienţă istorică a neamului sau din izvodirile spi­rituale colective anonime, spe­cifice folclorului îşi află înţe­lesuri noi, din perspectiva ani­lor noştri. Trecut şi prezent, se întrepătrund în acea atitudine nobilă a preamăririi omului epo­cii prezente. A omului stăpîn pe destinele şi visurile sale, a omu­lui care dezvăluie acel univers sufletesc inedit de care amintesc recentele documente ale parti­dului. Este demn de menţionat fap­tul că îndemnurile partidului reflectă experienţa artistică acumulată de-a lungul anilor, şi nu numai deziderate, solicitări. Ele răspund analizei profunde a procesului devenirii istorice şi a evoluţiei artistice. Peisajul teatral al stagiunii care a început acreditează, astfel, ideea unor împliniri de adînc ecou în conştiinţa contemporanilor, re­zultat al acordului conştient în­tre fenomenul teatral şi deve­nirea istorică. ISTORIE • BIBLIOTECA municipală din Bacău a intrat in posesia unor cărţi rare de o mare valoa­re documentară. Scrisă in limba română şi tipărită în 1542 la Go­vora, Evanghelia învăţătoare se numără printre puţinele exem­plare de acest fel care se mai păstrează. Numeroasele notaţii marginale făcute de-a lungul anilor atestă larga ei circulaţie pe întreg teritoriul ţării. Aceeaşi valoare o prezintă şi „Codicele lui Calimach“ tipărit intre anii 1816—1817 la Iaşi în limba greacă. • LA OPERA din Dublin, pe a cărei scenă au cîntat cu succes numeroşi artişti români, va sus­ţine spectacole un nou grup de solişti din ţara noastră. Sunt in­vitaţi să-şi dea concursul, sub bagheta cunoscutului dirijor Napoleone Annovazzi, intre 24 noiembrie şi 13 decembrie, cîn­­tăreţi de la operele din Timişoa­ra, Constanţa şi Braşov : Aida Abagief, Margareta Tomazian, Helge Bömches, Emil Rotundu, Elizeu Simulescu. Ei vor inter­preta o serie de roluri din ope­rele „Evgheni Oneghin“ și ..Ma­non Lescaut". • P1NA la sfîrșitul anului E­­ditura muzicală va furniza ci­titorilor o nouă serie de lucrări, dintre care notăm in pri­mul rind „Tragedia unui geniu“ de A. E. Brachvogel, care evocă personalitatea com­pozitorului Friedemann Bach, un original „Ghid al operetei“, autori M. Păun şi T. Moisescu. De asemenea, volumul V din Studii de muzicologie şi volu­mul II al tratatului „Ritmul muzical“ de V. Giuleanu. Vor fi editate, de asemenea, şi cîteva lucrări muzicale propriu-zise cum sînt: Simfonia 14-a de D. Cucl­in, Simfonia a 2-a de Gheorghe Dumitrescu şi poe­mul ,,Vis cosmic“ de Theodor Grigoriu. • UN mesaj sosit de cîteva zile la Craiova a adus tînărului pictor George Stoica vestea că la competiţia pentru „Cel de al XX-lea Mare Premiu Interna­ţional de pictură de la Deauvil­le" (Franţa) toate cele şase ta­blouri trimise au fost selecţio­nate. Funcţionarea .» caselor de cultură şi cluburilor culturale studenţeşti­­ .­ (Urmare din pag 1) tanţi ai Asociaţiilor studenţeşti, ai organelor locale de partid şi de stat, oameni de cultură­­ şi de artă, directorii cluburilor­­ studenţeşti, studenţi fruntaşi. In atribuţiile Statului stă ela­borarea direcţiilor şi concepţiei de organizare a activităţii pe­­ baza studierii preocupărilor şi­­ preferinţelor studenţilor, pre­­­­cum şi discutarea şi aprobarea­­ programului de activitate. Con­siliile artistice sunt numite de directorul casei de cultură cu avizul Sfatului şi Biroului Con­siliului U.A.S.R. al centrului I universitar. Din consilii fac parte reprezentanţi ai vieţii artistice şi culturale din loca­litate, metodişti, instructori şi reprezentanţi ai formaţiilor ar­tistice, studenţi cu preocupări artistice deosebite. Cluburile culturale studen­ţeşti sunt centre de îndrumare şi desfăşurare a activităţii cul­tural-educative, artistice şi re­creative în rîndul studenţilor şi se înfiinţează în instituţiile de învăţămînt superior de către rectorate, de comun acord cu consiliile A.S. din institute. Cluburile contribuie la edu­caţia comunistă a studenţilor, la lărgirea orizontului lor pro­fesional, ştiinţific şi cultural prin mijloace şi forme specifi­ce, prin dezbateri şi discuţii privind cele mai diverse do­menii de activitate, prin întîl­­niri cu personalităţi ale vieţii publice, simpozioane şi confe­rinţe etc. Pot fi create cluburi pentru studenţii mai multor in­stituţii cu profil apropiat din acelaşi centru universitar, însă cu aprobare specială. Ac­tivităţile clubului se rea­lizează prin formaţii artistice studenţeşti, cercuri culturale, de creaţie şi practico-aplicative, expoziţii, seri culturale-dis­­tractive, reuniuni, baluri, car­navaluri, jocuri şi concursuri distractive, aniversări şi sărbă­toriri, în funcţie de posibilităţi. Conducerea clubului este asi­­­­gurată de un consiliu format­­ din studenți și cadre didactice. 0 RETUŞĂRI NECESARE ACTIVITATEA COMISIILOR JUDECATA seamă de acţiuni desfăşu­rate pînă acum au avut menirea de a sprijini acti­vitatea comisiilor de judecată în ceea ce priveşte organiza­rea şi aplicarea justă a legis­laţiei. Estimarea activităţii a­­cestor organe de influenţare ob­ştească şi jurisdicţie, care pro­movează atitudinea corectă faţă de muncă, militînd ,pentru apă­rarea avutului obştesc şi o com­portare corespunzătoare în vi­aţa socială permite unele con­statări asupra cărora consiliul popular al municipiului Bucu­reşti va trebui să reflecteze şi, fireşte, să iniţieze şi măsurile de rigoare. Dar să pornim de la organi­zarea acestora. Pe lingă fiecare dintre cele opt consilii popu­lare de sector funcţionează în­tre patru şi şase comisii de ju­decată. Competenţa lor din punct de vedere al teritoriului administrativ în care îşi desfă­şoară activitatea a fost stabi­lită în funcţie de criterii dife­rite : să corespundă circum­scripţiilor electorale pentru Marea Adunare Naţională (sec­torul 4), zonelor de sector unde locuiesc preşedinţii sau mem­brii comisiilor (sectorul 1) etc Dacă această împărţire n-ar a­­vea consecinţe directe în acti­vitatea comisiilor, ar rămîne desigur un aspect minor, împăr­ţirea respectivă creează însă o situaţie inechitabilă în privin­ţa cauzelor de soluţionat, unele comisii fiind prea aglomerate, altele avînd puţine cauze de discutat (în sectorul 4, în sec­torul 5 etc.) Iată clar că aspectul compe­tenţei teritoriale ridică nece­sitatea studierii posibilităţilor introducerii unui sistem uni­tar de împărţire a pricinilor pe comisii de judecată. La fel, un sistem unitar de fixare a orelor cînd se pot primi acţiu­nile înaintate comisiilor de ju­decată ar pune capăt practici­lor foarte diferite de la un sec­tor la altul. Mai mult, aceste acţiuni, ar trebui primite tot­deauna de jurisconsulţii de la oficiile juridice, care şi-ar putea planifica această muncă prin rotaţie. Spunem aceasta, întru­­cît cel care îndeplineşte aceas­tă muncă este dator să cu­noască bine legislaţia, pentru a face o selecţie a acţiunilor, ast­fel incit să fie primite numai cele ce intră în competenţa co­misiilor, ceea ce nu s-a întîm­­plat întotdeauna. In sfîrşit, nerespectarea unor criterii termene scurte, mai multe şedințe de judecată luna­re, redactarea și comunicarea operativa a hotăririlor, soluţio­narea pricinilor în 30 de zile etc. au determinat unele întîr­­zieri în soluţionare în sectoa­rele 3, 4, 8 și altele. Trecînd însă la conţinutul ac­tivităţii comisiilor, trebuie spus că legea nu este aplicată corect în toate cazurile, orientarea în aplicarea măsurilor de influen­ţare obştească fiind uneori de­ficitară. In sectorul 4 s-a întîmplat ca unele comisii să refuze judeca­rea unor cauze, indicînd părţi­lor, fără o justificare legală, să se adreseze judecătoriei. S-au făcut şi se mai fac confuzii între noţiunile de abatere şi cea de infracţiune (sectorul 4), între a-,­batere şi vătămare a integrităţii corporale (comisia nr. 1 din sec­torul 5), între abatere şi infrac­ţiune de calomnie (comisia nr. 5 din sectorul 5). Cîteodată, s-au aplicat măsuri de influenţare şi reclamanţilor, deşi nu exista nici un fel de plîngere împo­triva lor (comisia nr. 6 din sec­torul 5, comisiile nr. 4 şi 5 din sectorul 2) , au fost judecate ca­zuri pentru care comisiile n-au competenţă etc. Ceea ce ni se pare mai grav însă este faptul că unele comisii de judecată şi-au exercitat atri­buţiile fără a fi legal constituite. Lipsa unora dintre membrii co­misiilor de judecată ar fi tre­buit să ducă la amînarea şedin­ţelor comisiilor care funcţionea­ză în str Cuţitul de Argint nr. 53 şi în str. Eforiei nr. 18 din sectorul 5. Comisiile au trecut însă peste această situaţie, acţi­­onînd de fapt împotriva preve­derilor legii. Atît în privinţa procedurii cît şi a conţinutului muncii unor comisii de judecată de pe lingă consiliile populare din munici­piul Bucureşti se ridică aşa­dar probleme ce influenţează nega­tiv asupra soluţionării corecte a diferitelor cazuri ce sunt jude­cate. Meritul de a fi depistat multe din greutăţi şi deficienţe aparţine unui valoros colectiv­­al comisiei permanente juridice şi de administraţie locală a Con­siliului popular al muncipiului București, ajutat de specialiști cu pregătire corespunzătoare (procurori, judecători etc.). Stu­diul s-a concretizat sintetic în propunerile înaintate comitetu­lui executiv al Consiliului popu­lar municipal București. Pe de o parte, acestea se referă, după cum ne informa tov. NICOLAE C. PETRESCU, preşedintele co­misiei perma­nente, la găsirea unor modalităţi de îndrumare şi sprijinire organizată a comisii­lor de judecată prin instituirea unui colectiv de coordonare a­­vînd reprezentanţi ai tuturor organelor ce au contingenţă cu această activitate, prin consul­taţii acordate de jurisconsulţii oficiilor juridice ale comitetelor executive ale consiliilor popu­lare, prin consfătuiri ale mem­brilor comisiilor de judecată şi schimburi de experienţă între ele. Pe de altă parte, propune­rile vizează măsuri care să de­termine îmbunătăţirea condiţii­lor în care acestea funcţionează, găsirea formelor adecvate de a transforma fiecare şedinţă de judecată într-o dezbatere pu­blică. Aceste propuneri, sunt studia­te în prezent de comitetul exe­cutiv al Consiliului popular mu­nicipal. Iar măsurile care sunt aşteptate vor fi comunicate co­misiei permanente şi apoi apli­cate în practică, după cum, am fost informaţi, cu toată ope­rativitatea. Respectarea unei atare promisiuni ar fi cît se poate de oportună. Comisiile de judecată de pe lingă consiliile populare din Bucureşti au ne­voie de sprijin şi îndrumare competente în procesul lor de formare şi de maturizare, iar implicaţiile largi pe care le poa­te avea aplicarea necorespunză­toare a legislaţiei, în viaţa cetă­ţenilor, constituie un argument în plus ce pledează în favoarea înfăptuirii în practică a propu­nerilor amintite. LUCIA MANOLESCU SENSE MORAL AL (Urmare din pag. 1) Judecătoria sectorului 4 : în re­zumat, dosarul relata povestea unei profesoare, Maria H., care, după ce vreme mai îndelungată a insistat ca soţul său să-şi con­tinue studiile, necăjită de refu­zul său repetat, a hotărît să-şi abandoneze geneioasele intenţii, divorţînd. E greu de înţeles cum de s-a putut lăsa convinsă prima instanţă să contribuie la distru­gerea unei căsătorii pentru niş­te motive care nu ţin de sub­stanţa familiei. Şi aceasta, pa­ralel cu acceptarea unor situaţii de cea mai joasă speţă umană , la altă judecătorie — a sectoru­lui 2 — se respinge o cerere de divorţ a reclamantei Timodle­­ia B., deşi aceasta demonstrea­ză amănunţit că profilul moral al soţului ei este irecuperabil pentru căsnicie : încă de la în­ceputul căsătoriei lipsea nopţi întregi de acasă, practica jocuri de noroc pe bani, a contractat mari datorii pe care reclamanta însăşi le-a achitat şi, în sfîrşit, a părăsit definitiv de cîţiva ani domiciliul conjugal. Două decizii judecătoreşti cu un nu­mitor comun : superficialitate în interpretarea temeiniciei preve­derilor legale. Dar absenţa judecătorului de la datoria de a contribui la a­­firmarea sentimentelor slujind realmente unui climat familial favorabil ne apare de-a dreptul paradoxală în împrejurări în care, alături de partenerii ma­turi voind să se despartă, a­­pare figura nevinovată a cîte unui copil. Probe, martori, fel de fel de documente dintre cele mai concludente au demonstrat, bunăoară, că cele afirmate de reclamanta A.A. in procesul său de divorț intentat la judecăto­ria sectorului 2 sunt întru totul întemeiate : soțul ei a părăsit, într-adevăr, domiciliul conjugal de multă vreme, contractînd o legătură statornică cu o altă fe­meie , atît de statornică, îneît copilul pe care il au împreună l-a şi recunoscut, ca fiind al lui, la oficiul stării civile. E greu, fireşte, ca un judecător, care e obligat să arbitreze din afară subtilele mutaţii ce se petrec în universul omenesc, să le intu­iască în întregime. Dar în ca­zul de faţă apare limpede pen­tru toţi că, respingînd acţiunea de divorţ intentată, el n-a ţi­nut seama că familia în cauză a încetat să existe şi că un co­pil, născut din concubinaj, este nucleul unei noi familii. Evident, actul de căsătorie este un act cu greutate socială indiscutabilă, dar ne întrebăm care este valoarea lui reală în cazul următor : cetăţeana Doina M. probează în faţa instanţei (e vorba de judecătoria secto­rului 1) că soţul ei a părăsit domiciliul conjugal, convieţuieş­te cu altă femeie care urmează să-i dăruiască un copil ; la rîn­dul ei, ea, reclamanta, are un copil născut dintr-o legătură ul­terioară plecării soţului de a­­casă. Oricît de mare ar fi for­ţa socială a certificatului de căsătorie care i-a legat pe a­­ceşti doi oameni, avem, aşadar, de-a face de fapt cu două căs­nicii , intervenţia Tribunalului municipiului Bucureşti pentru a repara respingerea acţiunii de divorţ de către judecătoria sec­torului, ne pare, de aceea, sa­lutară. Implicaţiile unei astfel de vi­ziuni cu „ochelari de cal“ de­păşesc, însă, conţinutul drama­tic al unui caz sau al altuia. Consecinţele sociale ale unor astfel de hotărîri injuste sînt mai ample. Iată-le : într-o sta­tistică comparativă a proceselor civile intentate la judecătoriile b­ucureştene intr-un semestru rezultă că acţiunile de stabilire a paternităţii au crescut de cinci ori faţă de perioada ante­rioară noii legislaţii, acţiunile în tăgada paternităţii au crescut de opt ori, iar acţiunile privind obli­gaţia de întreţinere introduse de soţi fără să se fi cerut desfacerea căsătoriei apar, practic, ca un „sortiment“ nou pentru munca instanţelor, de vreme ce într-o perioadă destul de îndelungată dinaintea modificării legislaţiei familiei astfel de procese nu e­­xistau. Ce înseamnă aceasta ? înseamnă că acele acţiuni de stabilire a paternităţii în cazu­rile unor copii născuţi din con­­cubinaje au sporit , că, în ce priveşte acţiunile de tăgadă a paternităţii, numeroşi soţi vin să probeze în faţa instanţelor că noii născuţi au apărut pe lume din legături extraconjugale. In timp ce ei erau despărţiţi în fapt de partenera lor , că, în le­gătură cu procesele de plata o­­bligaţiilor de întreţinere, majo­ritatea o reprezintă soţi rămaşi fără sprijinul material necesar creşterii copiilor lor, din partea celuilalt părinte, care a aban­donat căsnicia. Iar mai ales, dincolo de toate acestea, în­seamnă că un număr de copii îşi încep viaţa sub auspicii de­favorabile formării şi educă­rii lor. — Soarta lor e ameninţată printr-o ciudăţenie căreia nu pot să nu mă împotrivesc — comentează această situaţie tov. DUMITRU POPESCU, procuror­­şef al municipiului Bucureşti. Ei sunt cele mai triste rezultate ale unei situaţii în care oameni căsătoriţi de drept sunt despăr­ţiţi în fapt şi au familii ile­gale. Cel care răspunde de a­­plicarea corectă a legii este o­­mul a legii. Intenţiile legiuitoru­lui sunt dintre cele mai gene­roase cu privire la viaţa de familie în ţara noastră. Rămîne ca noi, cei care le aplicăm, să le înţelegem la deplina lor va­loare, să milităm cu generozi­tate, dăruire și înaltă responsa­bilitate pentru înfăptuirea lor. RIGOLETTO : Opera Română (16 18 20) ora 19,30 , CINE EŞTI TUI: Teatrul Naţional „I. L. Caragiale" sala Studio (15 15 53) ora 19,30­­ DISPARIŢIA LUI GALY GAY — pre­mieră : Teatrul de Comedie (16 64 60) ora 20 ; STRIGOII — premieră : Teatrul ,,Lucia Sturdza Bulandra* sala din bd. Schitu Magureanu­­ (14 60 60) ora 20 ; TRANSPLANTAREA INIMII NECUNOSCUTE — premieră : Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" sala Studio (12 44 16) ora 20 ; TAN­GO : Teatrul Mic (15 65 88) ora 20­­ PE 40 M. LUNGIME DE UNDĂ : Tea­trul „Giulești (18 04 85) ora 19,30 ; VIJELIE IN CRENGILE DE SASSA­FRAS : Teatrul ,,C. I. Nottara" sala Studio ora 20 ? MANEVRELE : Tea­trul de revistă şi comedie „Ion Va­­silescu" (12 27 45) ora 19,30 ; POVES­TE NETERMINATĂ : Teatrul ,,Ion Creangă" (12 85 56) ora 16 ; PAPU­­CIADA : Teatrul ,,Ţăndărică" sala din Calea Victoriei 50 ,(15 23 77) ora 16; CĂLUŢUL COCOŞAT : Teatrul „Ţăn­dărică" sala din str. Academiei 28— 30 (16 14 92) ora 17 ; CAFEAUA CU LAPTE DE ADIO : Teatrul „C. Tăna­­se" sala Savoy (15 56 78) ora 19,30­­ FEMEI, FEMEI, FEMEI : Teatrul ,,C. Tănase" sala din Calea Victoriei 174 (15 04 16) ora 19,30 ; RITMURILE A­­RENEI : Circul de stat (11 01 20) ora 19,30 ; CONCERT SIMFONIC, DI­RIJOR IOSIF CONTA : Ateneul Ro­mân ora 20. CINEMATOGRAFE VA PLACE BRAHMS­­ : Patria (11 86 25), orele 9 — 11,30 — 14 — 16,30 — 19 — 21,30 ; Sala Palatului, orele 17,15 — 20,15. FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ : Festival (15 63 84), orele : 9 - 11,45 - 15,30 — 18,15 — 20,45. PĂPUȘA : Republica (11 03 ?2), ore­le : 10 — 13,30 — 17 — 20,30. CĂLDURA: Victoria (16 28 79), ore­le : 9 — 11,15 — 13,30 - 16 — 18,30 — 20,45. IN ÎMPĂRĂȚIA LEULUI DE AR­GINT : Luceafărul (15 87 57) orele : 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 j București (15 61 54) orele : 9 — 11,15 — 13,30 — 16,15 — 18,45 — 21 | Favorit (Drumul Taberei) orele : 10 — 13 — 15,30 — 18 — 20,30. BLOW-UP : Capitol (16 29 17) orele 9,15 — 12 — 15,15 — 18 — 20,45. Ci­nemateca la sala cinematografului U­­nion, orele 10 — 12,30. GALILEO GALILEI : Viitorul (11 4803), orele : 15,30 — 18 — 20,30. VIRIDIANA : Central (14 12 24) o­­rele : 9,30 — 11,45 — 14 — 16,15 — 18,30 — 20,45. LA NORD PRIN NORD-VEST : Gri­viţa (17 08 58) orele : 9,15 — 12 — 15,15. BALTAGUL : Gri­vita orele : 18,15 — 20,30 . Floreasca (33 29 71) orele : 9 — 11,30 — 15 — 18 — 20,30. ULTIMA LUNĂ DE TOAMNĂ : Doina (16 35 38) orele : 18,15 — 20,30. O SUTĂ UNU DALMAȚIENI : Doi­na orele : 9 — 16 în continuare. FILME DOCUMENTARE : Timpuri Noi (15 61 10) orele : 9 — 21 în con­tinuare. BERU ȘI COMISARUL SAN ANTO­NIO : Feroviar (16 22 73) orele : 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21­­ Melodia (12 06 88) orele: 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 ; Mo­dem (23 71 01) orele : 9,15 — 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 — 20,30. MAI PERICULOASE DECÂT BĂR­BAŢII : Excelsior (18 10 88) orele : 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Flamura (23 07 40) orele : 9 — 11,15 — 16 — 18,15 — 20,30. OMUL MOMENTULUI : înfrăţirea (17 31 64) orele : 15 — 17,45 — 20. RĂZBOI ŞI PACE (seriile III şi IV)­­ Buzeşti (15 62 79) orele : 15,30 — 19. RĂZBOI ŞI PACE (seriile I şi II) : Unirea (17 10 21) orele : 15 — 19,30 OMUL, ORGOLIUL, VENDETA : Dacia (16 26 10). orele : 8,30—21 in continuare. LA NORD PRIN NORD-VEST : Bu­cegi (17 05 47) orele : 9,30 — 12,15 — 16.30 — 19,30 CORABIA NEBUNILOR : Mioriţa (14 27 14) orele : 9,30 - 12,30 — 16,15 — 19,30 ; Tomis (21 49 46) orele : 8 — 14 în continuare : 17 — 20. VIAŢA LUI MATEUS : Lira (31 71 71) orele : 20,15. ANGELICA ŞI SULTANUL : L 1­r­a (31 71 71) orele : 15,30 - 18 . Cotro­­ceni orele : 15,30 — 20,30. CEIE TREI NOPŢI AL­E UNEI IU­­BIRI : Cotroceni (13 62 561 orele: 18. PARIA : Lumina (16 23 35) orele : 8,45 — 16,15 în continuare : 18,30 — 20,45 , Drumul Sării (31 28 13) orele : 15 — 17,30 — 20 , Moşilor (112 52 93) orele : 15,30 — 18. OAMENI ÎMPIETRIŢI ! Moşilor o­­rele : 20,30. TIGRUL : Ferentari (23 17 50) orele : 15,30 — 18 — 20,15 , Crîngaşi (17 38 81) orele : 15,30 — 18 — 20,15. LUPII ALBI : Giulesti (17 55 46) o­­rele : 15,30 — 18 — 20,30 , Volga (11 91 26) orele : 9 — 15,30 — In con­­tinuare : 18 — 20,30. UN GLONTE PENTRU GENERAL : Pacea (31 32 52) orele : 15,45 — 18 — 20,15. TESTAMENTUL DOCTORULUI MA­RUSE : Gloria (22 44 01) orele : 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30. Aurora (35 04 66) orele: 9,15 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30. OMUL CARE VALORA MILIARDE : Popular (35 15 17) orele : 15,30 — 18. Vitán (21 39 82) orele : 15,30 — 18. NOAPTEA : Popular orele : 20,30. CRĂCIUN CU ELISABETA : Vitán orele : 20,30. STELELE DIN EGER : M u n c e (21 50 97) orele : 16—20. ADIO, GRINGO 1 : Flacăra (21 35 40) orele : 15,30 — 18 — 20,30. MINA CU BRILIANTE : Arta (21 31 86) orele : 9,15 — 15,45 în con­tinuare : 18,15 — 20,30. ATENTATUL DE LA SARAJEVO : Rahova (23 91 00) orele : 15,30 — 18. DOMNIȘOARELE DIN ROCHE­FORT : Rahova orele : 20,15. SOARELE VAGABONZILOR : Pro­gresul (23 94 10) orele : 15,30 — 18. APELE PRIMĂVERII : Progresul o­­rele : 20,30. BĂRBAŢI IN DEPLASARE : Cosmos (35 19 15) orele : 15,30 — 18 — 20,15. 17. Consultaţii pentru elevi: Limba română (clasa a VIII-a); 17,30: Chi­mie (clasele a VIII-a şi a Xll-a); 18. Lumea copiilor: Familia năzdrăva­nă... joacă şah ! : 18,20 : Filmul „Mar­tin în Antarctida" ; 18,30 : Podgoria de la Drăgăşani — anchetă economică; 19: Telejurnalul de seară; 19,20: La volan — emisiune pentru conducătorii auto; 19,30: Mai aveţi o întrebare?: 20,15: Film artistic: Moartea lui Joe Indianul: 21,55: Reflector; 22,05: Ca­dran; 22,35: Studio dans XX; 23,05: Telejurnalul de noapte. în cercetare ...pînă cînd ? !­­­e data de 21 noiembrie 1968 — ne scrie cititorul­­ MARIN GH. RADU din comuna Potlogi, judeţul Dîm­boviţa, am o­comat la coope­rativa „Dezrobirea“ din ora­şul Titu confecţionarea unui fiş pentru fiica mea şi a unei haine bărbăteşti. La avansul dat (600 lei), mi s-au înmînat chitanţele 1381 şi 1382. Chiar a doua zi am anunţat că re­nunţ la haina bărbătească fu­gind ca banii achitaţi să fie socotiţi tot ca acont la fîş. Ru­găminte acceptată şi de res­ponsabilul cooperativei, care m-a asigurat că fîşul va fi ga­ta la 30 decembrie 1968. Am venit în ziua indicată, dar sur­­priză: comanda nu era încă e­­xecutată, iar una din chitanţe (1382) dispăruse fără urmă. Am revenit de atunci în ne­numărate rînduri (intre timp fostul responsabil a predat altei persoane gestiunea), dar nici comanda nu mi-a fost onorată, nici chitanţa găsită, nici banii daţi ca avans nu mi s-au înapoiat. La toate demersurile făcute, mi s-a dat acelaşi răspuns : „Cazul dv. se află în cercetare“. De curînd, am „sărbătorit“ încheierea unui an de la con­tractarea comenzii cu coope­rativa „Dezrobirea“ din ora­şul Titu, cu care ocazie am făcut bilanţul cheltuielilor cu drumurile parcurse în zadar, bilanţ, care, trebuie să recu­nosc, este îngrijorător. Nu so­coteşte oare conducerea uni­tăţii respective că este timpul să încheie o dată... cercetări­le, rezolvînd o situaţie care nu face de loc cinste salaria­ţilor ei ? ciim Două luni pe drumuri r­adiografiile dentare fac parte, de multă vreme, ‘-' din practica curentă a medicinii stomatologice. Drept care, de regulă, efectu­area acestui examen medical nu ridică probleme deosebite. Ce te faci însă cînd se ivesc excepţii de la regula genera­lă ? Atunci, asemenea citito­rului nostru Ion Dulău din com. Eşelniţa, jud. Mehedinţi, eşti pus în situaţia neplăcută de a fi plimbat... de colo pins­­colo. „In luna august — ne po­vesteşte cazul său tov. ION DULĂU — bănuindu-se că aş avea o infecţie, am fost în­drumat de policlinica studen­ţească Timişoara la sanato­riul Bega, pentru o radiogra­fie dentară. Medicul de­ aici afîindu-se in concediu, am fost sfătuit s-o fac la Orşova, aproape de casă. La policli­nica din Orşova am călcat însă... tot cu strigul, pentru că aparatul era defect. „Ghi­nionul" m-a urmărit şi la Tur­­nu-Severin, unde doctoru’ Petchescu mi-a spus că nu-m poate face radiografia fără bon de la informaţii şi că bo­nurile se obţin greu (se dau­­doar cinci pe zi şi numai la ora 7 dimineaţa). In cele din urmă, am fost expediat îna­poi la Orşova, dindu-mi-se... sarcina de a comunica celor de la stomatologie să ceară în scris un tehnician de la Se­verin pentru remedierea de­fecţiunilor aparatului. Au trecut de-atunci două luni, timp în care m­-am­ prezentat la fiecare trei zile la noi teh­­­nică să întreb ce se aude, dar toate întrebările mele au ră­mas fără răspuns. Inclun să cred că cei de la Orşova nu n-au trimis adresa (au refuzat să mi-o arate), pentru, ce le convine situaţia. De ce să-şi mai facă de lucru şi cu radio­grafiile dentare! Dacă cunoaş­teţi vreun specialist, poate mă ajutaţi dv.“. După aproape trei luni de alergătură, omul n-a reuşit încă să-şi facă o radiograpă dentară. Un asemenea mod de a răspunde la solîcitările pa­cienţilor de­monstre,așa nu nu­mai lipsă de solicitudine, ci şi crasă iresponsabilitate. Şi a­­ceasta cu atît mai mult, cu cît radiografia ii t red recomr,mt­a­tă pentru confirmarea sau in­firmarea unui diagnostic fr care zi de întîrziere e in dau­na pacientului.

Next